Connect with us

Actualitate

VIDEO / “Dosarul” TAROM, episodul 1: Cursa de Roma, în pericol din cauza unui cauciuc uzat ”cosmetizat” cu vaselină. Ce spune compania

Incisiv

Publicat

pe

Libertatea publică, începând de astăzi, o serie de dezvăluiri menite să explice problemele tehnice și financiare de la Compania Naţională de Transporturi Aeriene TAROM SA. Ministerul Transporturilor cunoaște situația, dar ține totul sub cheie. Demersul nostru este în slujba interesului public.

Ministerul Transporturilor cunoaște situația, dar ține totul sub cheie. Demersul nostru este  în slujba interesului public.

  • În 2015, TAROM a înregistrat 291.987 de minute de întârziere, adică 202 zile.
  • 130.939 de minute de întârziere, adică 90 de zile, s-au înregistrat din cauza transbordării pasagerilor dintr-o aeronavă într-alta sau a schimbării aeronavei înainte de îmbarcare.
  • TAROM a plătit despăgubiri pasagerilor de aproape un milion de dolari.
  • Controalele guvernamentale au scos la iveală “acțiuni care ar fi putut pune în pericol siguranța și securitatea pasagerilor”.

La 63 de ani de la înființare, TAROM este în topul companiilor de stat cu probleme. Pierderile de 47 milioane de lei în 2016, dar și cifra de afaceri redusă cu 5,6% față de anul anterior vin în contextul în care compania este pe cale să piardă și locul al treilea pe piața internă de transporturi aeriene. Defecțiunile tehnice, întârzierile de sute de mii de ore, flota “pestriță” și organizarea deficitară sunt doar câteva dintre piesele unui puzzle “construit” în ultimii 27 de ani.

UPDATE: Compania Tarom a transmis, la scurt timp de la publicarea investigației Libertatea, că unul dintre cei doi tehnicieni sancționați de comisia de disciplină nu mai figurează în organigrama Tarom, iar cel de-al doilea are contract de muncă pe perioadă determinată.

”Compania TAROM vă precizează faptul că  dl. L. Constantin-Cristian nu mai este angajat al Companiei, iar dl. C. Vasile este angajat pe perioadã determinatã pânã la data de 02.01.2018 în funcția de tehnician aeronave, în cadrul Secţiei Întreţinere Linie, Departament Întreţinere Linie din Direcţia Tehnicã”, se arată în răspunsul transmis de echipa de comunicare a companiei de stat.

19 iulie 2015. Lângă pista de pe Aeroportul Internațional “Henri Coandă” Otopeni se pregătesc de decolare mai multe aeronave ale unor companii low-cost. Destinațiile sunt în zone unde diaspora românească este numeroasă: Spania și Italia.

Dinspre platforma nr.2, o zonă de maximă siguranță, este tractată una dintre cele patru Airbus 318, înmatriculată YR-ASA, ale Companiei Naționale “TAROM”. Aeronava, dotată „full service”, tocmai a ieșit din revizie și este pregătită să intre în program de exploatare pentru cursa RO 0403 OTP-FCO, Bucureşti Otopeni – Roma Fiumicino.

Ultimul “ok” trebuie să vină de la pilotul aeronavei. Procedurile de securitate din aviație impun inclusiv o inspecție vizuală a exteriorului, înainte de a semna de luare în primire și a urca la manșa aeronavei.

Comandantul observă însă ceva greu de crezut. O anvelopă a trenului de aterizare are o imperfecțiune. Pilotul vede o umflătură, pe lateralul uneia dintre roți. La o privire mai atentă, umflătura este de fapt pânza ieșită din anvelopă. Imperfecțiunea s-a vrut a fi mascată și trecută cu vederea: fibrele deschise la culoare fuseseră astupate cu vaselină de culoare neagră.

Comandantul întrerupe inspecția, anunță Serviciul de Control Operațiuni, iar Airbus-ul 318 este oprit de la zbor. Cursa este amânată, iar pasagerii sunt preluați, cu întârziere, de o altă aeronavă.

Incidentul întărește statistica privind întârzierile curselor TAROM.

“Vlaicu șchiopătează”

Airbus-ul 318, înmatriculat YR-ASA și botezat “Aurel Vlaicu”, a intrat în flota companiei de stat în noiembrie 2006. Cu doi ani înainte, în 2004, Ministerul Transporturilor autorizează pentru TAROM un ajutor de stat în scopul restructurării. Mai exact, Guvernul acceptă să garanteze o serie de credite interne și externe, inclusiv dobânzile aferente, destinate în principal finanțării flotei de aeronave pentru compania de stat. La acest moment, TAROM deține monopolul pe piața internă, iar sprijinul oferit de Ministerul Transporturilor este ultimul de acest fel. Aderarea la Uniunea Europeană, programată pentru 2007, interzice orice fel de ajutor bănesc, acordat de la bugetul public, pentru entitățile private. TAROM este o societate pe acțiuni, al cărei pachet majoritar de dividende este deținut de stat, prin Ministerul Transportului. În teorie, compania trebuie să producă profit și să alimenteze astfel bugetul de stat.

Cum sprijină statul compania TAROM 

“Între 2004 și 2016, statul decontează, în contul TAROM, 1.124.411.000 lei (244.679.603 euro). Sumele virate de la bugetul național pentru plata ratelor au constituit capitalizări ale statului ca acționar, modificându-și numărul de acțiuni și cotele de participare.” Sursa: Ministerul Transporturilor

În 2015, la nouă ani de la intrarea în flota TAROM, aeronava “Aurel Vlaicu” este una dintre cele mai tinere aeronave din flota companiei. În termeni aviatici, asta înseamnă că și-a atins abia jumătate din speranța de viață și că, pentru moment, costurile cu mentenanța sunt încă scăzute. Anvelopa care a generat întârzierea cursei către Roma intră la capitolul “consumabile”.

La câteva luni de la incident, un control al Ministerului Transporturilor verifică activitatea companiei. Raportul întocmit de auditorii Guvernului include, între altele, o analiză a “Situației privind cercetările disciplinare din cadrul Direcției Tehnice”. Patru angajați apar în scriptele condicii cu abateri grave, între ianuarie și decembrie 2015.

