Actualitate
O înfrângere usturătoare pentru dușmanii democrației/Mitingul din 20 ianuarie, o infrangere usturatoare pentru organizatori
COMENTARIU de Contele de Saint Germain:
Judecăm prea afectiv! Latinitatea noastră, corcită cu balcanismul regiunii, generează deviații alarmante. Cum ar fi să îi împingă pe unii dintre noi să clameze de bună voie, despre poporul lor, că ar fi cel mai corupt din universul care contează. Și să ofere ca soluție de vindecare aneantizarea sa prin pulverizarea în alții.
Că alții, la nivelul istoriei, îi consideră pe români curvele marilor conflagrații, trădătorii alianțelor de onoare, mai treacă – meargă. Chestie de înterpetare, de rivalități, de citire partizană a egoismului. Dar ca tu însuți, polifonic, prin voci ca Macovei, ori Patapievici, ori Liiceanu, să te înfierezi ca nație și să-ți autopropui, întru purificare, exilarea și chiar extincția, dacă s-ar putea, asta chiar că este forma uneia dintre cele mai ticăloase trădări.
Judecăm prea emoțional! Mereu cu inima în gât, mereu prin prisma umorilor și nu a rațiunii. Nu apelăm mai deloc la matematică. La cifrele ei exacte, la logica ei binară. De pildă mitingul din 20 ianuarie 2018. Considerat de unii un adevărat sfârșit (sau început) de lume. De ce s-a investit în el atâta încărcătură? Atâta disperare? O fi fost țara în război? Ne păștea vreun nor atomic, vreun tzunami ori vreo pandemie?
Iată ce scria cu o zi înainte de „marea rupere de zăgazuri” una dintre goarnele cele mai strident – incitante – mincinoase ale beligeranților, Dan Tapalagă”:
„Doar Parlamentul, sub presiunea strazii, mai poate evita o catastrofa. Situatia arata insa mult mai rau decat in februarie. Intre timp, s-au obisnuit cu protestele, cu zeci de mii de oameni pe strazi. Nu va fi suficient sa iasa sambata doua, trei sau cincizeci de mii de manifestanti.
In absenta unui prostest masiv, cu peste o suta de mii de oameni in Bucuresti, daca oamenii onesti din tara asta nu inteleg gravitatea momentului si nu se mobilizeaza exemplar, fara o participare mult peste tot ce am vazut pana acum, in cateva zile ne vom intreba cu totii cat timp mai avem la dispozite sa cautam solutii individuale.
Nici cu o suta de mii, cu doua sau cu jumatate de milion nu este sigur ca vor da inapoi, dar macar merita incercat. Apoi, avem datoria sa aratam lumii si copiilor nostri ca nu capitulam in genunchi si ca am facut tot ce ne-a stat in putere sa luptam pentru tara noastra”.
Pentru mitingul acesta s-a făcut o mobilizare fără precedent. Ziua de 20 ianuarie era prezentată ca fiind o adevărată zi națională în devenire. Ultima șansă de supraviețuire. Ziua salvării României! S-au deblocat (de unde?) fonduri excepționale pentru tot felul de acțiuni în premieră, menite să-i scoată pe români din casă:
- marșuri pe jos de la Cluj la București, pe durata unei săptămâni intregi, cu acțiuni de propagandă mitingistică programate în toate marile orașe prin care grupul clujean de „salvatori ai națiunii” trecea;
- cablarea provinciei la miting, prin două forme de participare: grupuri masive de protestatari care să vină la București cu trenuri sau autocare pentru a pune umărul la realizarea baremului stabilit de Tapalagă, de peste 100 000 de participanți, și alte grupuri care să rămână acasă și să organizeze în orașele lor replici ale mitingului de la București;
- un efort uriaș de convingere a unor grupuri din diaspora pentru a se înrola în marea armată a însetaților de legalitate și justiție macovistă, prin plătirea cu bani grei (de unde?) a nenumărate emisiuni TV și articole publicate în presa străină pline de minciuni și false amenințări despre noile legi ale justiției;
- cooptarea partidelor politice din opoziție la marele proiect de salvare a țării și determinarea acestora de a-și chema susținătorii la luptă mai ceva decât în campania electorală;
- apelarea până și la hulitele galerii de fotbal pentru a-și aduce aportul de bojoci și acțiuni anti – jandarmerie la nobila cauză de blocare cu orice preț a guvernării PSD;
- pregătirea de către organizatori (de ce nu le cere nimeni autorizație de miting?) a unui program artistic și anti – plictiseală, de vizite în grup la diverse instituții nealiniate ale statului (Parlament, Avocatul Poporului, CCR etc.), de intonat Imnul Național și de jucat cu fleșuri luminoase făcute cu telefoanele mobile și cu instalații de proiectat sloganuri fasciste („PSD – ciuma roșie”) pe clădiri.
