Administratie
Omul providenţial a fost atunci generalul Averescu

Primele alegeri de după constituirea României Mari, desfăşurate după sisteme diferite în Vechiul Regat şi în provinciile unite, au însemnat victoria coaliţiei „Blocului Democratic”, reunind, practic, cele mai importante formaţiuni politice, decise să-i conteste lui Brătianu controlul puterii: Partidul Naţional Român (din Transilvania), Partidul Ţărănesc, Partidul Naţionalist-Democrat condus de N. Iorga, al cărui prestigiu politic era, după stăruitoarea sa luptă pentru Unire, la apogeu. Victoria „Blocului Democratic” şi eşecul liberalilor putea să apară ca un semn de ingratitudine faţă de Ion I. C. Brătianu, artizanul Marii Uniri, cum îl prezenta propaganda liberală. Ca şi Clemenceau, după primul război mondial, şi Churchill, după cel de al doilea, Brătianu constata cu amărăciune că electoratul îşi întorcea faţa de la el: prea proaspete erau, în amintirea tuturor, răspunderile PNL pentru eşecurile României în război, şi prea mult atotputernicia Brătianului se exercitase în ţară, pentru ca acum, în condiţiile noului „inaugural”, opinia politică să nu dorească „la vremuri noi, oameni noi”.
Alianţă eterogenă, Blocul Democratic nu putea face faţă fluxului de greve şi demonstraţii de stânga, care ameninţau stabilitatea socială şi politică a ţării. Omul providenţial a fost atunci generalul Averescu. Capitalul său de popularitate a fost un adevărat stăvilar de care s-au spulberat talazurile revoluţionare. Devenit prim-ministru în martie 1920, el a rezistat grevei generale din octombrie 1920, punându-i capăt prin mijloace dure (la 21 octombrie, a doua zi după declanşarea ei, au fost arestaţi liderii sindicali şi cei ai Partidului Socialist), iar la 17 iulie 1921 a fost adoptată legea pentru definitivarea reformei agrare în Vechiul Regat, începutul fiind făcut, în prezenţa generalului, la Gurbăneşti-Ilfov. într-o ţară cu o populaţie rurală atât de numeroasă ca România, agitaţia de stânga nu mai avea nici o şansă de îndată ce setea de pământ a ţăranului era — fie şi temporar — astâmpărată. Omul tranşeelor, părintele soldaţilor se dovedea, o dată pacea revenită, şi părintele ţăranilor. România datorează generalului Averescu un Mărăşti social şi politic, în 1920-1921, mai important decât Mărăştiul militar din 1917, în înţelesul că prin persoana sa generalul Averescu a blocat curentele de stânga şi extrema-stângă.
„Maurul şi-a făcut datoria, maurul poate să plece”, a fost calculul lui Brătianu, care nu ar fi fost el, dacă nu ar fi fost decis să revină la putere, pentru a modela România Mare, privită de el ca o creaţie a ostenelilor sale. După o scurtă guvernare a lui Take Ionescu — acestei strălucite inteligenţe politice destinul ostil nu i-a îngăduit să fie prim-ministru, ceea ce îşi dorise o viaţă întreagă, decât o lună —, Brătianu şi liberalii au preluat cârma pentru patru ani.
Marea guvernare liberală (1922-1926) a fost încercarea sistematică a clasei burgheze de a-şi da puterea economică şi politică în noul stat românesc, născut din Marea Unire. Principiul de bază a fost „prin noi înşine”, adică făurirea economiei capitaliste prin puterile burgheziei naţionale concurate de capitalul străin. Artizanul modest, dar tenace al acestei politici a fost fratele primului-ministru, Vintilă Brătianu, a cărei discreţie a ascuns statura sa politică, nu mai puţin importantă decât a ilustrului său frate. Aşa cum a observat un analist contemporan, „Vintilă Brătianu a făcut pentru ţară mai mult decât toţi naţionaliştii la un loc. A fost aproape singurul om politic care a lucrat zi de zi şi în chip efectiv la propăşirea economiei naţionale”. Drama sa a fost că efortul lăudabil şi remarcabil pe care l-a întreprins nu s-a bucurat de sprijinul beneficiarilor, căci, aşa cum observă acelaşi analist, „Clasa burgheză, în loc să-l secondeze cu elan şi cu credinţa, a preferat sa rămână indiferentă. N-a avut nici instinctul, nici maturitatea să-şi dea seama că interesele sale îi dictau să-l susţină din răsputeri” (Sterie Diamandi). Cântecul de sirenă al capitalului străin a acoperit apelul lui Vintilă Brătianu de a edifica un capitalism naţional.