Captură raport nr. 48730/2015 Ministerul Transporturilor

 Doi tehnicieni au fost sancționați pentru absențe nemotivate și refuzul de a-și îndeplini sarcinile, iar alți doi, pentru neîndeplinirea corespunzătoare a atribuțiilor de serviciu. Ultimii au legătură directă cu zborul RO 0403 OTP-FCO, Bucureşti Otopeni – Roma Fiumicino. Din motive ce țin de protecția datelor cu caracter personal, Libertatea nu va face publice numele celor cercetați disciplinar.

“N-a fost decât o glumă”

În ziua în care este programată cursa către Peninsulă, revizia dispusă de șeful Direcției Tehnice are loc doar de formă, stabilește ancheta ministerului. Potrivit concluziilor auditorilor, menționate în raportul 48730/2015, „în mod intenționat, Cristian Constantin L. aplică vaselină de culoare neagă pe anvelopa roții numărul trei, unde se vedea pânza, acoperind un defect/uzură vizibilă, justificându-și comportamentul prin faptul că a dorit să îi facă o glumă unui coleg de echipă, cunoscând că aeronava nu avea să plece la ora stabilită prin program”.

În cadrul acelorași concluzii, însușite de experții Ministerului Transporturilor, se stabilește că atât Cristian Constantin L. cât și colegul său, Vasile C., cel care a avizat tractarea aeronavei în afara zonei de siguranță, s-au făcut vinovați de “neîndeplinirea corespunzătoare a atribuțiilor de serviciu”.

Deși fapta are loc pe 19 iulie 2015, Comisia de cercetare discipinară se întrunește după două luni, pe 21 septembrie.

Șefii direcți ai celor doi tehnicieni, între care directorul tehnic și președintele comisiei Adrian Sandu, propun aplicarea sancțiunii de “Avertisment scris”, unul dintre consilierii juridici ai companiei, Andreea Simion, propune “Reducerea salariului de bază cu 10% pentru o perioadă de trei luni”, iar șefa Direcției de Resurse Umane, Claudia Crăița, propune “Desfacerea disciplinară a Contractului Individual de Muncă”.

Sancțiunile sunt dispuse abia în decembrie 2015, chiar în timpul controlului de la minister. Cu trei zile înainte de prescrierea faptelor, stabilită prin Codul Muncii, auditorii constată că Rapoartele de cercetare disciplinară nu sunt finalizate și încep să pună întrebări.

Concluzie control “Situație cercetări disciplinare” Direcția Tehnică

[…]s-a pus în pericol siguranța și securitatea aeronavei în cauză […] cu consecințe grave privind securitatea patrimoniului companiei, a altor salariați, a clienților companiei și a pasagerilor dar și incidente de aviație.”

 Sursa: raport 48730/2015

A doua zi, pe 17 decembrie, documentele primesc avizul comisie de anchetă.

Cei doi tehnicieni sunt sancțioanați efectiv cu o zi înainte de prescripția faptelor. Pe 18 decembrie li se reține 10 la sută din salariu de bază, pentru o perioadă de trei luni. Asta deși, subliniază același raport, “[…] de importanţa muncii personalului tehnic nenavigant […] depinde viața întregului echipaj de zbor cât şi a pasagerilor. […] lipsa de seriozitate cu care au fost tratate faptele de indisciplină, săvârşite de cei doi salariaţi care prin acţiunile lor incalificabile au putut sau ar fi putut pune în pericol siguranţa şi securitatea pasagerilor şi a aeronavei, poate avea efecte greu de cuantificat.”

Reporterii Libertatea au înaintat o cerere scrisă biroului de presă al TAROM cu privire la cei doi salariați, dacă mai sunt sau nu angajați ai companiei. Echipa de comunicare a companiei a transmis că „vom reveni cu un răspuns imediat ce vom deține totalitatea informațiilor solicitate.

Captură raport nr. 48730/2015 – Ministerul Transporturilor, la Direcția Tehnică Tarom

 Accident din cauza cauciucului, la o companie africană

Potrivit The Aviation Herald, o platformă on-line care conține informații cu privire la incidentele apărute cu precădere în spațiul public, din martie 2016 și până în iunie 2017, TAROM a înregistrat 11 probleme de natură tehnică cu aeronave aflate în program de zbor. Ultimul dintre acestea, deși nu figurează în listă, a avut loc pe 20 septembrie 2017. Pasagerii unei cursei care ar fi trebuit să decoleze din Timișoara către București au fost ținuți o oră în aeronavă, din cauza unei defecțiuni tehnice. Ulterior, membrii echipajului au cerut ca 15 pasageri să renunțe în mod voluntar la cursă. Abia după debarcarea călătorilor, aeronava de tip ATR a putut decola în siguranță către Otopeni.

În istoria incidentelor aviatice sunt extrem de rare cazurile când o aeronava este pusă în pericol de integritatea anvelopelor. Defecțiunile raportate au mențiuni care privesc trenurile de aterizare, privite în ansamblu, ca o piesă distinctă.

Totuși, de-a lungul timpului, au fost consemnate accidente fatale cauzate de un simplu cauciuc. Unul dintre acestea a avut loc pe 11 iulie 1991, în Arabia Saudită. O aeronavă a Nigeria Airways s-a prăbușit la scurt timp de la decolare. Raportul investigatorilor a concluzionat că anvelopa nu a avut suficientă presiune, s-a supraîncălzit din cauza fricțiunii cu asfaltul, și a luat foc la scurt timp după retragerea în corpul aeronavei a trenului de aterizare.

Investigația a mai stabilit că angajații Direcției Tehnice, care s-au ocupat de pregătirea aeronavei pentru zbor, nu au respectat standardele de siguranță aeronautică. 261 de persoane, cu tot cu echipaj, și-au pierdut atunci viața.

În episodul următor, Libertatea continuă seria dezvăluirilor: ce au descoperit inspectorii guvernamentali în condicile Direcției Tehnice și cum au ajuns tehnicienii TAROM să lucreze, în paralel, pentru companii aeriene concurente.(Irinel I.).

 

Citeste in continuare
Publicitate
Comenteaza si tu

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Actualitate

„Mongolii, ungurii, turcii, nemții, rusii nu au făcut românilor atât rău cât au făcut politicienii noștri în două decenii”- un adevăr dureros rostit de un academician român

Publicat

pe

De

Un renumit istoric roman pune punctul pe „i” si analizeaza ce s-a intamplat cu Romania dupa 1989 intr-un interviu acordat Neatza Info.