Față de excepționalele eforturi (financiare, de imaginație, de propagandă mincinoasă și de generare a unei atmosfere cât mai tensionate) făcute de organizatori, acțiunile concertate din 20 ianuarie s-au dovedit un mare fâs. O înfrângere usturătoare pentru dușmanii democrației.
Raportări dintre cele mai hilare privind numărul protestatarilor au venit să confirme eșecul marelui asalt. Realitate TV și DIGI24 se întreceau, ca într-o competiție pentru „mincinosul anului”, în prezentarea de cifre mobilizatoare. Culmea ridicolului a fost atinsă în două momente, cât se poate de verificabile, ale mitingului. Când s-au panoramat imaginile cu Piața Universității și mai apoi cu Piața Constituției ocupate de manifestanți. În primul caz cei doi mincinoși aflați în competiție afișau un număr al participanților de 30 000 iar în cel de-al doilea caz, în jurul orelor 20:30 când se considera că s-a atins vârful de participare, numărul afișat era de 60 000.
Lasă că azi și cifrele acelea, uriaș exagerate, au mai fost umflate la cele două televiziuni ce se pretind oneste, una vorbind de 80 000 iar alta de 100 000 de protestatari în București, dar să ne întoarcem la imaginile panoramice pe care le-am invocat.
Se știe prea bine din experiențele unor mitinguri anterioare (din calcule imagistice și din raportările jandarmeriei) că la capacitatea ei maximă, cu carosabilul integral ocupat și cu întinderea mulțimii între sensul giratoriu de la Universitate și ieșirea de metrou dinspre sala Dalles, Piața Universității nu poate găzdui mai mult de 12 000 – 15 000 de oameni. Și asta în condiții de densitate maximă (adică cca. 0,75 mp / persoană. Din imaginile panoramate ale Pieței Universității în seara de 20 ianuarie 2018 rezultau clar două lucruri: primul că Piața Universității nu era plină până la extremitățile la care m-am referit iar cel de-al doilea că densitatea participanților era departe de a se apropia de maximul folosit în calcule, printre cei prezenți putându-se circula lejer pe aproape toată suprafața ocupată a pieței.
Aceleași aspecte și aceleași calcule sunt valabile, păstrând proporțiile cuvenite, și pentru Piața Constituției. Unde, la momentul de maximă afluență, numărul participanților nu avea cum să depășească 20 000.
Cu mijloacele tehnice actuale, estimarea numărului de indivizi într-o mulțime distribuită pe o suprafață măsurabilă nu este deloc ceva complicat de făcut. Este suficient să înmulțești suprafața în mp calculată cu ajutorul GPS-ului de pe propriul telefon mobil) cu numărul de oameni ce pot încăpea pe un mp și se obții valoarea căutată.
Calculele prezentate de mine anterior sunt confirmate și de pastorul Chris Terheș (aici), care exact prin metoda pe care v-am descris-o ajunge la concluzia că în momentul de maximă prezență a manifestanților în Piața Constituției numărul acestora nu depășea 15 000.
Și atunci se pune clar întrebarea: de ce televiziunile sistemului ocult au simțit nevoia să-și mintă atât de grosolan spectatorii când știau prea bine că minciuna lor este foarte simplu de demontat?
Răspunsul pare unul evident: ca să nu-și demobilizeze susținătorii. Aceștia, extrem de viscerali fiind, se pare că se conduc după dictonul: decât să mă rănești cu adevărul, mai bine mângâie-mă cu o minciună frumoasă”.
S-a văzut asta și din modul în care au primit desemnarea Vioricăi Dăncilă de către Klaus Iohannis.
De-asta spun că înfrângerea este usturătoare pentru susținătorii sistemului ocult. Ar fi fost usturătoare chiar și la cifrele prezentate de ei, darămite la cifre de 3-4 ori mai mici!
