Actualitate
MAGISTRATII ONESTI VOR RASPUNDERE
Conform http://m.luju.ro, procurorul Paula Tanase, vicepresedinte al Asociatiei Magistratilor din Romania, saluta initiativa MJ de a se introduce obligativitatea statului de a initia actiuni in regres: “Reputarea de catre magistrat a doua condamnari la CEDO sau erori judiciare ar trebui sa conduca la excluderea din sistem… numarul repetat de achitari imputabile trebuie sa conduca la retrogradarea… Cei care isi cunosc si respecta profesia, nu au motive de ingrijorare”

Lumeajustitiei.ro publica declaratia acordata de procurorul Paula Tanase (foto) de la Parchetul Curtii de Apel Galati, vicepresedinte al Asociatiei Magistratilor din Romania, care afirma ca o raspundere reala in sistemul judiciar este mai mult decat salutara. “Cei care isi cunosc si respecta profesia, nu au motive de ingrijorare”- concluzioneaza procurorul Paula Tanase, care afirma cu subiect si predicat ca cei care cauzeaza erori judiciare si condamnari ale Romaniei la CEDO, in mod repetat, trebuie sa paraseasca sistemul judiciar. Procurorul Paula Tanase saluta de asemenea si intentia de infiintare a unei Directii specializate in cadrul PICCJ care sa investigheze infractiunle savarsite de magistrati. Pozitia Paulei Tanase tempereaza excesul de zel al unora din sistem (in majoritate procurori) care s-au apucat in ultima perioada sa stranga semnaturi impotriva proiectelor legilor justitiei, in scopul de a le bloca, pe te miri ce pretexte, initiativa care in fapt ascunde teama de raspundere a celor care nu respecta profesia si produc erori judiciare. O Magistratura adevarata si puternica nu ar trebui sa permita existenta in interiorul ei a unor persoane care distrug destine si cauzeaza prejudici majore si prin aceasta afecteaza grav imaginea magistratului. Publicam in continuare declaratia procurorului Paula Tanase, care reprezinta opinia sa despre legile justitiei aflate in prezent in dezbatere parlamentara la Camera Deputatilor.
“Pentru ca sunt de principiu impotriva unanimitatilor ori cvasiunanimitatilor, dar mai ales pentru ca opinia mea separata sa nu fie auzita doar intre patru pereti ai unei sali de sedinta, am decis sa transmit aceste randuri.
Incep prin a saluta initiativa Ministrului de Justitie de a introduce obligativitatea statului de a se intoarce cu actiune in regres impotriva magistratului care cu rea-credinta sau din grava neglijenta a cauzat eroarea judiciara, in vederea recuperarii despagubirilor acordate. Am insa unele dubii legate de termenul de un an, care in unele situatii poate sa fie insuficient.
Mi se pare esential ca in completarea prevederilor privind raspunderea magistratilor, sa fie inserate unele dispozitii care sa limiteze evolutia profesionala a procurorului caruia ii e imputabila achitarea/restituirea, condamnarea CEDO, ori eroarea judiciara, respectiv a judecatorului pentru condamnarea CEDO/eroarea judiciara.
In mod firesc, raspunderea revine procurorului de caz, in egala masura sefului ierarhic care a avizat solutia dar si celui de sedinta, prin concluziile puse.
Am in vedere limitarea evolutiei profesionale a magistratului aflat in aceasta situatie, pana sub nivelul instantelor de control judiciar si parchetelor de pe langa acestea (ICCJ/PICCJ, CA/PCA).
Oricare dintre situatiile susmentionate trebuie sa constituie impedimente pentru promovarea la CSM, INM, IJ, SNG sau in functii de conducere la instante/parchete.
Reputarea de catre magistrat a doua condamnari CEDO sau erori judiciare ar trebui sa conduca la excluderea sa din sistem. Dupa cum, numarul repetat de achitari imputabile trebuie sa conduca la retrogradarea pe o perioada determinata (ex.5 ani) a magistratului la instanta inferioara ori parchetul de pe langa aceasta.
