Administratie
Mişcarea de rezistenţă a fost sprijinită de serviciile speciale ale S.U.A. şi ale Marii Britanii
În octombrie 1945, după ce regele refuzase să participe la festivităţile organizate în cinstea zilei de 23 august, generalul Aurel Aldea a luat iniţiativa creării Mişcării Naţionale de Rezistenţă, din al cărei comandament mai făceau parte contraamiralul Horia Măcellariu, generalul de brigadă Constantin Eftimiu şi locotenent-colonelul Eugen Plesnilă. Rolul acestei structuri era acela de a unifica activitatea tuturor grupurilor de luptători din rezistenţă. Obiectivele organizaţiei erau de a nu accepta colaborarea cu inamicul sovietic, de distrugere a căilor ferate, a podurilor, a recoltei, de hărţuire a trupelor sovietice izolate, de atacuri asupra transporturilor de muniţie izolate, de creare a unui front în spatele inamicului, de transmitere de informaţii puterilor străine, respectiv S.U.A. şi Marii Britanii, de protejare a regelui. De asemenea, generalul Aldea socotea important ca tinerii să nu se prezinte la încorporare şi la mobilizare. Mişcarea şi-a creat şi un serviciu de informaţii, condus de Horia Măcellariu. În martie 1946, într-o clădire din strada Dinicu Golescu, a avut loc o întâlnire conspirativă între generalul Aurel Aldea şi un reprezentant al serviciilor secrete ale Armatei, Gheorghe Kintescu. Cu această ocazie ei au discutat revigorarea mişcării de rezistenţă, iar Aldea a prezentat un proiect de împărţire a României în zone de acţiune ale mişcării de rezistenţă. Cei doi proiectau să ia legătura cu refugiaţii români din străinătate, pe care se bazau în mare măsură. Gheoghe Kintescu a devenit adjunctul lui Horia Măcellariu la conducerea serviciului de informaţii al mişcării. Despre Gheorghe Kintescu, Cristian Troncotă spune că era un personaj misterios, francmason, apropiat al lui Jean Pangal, anterior anului 1940 se aflase şi în anturajul lui Mihail Moruzov, iar după 23 august, a fost integrat în S.S.I. de noul şef al serviciului, N.D. Stănescu, un protejat al lui Emil Bodnăraş. Cristian Troncotă nu exclude varianta ca Gh. Kintescu să fi fost una dintre „cârtiţele” infiltrate în mişcare.
Activitatea mișcării era greu de dezvoltat în condiţiile colaboraţionismului regelui şi guvernului cu autorităţile sovietice şi cu armata de ocupaţie. În paralel cu iniţiativele militarilor, în zona Bistriţa-Năsăud, acţiona naţional-ţărănistul Gavrilă Olteanu, fostul şef al Gărzilor Iuliu Maniu. Alţi membri ai acestor gărzi au acţionat şi la Câmpulung – Moldovenesc. Aceste acţiuni au fost susţinute de locotenentul american Bill Hamilton. Cicerone Ioniţoiu susţine că Ministerul de Interne care monitoriza rezistenţa urmărea să evidenţieze o implicare cât mai largă a unor membri ai Partidului Naţional Ţărănesc în organizaţii paramilitare, pentru a-l compromite. Gavrilă Olteanu a fost arestat şi i s-a pregătit un proces cu multă publicitate, care trebuia să aibă loc înaintea alegerilor parlamentare din noiembrie 1946. Procesul nu a mai avut loc întrucât Gavrilă Olteanu s-a sinucis în celula sa de la Ministerul de Interne, folosind o fiolă cu stricnină. Majoritatea membrilor Mişcării Naţionale de Rezistenţă au fost capturaţi în anii 1945 şi 1946. Înaintea alegerilor din noiembrie 1946 a avut loc procesul Mişcării Naţionale de Rezistenţă, respectiv a membrilor care fuseseră prinşi. Comuniştii au încercat să facă o legătură între luptătorii capturaţi şi partidele politice istorice, pentru a le compromite în ajunul alegerilor parlamentare. Iniţiativa nu a reuşit, partidele nefiind implicate în activitatea grupărilor de partizani şi nici în colaborarea cu agenţii germani şi cu legionarii. După capturarea lui Aurel Aldea, acesta a ameninţat că în proces va face publică legătura mişcării de rezistenţă cu Casa Regală[1].