Mințile lucide de la cârma acestui sistem ocult ar trebui să se întrebe: oare ce s-a întâmplat în anul care a trecut de la Ordonanța 13 până acum de numărul celor care mai răspund chemărilor noastre în stradă a scăzut atât de dramatic?
Și o a doua întrebare, derivată din prima și oarecum retorică: cui folosește, în condițiile actuale, această luptă de gherilă? (Irinel I.).
Industria de apărare își dispută contractele pentru „Golden Dome”
Simpozionul anual dedicat apărării spațiale și antirachetă a început la Huntsville, în statul Alabama, reunind oficiali militari, reprezentanți ai industriei de apărare și specialiști în tehnologii spațiale.
Evenimentul are loc într-un moment în care Statele Unite accelerează dezvoltarea unor proiecte majore pentru spațiu și apărare antirachetă, inclusiv inițiativa „Golden Dome”. Companiile americane și internaționale își expun cele mai noi sisteme și echipamente, încercând să obțină o parte din finanțările alocate acestor programe.
Oficiali militari și lideri ai industriei, față în față
Participanții la ediția din 2026 a simpozionului au asistat la discursurile inaugurale și la prezentările dedicate evoluției tehnologiilor de apărare. Evenimentul oferă un cadru pentru dezbateri privind viitorul operațiunilor spațiale, protecția împotriva rachetelor și integrarea noilor sisteme în arhitectura militară americană.
Printre personalitățile prezente s-a numărat generalul Mike Guetlein, coordonatorul programului „Golden Dome”, surprins în discuții cu generalul-locotenent în rezervă Dan Karbler, fost oficial de rang înalt al armatei americane.
Roboți, muniții inteligente și interceptori de ultimă generație
Zona expozițională a reunit sisteme militare complexe, dar și proiecte demonstrative cu o componentă mai puțin convențională. Echipa de robotică Browncoats, din Huntsville, a prezentat robotul „Vera”, conceput pentru competiții tehnice și capabil să lanseze mingi din plastic.
În același spațiu au fost expuse și echipamente destinate direct operațiunilor militare. Compania L3Harris a prezentat muniția Red Wolf, un sistem proiectat pentru misiuni de atac de precizie și lovirea unor ținte aflate la distanță.
Senzori și interceptori pentru apărarea antiaeriană
Raytheon a adus la Huntsville două dintre sistemele sale importante pentru apărarea antiaeriană și antirachetă. În prim-plan s-a aflat LTAMDS, senzorul Lower Tier Air and Missile Defense Sensor, destinat detectării și urmăririi amenințărilor aeriene și balistice.
În spatele acestuia a fost prezentat interceptorul SM-3, utilizat în arhitectura americană de apărare împotriva rachetelor balistice. Sistemul este proiectat pentru interceptarea țintelor în afara atmosferei sau în faze avansate ale traiectoriei acestora.
Răspunsul la amenințarea rachetelor hipersonice
Northrop Grumman a expus interceptorul Glide Phase Interceptor, cunoscut sub acronimul GPI. Sistemul este conceput pentru apărarea stratificată împotriva rachetelor hipersonice, în special în etapa de planare a zborului.
Dezvoltarea unor asemenea interceptori reprezintă una dintre principalele direcții ale apărării antirachetă americane, în condițiile în care armele hipersonice pot schimba traiectoria, pot zbura la viteze extrem de mari și pot reduce timpul disponibil pentru detectare și reacție.
PAC-3 și THAAD, în centrul expoziției Lockheed Martin
Lockheed Martin a prezentat două dintre cele mai cunoscute sisteme ale sale: racheta PAC-3 și interceptorul THAAD.
PAC-3 este destinat combaterii rachetelor balistice tactice și a altor amenințări aeriene, în timp ce THAAD oferă apărare împotriva rachetelor balistice în faza finală a zborului, atât în atmosferă, cât și în afara acesteia.
Prezența celor două sisteme subliniază accentul pus pe apărarea stratificată, în care mai multe tipuri de senzori și interceptori sunt conectate pentru a proteja obiectivele militare și infrastructura critică.