De 24 de ani trăim vremuri pretins istorice. Totul a început la Revoluţie, când grupurile de tineri care ocupau Comitetul Central strigau exaltaţi: „Istorie, istoriee…”. De atunci, aşteptăm mereu să se întâmple ceva istoric. Aşteptăm ca cineva, un om de cultură sau un politician providenţial, să ne spună că ştie încotro trebuie să meargă ţara, că există un plan naţional de dezvoltare.
De fapt, vrem să ne vedem pe noi înşine în postura de făcători de istorie. Din păcate, în alegeri, nu ne-am votat „visătorii” potriviţi.
Nimeni n-a „visat” pentru ţară şi pentru naţiunea română, ci eventual doar pentru sine, pentru ai săi şi ai partidului său. Mulţumită politicienilor, în ultimii 24 de ani, România aproape că a fost scoasă din istorie.
Nici unul dintre ei n-a avut curiozitatea să deschidă o carte de istorie, pentru a găsi acolo un îndreptar, un ghid de orientare, o soluţie anticriză. Dimpotrivă, ajunşi la putere, politicienii au scos istoria pe tuşă, marginalizând-o în şcoli şi universităţi, împreună cu latina – limba întemeietoare a românilor. În faţa acestui „holocaust” aplicat trecutului românesc, un istoric de mare anvergură, precum este academicianul Florin Constantiniu, nu poate decât să plângă, să se răzvrătească sub o copleşitoare durere. Pentru domnia sa, timpurile pe care le trăim sunt atât de goale de conţinut istoric că nu-şi mai doreşte decât să dispară fizic: „Îmi doresc să scap cât mai curând din această lume de hoţie, ticăloşie şi nevolnicie, care este România de astăzi”.
„Ne îndreptăm spre o sărăcire intelectuală, care va transforma România într-un deşert cultural”
Domnule profesor, toată lumea ştie că Istoria este dispreţuită şi ignorată în ţara noastră. Cât de greşită este această atitudine din partea guvernanţilor ultimilor 24 de ani?
Cauzele restrângerii dramatice şi regretabile a ponderii istoriei în învăţământul românesc trebuie căutate, în opinia noastră, mai întâi, în confruntarea dintre globalism şi identitatea naţională şi, apoi, în percepţia eronată a necesităţilor de pregătire intelectuală şi culturală a omului contemporan. Noile forţe economice globale îşi propun nu ocuparea unui teritoriu sau dominarea unei ţări, ci subordonarea întregii lumi. În atingerea acestui ţel, globalismul întâmpină un obstacol: identitatea naţională a popoarelor, întruchipată în statele naţionale. Identitatea naţională se hrăneşte şi din memoria istorică, şi, atunci, globalismul atacă istoria pentru a slăbi conştiinţa naţională.
În al doilea rând, globalismul nu are nevoie de oameni cu un larg orizont de cultură, el vrea specialişti de nişă, performanţi într-un domeniu restrâns. Ne îndreptăm spre o sărăcire intelectuală, care va transforma România într-un deşert cultural. Cred că în predarea istoriei, a istoriei românilor în primul rând, în ultimii 24 de ani, s-a înregistrat un regres pe cât de dăunător, pe atât de condamnabil.
Şcoala românească, o şcoală cu excelente tradiţii de învăţământ solid şi fertil, a fost pusă la pământ de coaliţia dintre elevii leneşi, bolnavi de socializare pe Facebook; părinţii isterizaţi de odraslele nemulţumite că trebuie „să-şi facă temele acasă”, şi birocraţii plafonaţi, grijulii cu scaunele lor, nu cu educaţia, şi copiind mecanic din publicaţii străine, pentru a redacta legi, regulamente şi programe analitice. De 24 de ani se fac reforme şi iar reforme ale învăţământului, care, în realitate, subminează funcţia instructiv-educativă a şcolii.
Primul pas în cretinizarea elevilor este prigoana dezlănţuită de birocraţii Ministerului Educaţiei împotriva volumului de cunoştinţe transmise elevilor. La istorie – şi nu numai la noi – s-a început cu îndepărtarea cronologiei: „Să nu încărcăm mintea elevilor cu date”. Foarte bine: istoria nu este o disciplină de memorizare, ci de analiză. Dar fără repere în timp nu se pot stabili legăturile cauzale. Şi eu sunt împotriva învăţării pe dinafară a datelor lesne de găsit într-o cronologie sau într-un manual, dar – pentru Dumnezeu! – cum să înţelegi raporturile de cauză-efect dintre evenimente dacă nu cunoşti succesiunea lor în timp? Nu se doreşte ca elevii să aibă o pregătire temeinică, şi cei trei componenţi ai coaliţiei de care am amintit preferă nişte adolescenţi ignoranţi, incapabili să depăşească limbajul „mişto” şi „naşpa”. Cu astfel de cetăţeni, viitorul României este sumbru.
În timp ce bulgarii îşi împânzesc ţara cu şantiere arheologice, în căutarea tracilor cu care nu au nici o legătură, românii, urmaşi direcţi ai dacilor şi romanilor, sunt gata să cedeze străinilor, spre distrugere, vestigiile daco-romane de la Roşia Montană. Care ar trebui să fie atitudinea statului faţă de cercetarea arheologică?
Deşi se vorbeşte de conservarea „patrimoniului naţional”, nu se face nimic pentru păstrarea şi valorificarea lui. S-a găsit un alibi: nu sunt bani. Dar banii se găsesc imediat când se construiesc vile şi se achiziţionează maşini de lux. Este o ruşine că statul român nu a participat la „licitaţia Brâncuşi”, pentru a achiziţiona măcar pipa unui român care a deschis drumuri noi în artă. Nu ne pasă de Brâncuşi, dar avem bani pentru branduri care nu conving pe nimeni. Spre ruşinea guvernanţilor noştri, avem mult mai puţine şantiere arheologice astăzi, în România, decât pe vremea lui Mihail Roller, de tristă amintire.
Sentimentul patriotic se înfiripă la copil din interesul şi dragostea pentru vestigiile trecutului. Sentimentul istoric al continuităţii se naşte din ataşamentul pentru un monument, o cruce înălţată să veşnicească un eveniment, un mic schit, pierdut în munţi. Cine-i învaţă pe copii să le ocrotească? Grija pentru urmele înaintaşilor – vezi şi cazul Roşia Montană – ar trebui să fie un principiu sădit în conştiinţa românilor încă de pe băncile şcolii.
„Marii guru ai culturii române de astăzi nu mai vor să ştie că sunt români”
Cui credeţi că i se datorează situaţia catastrofală în care se află astăzi România?
