Actualitate
“Afacerea Romprest” din spatele dosarului “Romprest”, serviciile secrete si “nepotul” lui KOVESI. Justice for who?
Pe 21 Iulie 2017, în plin scandal al revocării procurorilor, am scris că în dosarele DNA a existat un interes al SRI şi am menţionat în acest sens ca exemplu şi numele lui Walter/Florian Walter, informaţie confirmată de mai multe surse din DNA. Informaţia era adevărată. Datele coroborate până acum arată că serviciile de informaţii/ SRI a avut de-a lungul timpului interes punctual pe societăţi care în general prestau servicii pentru administraţiile publice de stat, fie ele spitale/zona sanitară/medicală sau pharma, construcţii/instituţii publice, IT/instituţii publice şi chiar salubritate/instituţii publice. Aşa numitele “maşinării de bani”. Fabrici non stop cu potential.
COMPANIA
Firma Romprest, bine cotată şi competitivă pe piaţă, cu foarte multe contracte cu administraţiile publice( sectoare, judete, 2018 vor fi multe licitaţii pe concesiuni), a avut de-a lungul timpului trei mari jucători care o controlau prin acţionariat: fiul lui Virgil Măgureanu, fostul director SRI, Marian Măgureanu, prin intermediul unui offshore- Firstcom LLC, Dragoş Dobrescu/Grupul Monaco şi Walter Florian- multe relaţii cu lumea politică şi de afaceri. A fost a unui anumit grup (grupuri, grupări) al lor.
Cumva, după debutul dosarului penal Romprest, Dragos Dobrescu fuge din ţară şi cedează partea sa din Romprest unor francezi. Francezii, subsidiari ai unui concern important/logic,Franta, nu prea au multă răbdare. Vor repede si tot. Şi-ar dori un monopol pe piaţă, prin preluarea Romprest şi Rosal, unirea celor două într-o societate unică şi ei doar să vină cu managementul. Însă lucrurile se complică, aşa cum se va vedea în dosar, francezii nu reuşesc rapid să obţină controlul societăţii prin preluarea acţionariatului majoritar Romprest şi dau mai departe cele 30% din Romprest. Cine preia anul acesta cele 30%? Un domn interesant, care n-are nicio treabă nici cu salubritatea, ci cu afacerile în domeniul medical (domeniu regăsit în enumerarea de mai sus), cetăţean român născut la Moscova, very low profile, potent financiar şi, se spune, protejat al serviciilor. Dar care nu devine majoritar, ci rămâne totusi minoritar.
Domnul interesant Dracea devine acţionar minoritar Romprest prin preluarea acţiunilor de la francezi şi îl foloseşte drept reprezentant al său în societate pe un alt domn interesant- Bogdan Adimi. Şi despre el se spune la fel ca despre domn Dracea. Bogdan Adimi – la fel de interesant- tranzitează de-a lungul timpului din cercul relaţional al lui Dobrescu, în cel al lui Walter şi după aceea în cel al lui Dracea. El e băiatul lor de peste tot, triggerul pe fiecare dintre acţionarii cu potential. În plus devenise, ca toti preferatii sistemului, si denunţător vesel. Mai denunţase în Murgeanu. Dacă mai scriu şi numele firmelor prin care s-au schimbat acţionariatele, cum au intrat şi au ieşit şi prin ce alte firme au făcut-o, înnebunim cu toţii. Cert este că acum principalii jucători în Romprest sunt fiul lui Măgureanu, Walter- încă majoritar, Budeanu, şi domn Dracea- minoritar, cu reprezentant Bogdan Adimi- băieţii veseli ai sistemului.
Între timp, suprapus peste toate mişcările acestea- Dobrescu, Walter, Dracea/Adimi, se ameninţă, se denunţă, totul foarte probabil pentru că se dorea preluarea controlului majoritar al societăţii. Acesta cumva e frame-ul. Tabloul mare. Ce se întâmplă însă.
DOSARUL VIEŢII. POVESTEA POVEŞTILOR:
DIICOT Ploieşti, altă “unitate de elită” a Sistemului începe în Mai 2015 cu tam tam si perchezitii un dosar pe Romprest. Pe evaziune şi spălare de bani, liderul reţelei fiind identificat atunci Walter Florian. Walter fuge din ţară chiar putin inainte de anchetă. S-a spus atunci că pontul i l-ar fi dat chiar DIICOT Ploieşti. Ce supriză nesuprinzătoare. Cert este că Walter, capul reţelei şi acţionarul majoritar nu mai este. DNA şi SRI înnebunesc.
Între timp, speţa pe Walter se disjunge de la DIICOT Ploieşti la “cealaltă unitate de elită”, DNA Ploieşti, ca “totul sa fie sub control”. Nu se stie de ce si nici pentru ce, nu exista un act care sa precizeze motivele pentru care DNA Ploiesti a fost învestită cu speţa Walter disjunsă. DNA Ploiesti, “unitatea de elită”, începe să instrumenteze dosarul pe Walter prin procurorul Laura Bucică, ajunsă la DNA Ploieşti cam în aceeaşi perioadă ca şi Negulescu/Portocală, şi venită taman de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Câmpina. O colaboratoare a lui Portocală, la fel de performantă ca şi el în materie de succese judiciare.
