Actualitate
Discordie pe frontul radicalilor liberi
În timp ce Tudorel Toader își pune piciorul în ghips, desigur la figurat și se dă fugit, pentru a nu-și anunța decizia legată de șefii marilor Parchete, la Guvern, Mihai Tudose face o nevăzută. Tocmai i-a legitimat pe radicalii liberi, acoperind prin curtuoazia sa lipsa de legalitate a manifestațiilor de stradă, care s-au desfășurat pe tot parcursul acestui an.
La schimb, a primit nici mai mult nici mai puțin decât un ultimatum. Până aici, nimic nou sub soare. Era previzibil că se va întâmpla așa. Adevărata noutate constă în faptul că s-a putut observa cât de dezbinat este frontul #Rezist. Opoziția civică, la fel ca și opoziția politică. Cine sunt acești radicali liberi, denumiți generic #Rezist? În total, între 70 și 100 de organizații, aproape toate cu un număr nesemnificativ de membri. Aproximația este atât de mare, întrucât nu toate aceste ONG-uri au participat la manifestații pe întreg parcursul anului. Au fost unii care au plecat. Au plecat unii, dar au venit alții. Împreună cu toate partidele politice din opoziție și cu electoratul acestora, deși demonstrațiile au devenit politice, ele nu au atins o masă critică sub aspectul numărului. Dimpotrivă. Se tot subțiază. Pe măsură ce se subțiază, se radicalizează. Și devin chiar factori de anarhie.
La Guvern, solicitarea au făcut-o doar 43 de organizații. Firește, celelalte ONG-uri s-au opărit. Cum de nu le-a informat nimeni în prealabil? Cum de nimeni nu le-a dat să semneze amabila scrisoare adresată primului-ministru? De ce au fost abandonați? După care a fost generat un nou fenomen. Pentru a nu vorbi cu 43 de reprezentanți a 43 de ONG-uri, Mihai Tudose a stabilit ca toate aceste ONG-uri să delege doar șapte reprezentanți. Firește că unii, cei mai mulți, au rămas pe dinafară. S-au supărat și ei. A intervenit o nouă schismă.
Dar marea schismă este între toate ONG-urile care s-au perindat pe parcursul anului la aceste manifestații și cetățenii să le spunem „neafiliați”, care au venit și ei să ei să protesteze pentru te miri ce, dar care nu sunt înregimentați nici în ONG-uri și nici în partide politice. Această masă de cetățeni, care la un moment dat era mai mare decât a celorlați, mă refer la luna februarie a acestui an, se simte la rândul ei trădată. Ea nu se mai regăsește în această mișcare de protest, scăpată și de sub controlul autorităților statului, dar scăpată și de orice autocontrol.
Au apărut diverși organizatori sau pretinși organizatori ai manifestațiilor care, înainte de a bate palma cu reprezentanții partidelor politice, au ținut chiar și o conferință de presă, prin care au anunțat ce pun la cale. Totuși, niciunul dintre acești organizatori nu a avut capacitatea de a se prezenta la Primărie cu o cerere, așa cum prevede legea, prin care să solicite autorizarea manifestațiilor și să-și asume răspunderea pentru modul de desfășurare. Una din explicații ar putea fi dorința de-a declanșa o stare de anarhie în România. Și de a se sustrage consecințelor legale. Mai există însă și o altă posibilă cauză. Niciunul dintre organizatori nu este suficient de puternic. Niciunul nu are suficientă autoritate asupra celorlalți. Niciunul nu a reușit să impună câteva obiective clare, dincolo de răsuflatul recurs la statul de drept și la independența Justiției. Niciunul dintre organizatori nu a reușit performanța de a le propune celorlalți un numitor comun. Este și motivul pentru care, în rândul acestor pseudo-organizatori, s-a instaurat dihonia.
S-a văzut clar cu această ocazie, a dialogului de la Guvern, că Executivul nu ar avea cum să identifice printre radicalii liberi unul sau mai mulți parteneri de dialog. Sunt prea multe voci, prea gălăgioase sunt aceste voci, prea stridente chiar și lipsite de argumente.
De aici apar trei concluzii posibile:
1). Mișcările de proteste sunt lipsite de consistență, neasumate de organizatori, pentru că există prea mulți organizatori care se calcă în picioare unii pe alții, și deși au devenit politice prin participarea partdelor, nu pot în niciun fel să atingă o masă critică. Deci sunt total nereprezentative pentru ceea ce înseamnă o opoziție politică și civică.
2). Ascunzându-se în spatele acestei mișcări browniene, partidele politice din opoziție își demonstrează la rândul lor inconsistența doctrinară și, în consecință, neputiința de a participa eficient la dialogul putere-opoziție.