Huntsville, punct de întâlnire pentru viitorul apărării spațiale
Deschiderea simpozionului a transformat Huntsville într-un punct de întâlnire pentru principalii actori ai sectorului spațial și antirachetă. Pe durata evenimentului, oficialii și companiile de apărare analizează evoluția amenințărilor, noile soluții tehnologice și modul în care acestea pot fi integrate în proiectele strategice ale Statelor Unite.
Expoziția din prima zi a oferit o imagine asupra direcțiilor care domină în prezent domeniul: detectarea rapidă, interceptarea rachetelor hipersonice, mobilitatea sistemelor, munițiile de precizie și dezvoltarea unor rețele capabile să lege apărarea terestră de operațiunile spațiale.
Actualitate
Armata SUA vrea o „dublură digitală” a rețelelor pentru a testa inteligența artificială în războiul cibernetic
O replică virtuală a întregii infrastructuri informatice
Pentru a valorifica pe deplin potențialul inteligenței artificiale, Armata Statelor Unite intenționează să creeze o simulare complexă a propriilor rețele informatice — un așa-numit „geamăn digital”.
Modelul ar reproduce în detaliu infrastructura reală și ar fi alimentat permanent cu date despre modul în care aceasta funcționează. Într-un astfel de mediu, militarii ar putea antrena atât algoritmii de inteligență artificială, cât și operatorii umani care îi folosesc.
General-maiorul Jacqueline Denise McPhail, șefa Army Network Command (NETCOM), a recunoscut că un asemenea proiect ar fi extrem de dificil de realizat. Cu toate acestea, ea i-a îndemnat pe reprezentanții industriei de apărare să înceapă dezvoltarea lui, considerând că beneficiile ar justifica efortul și amploarea investiției.
Un poligon virtual pentru atacuri cibernetice
Un geamăn digital al rețelelor armatei ar putea deveni un spațiu de antrenament extrem de realist pentru operatorii de rețea, specialiștii în apărare cibernetică și sistemele bazate pe inteligență artificială.
Aceștia ar putea studia modul în care funcționează infrastructura, ar testa reacția acesteia la atacuri și ar identifica metode pentru menținerea operaționalității chiar și în condiții de presiune extremă.
Armata americană se confruntă cu aproximativ 1,2 milioane de atacuri cibernetice în fiecare zi, iar amenințările devin tot mai sofisticate. Atacurile nu mai sunt dominate de metode ușor de recunoscut, precum blocarea masivă a serviciilor prin atacuri distribuite de tip DDoS.
De la atacuri evidente la comportamente suspecte
În prezent, apărarea cibernetică trebuie să detecteze modificări subtile în comportamentul rețelei. Specialiștii sunt nevoiți să analizeze volume uriașe de date pentru a face diferența dintre traficul obișnuit, zgomotul informațional și semnalele care indică o activitate ostilă.
Întrebarea esențială nu mai este doar dacă sistemul a fost atacat, ci ce comportament s-a modificat și de ce.
Inteligența artificială ar putea avea un rol decisiv în această analiză. Un model digital al rețelei DoDIN-A — Departamentul de Rețele Informatice al Apărării pentru componenta terestră — ar permite identificarea vulnerabilităților, a zonelor insuficient protejate și a componentelor care demonstrează reziliență.
Un proiect uriaș, care ar putea începe la scară redusă
McPhail a admis că realizarea unei asemenea replici virtuale reprezintă un obiectiv de proporții.
„Este o solicitare majoră. Știu că este un efort de mare amploare. Cred că trebuie să începem cu o componentă restrânsă și să dezvoltăm treptat sistemul”, a transmis șefa NETCOM.
Strategia ar presupune construirea progresivă a modelului, prin adăugarea succesivă a unor segmente de rețea, a unor fluxuri de date și a unor scenarii de atac.
Ce înseamnă, de fapt, un geamăn digital
În doctrina Pentagonului, un geamăn digital este definit drept o reprezentare computerizată — formată dintr-un ansamblu integrat de modele — care funcționează ca echivalent digital, în timp real, al unui obiect sau proces fizic.
În mediul militar, astfel de modele pot reproduce aeronave, lanțuri logistice sau chiar pacienți virtuali utilizați pentru pregătirea personalului medical.
Scopul este ca fiecare componentă și interacțiune să fie simulate cu suficientă precizie încât replica virtuală să reacționeze la fel ca sistemul real în orice situație dată.