Politica de consolidare a statului român, astfel cum apărea după unirea Basarabiei, Bucovinei, Transilvaniei şi Banatului, şi de asigurare a deţinerii pârghiilor economiei naţionale de către burghezie a făcut obiectul unei ample legislaţii înfăptuite de guvernul Brătianu. În fruntea ei s-a aflat noua constituţie, care o înlocuia pe cea din 1866.
* Florin Constantiniu – O istorie sinceră a poporului român, Partea a IV-a – Istoria contemporană, Cap. 1 – România Felix?, p. 330-332, Editura Univers Enciclopedic, București, 1997
Administratie
Sindicatul „Forța Legii” critică planul Guvernului de reorganizare a sistemului sanitar: „Nu se poate reduce totul la costuri!”

Intenția guvernului de a reorganiza rețeaua sanitară prin evaluarea numărului de paturi, internări și transferuri între spitale este o temă recurentă și necesară, dar aceasta nu poate avea ca unic obiectiv reducerea costurilor, se arată într-un comunicat de presă al Sindicatului Național „Forța Legii”. Sindicatul avertizează că numărarea paturilor și a internărilor fără a analiza cauzele acestor cifre poate conduce la decizii greșite.
Reorganizarea trebuie să țină cont de nevoile reale ale populației și de accesul la servicii de calitate
Reorganizarea sistemului sanitar „trebuie să fie fundamentată pe: nevoile reale de sănătate ale populaţiei, accesul echitabil la servicii medicale de calitate și respectarea statutului profesional al personalului medical și reziliența sistemului în fața unor crize sanitare (precum pandemia COVID-19)”, se arată în comunicatul de presă semnat de vicepreședintele Sindicatului Național „Forța Legii”, Marius Sepi.
Legarea salariilor medicilor de „performanța” spitalului, o măsură inechitabilă
În ceea ce privește intenția Guvernului de a modifica mecanismul de salarizare a personalului medical, corelând veniturile acestora cu activitatea desfășurată de spitale, SNFL este de părere că legarea veniturilor medicilor de „performanța” spitalului riscă să accentueze inechitățile între unități mari și mici, între centre universitare și spitale din mediul rural. „Este esențial ca salarizarea să reflecte complexitatea muncii, competențele, responsabilitățile și riscurile profesionale – nu doar indicatorii financiari sau statistici decuplați de realitatea de la patul bolnavului”, precizează SNFL.
Risc de descurajare a personalului medical și de scădere a calității actului medical
În plus, deși scopul declarat al acestor măsuri este „reducerea risipei”, Sindicatul Național „Forța Legii” avertizează că implementarea lor fără o consultare reală cu specialiștii din domeniu și cu organizațiile reprezentative ale salariaților poate avea efecte nedorite, precum descurajarea personalului medical din spitalele mai mici sau slab finanțate, ceea ce poate accentua exodul către centre mari, sectorul privat sau străinătate, și scăderea calității actului medical, acolo unde presiunea pe „performanță financiară” va duce la externalizări grăbite sau la refuzul unor internări necesare, pentru a evita costuri „nejustificate”.
Sindicatul solicită transparență, dialog social real și fundamentare profesională
Sindicatul Național „Forța Legii” solicită Guvernului transparență, dialog social real și fundamentare profesională în procesul de reformă sanitară. Personalul medical trebuie să fie partener în acest proces, nu doar o „variabilă de ajustare” în ecuația bugetară. „O reformă sustenabilă în Sănătate trebuie să urmărească în primul rând binele pacientului și siguranța salariaților, nu doar optimizarea financiară pe termen scurt”, subliniază Sindicatul Național „Forța Legii”. (Paul D.).
Administratie
Simina Tănăsescu, noul președinte al CCR: Un nou capitol pentru justiția constituțională din România?

Alegerea unui nou președinte al Curții Constituționale (CCR) este un moment crucial pentru sistemul juridic românesc. Simina Tănăsescu, cu o carieră academică solidă și experiență în drept constituțional, a fost recent investită în această funcție importantă. Numirea sa ridică întrebări despre viitorul CCR și direcția pe care o va lua instituția sub noua conducere.
Simina Tănăsescu: Un profil academic solid și experiență în drept constituțional
Simina Tănăsescu a fost aleasă noul președinte CCR cu cinci voturi din nouă, un moment semnificativ pentru Curtea Constituțională a României. Considerată o voce a reformei în cadrul CCR, ea aduce o vastă experiență în drept constituțional și european. Născută în 1968, Simina Tănăsescu a absolvit Facultatea de Drept a Universității din București în 1991 și a obținut titlul de doctor cu distincție la Universitatea „Aix-Marseille III” din Franța, în 1997. Activitatea sa academică este remarcabilă, fiind autoarea a peste 75 de studii, articole și cronici publicate în reviste de specialitate din țară și din străinătate. Printre lucrările sale notabile se numără „Principiul egalităţii în dreptul românesc” (1998), „Interpretarea Constituţiei. Teorie şi practică” (2002) și „Reforma constituţională: analiză şi proiecţii” (2012).