Dosarul pe Walter este instrumentat de madam Bucică la Ploieşti dar în acelaşi timp cineva / niste baieti din Bucureşti il cautau disperati pe Walter, ajung la el si chiar încep să negociaze cu el, identificat taman în praznicul din Dubai. Cum extrădarea din Dubai este aproape imposibilă, singura şansă a serviciilor este să se milogească de Walter să se întoarcă de bună voie în ţară. Walter pune şi el condiţii. Se întoarce doar dacă dosarul lui nu e instrumentat de DNA Ploieşti. Cumva se dusese buhul încă de atunci ce face Ploieştiul. Se acceptă condiţia lui Walter de către băieţi. Se ia dosarul cu Walter de la DNA Ploieşti fără explicaţii şi este adus la Bucureşti. În unitatea centrală de elită. Şi i se spune lui Walter că să fie liniştit, totul va fi corect şi frumos, se va intrumenta dosarul de cel mai bun, corect şi performant procuror. Walter acceptă înţelegerea. Serviciile voiau să-l aducă pe Walter în ţară şi odată adus- înfundat de tot sau, veti vedea, scapat de tot- să se preia controlul a ceea ce interesa de fapt: societatea, “fabrica de bani non stop”. Walter înghite găluşca. Zice că vine daca e cercetat corect.
* PROBATORIUL ÎNCEPE SĂ PICE, DOVEZILE SCURTCIRCUITEAZĂ DOSARUL CU MIZĂ.
Aşa, dosarul lui Walter de la Ploieşti este adus fără explicaţii la Bucureşti, de la “unitatea de elită”. Într-o zi, procurorul cel bun si corect primeste prin referat de redistribuire o altă speţă pe Walter care era deja la un coleg de-al sau de la Bucuresti. Procurorul în baza rezolutiei sefului, ia dosarul, desi avea mai multe pe cap. În altă zi, domn Iacob, băiatul etern de încredere, cheamă acelasi procuror bun şi corect şi îi cere să preia si dosarul de la Ploiesti, tot pe Walter. Procurorul, care oricum avea vreo alte 300 de dosare, nu prea vrea, dar este rugat frumos de şefu’ să-l preia. Şi îl preia. Începe să lucreze în el că era disperare mare cu Walter fugarul, dar in timp, mai lucrează si in celelalte. Adică multe, ca avea 300! By the way, acum se intreaba unii de ce avea procurorul 300 de dosare. Simplu: pentru ca i le dăduseră chiar ei.
La un moment dat, după ceva timp, procurorul este sunat pe telefon chiar de Walter din praznicul din Dubai. Care începe să sune, nene. Şi tot sună. Walter îi spune mereu că se tot întoarce, îi face capul pătrat că a auzit că e procuror corect şi bun, procurorul nu mai vorbise niciodată cu el- oare de unde ştia şi numărul şi avea relaţii despre procuror?- şi Walter spune că în general vine, vine, vine. Procurorul îi spune să vină odată, dar să nu creadă cumva că dacă vine scapă, ancheta merge înainte pe evaziune şi pe ce mai avea Walter pe el pus de Ploiesti.
Între timp, odată preluat dosarul Walter, procurorul verifică actele DNA Ploieşti ca să poată continua în cunoştinţă de cauză ancheta în care deja era desemnat el. Şi rând pe rând ancheta începe mai întâi să scârţâie, apoi să pice de-a dreptul.
Mai întâi, martorii nu-şi mai susţin declaraţiile iniţiale date la Ploieşti. Spun că au fost forţaţi să declare chestiuni la unitatea de elită, că unele declaraţii nici nu sunt de fapt ale lor. Retractările vin pe bandă rulantă, toate fiind filmate şi consemnate chiar in sediul DNA central in timpul audierilor. Procurorul merge mai departe cu verificările. Descoperă însă că o parte din cantitatea mare de clorură de calciu din dosar- altă felie importantă a dosarului- declarată initial tranzacţie fictivă chiar într-un raport de la ANAF/Antifraudă există, nu e fictivă, şi este identificată chiar de procuror pe o filieră în legătură cu Bulgaria. Procurorul merge mai departe. Oamenii care apăruseră în actele de la Ploieşti că munciseră la negru- altă bucată din dosar- pică şi ea. Declară la audieri Bucureşti că ei au prestat serviciile pe alte firme subcontractate. Din dosarul de la Ploieşti cădeau rând pe rând bucăţi întregi, de parea că nu mai rămâne nimic. Apoi se descoperă că Ploieştiul nu verificase nimic. Nimic din stocurile firmei, cantităţi dacă au ajuns sau nu la beneficiari, chestiuni de bază, nimic din documentele ce se referau la aspectele comerciale incriminate si care oricum trebuiau verificate. Procurorul spune şefilor săi despre toate problemele apărute cu dosarul instrumentat la Ploieşti, din care picau bucăţi sănătoase. Şefii văd şi ei dezastrul din acte si ce iesea din instrumentare, văd că s-ar putea să nu mai rămână nimic din dosar, că sunt probleme cu declaraţiile martorilor, cu stocurile şi restul şi îi spun initial să meargă mai departe- cu ce-o rămâne din dosar- că vor dispune control pe ce a făcut DNA Ploieşti cu instrumentarea halucinantă făcută pe speţă. Controlul pe instrumentarea dosarului, DNA central nu-l face însă niciodată la DNA Ploiesti. Procurorul fusese fraierit.