Teste imposibile în lumea reală
Un asemenea model ar permite armatei să supună rețeaua unor teste extreme, fără riscul de a afecta infrastructura operațională. Specialiștii ar putea simula atacuri, testa configurații noi, evalua modernizări și analiza consecințele unor modificări înainte ca acestea să fie aplicate în sistemele reale.
Geamănul digital ar putea fi folosit inclusiv pentru anticiparea incidentelor și identificarea unor soluții preventive.
În cazul rețelei militare, avantajul este cu atât mai important cu cât cea mai mare parte a activității care trebuie analizată se desfășoară la nivel software, chiar dacă infrastructura are la bază echipamente fizice precum procesoare, cabluri de fibră optică, routere și centre de date.
Rețeaua trebuie protejată fără a fi destabilizată
Obiectivul nu este doar descoperirea componentelor defecte. La fel de important este ca armata să înțeleagă ce funcționează corect, pentru a evita ca o intervenție sau o actualizare să provoace noi probleme.
În logica proiectului, geamănul digital ar deveni un instrument permanent de verificare: ar arăta ce trebuie reparat, dar și ce trebuie păstrat intact pentru ca reziliența rețelei să nu fie compromisă.
Actualitate
Avantajul decisiv se câștigă prin viteza informației Comandanții nu-și mai permit întârzieri
În conflictele moderne, accesul rapid la informații esențiale poate face diferența dintre succes și eșec. Comandanții au nevoie de date disponibile instantaneu, dar și de certitudinea că acestea sunt corecte, sigure și suficient de clare pentru a susține o decizie imediată.
Atunci când rapoartele de informații indică apariția unei amenințări, fiecare secundă devine importantă. Timpul pierdut pentru verificarea, interpretarea sau corelarea datelor îi oferă adversarului ocazia de a-și ajusta poziția și de a acționa primul.
În acest context, problema nu mai este doar accesul la informații despre misiune, ci capacitatea de a stabili rapid dacă acestea pot fi utilizate cu încredere. Viitorul câmpului de luptă va aparține forței capabile să transforme informațiile protejate în decizii operative înaintea adversarului.
Decizia rapidă nu depinde de un singur sistem
Avantajul decizional nu poate fi obținut printr-o platformă izolată. El trebuie construit prin integrarea mai multor capabilități, de la sateliții aflați pe orbite geosincrone, la rețelele de comunicații și sistemele terestre.
O astfel de arhitectură trebuie să permită detectarea amenințărilor, transmiterea sigură a datelor, confirmarea informațiilor și coordonarea reacției pe întregul lanț operațional.
Supraveghere permanentă de pe orbita geosincronă
Orice decizie începe cu o imagine clară a situației operative. În domeniul apărării antirachetă, această imagine presupune supraveghere permanentă și informații verificate.
De ani de zile, sistemul spațial cu senzori infraroșii SBIRS reprezintă una dintre componentele principale ale avertizării și urmăririi rachetelor de pe orbită. Acesta asigură monitorizarea continuă a unor regiuni extinse și reflectă experiența acumulată în dezvoltarea sistemelor de detectare a lansărilor și de urmărire a traiectoriilor.
Următoarea etapă este reprezentată de sateliții Next-Generation OPIR GEO, cunoscuți sub denumirea NGG. Concepută pentru a răspunde unor amenințări tot mai sofisticate, inclusiv rachete hipersonice, noua generație urmărește să îmbunătățească atât capacitatea de detecție, cât și rezistența sateliților în fața tentativelor de perturbare sau atac.
Sateliții NGG sunt construiți pe platforma LM2100 Combat Bus, proiectată pentru un nivel ridicat de supraviețuire în mediul spațial. Obiectivul este furnizarea unor informații sigure și permanente exact în punctele în care acestea sunt necesare.
Datele trebuie să circule fără întreruperi
Informația poate deveni un avantaj militar doar dacă este transmisă rapid, protejat și fără discontinuități între toate componentele forței.
Sateliții Transport Layer, construiți pe platforma LM50, sunt destinați transportului securizat al datelor între senzori, operatori și sistemele de misiune. Prin comunicații reziliente, cu latență redusă, aceștia pot distribui aproape instantaneu informațiile provenite de la rețelele de detecție și urmărire.
Un asemenea sistem permite ca datele despre o amenințare să ajungă rapid la centrele de comandă și la unitățile responsabile de reacție, menținând ritmul operațiunilor chiar și în condiții de bruiaj sau degradare a infrastructurii.