În anul 1947, a fost reorganizat şi întărit Serviciul de Informaţii al Mişcării Legionare, care avea şi misiunea de a procura muniţii şi arme pe care le stoca în depozite clandestine şi se ocupa de pregătirea militară a legionarilor, pentru participarea la Mişcarea Naţională de Rezistenţă. Serviciul şi-a încetat activitatea în noiembrie 1948, când au fost arestaţi şi condamnaţi conducătorii şi membrii săi. În martie 1948 fusese arestat grupul de comandă central al Mişcării Naţionale de Rezistenţă, care nu fusese prins în 1946, compus din Horia Măcellariu, Gheorghe Manu, Gheorghe Bontilă, Ion Bujoiu, Alexandru Balş, Nistor Chioreanu, Nicolae Petraşcu şi alţii. După şapte luni de anchetă, efectuată sub îndrumarea consilierilor sovietici, toţi au fost condamnaţi la muncă silnică pe viaţă şi confiscarea averii. În noaptea de 14/15 mai 1948 au fost arestaţi 10.000 de legionari. În perioada lunilor septembrie-noiembrie 1948, a fost destructurat şi apoi arestat grupul de conducere din Oltenia al Mişcării Naţionale de Rezistenţă, în frunte cu generalul Ioan Carlaonţ, Iancu Robu, Radu Ciuceanu ş.a. Ei au fost condamnaţi la pedepse variind între 12 şi 20 de ani de temniţă grea[2]. În anul 1948, în total, au fost arestaţi 17.000 de legionari[3]. Cercetătorul C.N.S.A.S. Liviu Marius Bejenaru este de părere că Mişcarea Naţională de Rezistenţă a rămas în cea mai mare parte în fază de proiect. Ea urmărea să se răspândească pe întregul cuprins al ţării pentru a determina forţele de represiune să se disperseze mult peste posibilităţile lor de a controla situaţiile de luptă, iar partizanii să acţioneze doar acolo unde le convine. Obligaţi de la început să adopte o tactică defensivă datorită presiunii exercitate de autorităţile române şi sovietice, partizanii au fost nevoiţi să renunţe la acţiunea în grupuri armate numeroase şi să se disperseze în grupuri mici de 2-5 persoane, care nu aveau capacitatea de a executa misiuni de anvergură şi care nu puteau pune în pericol stabilitatea noului regim politic[4].
O acţiune de efect a fost realizată de un grup de tineri din rezistenţă, printre care Ionuţ Stoica, Şerban Secu, Spiru Obreja, Nelu Jijie şi Florescu. Majoritatea erau studenţi legionari de la politehnică. În data de 17 august 1947, grupul a atacat casieria centrală din Gara de Nord şi a reuşit să captureze suma de 15 milioane de lei stabilizaţi. Cu aceşti bani s-au procurat arme pentru luptătorii din munţi, cu deosebire revolvere. De asemenea, au fost achiziţionate câteva imobile în Bucureşti, pentru a nu lăsa să se devalorizeze banii. Încet, încet, grupului i s-a luat urma. Ionuţ Stoica a murit într-un schimb de focuri cu ostaşi din trupele de securitate, în 30 ianuarie 1949, în cartierul Grand din Bucureşti. Fusese trădat. Alţi complici ai săi au fost capturaţi. Au fost găsiţi şi o parte din banii jefuiţi în 17 august 1947. Din cauza schingiuirilor, Nelu Jijie a murit. Şerban Secu, Spiru Obreja şi Florescuau fost condamnaţi la moarte şi executaţi[5].
După 3 ani de la încheierea acordului dintre legionari şi comunişti, în 1948, legionarii au început să fie întemniţaţi în număr mare. Mişcarea de rezistenţă a fost sprijinită, în schimb, de serviciile speciale ale S.U.A. şi ale Marii Britanii. Un rol stimulativ l-au jucat şi posturile de radio occidentale, care-i îndemnau pe români la rezistenţă anticomunistă, fără să le spună că arondarea României la zona de dominaţie sovietică era făcută cu asentimentul S.U.A. şi al Marii Britanii, hrănind astfel himera că ar fi posibilă schimbarea regimului politic de tip sovietic. Din acest punct de vedere, întreaga mişcare de rezistenţă din România, ca şi familiile luptătorilor, au fost sacrificaţi de toţi cei care o încurajau, din interesul de a submina din interior regimul impus de sovietici. Generaţia luptătorilor anticomunişti din perioada 1944-1962 a fost sacrificată, în mare parte fără ca lupta ei să producă vreo urmare pozitivă, din punctul de vedere al celor care au dorit răsturnarea regimului socialist de stat. Când regimul a fost înlăturat de la putere, după lovitura de stat din decembrie 1989, factorii determinanţi au fost cu totul alţii, mişcarea de rezistenţă, înăbuşită cu aproape trei decenii în urmă, neavând nici un impact. (prof. univ. dr. Corvin Lupu)
[1] Vezi şi Cristian Troncotă, Mişcarea Naţională de Rezistenţă, în „Magazin istoric”, anul XXX, nr. 12 (357), decembrie 1996 şi anul XXXI, serie nouă, nr. 1 (358), ianuarie 1997, pp. 45-49. Autorul prezintă grupuri importante ale Mişcării Naţionale de Rezistenţă şi date despre activitatea conducătorilor lor, aşa cum rezultă ea din dosarele serviciilor secrete şi ale instanţelor care i-au judecat pe luptătorii capturaţi de autorităţi.
