Actualitate
EXCLUSIV/AVOCAT DIN BAROUL BUCURESTI SI LIDERUL DE SINDICAT SNTM AGRESATI FIZIC DE MAFIA TELEKOM/ILEGALITATI GRAVE CIRCUMSCRISE ARTICOLELOR DIN CODUL PENAL MUSAMALIZATE SUB PRIVIREA INGADUITOARE A GUVERNANTILOR
GANDURILE UNUI AVOCAT DE GHERILA
Stau in fata calculatorului si dupa tot ce am trait in ultima perioada si in special azi, imi vine in minte obsesiv cantecul “VREAU O TARA CA AFARA”!!!!
Daca vrei sa afli ce este Romania, wikipedia te informeaza ca
„România este o republică semi-prezidențială. Este al nouălea stat după suprafața teritoriului (238 397 km²) și a șaptea după numărul populației (peste 20 milioane locuitori)[8]dintre statele membre ale Uniunii Europene. ”
Deci traim intr-un stat al secolului 21 din Uniunea Europeana. Atunci de ce am impresia ca de fapt traiesc in epoca sclavagista?
Asa m-am simtit astazi, 30.01.2018, cand, in calitatea mea de avocat si membru imputernicit al Comisiei de negociere a Contractului Colectiv de Munca (denumit in continuare CCM), din partea Sindicatului National Telecomunicatii Mobile (denumit in contiuare SNTM) reprezentativ la nivelul societatii TELEKOM ROMANIA MOBILE COMMUNICATIONS SA (denumita in continuare TELEKOM), am fost trata de firma angajatoare, prin reprezentantii ei, precum „sclavii” (angajații) de pe plantația TELEKOM, pentru care ne luptam sa-i dezrobim si sa-i aducem la nivelul secolului si tarii in care ar trebui sa traim.
Sunt un avocat din Baroul București care, din cei 23 ani de profesie, in ultimii 10 ani ma lupt pentru eradicarea sclavagismului instaurat de marile companii din Romania, si nu numai de acestea, fata de angajații lor.
Parafrazându-l pe marele Caragiale, drepturile salariaților „sunt admirabile, sunt sublime, putem zice, dar lipsesc cu desăvârșire”.
Pe vremea lui Al Capone, sindicaliștii își câștigau drepturile cu „bata”, acum Mafia a trecut in cealaltă parte si angajatorul lupta împotriva sindicaliștilor cu „bata”.
Azi, 30.01.2018, in agenda de lucru a Comisiilor de Negociere a CCM, era stabilita a doua întâlnire, prima fiind in 25.01.2018 când, după aproape 2 ore, nu s-a putut semna Procesul Verbal pentru ca secretariatul asigurat de TELEKOM, nu consemnase decât ce au spus reprezentanții lor, iar din ce discutase SNTM-ul au scris doar o propoziție de câteva cuvinte. Culmea ca unele dintre propunerile noastre fuseseră consemnate tot ca fiind spuse de TELEKOM. In plus cele convenite nu au fost in totalitate menționate. Am stabilit, de comun acord, ca vom semna Procesul Verbal la următoarea întâlnire din 30.01.2018, stabilita in același loc din clădirea BBTP intre orele 15-17.
Trebuia sa prevăd de atunci ce va urma, pentru ca au încercat sa mă sechestreze pe mine si pe Președintele Sindicatului in clădire pentru ca am refuzat sa le predam înapoi draftul de Proces Verbal redactat de ei, mai exact exemplarul nostru pe care ne si notasem din modificări, care nu era semnat sau stampilat, susținând ca este un înscris al TELEKOM, încercând prin intimidare si forță fizica sa ne ia si singura dovada ca avusese loc acea prima întâlnire.