– Situaţia catastrofală în care se află astăzi România are, ca să spun aşa, doi responsabili, în afara crizei mondiale: clasa politică şi masa poporului român. Clasa politică postdecembristă nu a avut – indiferent de partid – nici un proiect naţional. A avut, în schimb, un unic gând: să se căpătuiască. S-a repezit asupra României cu singurul gând al îmbogăţirii. Oamenii politici au acţionat ca nişte vandali, distrugând şi jefuind totul. Mongolii, ungurii, turcii, nemţii, ruşii nu au făcut românilor atâta rău cât au făcut politicienii postdecembrişti în două decenii. Când, peste ani şi ani, se va scrie istoria timpurilor de azi, „nu vor ajunge blestemele” pentru a-i condamna pe cei care au făcut ca România să rateze o mare şansă de afirmare şi bunăstare şi să fie adusă la sapă de lemn.
Dar clasa politică nu şi-ar fi putut desfăşura „opera” nefastă dacă în calea ei ar fi întâlnit rezistenţa hotărâtă a opiniei publice, manifestarea viguroasă a spiritului civic. Din nefericire, am rămas un popor de ţărani – spiritul civic se naşte la oraş! -, o turmă de oi, care se lasă exploatată, batjocorită, călcată în picioare, fără nici o tresărire de revoltă sau de demnitate (Goga observase, în 1916, acelaşi lucru). Clasa politică din România este întocmai ca un răufăcător sigur de impunitate. Şi dacă ştie că nu are a se teme de nimic, atunci de ce n-ar jefui în continuare? Proteste ca în Grecia – leagănul democraţiei – sunt de neimaginat în România. Ăsta e marele nostru blestem: o masă supusă, resemnată, incapabilă să se mobilizeze pentru un mare proiect sau pentru o mare idee. Mă întreb dacă noi, românii, nu am părăsit deja scena istoriei. O bună parte a elitei intelectuale a capitulat în faţa globalismului, a capitalismului de cumetrie şi a clientelismului politic, abandonând funcţia de ghid spiritual al naţiunii. Oameni ca paşoptiştii, oameni ca făuritorii României Mari ar fi priviţi astăzi ca anacronici şi nostalgici. Marii guru ai culturii române de astăzi nu mai vor să ştie că sunt români. Am avut un exemplu la 1 Decembrie a.c.: câţi dintre ei au scris sau evocat cu dragoste de trecut împrejurările creării României Mari? „Din soldaţi am făcut hoţi, din ofiţeri, peşti, dar cu caii ce să fac, domnule ministru?”
Românii au mai trecut prin crize. Spre exemplu, Marea Criză din 1929-1933. Cum s-au descurcat guvernele de atunci?
– Într-adevăr, crize economice au existat şi în trecut, dar fiecare eveniment este generat de condiţiile istorice care îi conferă unicitate. Soluţiile, deci, nu pot fi identice în cazul unor crize. Cea din anii 1929-1933 a lovit dur România, şi guvernanţii de atunci, ca şi cei de acum, au recurs la concedieri, întârzierea plăţii lefurilor, reduceri de salarii („curbele de sacrificiu”). A fost marea neşansă a lui Nicolae Iorga, cea mai strălucită minte a românilor, să fie prim-ministru în anii 1931-1932, când criza se îndrepta spre apogeu. A făcut scandal în epocă replica dată de el unei delegaţii de agricultori, veniţi la Mangalia, unde el îşi petrecea concediul, pentru a se plânge de situaţia grea în care se aflau, fiind presaţi de bănci să-şi achite datoriile. Iată relatarea lui Iorga însuşi: „Iar, cum un om mai simplu strigase la capătul lămuririlor mele, că el e «desperat», i-am spus, glumind: «Nu; fiindcă aici e casa mea, colo e marea; dacă erai în adevăr desperat, la mare te duceai»”.
Ziarele care-i erau ostile l-au acuzat că i-a trimis pe protestatari să se arunce în mare. Exasperat de „măsurile de austeritate”, un colonel, şef de unitate, s-a dus la Constantin Argetoianu, ministru de Finanţe în guvernul Iorga, şi l-a întrebat: „Din soldaţi am făcut hoţi, din ofiţeri, peşti, dar cu caii ce să fac, domnule ministru?”. Criza s-a rezolvat când a încetat pe plan internaţional. Sunt convins că şi acum va fi la fel. Adevărul este că mari finanţişti nu am avut decât doi: Eugeniu Carada şi Vintilă Brătianu. Nu am avut şi nu avem mari competenţe financiare, capabile de elaborarea soluţiilor de criză. Guvernanţii de astăzi vădesc o gândire rudimentară: „să taie”, să reducă salariile şi să sporească taxele. Un mare plan de investiţii, de relansare a economiei, nu există. Să aşteptăm, aşadar, scrâşnind din dinţi, sfârşitul crizei pe plan mondial.
Care este epoca din istoria românilor pe care o admiraţi cel mai mult?
Admiraţia cea mai puternică o am pentru generaţia paşoptistă. O forţă de creaţie politică, un devotament pentru interesul naţional, un dezinteres total pentru destinul personal, totul a fost închinat naţiunii române. Eşecul revoluţiei din 1848 nu i-a descurajat pe paşoptişti. Au îndurat exilul, dar au continuat lupta şi, în două decenii (1859-1878), au creat statul român modern, căruia i-au câştigat independenţa. Doar două decenii, adică exact cât i-a trebuit clasei politice postdecembriste să prăbuşească România în haos şi mizerie. Cum să nu-i admiri pe paşoptişti? Sunt un model care ar trebui prezentat şi explicat în toate dimensiunile lui, nu ca o simplă lecţie de manual, ci ca un prilej de meditaţie, responsabilă şi fecundă, pentru adolescenţi, făuritorii României de mâine. Dar cum să le „încărcăm mintea” cu evenimente şi date? Nu se lăuda, nu demult, Ministerul Educaţiei că a mai redus cu 35% cunoştinţele de transmis în învăţământ?
Ce vă doriţi în viitor ?
Ce-mi doresc ? Să scap cât mai curând din această lume de hoţie, ticăloşie şi nevolnicie, care este România de astăzi. Întrucât sunt prea bătrân pentru a mai emigra, cum nu există la noi clinici de eutanasiere voluntară, cum procurarea Furadanului salvator e oprită prin lege, nu-mi rămâne decât să-l rog pe Dumnezeu să mă ia la El rapid şi uşor.
Ce urare le adresaţi românilor, domnule profesor?
Urez poporului român, să se revitalizeze şi să fie capabil să reînnoiască, în condiţiile secolului al XXI-lea, performanţele strămoşilor din timpul lui Ştefan cel Mare, Mihai Viteazul şi al luptătorilor paşoptişti.