*PRIMUL BEC PE CARE S-A CĂLCAT. Un prim scandal în dosar iese în DNA cu Antifrauda, împănată atunci, aşa cum se ştie, de servicii/ SRI. Procurorul realizează că raportul pe care-l puseseră la dispoziţie pe speţă era în mare parte să nu zicem fals, ci incomplet, cu lacune mari. În plus, Antifrauda declarase fictiv ceea ce în mare parte exista în societăţi, doar pentru a umfla prejudiciul şi a justifica o infracţiune, prin comiterea altora. Sunt chemaţi inspectorii ANAF la DNA, sunt arătate tranzacţiile ce existau, iese scandal de ce sunt chemaţi inspectorii, de ce nu e informată conducerea că sunt chemaţi. Procurorul îi pune sub acuzare pe cei de la Antifraudă. Nu convine Doamnei şi nici SRI. Doi dintre ei se bănuieşte mai târziu că sunt chiar ai instituţiei care împănase ANAF. Al treilea recunoaşte cumva neoficial că raportul a fost scris “aşa cum trebuia/ aşa cum a fost dorit” de alţii, nu cum era situaţia în realitate. Cei de la Anfifraudă oricum sunt puşi sub acuzare de procuror. Deranj mare.
*AL DOILEA BEC PE CARE S-A CĂLCAT. Al doilea scandal iese pe Walter. Cum dosarul se prăbuşea şi nu se ştia ce avea să mai rămână din el, expertiza cerută de 5 luni de procuror pe parte financiară nu se terminase, la un moment dat a trebuit să fie prelungite măsurile preventive. Arestul preventiv pe Walter care in total, la final, a fost de 6 luni! Procurorul spune că nu se mai justifică legal arestul, având în vedere ce mai rămăsese din dosar, nu se ştie până la final ce mai rezistă ca probatoriu şi propune înlocuirea arestului preventiv cu altă măsură preventivă : controlul judiciar. Iniţial, Doamna spune da şi după o oră, inexplicabil, după ce vorbeşte cu doamna Tiţi şi sunt informaţi băieţii veseli, vine şi face scandal că nu, nu, nu. Walter să rămână sub arest.
Procurorul se opune, probele rămase nu mai justificau măsura arestului, Doamna spune nu, se ceartă, până la urmă procurorul prelungeşte arestul dar face referat şi spune că nu e de acord motivând în scris cu tot ceea ce a descoperit în dosar şi că multe lucruri iniţiale pentru care s-a cerut arestul nu se mai susţin la acel moment. Procurorul scrie referatul, îl adresează conducerii DNA, îl trimite pe mail unui adjunct şi îl înregistrează şi în condică legal. Să rămână, să se ştie ce s-a întâmplat, în cazul în care tot se face praf în instanţă. Condica aceea care arată înregistrarea referatului n-a mai văzut-o după revocarea din instituţie şi nu este arătată nici ulterior Inspecţiei Judiciare, unde tot ulterior au fost explicate presiunile si imixtiunile pe dosar. Referatul însă există.
*CURSA ÎNTINSĂ PROCURORULUI. Ce se mai întâmplă? Apare şi Walter fugarul. He comes back, finally. Cu un avocat care lucrase la SRI. Pam pam. Ca sa-l tină “sub control”. Ceva se intamplă si cu Walter, se prinde cumva că e o “schema” la mijloc, şi la un moment dat, Walter isi schimba avocatul. Renunta la SRI si isi ia un avocat mai bun. Al doilea avocat al lui Walter, pe timpul anchetei se retrage si el brusc din speta. Nu doar se prinsese si el că e o “schemă”, dar nu mai vrea să aibă legătură cu cazul şi primeşte si un telefon de la primul avocat/ fostul lucrător la SRI care era foarte supărat de ce Walter a renunţat la el. Walter isi ia un al treilea avocat. Nu mai merge pe mâna SRI, dar al treilea e slăbuţ.