Apărarea antirachetă se extinde pe mai multe orbite
Rezistența unei arhitecturi spațiale nu poate fi asigurată prin utilizarea unei singure orbite. Pentru a îmbunătăți continuitatea supravegherii și pentru a menține urmărirea rachetelor tot mai avansate, Forța Spațială a Statelor Unite dezvoltă o componentă de avertizare și urmărire pe orbita medie a Pământului, denumită MEO.
Această capacitate este introdusă treptat, prin mai multe etape de dezvoltare. Ea ar urma să completeze sistemele de avertizare amplasate pe orbita geosincronă și capabilitățile de urmărire de pe orbita joasă, cunoscută drept LEO.
Prin combinarea celor trei niveluri orbitale, arhitectura urmărește să ofere o acoperire mai persistentă, mai multe surse de date și o redundanță sporită în cazul pierderii sau perturbării unei componente.
Lockheed Martin participă la competiția pentru contractul aferent celei de-a doua etape de dezvoltare, cunoscută drept Epoch 2. Compania își consolidează astfel implicarea în evoluția sistemului american de avertizare, urmărire și apărare împotriva rachetelor.
O arhitectură integrată pentru întregul lanț de reacție
Fiecare legătură dintre detectarea unei amenințări și răspunsul militar trebuie proiectată astfel încât să consolideze etapa următoare.
Supravegherea permanentă din orbita GEO, senzorii distribuiți pe orbita LEO și rețelele de comunicații sunt completate de noile capabilități MEO. Împreună, aceste elemente pot forma o arhitectură capabilă să detecteze amenințările din timp, să transmită informații verificate, să scurteze procesul decizional și să coordoneze reacția pe întregul lanț operațional de lovire la distanță.
Această abordare este ilustrată și în scenariile de operațiuni comune în toate domeniile, cunoscute sub acronimul JADO, unde datele provenite din spațiu sunt integrate cu sistemele terestre și cu celelalte componente militare.
Integrarea sistemelor devine esențială
În calitate de integrator de sisteme pentru întregul spectru al misiunilor, Lockheed Martin promovează o abordare bazată pe conectarea tuturor capabilităților într-o singură arhitectură operațională.
Pe măsură ce timpul disponibil pentru luarea deciziilor se reduce, obiectivul devine tot mai clar: dezvoltarea unor sisteme capabile să deplaseze informația rapid, să reziste atacurilor și perturbărilor și să permită acțiuni coordonate într-un timp cât mai scurt.
Privite separat, fiecare capabilitate aduce un avantaj important. Proiectate să funcționeze împreună, acestea pot genera un efect superior: avantajul decizional care permite unei forțe să observe prima, să înțeleagă mai repede situația și să acționeze înaintea adversarului.
Famiglia Teoroc, lovită din interior: “Ajunge!” – Directorul general al ANP confirmă mafia sindicală din penitenciare
23 de ani de sistem vs. 22 de ani de Famiglie: Burcu explodează public Când șeful Administrației Naționale a Penitenciarelor...
„IPJ Prahova – Grădinița de cadre”, episodul 54: Noaptea, ca hoții. Subcomisarul fără numere și fără rușine
SUBCOMISAR FĂRĂ RCA, DAR CU TUPEU – Episod din serialul „IPJ Prahova – Grădinița de Cadre” Când șeful de poliție...
Vesta antiînjunghiere și logica înjunghiată
Se ia o instituție obosită, câțiva șefi care confundă managementul cu dresajul și se adaugă o vestă antiînjunghiere. Se amestecă...
CÂȚI POLIȚIȘTI MAI TREBUIE BATJOCORIȚI CA SĂ ÎNȚELEGĂ STATUL CĂ PATRULA CU DOUĂ SUFLETE NU E SCUTUL ROMÂNIEI?
Faraoani, republica alcoolului: doi polițiști vs. „elita” de la cârciumă Faraoani, județul Bacău. Nu, nu e scenă dintr-un film prost,...
Sindicatele, bau-baul securistului rebranduit: cazul Iulian Fota
„Structura internă de securist”: când lumea veche nu vrea să moară Uitându-te la discursurile lui Iulian Fota, ai senzația că...