Citeste in continuare

Actualitate

Cine vrea din nou controlul SRI pe ANAF?/Guvernul actual nu mai are nicio legatura cu programul de guvernare pe care trebuie sa il EXECUTE si pe care refuza sa il execute

Publicat

pe

De

Pe zi ce trece se observa ca guvernul actual nu mai are nicio legatura cu programul de guvernare pe care trebuie sa il EXECUTE si pe care refuza sa il execute. Motiv pentru care trebuie sa plece. Florin Citu vrea sa elimine transparenta in achizitii, sa declare informatizarea ANAF de ,,interes strategic,, astfel incat sa ofere unei singure companii (SRI???) contractul. Pe sestache, ministerul sanatatii incearca sa privatizeze sistemul public de sanatate (scrie Libertatea). Procurorii sefi propusi de Ministerul Justitiei au fie legaturi evidente cu SRI, fie averi dubioase (gen fata de procuror cu 100.000 de Euro dar de nunta). Am o intrebare pentru domnul Citu, care vrea din nou controlul SRI pe ANAF, ca pe vremea cand alde Ghita devaliza bugetul de stat (la scutul SRI, care il considera ,,persoana de interes special,,). Lipsa trecerii informatizarii ANAF prin CSAT a impiedicat procurorii sa previna sifonarile alde Ghita sau protectia acordata? Lipsa informatizarii ANAF a facut BNR si ANAF sa inchida ochii la sifonarea de catre bancile comerciale a profiturilor (vanzarea la 5% din valoarea a unor asa numite credite neperformante – in fapt externalizarea profiturilor in alte state)? Lipsa informatizarii ANAF a facut fiscul si BNR sa inchida ochii la bonusurile platite ,,bancherilor,, in off-shore-uri? Lipsa informatizarii ANAF a fost cea care a facut ca redeventele platite de Petrom sa fie mizerabile? Sau protectia ticaloasa acordata de SRI, prin protocoale trecute, ca si asta de acum de se vrea, in fapt, cu ANAF, prin CSAT? Intre timp… in loc de autostrazi… drumuri forestiere si piedici de gandaci…precizeaza analistul economic Radu Teodor Soviani. (Cerasela N.).

Citeste in continuare

Actualitate

În 1998, rafinăria Teleajen a fost privatizată prin ordin direct al lui Emil Constantinescu

Publicat

pe

De

Cine le-a deschis ușa rușilor în România. Emil Constantinescu, rol principal

(Preluare Newsweek România):
În 1998, rafinăria Teleajen a fost privatizată prin ordin direct al lui Emil Constantinescu. Victor Ciorbea a executat în orb.


Recent, dosarul unei evaziuni fiscale de două miliarde de euro (conform estimărilor procurorilor), care ar fi fost produse de mecanisme ilicite puse în practică de către Lukoil România și alte subsidiare europene ale grupului rusesc, a fost casat. Procesul, așadar, va fi reluat de la zero.
A fost nevoie de patru ani să se ajungă aici, însă nu e neapărat surprinzător: în 2015, când premier era Victor Ponta și sechestre fuseseră pus pe activele rafinăriei Lukoil, șeful Guvernului a reacționat prompt și a criticat măsura.
Dar cele mai multe suspiciuni privind atitudinea statului român în legătură cu compania rusă datează de acum aproape 22 de ani, când Petrotel Teleajen a fost privatizată de statul român prin vânzarea de acțiuni către Lukoil.
Newsweek România a vorbit cu demnitarii implicați atunci în tranzacție și a descoperit că toată operațiunea a fost făcută pentru a evita Guvernul, deși tocmai structura executivă a statului avea atribuția privatizărilor.
În ciuda scandalurilor repetate referitoare la privatizări, Sorin Dimitriu a fost condamnat pentru fraude cu bani europeni


Foto: INQUAM PHOTOS/ Liviu Florin Albei
Cine, atunci, a vândut rafinăria de la Telejean? Da, semnătura a fost a unui șef de agenție guvernamentală, dar decizia a fost luată la Cotroceni de către președintele Emil Constantinescu, care s-a și întâlnit cu șeful Lukoil de atunci și de acum, celebrul Vagit Alekperov.
Ierarhic, însă, decizia ar fi trebuit să fie a premierului (Victor Ciorbea), a ministrului Privatizării (Valentin Ionescu) și a șefului Fondului Proprietății de Stat (instituție subordonată Ministerului Privatizării), Sorin Dimitriu.
Newsweek România a reconstituit ce s-a întâmplat în realitate, prin mărturiile celor implicați.
Patriciu, „agent de influență rus“
Valentin Ionescu a vorbit pe larg despre subiect cu Newsweek România. „Este important contextul. La începutul anului 1998, a venit în România Vagit Alekperov, președintele CA Lukoil.
Eu am fost cumva luat prin surprindere pentru că nu știam nici de această vizită și nici de privatizarea care se pregătea.
Prin urmare, eu cred că au avut loc niște acțiuni pregătitoare, foarte probabil la sfârșitul anului 1997, despre care eu nu știu nimic, și care au continuat în 1998.
Nu știu exact care au fost motivele care l-au determinat pe dl. Constantinescu să decidă că această privatizare trebuie făcută cu Lukoil, dar el a luat acestă decizie sub influența lui Dorin Marian (consilier prezidențial al lui Emil Constantinescu – n.r.) și a lui Cătălin Harnagea (șef SIE între 1997 și 2001 – n.r.), în principal.