Între timp, pe la DNA se autoinvită netam nesam şi noua stea a “băieţilor” în Romprest, Adimi, denunţătorul vesel din alte speţe, ca zice că are ceva important de spus. Apare într-o zi spunând că vrea să facă un alt denunţ pe Walter- pe care-l voia îngropat, despre care stie el că îşi continuă activităţile infracţionale. Din vorbă în vorbă îi spune procurorului că a auzit el- Adimi ăsta- că Walter susţine procurorul pentru “şefia DNA”. Pam, pam. Procurorul surprins spune că nu-l interesează funcţia, tot ce-l interesează este să iasă la pensie ca să stea linistit cu copilul şi bărbatul acasă, dacă aceştia îl mai primesc/ vor. Adimi- cu tupeu- zice apoi, că decât să se pensioneze, mai bine vine procurorul jurist la Romprest. Procurorul îi zice/crede că e o glumă.
A doua zi, procurorul aude chiar de la Doamna că “dacă are probleme acasă/ cu bărbatul, asta nu înseamnă că trebuie să meargă încruntat pe holuri”. Pam, pam, pam. Întrebare: de unde ştia Doamna fix discuţia cu “acasă/bărbatul”, purtată cu o zi înainte de procuror cu un denunţător? Ghici ciupercă ce-i. Nu numai că foarte posibil se discutase la nivel înalt cu denunţătorul pentru atragerea procurorului într-o capcană şi denunţătorul fusese trimis de ei ca sa-l traga de limbă pe procuror ( că evident nu convenea nimănui cum merg lucrurile în dosar, Walter în loc să fie afundat până la predarea societăţii, probele mai mult în scoteau) dar procurorul suspectează că Adimi guy este posibil să fi fost chiar şi “cablat”. Cablat, da, chiar în sediul DNA. Cum poţi să ajungi cablat în sediul DNA? De cine putea fi? Nu de el, procuror, evident. Ci de altcineva, enervat de cum merg lucrurile.
Adimi guy bineinteles ca pleacă şi nu mai depune niciun denunţ la adresa lui Walter. Nu Walter mai era ţintă punctuală în acel moment- ci tinta devenise chiar procurorul de caz, care descoperise foarte probabil alte lucruri şi în alte dosare si deja incepuse sa enerveze pe toată lumea şi să strice lucruri.
Însă procurorul se prinde că ceva se întâmplă, ceva e în neregulă, şi ia măsuri şi pe Walter. Înăspreşte controlul judiciar. Între timp, iese şi expertiza cerută în dosar. Dezastru. Nu se mai susţineau financiar datele iniţiale. Adica nimic. Dosarul se şubrezeşte şi mai mult, dar cumva procurorul incearcă totusi sa salveze ce putea salva din ce ramanea in dosar. Cere rapoarte de la Curtea de Conturi.
Între timp insă, tactica la nivel înalt se schimbă. După expertiza ce arata dezastrul, șefii cer scoaterea de sub urmarire penala a lui Walter, procurorul se opune si la asta până nu se lămureşte ce si cum din toate actele. Unele mai trebuiau sa vina. Sefii insista, procurorul se opune ca insistentele erau prea mari. Ceva iar era în neregulă. Dacă-l scotea de sub urmărire penală, aşa cum s-a dorit, procurorul era acum arestat si împachetat fără drept de apel. Totusi Walter statuse 6 luni arestat, putea deveni caz de represiune nedreaptă din cauza elitei de la Ploiesti si celor care au dat ordine si tot supravegheau ce se intampla in dosar prin supravegherea foarte probabilă si a procurorului. Prin sefii si/sau alte metode.
Walter venit şi ăla în ţară şi se apucă să facă denunţuri. Multe. Pe alte persoane. Dosarul lui însă se chinuie să meargă mai departe pe evaziune şi spălare cu Walter actionar, ca administrator nu era/alta problemă. În paralel, domn Onea de la Ploieştiul de elită se întâlneşte şi el cu Walter. Separat. Walter este rugat de Onea să facă denunţ pe Crin Antonescu. Iese scandal, ies scântei multe. Walter nu vrea că zice că n-are ce să denunţe pe Antonescu şi că nu-şi cumpără libertatea minţind, făcuse denunţuri pe ce ştia. Pe ce nu ştia zice că nu poate face. Tacticile Ploiestiului il enervau, doar si d’aia fugise din ţară.
În iulie începe scandalul cel mai mare. Procurorul este revocat. Procurorul spune public despre speţă şi povesteşte tot inspecţiei judiciare, acuzând inclusiv imixtiuni şi presiunile din dosar şi ce se intamplase acolo. Inspecţia caută condica cu referatul, n-o primeşte.