Așa cum este firesc si legal am trimis pe e-mail-urile tuturor membrilor celor doua Comisii de negociere, modificările propuse la Procesul Verbal, la Acordul de Confidențiale înmânat de TELEKOM si lipsa actelor necesare de a ne fi puse la dispoziție pe companie pentru negociere, ramând sa le discutam la a doua întâlnire, cea stabilita in calendarul negocierilor din data de 30.01.2018, orele 15 – 17.
Nu am primit niciun răspuns la e-mail-urile noastre, așa ca astăzi, 30.01.2018, ca niște persoane responsabile ce suntem, in baza mandatului nostru de a reprezenta drepturile salariaților TELEKOM, in interesul general al acestora, ne-am prezentat cu buna credință la întâlnire.
Numai ca, nu suntem niște naivi, așa ca ne-am înregistrat la intrare in Registrul Clădirii de la numerele 33 la 39 si, așa cum anticipam, in sala de negociere nu se afla nimeni.
Angajatul care se ocupa de partea administrativa a acelui spațiului dedicat sălilor de întâlniri, încă de la vederea noastră ne-a comunicat ca nu știe despre despre o posibila întâlnire „astăzi” si după ce a dat niște telefoane, ne-a informat ca s-a anulat întâlnirea si ca ni s-ar fi comunicat pe e-mail.
In acel moment, toți membrii prezenți, ne-am verificat e-mail-urile si nu aveam nicio notificare privind anularea.
Președintele SNTM, a observat ca in sala alăturată cu cea a noastră se afla Directorul General TELEKOM, care este totodată si Președintele Comisiei de negociere a TELEKOM si încercând sa vorbească cu acesta despre întâlnirea de azi, a constatat cu stupoare, ca acesta aproape a rupt-o la fuga si după ce a făcut stânga la lifturi sau scări, nu a mai fost vizibil, probabil alergând pe scările de la etajul 2 spre ieșire fără sa aștepte liftul care îl duce de regula direct la mașina cu șofer. Probabil ca a fost învederat ca prezenta noastră in clădire si ca sa evite orice discuție cu reprezentantul salariaților a fugit „nemțește”.
In aceasta situație, am întocmit olograf un Proces Verbal in care am menționat persoanele prezente si cele absente si situația de fapt. După ce toți membrii SNTM am semnat cu data si ora Procesul Verbal, am hotărât sa mergem in Clădirea City unde de afla Registratura societății pentru a înregistra un exemplar. Președintele Comisiei de negociere SNTM a sunat si a anunțat venirea noastră, scopul si faptul ca dorește va vorbim cu Directorul Executiv HR, totodată membru in Comisia de negociere a TELEKOM, pentru a stabili pașii următori.
După aproximativ 5 min. de la aceasta discuție, s-a trezit sunt de unul din angajații de la departamentul de securitate al companiei care l-a anunțat telefonic pe Florin BICA Președinte sindicatului, ca nu va fi permis accesul in clădirea de la City decât angajaților care au cardul de acces, iar restul vor fi tratați ca vizitatori.
In aceste condiții, in momentul in care ne-am strâns membrii Comisiei SNTM, in holul de intrare in clădirea City, firesc, m-am îndreptat cu Cartea de Identitate in mana către agentul de paza care se afla la recepția clădirii, pentru a solicita notarea mea in Registrul de intrări si a mi se înmâna Cardul de acces. Când m-a văzut cu BICA FLORIN, Președintele SNTM lângă mine, s-a tras in spate cu scaunul, parca as fi fost leproasa si mi-a spus ca el nu poate nota nimic si ca nu-mi da niciun ecuson de vizitator. Mi-am declinat, calitatea mea de avocat al SNTM, al Președintelui SNTM si cea de membru in Comisia de negociere a CC, din partea SNTM, încă de când am văzut ca agentul si-a tras scaunul in spate. A precizat ca a primit instrucțiuni (oare de la cine???) sa permită accesul in clădire doar in baza folosirii cardurilor de acces ale angajaților.