Pe 3 februarie 1998, CEO-ul Vagit Alekperov s-a întâlnit cu președintele Emil Constantinescu
Pe vremea aceea, la Cotroceni erau mai multe grupuri de interese care se învârteau.
Unul dintre grupuri era format din rețeaua Harnagea, Dorin Marian, Dinu Patriciu, Sorin Roșca Stănescu.
Aceștia se întâlneau între ei foarte des și discutau între ei. Eu bănui că ei aveau niște interese economice legate în principal de persoana lor, dar cel puțin despre unul am auzit ulterior că era agent de influență rus.
Și mă refer la Dinu Patriciu. Și mi s-a spus și în ce context a fost racolat, deși nu știu exact dacă așa a fost sau nu, dar probabil că asta este mai puțin important“, a arătat fostul ministru al Privatizării.
Harnagea ar fi susținut necesitatea privatizării
„Sectorul energetic era foarte important la vremea respectivă și avea o miză geopolitică majoră, chiar dacă România nu înțelegea foarte bine acest lucru, în condițiile în care România avea un potențial de rafinare foarte ridicat.
Pe de altă parte, se vehiculau ideile că Rusia nu mai este un inamic al Occidentului.
Este un partener al Occidentului și ar trebui să privim altcumva Rusia, să avem o relație de colaborare strânsă și așa mai departe.
Și mie mi s-au vândut poeziile astea, eu fiind de felul meu rusofob și nu înghit așa ceva.
Să revenim. La începutul anului 1998, când a venit conducerea Lukoil în România pentru această privatizare, eu am avut și o discuție cu Harnagea, la el în birou.
El a încercat să îmi dea o motivație de ce este necesară această privatizare. Eu i-am spus că nu este necesară această privatizare pentru simplul motiv că orice firmă rusească pe teritoriul României este un punct de sprijin pentru serviciile lor de informații.
Asta i-am spus eu în clar. Și asta i-am spus și primului ministru când a venit Alekperov, la el în birou. Prin urmare, mi s-a spus că de această vizită se ocupă Victor Surdu (ulterior privatizării, șef al Lukoil România – n.r.), el fiind apropiat de partea rusă.
Surdu m-a căutat pe mine asiduu și eu m-am făcut nevăzut în sensul că nu vroiam să mă întâlnesc cu el și nici cu delegația lor. Mi se comunicase că mă caută prin cabinetul primului-ministru Ciorbea“, a rememorat Ionescu.
Ionescu: „Era ceva aberant“
„Am fost chemat la Guvern, am avut o întâlnire și cu primul ministru, de față fiind Șerbănescu, care era purtător de cuvânt și ulterior a devenit consul în SUA (fost ziarist la bază), Mugur Isărescu, mai era un consilier.
Primul ministru mi-a spus că dl. Emil Constantinescu dorește să mă ocup de chestia asta, să ne întâlnim și totodată să aranjăm și un viitor acord între România și firma Lukoil pentru prospecțiuni geologice.
Eu nici în ziua de azi nu realizez dacă această solicitare pe care eu am primit-o verbal de la primul ministru a fost o testare în ceea ce privește persoana mea sau chiar era ceva serios.
Ca să poată încheia afacerea cu Lukoil, Cotroceniul a trebuit să se folosească de Sorin Dimitriu, șeful FPS
Pentru că, din punct de vedere legal, nu numai geopolitic, nu aveai cum să faci în 24 de ore un asemenea acord, tu, țară, ca subiect de drept internațional, cu o firmă privată căreia tu îi dai pe mână toate prospecțiunile geologice din România.
Este ceva aberant. Fără licitație, fără selecție, fără nimic. Asta din punct de vedere tehnic.
Din punct de vedere politic, era și mai aberant. Dar nici până în ziua de azi eu nu știu sigur dacă, când mi s-a dat această dispoziție verbală transmisă de Ciorbea de la Cotroceni, am fost testat să vadă dacă eu sunt patriot sau pur și simplu așa se dorea.
Nu știu. Eu am zis doar atât, de față cu toți ceilalți: «Domnule prim-ministru, eu nu pot să îmi pun semnătura pe un asemenea act și nu îmi pun semnătura pe niciun act de privatizare»“, a dezvăluit
Valentin Ionescu.
Ciorbea ar fi spus că „este o firmă olandeză cu sediul la Londra“
„I-am explicat motivele. I-am spus că ce am discutat cu Harnagea, vă spun și dvs: eu nu sunt de acord ca rușii să aibă o investiție în România, sunt probleme de securitate națională.
«Nu, că este o firmă olandeză cu sediul la Londra», mi-a replicat el. Domnule, asta nu este o firmă olandeză cu sediul la Londra, asta este o firmă rusească.
Iar pentru mine este o problemă de securitate națională și eu nu semnez nici călcat de tanc așa ceva.
Și am mai spus că nu semnez nici ce mi s-a sugerat privind un acord de principiu pentru prospecțiuni geologice doar pentru că vine Alekperov și trebuie să îi oferim ceva. De ce trebuie să îi oferim ceva? Nu trebuie să îi oferim nimic.
Și mi s-a mai spus că se pune problema privatizării și amânării sau iertării datoriilor Petrotel. Și am spus că nici asta nu este în regulă.
Era deja în circuit de avizare de la Ministerul Finanțelor, pe care își pusese semnătura Ionuț Costea, cumnatul lui Geoană, chiar dacă nu a mai apărut ulterior semnătura lui.
Asta în luna februarie. Era în pregătire ordonanța privind ștergerea ori amânarea datoriei pe 25 de ani.
Ordonanța asta a apărut în luna mai, Ordonanța 10, și a fost respinsă în 2002 că nu mai avea obiect, probabil.
În orice caz, eu m-am opus și la asta, pentru că un asemenea regim nu a fost acordat niciunui investitor străin.
De ce trebuie să îi acordăm lui asemenea facilitate? La vremea respectivă se discuta că toți care cumpără societăți de la stat trebuie să își asume și datoriile.
De ce trebuie ei să beneficieze de asemenea facilitate? Au venit firme occidentale în România și nu au beneficiat de această facilitate.
Pe vremea aceea nu era legea ajutorului de stat. Dar exista legea concurenței. Și le-am spus că eu nu semnez așa ceva. Și nu am semnat“, și-a amintit ex-ministrul Privatizării.
„Cel care a marșat a fost Sorin Dimitriu, așa a primit dispoziție“
„A venit Alekperov, am avut o întâlnire față în față. Bineînțeles că el a fost informat că eu sunt ostil. Surdu era și el de față.
A avut o întrevedere de jumătate de oră cu primul-ministru, la care am participat și eu. S-a discutat, eu nu am vorbit că nu avea sens, fiind primul ministru de față.
Și asta a fost tot. Cel care a marșat la privatizare a fost Sorin Dimitriu (șeful Fondului Proprietății de Stat – n.r.), pentru că așa a primit dispoziție.
Acesta este desfășurătorul evenimentelor de atunci. M-am opus la orice act cu ei. Privatizarea s-a făcut prin FPS, nu prin mine, iar problema datoriilor s-a făcut după ce am plecat eu de la minister.
Urmarea a fost că eu am fost schimbat la sfârșitul lunii aprilie (1998 – n.r.). Foarte rapid. Eu cred că de aici mi s-a tras.
Și apoi, ani de zile, eu am avut de tras din această cauză. Și mi s-au pus tot felul de bețe în roate din această cauză și m-au izolat.
Eu am avut tot timpul probleme din cauza rușilor pentru că m-am opus acestei privatizări. De ce?
Pentru că ei au oameni în România, au în multe locuri agenți de influență și în puncte cheie. Când au avut loc alegerile din 2004, mi s-a și spus în față de către un om al lui Patriciu: ai de ales dacă vrei sau nu să mai faci ceva în politică – ori ești cu rușii, ori ești pe partea cealaltă, dar ăia care sunt de partea cealaltă sunt o gașcă de homosexuali, vezi și tu ce faci.
Asta primise el dispoziție de la Dinu Patriciu să îmi transmită. Agenții aceștia de influență cred că există și acum, dar nu mai au aceeași forță“, a încheiat Valentin Ionescu.
Ciorbea: „Dimitriu era stat în stat și FPS la fel“
Fostul premier Victor Ciorbea a negat mai tot din versiunea fostului său ministru: „Eu n-am privatizat nimic! Nu m-am întâlnit cu Lukoil.
Când am închis Teleajenul (rafinăria – n.r.), au fost proteste. A fost o închidere temporară, în vederea reorganizării. Dimitriu era stat în stat și FPS la fel, era în subordineaParlamentului, nu avea nicio legătură cu mine.
Eu am înființat Ministerul Privatizării și am pus FPS în subordinea Guvernului (OUG 88/1997), așa s-a contabilizat tot la pasivul meu.
Nu-mi amintesc de întâlnirea asta de la Guvern de care vorbește Valentin Ionescu. Singura întâlnire cu rușii a fost cu vicepremierul rus, prin ’97, înainte de Madrid, când m-a amenințat să o lăsăm mai moale cu NATO.
Sincer, nu-mi aduc aminte să mă fi informat Harnagea despre Lukoil. Era exact intervalul în care criza guvernamentală (între membrii Convenției Democratice – n.r.) era la apogeu“.
Ilie Șerbănescu: „Ministerul Reformei era o structură-fantomă“
Fostul ministru al Reformei, Ilie Șerbănescu, a spus că nu a avut nicio legătură cu privatizarea: „Eu nu-mi amintesc de așa ceva (întâlnirea de la Guvern cu Alekperov; ce e drept, Valentin Ionescu vorbește de un alt Șerbănescu – n.r.), am dubii că am participat la așa ceva.
Am fost luat în Guvernul Ciorbea pe nepusă masă, probabil eram unul din cei 15.000 de specialiști. Am constatat când am ajuns acolo, la Ministerul Reformei, că nu era un minister, era o structură-fantomă.