După două luni, după câştigarea procesului în instanţă şi suspendarea de la executare a ordinului de revocare, Inspecţia începe un alt control direct pe Doamna, inclusiv pe mirifica speţă Walter. Când a văzut că e cercetată de Inspecţie pe Walter, Doamna care trimisese de urgenta, imediat după revocarea procurorului, înapoi dosarul Walter la “unitatea de elită” Ploieşti, aceeasi unitate care il făcuse praf, cere cercetare in rem pe favorizarea lui Walter si fals intelectual ca sa-l tină agăţat pe procuror cu ceva, ca poate se potoleşte odată. Ce s-a intamplat cu declaratiile martorilor iniţiale care fuseseră retrase chiar de martori sub filmarea camerei şi semnătură, ce s-a intamplat cu stocurile fictive dar existente, cu faptele care nu prea existau, nu se stie. Nu e exclus să fie chiar “refăcute” de elita de la Ploiesti, doar tot ei le-au mai făcut odată. Mai mult, sunt si într-o mega incompatibilitate. Cercetează presupuse fapte in rem într-un dosar făcut ţăndări chiar de ei prin falsuri.
În plus, fix după ce a început cercetarea Inspecţia si pe Walter, este adus la Ploiesti si “prietenul baietilor” Adimi – cel cu capcanele- să il denunte pe procuror care şi-a sesizat şefa la Inspecţie chiar si pe tema Walter. Si este chemat şi Walter să il denunte pe procuror, pe care nu il denunţă. Si spune public asta.
Se doreşte reţinerea procurorului pe denunţul lui Admi- denuntatorul vesel şi înfundarea până la urmă lui Walter- care nu mai trebuie scos de sub urmarire, ci înfundat acum de tot, ca vorbeste si ăsta, si nu e infundat şi mai si controlează încă majoritar societatea. Toţi ceilaţi din Romprest sunt trimişi în judecată, primul dosar Romprest al DIICOT Ploieşti scârţâie bine şi ăla în instanţă că a rămas fără interceptări, procurorii punând în dosar interceptări care nu erau pe mandat, nu se ştie de unde mai erau şi alea, iar Walter nu e nici acum trimis în judecată. Dosarul s-a întors la incompatibila Bucică, partenera lui Negulescu/Portocală după ce picaseră majoritatea probelor instrumentate chiar de ea. Că erau false.
Cine cum a jucat:
– Baietii veseli au jucat si cu Walter/ sa-l convingă să vina in ţara, si cu Admi/ să il infunde pe procuror ca nu iesea speta aşa cum se dorea, şi cu DNA Ploiesti/ sa faca repede un dosar ce nu se sustine, şi cu Antifrauda/raportul care s-a făcut praf, si cu procurorul/ sa-l convingă prin şefi să ia dosarul.
– Procurorul- un naiv. A stat cu capul în hârtii, pe probatoriu, si n-a deschis larg ochii să vadă ce se întamplă în jur. Totusi hartiile l-au salvat si tarziu flerul.
– “Ţinta” era să fie doborât Walter majoritarul care şi acum se omoară cu Adimi/Dracea, preferatii. Intai sa fie infundat- poate lasa societatea, apoi sa fie scos- salvat de dosare, ca poate doar asa lasa societatea. Iar până acum Walter tot majoritar e, controlul societăţii cu potential nu a fost preluat, in dosar cam totul e praf si pulbere pentru că probatoriul administrat a scurtcircuitat toată speţa si Inspecţia a început şi ea control, sesizată inclusiv pe aceast dosar.
– Disperare cât casa.
Ce v-am descris mai sus aş vrea să nu fie deloc adevărat. Pentru ca sunt maruntaiele unei mizerii si jocuri pe multe planuri. Nu e nici suprarealism, nici Kafka, cică în România se numeşte cumva Justiţie. E “DNA vine să te ia”, “noi suntem DNA”. This is DNA, adică imparţialitate, eficienţă, integritate? Justice for all? Sau mai bine zis, Justice for who? (Sorina Matei).
Actualitate
Garda de Coastă a SUA, pe drumul unei modernizări fără precedent: Miliarde investite în flota viitorului
Garda de Coastă a Statelor Unite se pregătește pentru o transformare monumentală, alimentată de o infuzie masivă de capital de 25 de miliarde de dolari provenind din recenta lege de reconciliere a cheltuielilor. Noul comandant, amiralul Kevin Lunday, proaspăt învestit în funcție, a subliniat ambiția de a „supraîncărca” capacitățile forței, cu planuri concrete pentru extinderea flotei de spărgătoare de gheață construite pe teritoriul american și o retragere accelerată a elicopterelor MH-65 Dolphin.
Infuzia de capital și viziunea strategică
„Supraîncărcare este exact cuvântul potrivit,” a declarat amiralul Lunday în fața parlamentarilor. „Acesta este motorul succesului programului ‘Force Design 2028’… și mută oamenii mai aproape de liniile frontului pentru a eficientiza și a crea o ‘superautostradă’ de achiziții și contractare.” Lunday, care a preluat comanda ca al 28-lea șef al Gărzii de Coastă a SUA pe 15 ianuarie, și-a prezentat viziunea în cadrul Subcomitetului pentru Garda de Coastă, Afaceri Maritime și Pescuit al Comitetului Senatului pentru Comerț, Știință și Transport, răspunzând la o serie de întrebări, inclusiv cele referitoare la tipurile de spărgătoare de gheață.