[2] Marin Nedelea, Istoria României în date, Editura Niculescu, Bucureşti, 1997, pp. 79, 82-83.
[3] Gheorghe Jijie, Niculae Petraşcu: Un dac cult, Editura Elisavaros, Bucureşti, 2005, p. 105.
[4] Bejenaru, Liviu Marius, Să lupţi pentru a muri, în „Dosarele istoriei”, nr. 12 (76)/2002, p. 20.
[5] Ioniţoiu Cicerone, Rezistenţa anticomunistă din munţii României, 1946 – 1958. Ediţia a I-a, revizuită şi completată, Editura Gîndirea Românească, Bucureşti, 1993, pp. 51-53, 80-83.
Administratie
Antrenamentul și repausul câinilor de serviciu nu sunt opționale
Organizarea turelor de 12 ore ridică întrebări privind pregătirea, recuperarea și adăpostirea câinilor din Poliția de Frontieră
Conductorii canini și câinii de serviciu nu pot fi tratați ca simple resurse de planificare, susține Sindicatul Europol. Activitatea lor presupune obligații specifice, de la antrenamentul zilnic și îngrijirea animalelor până la asigurarea perioadelor de refacere după misiuni.
Sindicatul atrage atenția că organizarea activității în ture de 12 ore poate ridica probleme atunci când echipele canine sunt planificate în misiuni operative succesive sau primesc atribuții care nu țin de specializarea lor. În astfel de condiții, spune organizația, trebuie clarificat cum sunt respectate timpul de pregătire, nevoile fiziologice ale câinelui și condițiile de transport și adăpostire.
Pentru lămuriri privind aplicarea prevederilor OMAI nr. 172/2025, Sindicatul Europol a solicitat un punct de vedere Centrului Chinologic „Dr. Aurel Greblea” din Sibiu. Răspunsul instituției prezintă obligațiile referitoare la pregătirea și utilizarea câinilor de serviciu, precum și responsabilitățile structurilor care îi au în dotare.
Patru ore de antrenament pe zi, în timpul programului de lucru
Una dintre clarificările importante privește timpul de antrenament. Potrivit răspunsului Centrului Chinologic, art. 19 alin. (2) lit. b) din OMAI nr. 172/2025 prevede desfășurarea zilnică a antrenamentului, în timpul programului de lucru. Activitatea poate fi împărțită în mai multe sesiuni și se aplică indiferent de categoria de serviciu.
Articolul 20 stabilește, la rândul său, că antrenamentul se desfășoară zilnic în programul de lucru, cu excepția situațiilor în care echipa canină participă la misiuni. Pentru câinii specializați în detectarea produselor, metodologia de specialitate permite efectuarea unor antrenamente și în timpul misiunilor, în condițiile prevăzute de aceasta.
Prin urmare, planificarea unei echipe într-o tură de 12 ore nu înseamnă, de la sine, că activitățile de pregătire pot fi eliminate. Organizarea serviciului trebuie să țină cont de cerințele specifice activității canine, arată sindicatul.
Timpul pentru pregătire este și responsabilitatea conducerii
Asigurarea timpului de antrenament nu este doar responsabilitatea conductorului. Conform art. 6 lit. b) din ordin, citat în răspunsul Centrului Chinologic, structurile care dețin efective canine trebuie să dispună măsurile necesare pentru timpul dedicat îngrijirii, hrănirii, dresajului și antrenamentului câinilor, precum și pregătirii profesionale a conductorilor.