CONFLICT Ministru al Privatizării în 1998, Valentin Ionescu (foto sus) a avut discuții cu Cătălin Harnagea (foto jos), atunci șef SIE, aflat în aceeași grupare cu Dorin Marian (foto a doua de jos)

Nu era ordonator de credit, nu avea inițiativă legislativă, era format din trei persoane care își luau banii de la Secretariatul General al Guvernului.
Era absolut caraghios, am vrut să plec. M-a rugat Ciorbea să rămân, am acceptat, dar i-am zis că nu semnez nimic.
La sfârșitul lui februarie s-a terminat și cu Guvernul Ciorbea și am plecat. Era un climat atunci că, dacă e să dăm industria, ceea ce s-a și petrecut, să dăm la fiecare de pe scena mondială câte ceva“.
Sorin Dimitriu, protejatul generalului Stănculescu
În 1998, în ziua privatizării Petrotel Teleajen, Sorin Dimitriu, șeful de atunci al FPS, a declarat în conferința de presă astfel: „Compania Lukoil va prelua Petrotel.
Lukoil este un partener dorit în România, cu o participare importantă de capital american“.
Toată declarația sa se baza pe faptul că, la vremea respectivă, compania americană ConocoPhilips era interesată să cumpere acțiuni Lukoil.
Aflat la șefia Fondului Proprietății de Stat, Dimitriu a mai bătut palma cu rușii și pentru alte privatizări.
Interesantă a fost vânzarea către compania Mechel a Combinatului de Oțeluri Speciale din Târgoviște.
De altfel, la mijlocul anilor ’70, Dimitriu a lucrat la COS Târgoviște ca inginer tehnolog (detașat). Pe atunci, uzina avea un statut special pentru că fabrica oțeluri care se foloseau în industria de armament.
În acea perioadă, Dimitriu l-a cunoscut pe generalul Victor Athanasie Stănculescu, care supraveghea înzestrarea armatei statului comunist.
Mai târziu, Stănculescu avea să-i facă legătura cu fostul general Dan Drăgoi, căruia, în calitate de reprezentant al grupului Bali, Dimitriu i-a vândut, în 1997, Comvex Constanța. Șeful FPS din 1998 a fost și reprezentantul României în proiectul marelui combinat Krivoi Rog.
În ciuda numeroaselor apeluri, Sorin Dimitriu a refuzat să comunice pe subiectul Lukoil.
În timp ce Newsweek România încerca să-l contacteze, fostul șef al FPS a fost condamnat definitiv la doi ani și opt luni cu suspendare pentru fraude cu fonduri europene.
Harnagea nu vorbește. Marian: „Nu făceam programul președintelui“
Cătălin Harnagea, ex-director al SIE, se ascunde acum după cvasinecunoscuta Agenție de Cooperare Internațională pentru Dezvoltare, din subordinea MAE, al cărei director general este.
Harnagea a refuzat orice contact în legătură cu subiectul Lukoil. Totuși, acum câțiva ani, spunea pentru Digi24 următoarele: „Ceea ce ni s-a cerut nouă a fost o verificare pe acel moment a unor posibili investitori care ar fi vrut să vină să investească sau să cumpere, să intre într-un proces de privatizare.
Lukoil era o companie mare cum este şi acum, iar interesele erau să cumpere. Probabil că erau şi alţi competitori“.
După plecarea din funcția de director SIE, Harnagea a lucrat în Petromidia până în 2002 și a fost partener cu fostul consilier prezidențial Dorin Marian (până când acesta din urmă a devenit secretar de stat, în 2007) la Icar Energy SRL, companie care se ocupă de comerțul cu ridicata al combustibililor solizi, lichizi, gazoși și al produselor derivate, precum și în alte firme.
Întrebat despre același subiect, Dorin Marian a negat totul: „În acea perioadă eram consilier pe Apărare (la Cotroceni – n.r.) și nu participam la întâlnirile economice, nici nu făceam programul președintelui“.
Nici președintele Emil Constantinescu nu a dorit să facă vreun comentariu pe acest subiect și nici să detalieze cum s-a pregătit întâlnirea cu Vagit Alekperov, CEO al Lukoil.