In aceste condiții, fata de cele menționate de agentul de paza, m-am îndreptat împreuna cu Președintele SNTM către trincheții de intrare, unde Bica Florin si-a pus cardul pentru a-mi permite sa intru, dar in acel moment, in fata mea s-a postat o bărbat într-o cămașă bleu, fără sa aibă alte însemne ca ar fi fost agent de paza, (uniforma, ecuson de salariat etc), si m-a oprit in mod despotic de violent sa trec in partea cealaltă a turnichetului deschis de cardul președintelui Bica Florin.
Am insistat ca încalcă grav atât drepturile clientului meu, cat si pe ale mele, invocând chiar art. 24 din Constituția României si art.6 din CEDO, care prevăd garantarea dreptului la apărare al cetățenilor romani/europeni.
Acesta a avut aceeași atitudine din confruntarea noastră, constatând ulterior ca mi s-au rupt 3 unghii, ceea ce dovedește ca nu a fost vorba doar de o negociere verbal, ci de folosirea forței împotriva unui avocat al Baroului București, aflat in exercitarea drepturilor sala profesionale de a asista clientul (Bica Florin) si de a reprezenta SNTM-ul. Împuternicirea mea avocațială a fost depusa la Comisia de Negociere a TELEKOM la prima întâlnire din 25.01.2018, deși nu era obligator, întrucât eram numita chiar prin actul de desemnare al Comisiei de negociere al SNTM care, de asemenea a fost înmânat companiei cu aceeași ocazie.
Întrucât conflictul escaladase, președintele Bica Florin, a sunat la 112, raportând incidental si solicitând prezenta unor polițiști care sa constate forța intervenției de a nu facilita accesul de drept al salariaților si membrilor din Comisia de negociere împuterniciți de SNTM, dar si sa întocmească un Proces verbal cu privire la situația creata. In momentul in care s-a sunat la Politie a apărut si un alt bărbat, care ulterior, in fata polițiștilor s-a identificat ca fiind Managerul pazei TELEKOM. Pot sa spun ca din toata nebunia create in acest incident este de lăudat modul in care au acționat cei trei polițiști care s-au prezentat la fata locului, fiind plăcut surprinsa de promptitudinea si profesionalismul cu care au acționat.
Este de neimaginat ca intr-un stat de drept, din secolul 21, membru in UE, o companie de nivelul TELEKOM-ului sa trateze cu politica “PUMNULUI IN GURA”, conducerea sindicatului reprezentativ la nivel de unitate, SNTM, si un avocat aflat in exercitarea profesiei sale!!!
Dar aceasta este atitudinea consacrata ca politica de personal la nivelul tuturor companiilor din grupul TELEKOM, aproape toți membrii din conducerea SNTM fiind concediați abuziv, existând deja plângeri penale formulate in baza art. 218 din Legea nr. 62/2011, Președintele si familia acestuia primind amenințări din partea conducerii TELEKOM, acesta fiind un alt dosar penal pe rolul Parchetului.
Suntem clar într-o lupta de gherila cu sistemul mafiot instaurat, atât in asemenea companie precum TELEKOM-ul, dar si in sistemul juridic, unde ne confruntam cu Judecători “de casa” ai firmei de avocatura angajata de TELEKOM, respectiv “Țucă, Zbârcea si Asociații”. Totuși mai exista o speranța, pentru ca, din nenumăratele dosare aflate pe rolul instanțelor intre SNTM, membrii din conducerea SNTM si TELEKOM, am întâlnit si Judecători, care nu au cedat presiunii si au rămas imparțiali in judecarea cauzelor.
Avem obligația morala sa nu cedam împotriva acestor practici si sa luptam pentru a le face sa dispară, pentru ca avem copii care nu vrem sa trăiască si ei aceste EXPERIMENTE TELEKOM, iar cu cat vom fi mai mulți si mai uniți, cu atât exista speranța sa reușim SCHIMBAREA!!!
D.D.