Revoluția spărgătoarelor de gheață: Prioritate națională
În centrul acestei modernizări stă o ambiție navală considerabilă: o flotă de 11 noi spărgătoare de gheață. Până în prezent, șase contracte pentru noi nave de securitate arctice de tip mediu (Arctic Security Cutters – ASC) au fost deja atribuite, dintre care două urmează să fie construite în Finlanda și până la patru, pe teritoriul Statelor Unite. Cu toate acestea, atenția se îndreaptă acum spre celelalte cinci vase rămase, care ar putea fi o combinație de ASC-uri și variante mai ușoare, cu o cerință fermă ca acestea să fie construite integral în SUA. „Lucrăm la atribuirea de contracte suplimentare pentru încă cinci, care vor aduce mai multă construcție navală în șantierele navale americane și vor consolida baza industrială a Americii,” a subliniat Lunday. Oficialii analizează intens feedback-ul din industrie privind ambele variante (ușoară și medie) pentru a elabora un plan de achiziții. „Nu avem încă o defalcare specifică a numărului de nave pentru fiecare variantă,” a adăugat comandantul.
Alaska, un nou punct strategic pe harta maritimă
Un aspect cheie al planurilor viitoare îl reprezintă potențiala bază permanentă a spărgătoarelor de gheață în Alaska. Senatorul Dan Sullivan, președintele subcomitetului, a insistat pe acest subiect, iar amiralul Lunday a confirmat că echipa sa analizează opțiunile, indicând că până la patru dintre aceste nave ar putea fi staționate în statul arctic. „Va trebui să alocăm personalul foarte curând și va trebui să luăm decizii în consultare cu Departamentul [de Securitate Internă] și apoi în comunicare cu Congresul cu privire la deciziile de bazare acasă, iar acest lucru se va întâmpla în 2026,” a explicat comandantul. Această mișcare vine în contextul unei cereri anterioare din partea fostului președinte Donald Trump, care, anul trecut, a pledat pentru achiziționarea a până la 40 de spărgătoare de gheață în total, ca parte a unui efort pe termen lung de modernizare.
Flota aeriană la răscruce: Adio Dolphin, bun venit Jayhawk?
Pe lângă discuțiile despre nave, comitetul a abordat și planurile de modernizare a flotei de elicoptere, inclusiv posibila achiziție de aeronave MH-60 Jayhawk de la Sikorsky. Lunday a recunoscut că serviciul analizează încă ce să facă cu elicopterele mai vechi MH-65 Dolphin, fabricate de Airbus. Cu toate acestea, pare din ce în ce mai probabil ca aceste aeronave să fie retrase din serviciu mult mai devreme decât data inițială prevăzută, 2037. „Dolphin-ul este mult mai dificil de întreținut. Producătorul original de echipamente nu mai furnizează piese, așa că le eliminăm treptat… dar credem că retragerea va veni mult mai repede, având în vedere obsolescența,” a informat el membrii subcomitetului, semnalând o schimbare semnificativă în strategia aeriană a Gărzii de Coastă.
Actualitate
Alarmă roșie în spațiu: Programul american de apărare antirachetă, amenințat de eșec
Un nou raport guvernamental aruncă o umbră serioasă de îndoială asupra viitorului programului cheie al Agenției de Dezvoltare Spațială (SDA), cel care vizează crearea unei constelații de sateliți pentru avertizare și urmărire a rachetelor, pe orbita joasă a Pământului (LEO). Se pare că inițiativa, menită să protejeze împotriva amenințărilor hipersonice, riscă să rateze atât obiectivele proprii, cât și nevoile operaționale esențiale.
Deficiențe tehnologice și intârzieri cronice
Documentul, intitulat „Sateliți de Avertizare Rachetă: Agenția de Dezvoltare Spațială Ar Trebui să Fie Mai Realistică și Transparentă cu Privire la Riscurile de Livrare a Capacităților”, publicat recent de Oficiul de Responsabilitate Guvernamentală (GAO), detaliază o serie de probleme. Deși analiza s-a concentrat pe „Stratul de Urmărire” (Tracking Layer) al SDA, constatările sugerează că multe dintre aceste probleme se extind la întregul efort al SDA de a construi o rețea de constelații LEO pentru Arhitectura sa Spațială Proliferată de Război (PWSA), care include și „Stratul de Transport” (Transport Layer) pentru releu de date și sisteme terestre.
GAO acuză SDA că „supraestimează maturitatea tehnologică a unor elemente critice pe care intenționează să le utilizeze.” Aceasta include navetele spațiale dezvoltate și operate de multiple companii, care, conform GAO, au necesitat modificări ce au generat „muncă suplimentară neplanificată” pentru contractori și „au adăugat la programele deja întârziate.”