Esentiale mi se par ideile expuse in editorialul dvs din 02.01.2017 (n.red. – este vorba de editorialul lui Razvan Savaliuc intitulat “ce as face daca as fi ministrul Justitiei – pe care in puteti dand click citi AICI), vizand masuri de transparentizare a justitiei, fara de care aplicarea propunerilor anterioare devine imposibila, precum si cele referitoare la conflictul de interese in sistemul judiciar.
Mizez pe cresterea ponderii societatii civile ca reprezentativitate in CSM la limita a jumatate plus unu din numarul membrilor alesi. Apreciez de asemenea, propunerea ca Inspectia Judiciara sa functioneze independent, avand o lege proprie de functionare, condusa insa de un Consiliu format din Ministrul Justitiei, trei membri ai societatii civile alesi de catre Parlament si conducerea Inspectiei Judiciare.
Vad de bun augur infiintarea Directiei specializate in investigarea infractiunilor comise de catre magistrati, pasii urmatori vizand adoptarea unui regulament propriu de functionare, implicit a unei scheme flexibile, in acord cu competentele preluate de la PCA, PICCJ, DNA.
Ca practician vechi, afirm cu buna-credinta, ca nu este oportuna separarea carierelor judecatorilor si procurorilor, ca preambul al pierderii statutului de magistrat al procurorului. Si credeti-ma, resortul nu e pastrarea vreunui privilegiu ci exact statutul de independenta al procurorilor, o conditie necesara – e adevarat nu si suficienta – in activitatea acestora, potrivit menirii lor.
In prezent, oricum activitatea procurorilor e grevata de lipsa unei repartizari aleatorii a dosarelor, de subordonarea mai mult sau mai putin formala fata de Ministrul Justitiei, de posibilitatea sefului ierarhic de a redistribui dosarele aflate in lucru, sau de a verifica legalitatea solutiilor procurorului ori legalitatea si temeinicia trimiterilor in judecata, renuntarilor la urmarire penala etc. In opinia mea, ar trebui inlaturata subordonarea ierarhica a procurorului. Singurul in masura sa verifice actele si solutiile procurorului trebuie sa fie judecatorul de camera preliminara. Doar asa am pune in acord cerintele statutului de magistrat al procurorului cu recomandarile Comisiei de la Venetia.
Sunt ultima persoana care ar viza avantaje de orice fel, dar pierderea independentei oricum discutabile din prezent, conferite de actualul statut, nu poate duce la nimic bun. Ca procuror care am promovat doar prin participarea la examene cum este firesc, consider inoportuna chestiunea aparent minora, dar in fapt esentiala a modificarilor legate de promovare. Prin propunerile preluate de la CSM de catre Ministrul Justitiei, promovarea efectiva devine un surogat, mult mai facila decat promovarea pe loc, care vizeaza doar obtinerea onorifica a gradului profesional. Astfel, capata greutate in cadrul notei finale, nu examenul scris reflectand cunostintele necesare promovarii la o instanta superioara respectiv parchet de pe langa aceasta, ci o evaluare susceptibila de a fi subiectiva, nerelevanta a catorva lucrari ale magistratului. Ministrul Justitiei a facut primul pas, intr-o reforma absolut necesara care ne priveste si care are efecte asupra intregii societati.
Cred ca nu e tarziu pentru ca toti colegii practicieni ai dreptului, avocati, jurnalisti specializati, exponenti ai societatii civile, neincolonati, cu curaj si buna-credinta sa-si spuna opiniile in speranta ca poate cel putin o parte dintre ele pot deveni amendamente. Cei care isi cunosc si respecta profesia, nu au motive de ingrijorare vis-a-vis de o schimbare atat de necesara.
Desi detin calitatea de vicepresedinte al AMR, fac precizarea necesara ca opiniile exprimate nu angajeaza AMR, mai mult nu au nicio legatura cu cele ale Asociatiei.”(Cerasela N.).
Actualitate
Tehnologiile spațiale și sistemele antirachetă, în centrul atenției la Huntsville
Industria de apărare își dispută contractele pentru „Golden Dome”
Simpozionul anual dedicat apărării spațiale și antirachetă a început la Huntsville, în statul Alabama, reunind oficiali militari, reprezentanți ai industriei de apărare și specialiști în tehnologii spațiale.