[pdf-embedder url=”https://www.incisivdeprahova.ro/wp-content/uploads/2018/01/ZIAR.pdf”]
Actualitate
Scut cibernetic deasupra Americii: CACI International primește 500 de milioane de dolari pentru neutralizarea amenințărilor cu drone
Într-un efort masiv de consolidare a securității naționale, CACI International a securizat un contract de 500 de milioane de dolari, pe o durată de trei ani, pentru a furniza sistemul avansat anti-dronă SkyValor. Parteneriatul, încheiat cu Forța de Intervenție Interinstituțională (JIATF) 401, vizează livrarea unor soluții non-kinetice și a altor sisteme tactice fără pilot, menite să protejeze punctele strategice ale Statelor Unite.
O investiție strategică pentru securitatea internă: Programul Domestic Shield prinde contur
Acordul prevede producția la scară largă a sistemelor de combatere a vehiculelor aeriene fără pilot (cUAS). Conform detaliilor oficiale, primele unități SkyValor vor fi desfășurate în „locații de misiune critică”, fiind piese centrale în cadrul programului Domestic Shield al Pentagonului. Acest proiect ambițios are ca obiectiv principal protejarea instalațiilor militare și a infrastructurii critice de pe teritoriul american împotriva unor drone tot mai sofisticate și mai greu de detectat.
Liderii CACI subliniază că forțele armate au nevoie de un avantaj decisiv în fața unor amenințări care evoluează rapid, devenind tot mai accesibile și mai rapide. SkyValor este proiectat să ofere acest avantaj prin detecție la distanță mare și neutralizare de precizie, oferind apărătorilor timpul necesar pentru a interveni înainte ca riscurile să se materializeze la granițe sau în zonele vitale.
Inteligența artificială în prima linie: Tehnologia non-kinetică SkyValor schimbă regulile jocului
Sistemul SkyValor se distinge prin utilizarea senzorilor de radiofrecvență și a războiului electronic asistat de inteligența artificială pentru a identifica și neutraliza dronele inamice fără a recurge la forță fizică (non-kinetic). Tehnologia oferă avertizări timpurii și este capabilă să se adapteze pe măsură ce tacticile adversarilor se schimbă.
Evaluările recente, realizate în poligoanele din Yuma, Arizona, în colaborare cu agențiile de protecție a frontierelor, au validat eficiența sistemului. Testele au demonstrat că instrumentele de neutralizare electronică pot scoate din uz dronele de mici dimensiuni în siguranță, cu un impact minim asupra echipamentelor civile din jur, făcându-le ideale pentru apărarea stratificată a zonelor populate sau a bazelor militare.
De la poligoane la misiuni mobile: Versatilitatea echipamentelor integrate pe vehicule grele
Pe lângă contractul principal de producție, CACI a început deja integrarea unor unități SkyValor pe camioane de mare tonaj, transformându-le în soluții mobile capabile să intervină rapid oriunde apare o amenințare. Această mobilitate este esențială pentru succesul operațiunilor de securitate internă, oferind flexibilitate în fața unor atacuri imprevizibile.
Efortul Pentagonului de a eficientiza apărarea anti-dronă nu se oprește aici. Acordul cu CACI face parte dintr-o strategie mai largă care include și alte contracte majore, precum cel acordat recent companiei AeroVironment, tot în valoare de 500 de milioane de dolari. Această mobilizare de resurse subliniază prioritatea absolută pe care Statele Unite o acordă în prezent securizării spațiului aerian la joasă altitudine împotriva tehnologiilor fără pilot.
Actualitate
Paradoxul puterii aeriene în Operațiunea Epic Fury: De ce dominația cerului nu a putut deschide Strâmtoarea Ormuz
Deși secretarul apărării, Pete Hegseth, a proclamat o „victorie istorică și zdrobitoare” asupra Iranului în fața Senatului, realitatea din teren conturează o imagine mult mai nuanțată și îngrijorătoare. În timp ce oficialii de la Pentagon numără nave scufundate și baze industriale distruse, senatorii americani ridică o întrebare inconfortabilă: dacă armata iraniană este îngenuncheată, de ce bazele comerciale și navele SUA sunt încă sub focul dronelor și rachetelor? Această discrepanță între distrugerea inamicului și incapacitatea de a opri perturbările logistice reprezintă eșecul conceptual al teoriilor moderne de război aerian.