TCE Ploiești în ajun de AGA: De la organigrama „chilotel” la liderul de sindicat prins la furat de pește – probitate morală la conservă (VIDEO)
TCE Ploiești în ajun de AGA: Organigrama „chilotel” și sindicatul de buzunar Mâine, 31 august, la TCE Ploiești nu e...
Miliardul care se scurge din buzunarul militarilor: jalba la Miruță, tăcerea PSD–AUR și merdenelele politice ale rezerviștilor
În atenția pensionarilor militari: cifrele reci, furia caldă. Sindicatul „Diamantul” pune lupa pe bani Sindicatul Diamantul, prin Emil Pascuț, rupe...
Când nu poți repara sistemul, vinzi fuste: eleganță bleumarin peste burnout și umilință
În timp ce salariile se duc în rate, dotările lipsesc, turele se fac pe stomacul gol și oamenii ard psihic...
Mătura onoarei: cum a trebuit să fie dat IPJ Brăila în judecată ca să descopere că există firme de curățenie
Polițist cu epoleti, nu cu mopul în brațe Știați că la IPJ Brăila, ca să se facă, în sfârșit, curățenie...
Urmărire în Chiajna după ce un motociclist a refuzat să oprească la semnalele polițiștilor
Bărbatul conducea o motocicletă fără număr de înmatriculare O intervenție de rutină a polițiștilor din cadrul Poliției Orașului Chitila –...
Episodul 53 din serialul nostru „IPJ Prahova – Grădinița de cadre”: Nașul de la Rutieră, finul de pe folii negre și „plavanul” mutat de la criminal de căruțași la Protecția Animalelor
Serialul nostru „IPJ Prahova – Grădinița de cadre” merge mai departe. După ce v-am prezentat „Academia de Cămătărie” (CAR), „Iuda”...
TCE Ploiești: Consiliul de administrație, captiv clanului lui Nae Comisionaru’. Doar AGA și salariații mai pot opri dezastrul
Organigrama rușinii – proba finală a complicității: CA-ul a ales tabăra „zdrențelor” – (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), etc. Nu mai...
Cum fac aleșii locali dintr-un om nevinovat țap ispășitor, ca să nu recunoască ce-au votat ieri
Consiliul Local Ploiești: fabrică de haos, nu de ordine publică În iulie, în Consiliul Local Ploiești, s-a jucat un vodevil...
TCE Ploiești – Minunea de luni și groaznicul coșmar al clanului Nae: AGA de pe 31 sau ziua eliberării din robie?
Luni, 31: Ziua în care unii așteaptă o minune, iar alții își rod unghiile până la cot În timp ce...
IGPR, angajatorul-fantomă: salariile polițiștilor, plătite după ureche, fără acte și fără rușine
De lene administrativă: IGPR pasează salariile la alții În loc să-și asume rolul de angajator și să-și plătească propriii oameni,...
-
Exclusivacum 4 zile
Episodul 53 din serialul nostru „IPJ Prahova – Grădinița de cadre”: Nașul de la Rutieră, finul de pe folii negre și „plavanul” mutat de la criminal de căruțași la Protecția Animalelor
-
Exclusivacum 18 ore
„IPJ Prahova – Grădinița de cadre”, episodul 54: Noaptea, ca hoții. Subcomisarul fără numere și fără rușine
-
Exclusivacum 5 zile
TCE Ploiești – Minunea de luni și groaznicul coșmar al clanului Nae: AGA de pe 31 sau ziua eliberării din robie?
-
Exclusivacum 4 zile
TCE Ploiești: Consiliul de administrație, captiv clanului lui Nae Comisionaru’. Doar AGA și salariații mai pot opri dezastrul
-
Exclusivacum 10 ore
Famiglia Teoroc, lovită din interior: “Ajunge!” – Directorul general al ANP confirmă mafia sindicală din penitenciare
-
Exclusivacum o zi
TCE Ploiești în ajun de AGA: De la organigrama „chilotel” la liderul de sindicat prins la furat de pește – probitate morală la conservă (VIDEO)
-
Exclusivacum 3 zile
Mătura onoarei: cum a trebuit să fie dat IPJ Brăila în judecată ca să descopere că există firme de curățenie
-
Exclusivacum 4 zile
Cum fac aleșii locali dintr-un om nevinovat țap ispășitor, ca să nu recunoască ce-au votat ieri