Cum se alege președintele CCR? Un proces democratic și echilibrat
Conform Constituției României, Curtea Constituțională este formată din nouă judecători, fiecare având un mandat de nouă ani, fără posibilitatea de prelungire. Trei judecători sunt numiți de Camera Deputaților, trei de Senat și trei de Președintele României, asigurând un echilibru instituțional esențial. Președintele CCR este ales prin vot secret, pentru un mandat de trei ani, cu majoritatea voturilor judecătorilor, în termen de cinci zile de la înnoirea Curții. În cazul în care niciun candidat nu obține majoritatea în primul tur, se organizează un al doilea tur între primii doi clasați.
Rolul președintelui CCR: Coordonare, conducere și reprezentare
Președintele CCR joacă un rol crucial în coordonarea și conducerea activității Curții Constituționale, asigurând funcționarea eficientă și imparțială a acestei instituții fundamentale. Printre responsabilitățile președintelui CCR se numără gestionarea ședințelor, coordonarea activității judecătorilor și reprezentarea instituției în relațiile cu alte autorități. Având în vedere experiența sa anterioară ca și consilier prezidențial și judecător CCR din 2019, Simina Tănăsescu este pregătită să gestioneze aceste responsabilități complexe.
Impactul numirii: Spre o CCR mai modernă și eficientă?
Alegerea Siminei Tănăsescu ca noul președinte CCR ar putea reprezenta un nou capitol în activitatea Curții Constituționale. Considerată o promotoare a reformei, numirea sa sugerează o potențială direcție către modernizarea și eficientizarea proceselor decizionale ale instituției. Un aspect important al acestei alegeri este susținerea transpartinică de care s-a bucurat Simina Tănăsescu. Pe lângă sprijinul președintelui Nicușor Dan, ea a primit voturi și din partea unor judecători apropiați PSD, precum Cristian Deliorga și Giani Stan, demonstrând abilitatea sa de a construi consens dincolo de liniile politice. Experiența sa academică solidă și publicațiile sale indică faptul că activitatea CCR sub conducerea sa va fi caracterizată de o abordare riguroasă și bine fundamentată teoretic a problemelor constituționale complexe.
Ce urmează? Următorii ani, decisivi pentru rolul CCR în statul de drept
Numirea Siminei Tănăsescu în funcția de președinte al CCR deschide un nou capitol pentru Curtea Constituțională. Experiența sa academică și susținerea transpartinică sugerează o abordare pragmatică și orientată spre reformă. Următorii ani vor fi cruciali pentru a observa modul în care viziunea sa se va concretiza în deciziile și activitatea CCR, consolidând astfel rolul instituției în statul de drept din România.
Administratie
Prutul, baraj în calea migrației ilegale: Români și moldoveni, umăr la umăr împotriva traficului de migranți
-
Administratieacum 5 zile
Schimbare majoră în Penitenciare: Apelul de Dimineață devine „treaba tuturor”, ofițerii coboară pe secții
-
Exclusivacum 2 zile
FSANP către magistrați: „A venit și rândul vostru! Ați fost complici, nu ați acționat în numele legii”
-
Exclusivacum 5 zile
Sistemul Penitenciar, impotmolit in trecut: „Groparii” incă păzesc cimitirul ANP, Directorul General Burcu, singur impotriva „grelei moșteniri”
-
Exclusivacum 7 ore
Culmea nesimțirii: De la dans cu hoții, direct adjunct la IPJ Prahova!
-
Exclusivacum 5 zile
Sistemul Antigrindină sub lupa: Adevăruri incomode și intâlniri decisive
-
Featuredacum 5 zile
De cine se tem magistrații? Poliția va asigura protecție totală pentru judecători și procurori, inclusiv pensionari, familiile și avuțiile lor
-
Exclusivacum 22 de ore
EXCLUSIV! Fermierii prahoveni DEMASCĂ mafia antigrindină printr-o sesizare-BOMBĂ: „Furt de ploaie” și infracțiuni grave!
-
Exclusivacum 3 zile
Antigrindina, o bombă cu ceas pentru agricultura prahoveană: Prefectul Nicodim promite, dar fermierii rămân în alertă!