Eșecul controlului la joasă altitudine sau „seam-ul” ignorat de aviația tradițională
Forțele aeriene ale Statelor Unite au câștigat bătălia pentru „cerul albastru”, atingând o superioritate totală la altitudini mari, însă acest succes nu s-a tradus în controlul asupra Strâmtorii Ormuz. Problema rezidă în conceptul de „litoral aerian” — zona de joasă altitudine unde dronele ieftine și rachetele dispersate ale Iranului au reușit să blocheze o cale navigabilă vitală, în ciuda prezenței avioanelor de generația a cincea. Armata americană s-a pregătit pentru un conflict de distrugere a sistemelor integrate, dar s-a trezit neputincioasă în fața a mii de sisteme autonome care nu depind de o infrastructură centralizată pentru a lovi.
Dezbateri doctrinare între viziunea clasică și noua realitate a sistemelor ieftine și autonome
Generalul în rezervă David Deptula respinge ideea că „litoralul aerian” necesită o regândire a strategiei, susținând că este doar o diviziune inventată a domeniului aerian. Totuși, realitatea Operațiunii Epic Fury demonstrează contrariul: controlul aerian tradițional este temporar și local, bazat pe viteză în detrimentul persistenței. Inamicul a exploatat exact această lacună, mutând lupta în jos, spre suprafață, acolo unde sistemele de supraveghere și interceptare ale SUA nu au fost proiectate să mențină o prezență constantă și densă.
Lecții dure pentru viitorul forțelor armate și necesitatea adaptării la războiul asimetric
Cazul Strâmtorii Ormuz arată că superioritatea aeriană trebuie să servească întregii forțe întrunite, nu doar aparatelor de zbor. Atâta timp cât amenințarea dronelor iraniene a împiedicat Marina SUA să escorteze navele comerciale, se poate vorbi de un eșec al puterii aeriene. Victoria nu mai poate fi măsurată doar prin scorecard-uri de distrugere industrială, ci prin capacitatea de a asigura libertatea de mișcare. Pentru o forță care a dominat înălțimile timp de generații, cea mai grea lecție ar putea fi aceea că bătălia decisivă s-a mutat acum mult mai aproape de pământ.
Actualitate
Paradoxul din Golful Persic: De ce victoriile aeriene răsunătoare nu mai sunt suficiente pentru a câștiga un război
Atunci când secretarul apărării, Pete Hegseth, a depus mărturie în fața Senatului marțea trecută, acesta a venit pregătit să susțină victoria „istorică și copleșitoare” împotriva Iranului. Bilanțul său era impresionant pe hârtie: marina iraniană scufundată, rachetele neutralizate, baza industrială de apărare distrusă aproape complet și capacitatea militară a Teheranului dată înapoi cu zeci de ani.
Cu toate acestea, senatorii au ridicat o întrebare inevitabilă: dacă înfrângerea a fost atât de decisivă, de ce forțele iraniene continuă să atace bazele americane și navele comerciale? Această discrepanță reprezintă miezul dilemei operațiunii Epic Fury. Deși aviația tradițională a câștigat supremația la mare altitudine, aceasta nu a reușit să mențină deschisă Strâmtoarea Ormuz, unde dronele și rachetele ieftine au paralizat traficul maritim.
Iluzia controlului total și eșecul doctrinei clasice
Problema centrală este ignorarea unui concept critic: „litoralul aerian”. Strategii militari tradiționali, precum generalul în rezervă David Deptula, susțin că nu este nevoie de o regândire a conceptelor forțelor aeriene și că superioritatea aeriană se exercită de la sol până la limita spațiului cosmic. Realitatea de pe teren îi contrazice însă brutal.