3). Premierul Mihai Tudose, acceptând acest simulacru de dialog, a încercat să dea o lovitură majorității parlamentare, condusă de partidul care l-a instalat în fruntea Executivului, legitimând astfel organizații care, prin comportamentul lor, s-au plasat timp de un an întreg în afara legii. Consecința este că Guvernul s-a ales cu un ultimatum.
4). Ministrul Justiției, care și-a pus la figurat piciorul în ghips, a fost una dintre țintele așa-zișilor reprezentanți ai demonstranților cu care s-a întâlnit Mihai Tudose și, de aceea, nu întâmplător i s-a cerut capul. Pe de altă parte, solicitarea ultimativă ca întregul pachet de legi să fie prezentat spre avizare Comisiei de la Veneția și până atunci să fie suspendată punerea în aplicare a noilor norme este fără precedent și absurdă. Comisa de la Veneția nu se ocupă de toate actele normative elaborate într-un stat sau altul. Comisia de la Veneția dă verdicte care au doar un caracter consultativ. Ca atare, suveranitatea statelor membre ale Uniunii Europene le permite și impune acestor state să-și promoveze în mod liber politicile în domeniul penal. Desigur, fără a încălca drepturile și libertățile fundamentale ale omului sau normele asumate ale Uniunii Europene.
Așadar acest an, sub aspectul dialogului putere – opoziție politică și civică, a fost un veritabil fiasco. Cine e de vină? Majoritata, fiindcă este prea puternică? Sau opoziția, fiindcă este prea inconsistentă?
Sorin Rosca Stanescu
Actualitate
Sardinia: Acolo unde piloții de vânătoare învață să gândească, nu doar să zboare
Actualitate
Startup-ul Shield AI dezvăluie X-BAT, un nou concept de dronă de luptă cu inteligență artificială
Actualitate
Armata SUA intensifică producția de piese 3D, depășind restricțiile de proprietate intelectuală
Lipsa drepturilor de proprietate intelectuală asupra multor componente ale echipamentelor militare împiedică armata să le reproducă rapid și eficient prin imprimare 3D. Astfel, armata intenționează să producă singură mai multe piese.
Armata SUA întâmpină dificultăți în reproducerea și imprimarea 3D a pieselor necesare pentru arme și platforme, deoarece nu deține proprietatea intelectuală a acestora. Din acest motiv, armata ar putea începe să fabrice mai multe piese prin imprimare 3D, fără a utiliza proprietatea intelectuală a furnizorilor, a declarat șeful interimar al Comandamentului de Materiale al Armatei, pentru Breaking Defense.
Lipsa proprietății intelectuale, o problemă costisitoare și timidă
Generalul-locotenent Christopher Mohan, comandantul adjunct și comandantul interimar al AMC, a declarat că industria nu ar trebui să fie surprinsă dacă armata va începe să producă mai multe piese prin imprimare 3D, fără a utiliza proprietatea intelectuală a furnizorilor. Scopul este de a repune în funcțiune tancurile, elicopterele și alte platforme mai rapid. El a recunoscut că acest lucru face industria „îngrijorată și obosită”, dar a adăugat că a fost transparent cu furnizorii cu privire la dificultățile armatei.
„Nu mai putem aștepta”
„Am fost foarte deschiși cu ei și i-am spus ieri unuia dintre partenerii noștri din industrie, nu fiți surprinși dacă veți vedea că facem lucruri pentru că nu putem aștepta. Nu putem aștepta”, a declarat Mohan într-un interviu acordat la conferința anuală AUSA de săptămâna trecută.
„Recunosc că proprietatea lor intelectuală este proprietatea lor intelectuală”, a spus Mohan despre furnizori. „Ne este rușine că nu am cumpărat-o de la început, ceea ce este o prostie, o misiune prostească.”
Exemplu concret: O valvă de anvelopă
Ca exemplu, Mohan a spus că, în urmă cu câteva luni, unul dintre vehiculele armatei nu funcționa din cauza unei probleme provenite de la o mică valvă din anvelopă, așa că a cerut furnizorului principal datele tehnice pentru a face inginerie inversă asupra valvei. Cu toate acestea, furnizorul nu deținea datele tehnice, deoarece aparțineau celui care a fabricat valva cu aproximativ două sau trei niveluri sub principal, așa că a durat și mai mult pentru a repara piesa.
„Nu putem trăi așa, nu-i așa? Așa că, din nou, am spus să nu fiți surprinși dacă începem să facem lucruri”, a spus Mohan, adăugând: „trebuie să existe un fel de model care să spună: ‘Hei, putem cumpăra drepturile doar pentru piesa pe care trebuie să o imprimăm. Nu trebuie să cumpărăm întregul sistem de vehicule sau orice altceva.”