Evenimentul are loc într-un moment în care Statele Unite accelerează dezvoltarea unor proiecte majore pentru spațiu și apărare antirachetă, inclusiv inițiativa „Golden Dome”. Companiile americane și internaționale își expun cele mai noi sisteme și echipamente, încercând să obțină o parte din finanțările alocate acestor programe.
Oficiali militari și lideri ai industriei, față în față
Participanții la ediția din 2026 a simpozionului au asistat la discursurile inaugurale și la prezentările dedicate evoluției tehnologiilor de apărare. Evenimentul oferă un cadru pentru dezbateri privind viitorul operațiunilor spațiale, protecția împotriva rachetelor și integrarea noilor sisteme în arhitectura militară americană.
Printre personalitățile prezente s-a numărat generalul Mike Guetlein, coordonatorul programului „Golden Dome”, surprins în discuții cu generalul-locotenent în rezervă Dan Karbler, fost oficial de rang înalt al armatei americane.
Roboți, muniții inteligente și interceptori de ultimă generație
Zona expozițională a reunit sisteme militare complexe, dar și proiecte demonstrative cu o componentă mai puțin convențională. Echipa de robotică Browncoats, din Huntsville, a prezentat robotul „Vera”, conceput pentru competiții tehnice și capabil să lanseze mingi din plastic.
În același spațiu au fost expuse și echipamente destinate direct operațiunilor militare. Compania L3Harris a prezentat muniția Red Wolf, un sistem proiectat pentru misiuni de atac de precizie și lovirea unor ținte aflate la distanță.
Senzori și interceptori pentru apărarea antiaeriană
Raytheon a adus la Huntsville două dintre sistemele sale importante pentru apărarea antiaeriană și antirachetă. În prim-plan s-a aflat LTAMDS, senzorul Lower Tier Air and Missile Defense Sensor, destinat detectării și urmăririi amenințărilor aeriene și balistice.
În spatele acestuia a fost prezentat interceptorul SM-3, utilizat în arhitectura americană de apărare împotriva rachetelor balistice. Sistemul este proiectat pentru interceptarea țintelor în afara atmosferei sau în faze avansate ale traiectoriei acestora.
Răspunsul la amenințarea rachetelor hipersonice
Northrop Grumman a expus interceptorul Glide Phase Interceptor, cunoscut sub acronimul GPI. Sistemul este conceput pentru apărarea stratificată împotriva rachetelor hipersonice, în special în etapa de planare a zborului.
Dezvoltarea unor asemenea interceptori reprezintă una dintre principalele direcții ale apărării antirachetă americane, în condițiile în care armele hipersonice pot schimba traiectoria, pot zbura la viteze extrem de mari și pot reduce timpul disponibil pentru detectare și reacție.
PAC-3 și THAAD, în centrul expoziției Lockheed Martin
Lockheed Martin a prezentat două dintre cele mai cunoscute sisteme ale sale: racheta PAC-3 și interceptorul THAAD.
PAC-3 este destinat combaterii rachetelor balistice tactice și a altor amenințări aeriene, în timp ce THAAD oferă apărare împotriva rachetelor balistice în faza finală a zborului, atât în atmosferă, cât și în afara acesteia.
Prezența celor două sisteme subliniază accentul pus pe apărarea stratificată, în care mai multe tipuri de senzori și interceptori sunt conectate pentru a proteja obiectivele militare și infrastructura critică.
Huntsville, punct de întâlnire pentru viitorul apărării spațiale
Deschiderea simpozionului a transformat Huntsville într-un punct de întâlnire pentru principalii actori ai sectorului spațial și antirachetă. Pe durata evenimentului, oficialii și companiile de apărare analizează evoluția amenințărilor, noile soluții tehnologice și modul în care acestea pot fi integrate în proiectele strategice ale Statelor Unite.
Expoziția din prima zi a oferit o imagine asupra direcțiilor care domină în prezent domeniul: detectarea rapidă, interceptarea rachetelor hipersonice, mobilitatea sistemelor, munițiile de precizie și dezvoltarea unor rețele capabile să lege apărarea terestră de operațiunile spațiale.