Această obligație devine cu atât mai relevantă când polițiștii sunt planificați în activități operative succesive sau primesc sarcini suplimentare, fără legătură cu specializarea canină. În opinia Sindicatului Europol, conductorul nu poate fi făcut singur răspunzător pentru menținerea nivelului de pregătire al câinelui dacă structura nu îi asigură timpul și condițiile necesare.
Refacerea câinelui face parte din capacitatea de lucru
Repausul este deosebit de important pentru câinii folosiți la detectarea substanțelor interzise, a tutunului, a urmelor olfactive și pentru alte activități bazate pe miros. Potrivit art. 33 alin. (4) din OMAI nr. 172/2025, timpul de refacere a capacității fiziologice de lucru trebuie să fie egal cu perioada de folosire efectivă în misiune.
Metodologia de specialitate stabilește, de asemenea, că activitățile de căutare nu trebuie să depășească 30 de minute. După acestea, câinele trebuie să beneficieze de intervale pentru deconectare și pentru satisfacerea nevoilor fiziologice.
Centrul Chinologic subliniază și necesitatea prevenirii suprasolicitării, astfel încât să fie menținută calitatea căutării. Sindicatul Europol spune că aceste prevederi arată că refacerea nu este un beneficiu facultativ, ci o condiție atât pentru protejarea sănătății câinelui, cât și pentru eficiența misiunilor.
Transportul în autospecială nu echivalează automat cu repausul
Un alt aspect semnalat privește câinii ținuți în cușca autospecialei în timpul patrulărilor auto. Sindicatul avertizează că simpla prezență a animalului într-un compartiment de transport nu dovedește, prin ea însăși, că acesta beneficiază de o perioadă corespunzătoare de refacere.
Răspunsul Centrului Chinologic nu prevede expres că orice interval de recuperare impune întoarcerea la sediul unității. El indică însă condiții ce trebuie respectate în timpul transportului: autospeciala trebuie să asigure ventilație, temperatură adecvată, climatizare și posibilitatea supravegherii câinelui.
În plus, metodologia comună nr. 129390 din 16 martie 2026 prevede ca, la fiecare două ore de drum, să se facă o oprire de 15–20 de minute. În acest interval trebuie asigurate apă proaspătă și posibilitatea ca animalul să își satisfacă nevoile fiziologice.
Transportul și adăpostirea sunt reglementate diferit
Potrivit prevederilor invocate în răspunsul oficial, transportul câinilor în timpul programului de lucru trebuie realizat cu mijloace special amenajate și autorizate sanitar-veterinar. Adăpostirea presupune alte cerințe: spațiu suficient, libertate de mișcare și protecție față de condițiile meteorologice, astfel încât animalul să poată sta în picioare și să se poată întoarce.
Metodologia stabilește inclusiv dimensiuni minime pentru cuștile folosite la adăpostire și prevede, potrivit formulării actului citat, interdicții privind ținerea câinilor legați sau fără harnașament în perioada în care se află în adăpost.
Centrul Chinologic nu formulează o interdicție expresă privind menținerea câinelui în autospecială pe întreaga durată a unei ture de 12 ore. Totuși, normele prezentate disting între transport și adăpostire, astfel că un compartiment de transport nu poate fi considerat automat spațiu de cazare permanentă. Orice astfel de utilizare trebuie analizată în raport cu condițiile efective de bunăstare și cu reglementările aplicabile.
Sindicatul cere organizarea activității în acord cu normele
Sindicatul Europol susține că eficiența unei echipe canine nu se măsoară doar prin timpul petrecut în teren sau prin prezența într-o autospecială. Contează și calitatea pregătirii, respectarea perioadelor de recuperare și asigurarea unor condiții adecvate de muncă și îngrijire.
Organizarea activității, afirmă sindicatul, trebuie să le permită conductorilor să își îndeplinească obligațiile fără ca întreaga răspundere pentru pregătirea și starea câinilor să le fie transferată. Sindicatul anunță că va continua să susțină aplicarea unitară a prevederilor legale și respectarea particularităților muncii echipelor canine.
„Un câine de serviciu bine pregătit, odihnit și îngrijit corespunzător” este, potrivit organizației, esențial atât pentru siguranța polițistului, cât și pentru eficiența misiunilor. (Sava N.).
Administratie
Poliția Română, partener într-un proiect de monitorizare a rețelelor radio
RMS RAN urmărește dezvoltarea unor capabilități tehnice pentru supravegherea și securizarea frontierelor
Serviciul Român de Informații, prin Unitatea Militară 0929 București, implementează proiectul „Sistem monitorizare parametri radio din rețele de acces radio – RMS RAN”, în parteneriat cu mai multe structuri ale instituției, Inspectoratul General al Poliției Române și Inspectoratul General al Poliției de Frontieră.