Progrese în imprimarea 3D la scară largă
Deși lipsa deținere a proprietății intelectuale a furnizorilor rămâne o problemă pentru armată, Mohan a spus că armata a făcut progrese în utilizarea fabricației aditive la scară largă. Ca parte a unuia dintre „sprinturile” de imprimare 3D ale armatei, serviciul este pe cale să creeze 60 de piese în 60 de zile, deși Mohan nu a precizat pentru ce vor fi piesele. De obicei, ar dura săptămâni pentru a face o singură piesă.
În plus, serviciul a creat un depozit digital care are piese „simpliste” care sunt ușor de imprimat pentru soldații de pe câmpul de luptă, cum ar fi grile de ventilator, mânere de uși și multe altele.
„Este un magazin containerizat. [Soldații] au putut să treacă prin rețelele tactice până la capăt, să se conecteze la depozitul digital, să descarce piesa și să o imprime pe teren, așa că știm că funcționează”, a spus Mohan. „Nu este atât de ușor pe cât ne-am dorit, dar știm că avem capacitatea de a face asta.”
Economii substanțiale și piese mai rezistente
Secretarul armatei, Dan Driscoll, a făcut ecou sentimentelor lui Mohan, arătând unei mulțimi de la AUSA o aripioară pentru rezervorul de combustibil extern al unui Black Hawk pe care serviciul a creat-o fără proprietatea intelectuală a companiei.
„Acest lucru poate suna banal, dar simpla posibilitate de a ne face sau repara propriile piese poate economisi milioane de dolari și poate salva vieți”, a spus Driscoll în timpul discursului său de deschidere la AUSA săptămâna trecută.
„Sunt construite ieftin, așa că se strică des. Furnizorul percepe peste 14.000 de dolari pentru o înlocuire. Echipa noastră o poate face mai bine. Au scanat-o 3D, au făcut inginerie inversă, au imprimat prototipuri și au efectuat validarea structurală în doar 43 de zile”, a adăugat el, ținând piesa în mână.
El a spus că armata a reușit să fabrice piesa cu puțin peste 3.000 de dolari, adăugând că piesa fabricată de armată era „cu 300% mai puternică și cu 78% mai ieftină”.
Autorizarea soldaților de a repara pe câmpul de luptă
În plus, în septembrie, Driscoll a dat soldaților autoritatea de a repara ceea ce trebuie reparat pe câmpul de luptă, în cadrul anumitor linii directoare create de armată.
De exemplu, dacă există un risc mic de a repara ceva, soldații nu trebuie să treacă printr-un proces birocratic mai înalt pentru a obține aprobarea, dar dacă există un risc „mediu” sau „mare”, soldații vor trebui să treacă printr-un proces de aprobare lung. Acest nou sistem este benefic, a spus Mohan, deoarece anterior exista o abordare „unică pentru toți” pentru a obține aprobarea de a repara ceva pe teren, astfel încât soldații nu puteau repara nimic, chiar dacă era „risc scăzut”.
„Sunt în armată de mult timp. Nu am văzut niciodată pe nimeni să aibă probleme pentru că a reparat ceva, nu-i așa? a spus Mohan. „Trebuie să schimbăm modul în care gândim.”
-
Exclusivacum 4 zileBurcu acuză: „SNPP transformă angajații în carne de tun pentru răzbunări personale! – Nu apără, ci exploatează!”
-
Exclusivacum 17 oreCircul Teoroc își joacă ultima reprezentație: Lacrimi sindicale pentru „Finu” și un grad de chestor confiscat de la obraz!
-
Ancheteacum 4 zileANP liniștește spiritele: Salariile polițiștilor de penitenciare nu sunt în pericol, restructurările nu implică disponibilizări
-
Administratieacum 2 zileBăicoi: Primăria asigură verificări gratuite ale instalațiilor de gaz, prioritizând siguranța locuitorilor
-
Administratieacum 4 zilePenitenciarul de Femei Ploiești – Târgșorul Nou: O abordare proactivă pentru reintegrarea socială, cu beneficii concrete pentru angajatorii din Prahova
-
Exclusivacum 3 zileProtest divizat în penitenciare: Acuzații de deturnare și manipulare în SNPP – Reacția polițiștilor de penitenciare
-
Exclusivacum o ziPenitenciarul Ploiești si eternul Valentin Matei: Comisar-Șef, influencer de ocazie și păzitorul mistic al mormanului de gunoi
-
Exclusivacum 3 zileJilavawood: Minciuni, padocuri și proteste de carton – Clanul Teoroc joacă teatru ieftin pe scena Justiției!