Actualitate
Armata SUA vrea o „dublură digitală” a rețelelor pentru a testa inteligența artificială în războiul cibernetic
O replică virtuală a întregii infrastructuri informatice
Pentru a valorifica pe deplin potențialul inteligenței artificiale, Armata Statelor Unite intenționează să creeze o simulare complexă a propriilor rețele informatice — un așa-numit „geamăn digital”.
Modelul ar reproduce în detaliu infrastructura reală și ar fi alimentat permanent cu date despre modul în care aceasta funcționează. Într-un astfel de mediu, militarii ar putea antrena atât algoritmii de inteligență artificială, cât și operatorii umani care îi folosesc.
General-maiorul Jacqueline Denise McPhail, șefa Army Network Command (NETCOM), a recunoscut că un asemenea proiect ar fi extrem de dificil de realizat. Cu toate acestea, ea i-a îndemnat pe reprezentanții industriei de apărare să înceapă dezvoltarea lui, considerând că beneficiile ar justifica efortul și amploarea investiției.
Un poligon virtual pentru atacuri cibernetice
Un geamăn digital al rețelelor armatei ar putea deveni un spațiu de antrenament extrem de realist pentru operatorii de rețea, specialiștii în apărare cibernetică și sistemele bazate pe inteligență artificială.
Aceștia ar putea studia modul în care funcționează infrastructura, ar testa reacția acesteia la atacuri și ar identifica metode pentru menținerea operaționalității chiar și în condiții de presiune extremă.
Armata americană se confruntă cu aproximativ 1,2 milioane de atacuri cibernetice în fiecare zi, iar amenințările devin tot mai sofisticate. Atacurile nu mai sunt dominate de metode ușor de recunoscut, precum blocarea masivă a serviciilor prin atacuri distribuite de tip DDoS.
De la atacuri evidente la comportamente suspecte
În prezent, apărarea cibernetică trebuie să detecteze modificări subtile în comportamentul rețelei. Specialiștii sunt nevoiți să analizeze volume uriașe de date pentru a face diferența dintre traficul obișnuit, zgomotul informațional și semnalele care indică o activitate ostilă.
Întrebarea esențială nu mai este doar dacă sistemul a fost atacat, ci ce comportament s-a modificat și de ce.
Inteligența artificială ar putea avea un rol decisiv în această analiză. Un model digital al rețelei DoDIN-A — Departamentul de Rețele Informatice al Apărării pentru componenta terestră — ar permite identificarea vulnerabilităților, a zonelor insuficient protejate și a componentelor care demonstrează reziliență.
Un proiect uriaș, care ar putea începe la scară redusă
McPhail a admis că realizarea unei asemenea replici virtuale reprezintă un obiectiv de proporții.
„Este o solicitare majoră. Știu că este un efort de mare amploare. Cred că trebuie să începem cu o componentă restrânsă și să dezvoltăm treptat sistemul”, a transmis șefa NETCOM.
Strategia ar presupune construirea progresivă a modelului, prin adăugarea succesivă a unor segmente de rețea, a unor fluxuri de date și a unor scenarii de atac.
Ce înseamnă, de fapt, un geamăn digital
În doctrina Pentagonului, un geamăn digital este definit drept o reprezentare computerizată — formată dintr-un ansamblu integrat de modele — care funcționează ca echivalent digital, în timp real, al unui obiect sau proces fizic.
În mediul militar, astfel de modele pot reproduce aeronave, lanțuri logistice sau chiar pacienți virtuali utilizați pentru pregătirea personalului medical.
Scopul este ca fiecare componentă și interacțiune să fie simulate cu suficientă precizie încât replica virtuală să reacționeze la fel ca sistemul real în orice situație dată.
Teste imposibile în lumea reală
Un asemenea model ar permite armatei să supună rețeaua unor teste extreme, fără riscul de a afecta infrastructura operațională. Specialiștii ar putea simula atacuri, testa configurații noi, evalua modernizări și analiza consecințele unor modificări înainte ca acestea să fie aplicate în sistemele reale.
Geamănul digital ar putea fi folosit inclusiv pentru anticiparea incidentelor și identificarea unor soluții preventive.