Citeste in continuare

Parteneri


Harmony Beauty Salon Ploiesti

Salon HARMONY, str Cantacuzino din Ploiești (intersecția Moș Craciun )
Servicii oferite :
- micropigmentare sprâncene
-extensii gene
- coafor
-unghii gel
-Cosmetica / tratamente cosmetice
- sala Fitness pt femei
FACEBOOK: https://www.facebook.com/Harmony-Beauty-Salon-278929815636909/

Partener special – probleme juridice

Știri calde

Actualitate8 ore ago

„Mongolii, ungurii, turcii, nemții, rusii nu au făcut românilor atât rău cât au făcut politicienii noștri în două decenii”- un adevăr dureros rostit de un academician român

Un renumit istoric roman pune punctul pe „i” si analizeaza ce s-a intamplat cu Romania dupa 1989 intr-un interviu acordat...

Actualitate8 ore ago

Cine vrea din nou controlul SRI pe ANAF?/Guvernul actual nu mai are nicio legatura cu programul de guvernare pe care trebuie sa il EXECUTE si pe care refuza sa il execute

Pe zi ce trece se observa ca guvernul actual nu mai are nicio legatura cu programul de guvernare pe care...

Actualitate8 ore ago

În 1998, rafinăria Teleajen a fost privatizată prin ordin direct al lui Emil Constantinescu

Cine le-a deschis ușa rușilor în România. Emil Constantinescu, rol principal (Preluare Newsweek România): În 1998, rafinăria Teleajen a fost...

Actualitate8 ore ago

Iar acum ce ne facem, stimați aliați?

Un scandal cât casa s-a declanșat. În urma unei dezvăluiri mediatizate de site-ul Cotidianul. Despre practici sexuale inadmisibile în baza...

Actualitate8 ore ago

Găinari cu ștaif

La început au fost doar BRD-ul și Banca Transilvania, dar acum văd că și BCR-ul (probabil mai sunt și altele,...

Actualitate8 ore ago

Bogată limbă română, cât de săracă ai ajuns!

Mi-a spus astăzi o prietenă că e în ”a hurry”, că se grăbește la ”job” pentru un ”meeting office cu...

Actualitate1 zi ago

Adrian Vaida (seful Politiei Locale Ploiesti si prieten al fostului procuror Negulescu Mircea) se detonează si îl aruncă pe primarul PNL – Adrian Dobre – in ghearele procurorilor/Documente

Administrația încercuită de incompetenți aroganți Mulți dintre managerii de vârf din conducerea Politiei Locale Ploiesti sunt mediocri și incompetenți, aceasta...

Actualitate4 zile ago

Prietenul fostului procuror Negulescu Mircea de la conducerea Politiei Locale Ploiesti prins ca a primit foloase necuvenite si a semnat in fals la cursurile de perfectionare din anul 2015/CSM PLoiesti a intrat in vizor pentru aceeasi inginerie si acelasi faptas

DNA Structura Centrala cerceteaza savarsirea urmatoarelor infractiuni de coruptie – luare si dare de mita (art. 289 si 290 Cod...

Actualitate4 zile ago

De ce vor Orban și Iohannis disoluția României și atacă magistratura. Strategia pământului pârjolit

Ca o confirmare de ce Orban si Iohannis nu vor o justitie independenta, ieri, Klaus Iohannis a decorat Grupul de...

Actualitate4 zile ago

Situaţia completurilor de 5 e total diferită de situaţia completurilor de 3

Pe scurt, problema e simplă dezvaluie Sorina Ruxandra Matei. La completurile de 5 există reglementare legală. Există lege. Ca atare,...

Actualitate4 zile ago

Gata, Vela a spart ”Frăția Căsuțelor”!

(Preluare National – Catalin Tache): După câțiva pași în spate, iată că Marcel Vela a făcut un mare salt înainte,...

Actualitate4 zile ago

Nebunia pensiilor speciale. Cu ce se tratează ea?

Se intră în linie dreaptă. În sesiunea parlamentară gata convocată există intenția fermă de a se amputa pensiile speciale. Dar...

Actualitate4 zile ago

PNL IN 2009: REINVESTIREA UNUI GUVERN DEMIS E NECONSTITUTIONALA. AJUNGE ORBAN LA MINA CCR?

(Preluare Inpolitics): Mai sunt cîteva zile pînă cînd actualul guvern ar putea fi demis, ceea ce ar deschide drum, teoretic,...

Actualitate5 zile ago

Un papagal fost denuntator de serviciu si prieten cu fostul procuror Negulescu Mircea se duce la magar

Un papagal, care nu avea si el pe cine f**e, se duce la magar sa-l invete si pe el cum...

Actualitate5 zile ago

Curtea de Apel Bucuresti a demascat modul abuziv prin care Ludovic Orban l-a dat afara pe Andrei Tinu de la Autoritatea Nationala pentru Cetatenie

„Nu rezulta motivele pentru care paratul a luat masura eliberarii din functie… Paguba cauzata prin pierderea locului de munca si...

Partener media exclusiv

stiri actualizate Raspandacul

Top Articole Incisiv