Incertitudine în fața amenințărilor moderne
Poate cea mai îngrijorătoare constatare este că SDA și contractorii săi „nu au demonstrat încă dezvoltarea de trasee bidimensionale la timp, acționabile și precise pe orbită și trasee tridimensionale la sol, necesare pentru a contracara amenințările hipersonice și alte amenințări în evoluție.” Această deficiență ridică semne de întrebare serioase cu privire la capacitatea reală a sistemului de a îndeplini misiunea sa vitală.
Deși SDA raportează „atingerea unor etape inițiale” pe măsură ce avansează la fiecare doi ani cu noi variante de sateliți, numite Tranșe, GAO subliniază că aceste rapoarte „nu reflectă riscurile de program” și că agenția nu a „dezvoltat un program general sau la nivel de arhitectură” care ar permite o înțelegere mai bună a progresului real.
Miliarde investite, costuri viitoare neclare
Până în iulie 2025, raportul indică faptul că SDA a acordat contracte în valoare de 4,7 miliarde de dolari pentru 101 sateliți din Tranșele 0, 1 și 2 ale Stratului de Urmărire, către șase contractori principali: L3Harris Technologies, Lockheed Martin, Northrop Grumman, Raytheon, Sierra Space și SpaceX. În decembrie, agenția a emis încă patru contracte, în valoare totală de 3,5 miliarde de dolari, pentru un total de 72 de sateliți din Tranșa 3, către echipe conduse de Lockheed Martin, Rocket Lab USA, Northrop Grumman și L3Harris.
Însă, raportul subliniază că sateliții din Stratul de Urmărire sunt proiectați să aibă o durată de viață de doar cinci ani, moment în care SDA va trebui să îi înlocuiască – un cost a cărui valoare nu a fost încă definită. „Departamentul Apărării (DOD) nu cunoaște costul pe ciclu de viață pentru a livra capacități de avertizare și urmărire a rachetelor, deoarece nu a creat o estimare fiabilă a costurilor,” critică GAO.
Lipsa transparenței și nevoile operatorilor în umbră
În plus, procesul de stabilire a cerințelor de către SDA este considerat netransparent, inclusiv pentru operatorii care ar trebui să utilizeze constelația Tracking Layer. „De exemplu, SDA nu colaborează suficient cu comandamentele combatante, care raportează că au o înțelegere insuficientă despre modul în care SDA definește cerințele și când, sau dacă, SDA va livra capacitățile planificate. În consecință, SDA riscă să livreze sateliți care nu corespund nevoilor luptătorilor,” se arată în raport.
Recomandări pentru o redresare urgentă
GAO a formulat șase recomandări pentru Oficiul Secretarului Forțelor Aeriene, care supraveghează achizițiile și planurile bugetare ale SDA, pentru a îmbunătăți situația:
- Asigurarea că SDA „efectuează și documentează o evaluare adaptată a maturității tehnologice pentru noile elemente tehnologice critice inserate în fiecare tranșă viitoare,” începând cu Tranșa 3.
- Asigurarea că agenția respectă procesul stabilit în statutul Consiliului său de Război („Warfighter Council”) pentru „identificarea, definirea și prioritizarea colaborativă a cerințelor.”
- Asigurarea că SDA poate urmări „între cerințele generale de avertizare și urmărire a misiunii și eforturile de dezvoltare a tranșelor.”
- Asigurarea că SDA „dezvoltă și menține un program de rețea la nivel de arhitectură” pentru PWSA, care „să reflecte atât activitățile guvernamentale, cât și pe cele ale contractorilor.”
- Solicitarea ca agenția să impună contractorilor să furnizeze „Raportarea Datelor de Cost și Software.”
- Asigurarea că SDA „dezvoltă și stabilește estimări fiabile, bazate pe date, ale costurilor și un proces pentru actualizarea regulată a acestor estimări, care să sprijine luarea deciziilor bazate pe costuri, începând cu Tranșa 3.”
Într-o scrisoare adresată GAO din 16 decembrie, de la șeful interimar al achizițiilor spațiale al Forțelor Aeriene, generalul-maior Stephen Purdy, Pentagonul a fost de acord cu cinci dintre recomandări și a fost parțial de acord cu una, comentând că SDA respectă deja cerințele Departamentului Forțelor Aeriene privind Raportarea Datelor de Cost și Software și va continua să o facă.
SDA, în schimb, a contestat unele dintre evaluările GAO. Jennifer Elzea, purtător de cuvânt al SDA, a declarat că „Agenția de Dezvoltare Spațială apreciază timpul și atenția la detalii pe care Oficiul de Responsabilitate Guvernamentală le-a acordat revizuirii pregătirii pentru livrarea Stratului de Urmărire pentru Arhitectura Spațială Proliferată de Război (PWSA). În general, SDA a fost în dezacord cu specificul multor afirmații din raport; cu toate acestea, agenția va analiza recomandările raportului pentru a determina domeniile în care am putea îmbunătăți procesul nostru, transparența și livrarea capacităților către luptători.”