În proiect sunt implicate și Unitățile Militare 0461 și 0991 București, precum și Unitatea Militară 0472 București, care are în coordonare unitățile 0221, 0964, 0167 și 0198 București.
Monitorizarea rețelelor de acces radio
Potrivit descrierii proiectului, obiectivul general este operaționalizarea unor capabilități tehnice de monitorizare radio în domeniul rețelelor de acces radio. Acestea urmează să sprijine activitățile specifice de supraveghere și securizare a frontierelor externe ale României. (Paul D.).
Administratie
Peste 700 de școli au aplicat pentru finanțare în cadrul programului PRIMII
Inițiativa vizează sprijinirea elevilor din ciclul primar și prevenirea abandonului școlar
Ministerul Educației și Cercetării a încheiat perioada de depunere a aplicațiilor pentru Programul pentru Reușita Învățământului primar prin Măsuri Integrate de Intervenție (PRIMII). Au fost depuse 709 cereri de finanțare, pentru intervenții în școli vulnerabile.
Programul urmărește prevenirea analfabetismului funcțional și reducerea riscului de părăsire timpurie a școlii, printr-un pachet de sprijin adaptat nevoilor elevilor și comunităților.
Sprijin educațional, hrană și consiliere
Finanțarea poate acoperi activități de tip „Școala după Școală”, lecții individualizate și programe de recuperare. Sunt eligibile, de asemenea, hrana pentru elevii participanți, activitățile extracurriculare, materialele didactice și resursele pentru învățare remedială.
Programul poate susține și servicii de consiliere și terapie pentru elevi, precum și consiliere parentală.
Abordare bazată pe date și instrumente existente
PRIMII extinde către învățământul primar logica de intervenție folosită de Programul Național pentru Reducerea Abandonului Școlar, care s-a adresat în principal ciclului gimnazial.
Implementarea va valorifica instrumente de identificare a vulnerabilităților și riscurilor educaționale: Indexul Național de Vulnerabilitate Școlară pentru Învățământul Primar și Mecanismul de Avertizare Timpurie în Educație, dezvoltate împreună cu Banca Mondială, precum și Indicele de Risc Comunitar, elaborat de UNICEF.
Implementare în perioada 2026–2029
Proiectul se va desfășura între 2026 și 2029. Finanțarea este asigurată din Fondul Social European Plus, prin Programul Educație și Ocupare 2021–2027, în cadrul priorității privind prevenirea părăsirii timpurii a școlii și creșterea accesului grupurilor dezavantajate la educație.
-
Exclusivacum 5 zile„Cascadorii girofarului”: IPJ Prahova mai face praf o autospecială, iar Biroul Rutier Ploiești își anchetează propriul „erou accidentat”
-
Exclusivacum 3 zileBatman (procurorul Eduard Stasie), creta dispărută și placa de OSB ruptă: cum a ajuns IPJ Prahova să explice cu „drafturi”/FALSURI dispariția probelor chiar din Camera de Corpuri Delicte (I)
-
Exclusivacum 2 zileI.P.J. Prahova – „Cascadorii girofarului” – episodul „mita uitată până a doua zi”: cum devine Poliția Rutieră Ploiești propriul serial de comedie neagră
-
Exclusivacum 4 zileI.P.J. Prahova – „Boala alzheimer” în uniformă: cum i-a prins Parchetul pe polițiștii din Boldești-Scăeni cu memoria varză și spray-ul la vedere! – Episodul 1 din noua investigație Incisiv de Prahova
-
Exclusivacum 4 zileDosarul antigrindină, partea a XII‑a: Florin Diaconu, APM Prahova și Garda de Mediu Prahova – când paznicii mediului dau cu iodură în aer
-
Exclusivacum 3 zileRepublica Mocirlei Penitenciare: ANP se scufundă, MJ numără broaștele, iar unii își lustruiesc epoletul de „chestor de carton”
-
Exclusivacum 15 oreI.P.J. Prahova – „Boala alzheimer” în uniformă (Episodul 2). Agentul „Spray-Picioruș” versus propriul body-cam: când te dă pe mâna Parchetului chiar filmarea ta
-
Exclusivacum 3 zileIPJ Prahova, campion la recursuri pierdute: concediul polițistului nu e pauză de drepturi