În cazul rețelei militare, avantajul este cu atât mai important cu cât cea mai mare parte a activității care trebuie analizată se desfășoară la nivel software, chiar dacă infrastructura are la bază echipamente fizice precum procesoare, cabluri de fibră optică, routere și centre de date.
Rețeaua trebuie protejată fără a fi destabilizată
Obiectivul nu este doar descoperirea componentelor defecte. La fel de important este ca armata să înțeleagă ce funcționează corect, pentru a evita ca o intervenție sau o actualizare să provoace noi probleme.
În logica proiectului, geamănul digital ar deveni un instrument permanent de verificare: ar arăta ce trebuie reparat, dar și ce trebuie păstrat intact pentru ca reziliența rețelei să nu fie compromisă.
Actualitate
Avantajul decisiv se câștigă prin viteza informației Comandanții nu-și mai permit întârzieri
În conflictele moderne, accesul rapid la informații esențiale poate face diferența dintre succes și eșec. Comandanții au nevoie de date disponibile instantaneu, dar și de certitudinea că acestea sunt corecte, sigure și suficient de clare pentru a susține o decizie imediată.
Atunci când rapoartele de informații indică apariția unei amenințări, fiecare secundă devine importantă. Timpul pierdut pentru verificarea, interpretarea sau corelarea datelor îi oferă adversarului ocazia de a-și ajusta poziția și de a acționa primul.
În acest context, problema nu mai este doar accesul la informații despre misiune, ci capacitatea de a stabili rapid dacă acestea pot fi utilizate cu încredere. Viitorul câmpului de luptă va aparține forței capabile să transforme informațiile protejate în decizii operative înaintea adversarului.
Decizia rapidă nu depinde de un singur sistem
Avantajul decizional nu poate fi obținut printr-o platformă izolată. El trebuie construit prin integrarea mai multor capabilități, de la sateliții aflați pe orbite geosincrone, la rețelele de comunicații și sistemele terestre.
O astfel de arhitectură trebuie să permită detectarea amenințărilor, transmiterea sigură a datelor, confirmarea informațiilor și coordonarea reacției pe întregul lanț operațional.
Supraveghere permanentă de pe orbita geosincronă
Orice decizie începe cu o imagine clară a situației operative. În domeniul apărării antirachetă, această imagine presupune supraveghere permanentă și informații verificate.
De ani de zile, sistemul spațial cu senzori infraroșii SBIRS reprezintă una dintre componentele principale ale avertizării și urmăririi rachetelor de pe orbită. Acesta asigură monitorizarea continuă a unor regiuni extinse și reflectă experiența acumulată în dezvoltarea sistemelor de detectare a lansărilor și de urmărire a traiectoriilor.
Următoarea etapă este reprezentată de sateliții Next-Generation OPIR GEO, cunoscuți sub denumirea NGG. Concepută pentru a răspunde unor amenințări tot mai sofisticate, inclusiv rachete hipersonice, noua generație urmărește să îmbunătățească atât capacitatea de detecție, cât și rezistența sateliților în fața tentativelor de perturbare sau atac.
Sateliții NGG sunt construiți pe platforma LM2100 Combat Bus, proiectată pentru un nivel ridicat de supraviețuire în mediul spațial. Obiectivul este furnizarea unor informații sigure și permanente exact în punctele în care acestea sunt necesare.
Datele trebuie să circule fără întreruperi
Informația poate deveni un avantaj militar doar dacă este transmisă rapid, protejat și fără discontinuități între toate componentele forței.
Sateliții Transport Layer, construiți pe platforma LM50, sunt destinați transportului securizat al datelor între senzori, operatori și sistemele de misiune. Prin comunicații reziliente, cu latență redusă, aceștia pot distribui aproape instantaneu informațiile provenite de la rețelele de detecție și urmărire.
Un asemenea sistem permite ca datele despre o amenințare să ajungă rapid la centrele de comandă și la unitățile responsabile de reacție, menținând ritmul operațiunilor chiar și în condiții de bruiaj sau degradare a infrastructurii.