Actualitate
Forța spațială redefinește supravegherea orbitală: Programul RG-XX, Refueling inovator și o nouă strategie de achiziție
Forța Spațială americană se pregătește să transforme modul în care își achiziționează și operează sateliții de supraveghere. Noul program, denumit RG-XX, care va înlocui constelația actuală GSSAP, va fi implementat printr-un proces de achiziție flexibil, de tip „la cerere”, implicând mai mulți furnizori calificați. Această abordare strategică, anunțată de colonelul Byron McClain, ofițer executiv de program pentru Space Combat Power la Space Systems Command (SSC), permite Forței Spațiale să se adapteze rapid nevoilor operaționale și constrângerilor bugetare anuale.
Achiziție „la rulou”: Flexibilitate într-un mediu incert
SSC a lansat deja o cerere de propuneri pentru un contract de tip Indefinite Delivery, Indefinite Quantity (ID/IQ), cunoscut sub numele de cod „Andromeda”, care va permite atribuirea de contracte multiple către diverși furnizori. Această flexibilitate este considerată esențială, având în vedere că numărul exact de sateliți RG-XX necesari este încă necunoscut. Cantitatea finală va depinde de costurile sistemelor individuale, de fondurile disponibile și de nevoile misiunii. Col. McClain a subliniat că această strategie de achiziție iterativă va permite Forței Spațiale să integreze noi capabilități și să răspundă evoluțiilor tehnologice sau operaționale mult mai rapid, valorificând dinamismul industriei comerciale.
Revoluția Refuelingului orbital: O premieră crucială
O caracteristică definitorie a sateliților RG-XX va fi capacitatea lor de realimentare în orbită, o premieră pentru Forța Spațială. Această inovație le va conferi o manevrabilitate superioară față de predecesorii lor GSSAP și va extinde semnificativ durata de viață operațională. Obiectivul este de a oferi un avantaj crucial în jocul tot mai complex de „ascunselea” orbitală cu puteri precum Rusia și China. McClain a declarat că această cerință de realimentare este un pas fundamental pentru a „pune bazele” unor decizii pe termen lung privind viabilitatea economică și operațională a realimentării spațiale, chiar dacă arhitectura finală a acesteia este încă în curs de definire, în parteneriat cu industria.
Sisteme terestre comune: Spre simplificare și eficiență
Un alt aspect strategic abordat este standardizarea sistemelor terestre. Pentru a evita proliferarea unor infrastructuri de comandă disparate, Forța Spațială colaborează cu Mission Delta 9, unitatea de Război Orbital a Comandamentului de Operațiuni Spațiale, pentru a dezvolta un sistem terestru comun. Există, de asemenea, posibilitatea ca RG-XX să utilizeze sisteme terestre existente sau să adapteze capabilități temporare din alte programe clasificate, o abordare menită să eficientizeze operațiunile și să reducă costurile.
O cursă contra cronometru și contra adversarilor
Deși nu există un calendar ferm pentru lansarea primilor sateliți RG-XX, Col. McClain a exprimat dorința de a avansa „cât mai repede posibil”. Selecția furnizorilor calificați sub contractul ID/IQ este așteptată până la începutul lunii martie, primele comenzi urmând să fie emise la scurt timp după aceea. Această strategie subliniază urgența cu care Forța Spațială își modernizează capabilitățile de supraveghere pentru a-și menține avantajul într-un domeniu spațial din ce în ce mai disputat.
-
Exclusivacum 5 zileVărbilău, SRL-ul „Cărbunaru & Co.”: Unde banul public e afacere de familie, cu happy hour la corupție! (II)
-
Exclusivacum 20 de oreClanul contabililor fericiți” din Boldești-Scăeni: Cifra de afaceri a rudei, profitul din banii publici!(I)
-
Exclusivacum 5 zileJilava: „Arhiva Neagră” a „Văduvei” și „Filmul” cu Pian care nu se mai vede! Teoroc, de la „baroneasă” la „suspectă de curățat probe” – Un blockbuster penal de neratat!
-
Exclusivacum 5 zileRăsturnare de situație la CCR: Pensiile militare, sub scut constituțional! Sindicatul Diamantul avertizează Guvernul pe tema unui „OUG” misterios
-
Exclusivacum 3 zileCircul de la Ploiești: Poliția Locală Ploiesti, azilul „ospătarilor” și coșmarul paraclinicilor politic activi – Statul de drept, în vacanță la „Revelion”!
-
Exclusivacum 5 zilePloiești, Mecca Țepelor: Il Capo și marionetele, in paradisul impunității (cu BMW și lacrimi de crocodil?)
-
Exclusivacum 3 zilePenitenciarul Giurgiu: Unde „spionii” au rămas fără baterii, iar informațiile critice mor pe drumul spre sefi
-
Exclusivacum 20 de oreIPJ Prahova: „Clanul nod în papură” – Când moralitatea e o păpușă gonflabilă și poliția, o afacere de „famiglie”!