Litoralul aerian nu este doar o chestiune de altitudine, ci o zonă de contact unde domeniile militarizate interacționează într-un mod nou. Statele Unite au controlat cerul albastru deasupra Iranului, dar acest control nu s-a extins și în zona joasă, unde roiurile de drone și rachetele dispersate nu formează un sistem integrat ce poate fi prăbușit prin lovituri chirurgicale. În timp ce aviația se concentra pe „cerul albastru”, a abdicat de la responsabilitatea de a controla spațiul aerian imediat deasupra apei și solului.
Războiul de uzură la joasă altitudine: O provocare pe care tehnologia de vârf nu o poate rezolva
Superioritatea aeriană tradițională se bazează pe prezența reactivă — avioanele nu pot rămâne permanent în aer, așa că viteza înlocuiește persistența. Această logică funcționează doar dacă inamicul luptă după aceleași reguli. În schimb, sistemele ieftine și consumabile ale Iranului au mutat lupta în jos, în littoralul aerian, o zonă pe care forțele aeriene au considerat-o fie imposibil de controlat, fie problema altcuiva.
Eșecul nu a fost cauzat de lipsa avioanelor de generația a cincea, ci de presupunerile eronate care au stat la baza planificării. Deși forțele americane au distrus radare și centre de comandă, amenințarea persistentă a dronelor a împiedicat marina americană să escorteze navele comerciale prin Strâmtoarea Ormuz. Conform definiției proprii a forțelor aeriene, dacă nu poți asigura libertatea de acțiune pentru întreaga forță comună, înseamnă că nu deții superioritatea aeriană.
Lecțiile dure din operațiunea Epic Fury și viitorul conflictelor asimetrice
Ideea că o campanie aeriană modelată după succesul din Irak din 1991 ar putea îngenunchea Iranul în scurt timp s-a dovedit a fi o iluzie. Iranul și-a păstrat majoritatea stocului de rachete și a reușit să închidă strâmtoarea timp de luni de zile, obligând Washingtonul să accepte acorduri în condiții nefavorabile.
Controlul aerului se decide astăzi în acest „litoral aerian”, unde mase de sisteme mobile, autonome și cu costuri reduse pot nega libertatea de manevră a unei superputeri. Cea mai grea lecție pentru o forță care a dominat înălțimile timp de generații este că bătălia decisivă s-a mutat mai jos, acolo unde radarele scumpe și avioanele invizibile au o eficiență limitată.
-
Exclusivacum 3 zileMilitarii și-au plătit singuri pensiile cu 1,32 miliarde de euro. Statul doar încasează aplauzele
-
Exclusivacum 4 zileȘoferul apocalipsei pe cocaină și cu permisul suspendat, salvat de la propria prostie de „noua generație” de polițiști
-
Exclusivacum 4 zileHipodromul Ploiești – fabrica de campioni „intact dopati”. Cum se suspendă calul, se iartă trofeul și se umflă comisia „Nae & Stimatu”
-
Exclusivacum 3 zileDiplomație de familie, business de prietenie: cum se transformă ambasada din Cuba în sală de protocol pentru combinații private
-
Exclusivacum 2 zileZeul Luca și Colonia Cuba: cum s-a transformat MAE într-o prăvălie de familie, cu diplomă franceză la butonieră
-
Ancheteacum 2 zileExamenul echilibrului pentru „seniorii” magistraturii: Rezultate-șoc la testarea psihologică a judecătorilor care vor să revină în sistem
-
Administratieacum 4 zileCum sunt repartizați noii ofițeri ai Academiei de Poliție: 99 de posturi în țară, prioritate pentru cei cu mediile cele mai mari
-
Exclusivacum 4 zileRomânia offline: când cade serverul, se aprinde „grija” față de deținuți