Apărarea antirachetă se extinde pe mai multe orbite
Rezistența unei arhitecturi spațiale nu poate fi asigurată prin utilizarea unei singure orbite. Pentru a îmbunătăți continuitatea supravegherii și pentru a menține urmărirea rachetelor tot mai avansate, Forța Spațială a Statelor Unite dezvoltă o componentă de avertizare și urmărire pe orbita medie a Pământului, denumită MEO.
Această capacitate este introdusă treptat, prin mai multe etape de dezvoltare. Ea ar urma să completeze sistemele de avertizare amplasate pe orbita geosincronă și capabilitățile de urmărire de pe orbita joasă, cunoscută drept LEO.
Prin combinarea celor trei niveluri orbitale, arhitectura urmărește să ofere o acoperire mai persistentă, mai multe surse de date și o redundanță sporită în cazul pierderii sau perturbării unei componente.
Lockheed Martin participă la competiția pentru contractul aferent celei de-a doua etape de dezvoltare, cunoscută drept Epoch 2. Compania își consolidează astfel implicarea în evoluția sistemului american de avertizare, urmărire și apărare împotriva rachetelor.
O arhitectură integrată pentru întregul lanț de reacție
Fiecare legătură dintre detectarea unei amenințări și răspunsul militar trebuie proiectată astfel încât să consolideze etapa următoare.
Supravegherea permanentă din orbita GEO, senzorii distribuiți pe orbita LEO și rețelele de comunicații sunt completate de noile capabilități MEO. Împreună, aceste elemente pot forma o arhitectură capabilă să detecteze amenințările din timp, să transmită informații verificate, să scurteze procesul decizional și să coordoneze reacția pe întregul lanț operațional de lovire la distanță.
Această abordare este ilustrată și în scenariile de operațiuni comune în toate domeniile, cunoscute sub acronimul JADO, unde datele provenite din spațiu sunt integrate cu sistemele terestre și cu celelalte componente militare.
Integrarea sistemelor devine esențială
În calitate de integrator de sisteme pentru întregul spectru al misiunilor, Lockheed Martin promovează o abordare bazată pe conectarea tuturor capabilităților într-o singură arhitectură operațională.
Pe măsură ce timpul disponibil pentru luarea deciziilor se reduce, obiectivul devine tot mai clar: dezvoltarea unor sisteme capabile să deplaseze informația rapid, să reziste atacurilor și perturbărilor și să permită acțiuni coordonate într-un timp cât mai scurt.
Privite separat, fiecare capabilitate aduce un avantaj important. Proiectate să funcționeze împreună, acestea pot genera un efect superior: avantajul decizional care permite unei forțe să observe prima, să înțeleagă mai repede situația și să acționeze înaintea adversarului.
-
Exclusivacum 4 zileEpisodul 53 din serialul nostru „IPJ Prahova – Grădinița de cadre”: Nașul de la Rutieră, finul de pe folii negre și „plavanul” mutat de la criminal de căruțași la Protecția Animalelor
-
Exclusivacum 20 de ore„IPJ Prahova – Grădinița de cadre”, episodul 54: Noaptea, ca hoții. Subcomisarul fără numere și fără rușine
-
Exclusivacum 5 zileTCE Ploiești – Minunea de luni și groaznicul coșmar al clanului Nae: AGA de pe 31 sau ziua eliberării din robie?
-
Exclusivacum 12 oreFamiglia Teoroc, lovită din interior: “Ajunge!” – Directorul general al ANP confirmă mafia sindicală din penitenciare
-
Exclusivacum 4 zileTCE Ploiești: Consiliul de administrație, captiv clanului lui Nae Comisionaru’. Doar AGA și salariații mai pot opri dezastrul
-
Exclusivacum 2 zileTCE Ploiești în ajun de AGA: De la organigrama „chilotel” la liderul de sindicat prins la furat de pește – probitate morală la conservă (VIDEO)
-
Exclusivacum 3 zileMătura onoarei: cum a trebuit să fie dat IPJ Brăila în judecată ca să descopere că există firme de curățenie
-
Exclusivacum 4 zileCum fac aleșii locali dintr-un om nevinovat țap ispășitor, ca să nu recunoască ce-au votat ieri



