Administratie
Prezenţa în România a grupului „Autonomous”
Acordul de procentaj” este înţelegerea dintre Churchill şi Stalin prin care se fixau, într-o manieră neobişnuită în practica diplomatică, adică prin procente, infl uenţa Marii Britanii (în înţelegere cu SUA) şi a Uniunii Sovietice în ţările Europei de Sud-Est.
În memoriile sale, Winston Churchill a relatat pe larg întâlnirea sa cu Stalin, din seara zilei de 9 octombrie 1944 (discuţiile au început la orele 22.00), în cursul căreia, constatând că “ the moment was apt for business” (momentul era propice pentru tranzacţii), i-a propus dictatorului sovietic, în vederea evitării tensiunilor într-o zonă de interes pentru cele două mari puteri, următoarele procente:
România: Rusia – 90%
Alţii – 10%
Grecia: Marea Britanie – 90%
Rusia – 10%
Iugoslavia: 50% – 50%
Ungaria: 50% – 50%
Bulgaria: Rusia – 75%
Alţii – 25%
În cursul negocierilor din zilele următoare dintre Anthony Eden, ministrul de Externe al Marii Britanii, şi Viaceslav M. Molotov, comisarul poporului pentru Afacerile Străine al URSS, procentele propuse de Churchill au fost modificate în cazul Bulgariei şi al Ungariei, Uniunea Sovietică obţinând, în cele două ţări, o influenţă cotată la 80%. Istoricii nu sunt de acord asupra semnificaţiei acestor procente. Este, însă, evident că ele dezvăluiau ponderea pe care protagoniştii Marii Alianţe (URSS, Marea Britanie şi SUA) aveau să le deţină în fixarea destinului ţărilor cuprinse în Acordul de procentaj. Până foarte de curând, am crezut că, la originea înţelegerii anglo-sovietice din octombrie 1944, s-au aflat doi factori:
- a) interesul Marii Britanii de a avea controlul asupra Greciei, verigă capitală în menţinerea bazinului oriental al Mediteranei sub dominaţie britanică – dacă Armata Roşie ar fi intrat în Grecia sau Partidul Comunist ar fi luat puterea la Atena, Grecia ar fi fost pierdută pentru Marea Britanie, iar Suezul, punct de maxim interes strategic, pe drumul imperial, care lega Marea Britanie de posesiunile sale de la est de Suez, s-ar fi găsit sub ameninţarea directă a URSS, interesele de securitate ale Marii Britanii cerând, aşadar, ca Londra să împiedice o prezenţă militară sovietică în Grecia;
- b) al doilea factor care a determinat Acordul de procentaj a fost incidentul survenit între Moscova şi Londra, în legătură cu prezenţa în România a grupului „Autonomous”, trimis de Special Operations Executive, o structură informativă şi de sabotaj, care ţinea legătura cu mişcările de rezistenţă din ţările ocupate sau controlate de cel de-al treilea Reich: în noaptea de 21/22 decembrie 1943, un grup de trei agenţi ai SOE, denumit „Autonomous” şi compus din Gardyne de Chastelain, Ivor Porter şi Silviu Meţianu, a fost paraşutat în România, o eroare făcând ca cei trei să ajungă în altă zonă, unde au fost capturaţi de jandarmii români (în apropiere de satul Plosca, judeţul Teleorman), la câteva ore de la aterizare (istoria acestui grup este cunoscută publicului cititor românesc din cartea lui Ivor Porter, Operaţiunea „Autonomous”, trad. George G. Potra şi Delia Răzdolescu, Bucureşti, Ed. Humanitas, 1991); obiectivul principal al Operaţiunii „Autonomous” era de a-l convinge pe Iuliu Maniu, preşedintele PNŢ şi figura cea mai importantă a opoziţiei din România, să nu ocolească Uniunea Sovietică în demersurile sale, urmărind desprinderea României de Germania şi încheierea armistiţiului cu protagoniştii coaliţiei antihitleriste. Atât opoziţia, cât şi regimul Antonescu îşi puneau speranţele în anglo-americani şi evitau contactele cu Moscova. Loiali alianţei cu URSS, britanicii îi cereau, aşadar, lui Maniu să se adreseze tuturor protagoniştilor Marii Alianţe; deşi militari ai unei ţări cu care România era în război, membrii grupului „Autonomous” au fost trataţi excelent, fiind deţinuţi la Inspectoratul General al Jandarmeriei şi au purtat discuţii cu Eugen Cristescu, şeful Serviciului Special de Informaţii, generalul Constantin Z. Vasiliu („Piky”), şeful Jandarmeriei, şi adjunctul acestuia, generalul Gheorghe Tobescu; lui de Chastelain i s-a organizat o întâlnire cu Maniu, iar membrii grupului au fost implicaţi în comunicările radio ale mareşalului Ion Antonescu cu generalul englez Maitland Wilson, comandantul forţelor aliate din Mediterana Orientală; acest ultim fapt a provocat o mare iritare la Moscova, care, printr-un mesaj al lui Molotov către Churchill, din 30 aprilie 1944, a acuzat Marea Britanie că a stabilit o înţelegere cu regimul Antonescu „ale cărei scopuri sunt necunoscute guvernului sovietic” şi îngreunează astfel capitularea României; în consecinţă, Moscova cerea Londrei să prezinte explicaţii în legătură cu activitatea acestui grup; la 2 mai 1944, Churchill a redactat un răspuns dur la mesajul lui Molotov, dar Eden l-a atenuat pentru a nu agrava tensiunile dintre cei doi aliaţi; pentru a evita, pe viitor, apariţia unor astfel de incidente, la 5 mai 1944, au început la Londra discuţii anglo-sovietice privind delimitarea „sferei de activitate” a celor două mari puteri în Europa de Sud-Est, întemeiate pe principiul că România aparţine sferei sovietice de interese, iar Grecia celei britanice.
Aceasta era imaginea pe care am susţinut-o şi eu, până acum.
Studiul unui istoric rus – Aleksandr A. Kalinin, Convorbirile sovieto-britanice despre delimitarea sferelor de influenţă în Europa, în 1944 („Voprosî istorii”, 2009, nr. 9, p. 19-36) – aduce informaţii noi, care obligă la revizuirea acestei interpretări. În condiţiile în care Uniunea Sovietică era percepută în cercurile anglo- americane ca o sprijinitoare a comuniştilor greci, deţinători ai mijloacelorde forţă capabile să le permită luarea puterii, guvernul britanic a fost îngrijorat de perspectiva ieşirii Greciei de sub influenţa sa. În contextul atacurilor Agenţiei TASS împotriva guvernului grec din exil (se ştia că această agenţie reprezintă punctul de vedere al guvernului sovietic), la 16 aprilie 1944 Churchill a adresat un mesaj lui Molotov în care „a exprimat rugămintea de încetare a propagandei TASS. Churchill a dat de înţeles că Londra este gata să recunoască interesele sovietice în România şi a propus, în fapt, Moscovei, o tranzacţie: partea sovietică să domine în România în schimbul recunoaşterii Greciei în sfera britanică de interese. «Întrucât noi dăm ruşilor conducerea în toate problemele româneşti – l-a încredinţat Churchill pe diplomatul britanic R. Leeper – pot să sper la un răspuns favorabil»” (A.A. Kalinin, op. cit., p. 20). Speranţele premierului britanic nu au fost înşelate. În răspunsul său din 22 aprilie 1944, V.M. Molotov „pentru prima dată a legat Grecia de România” (ibidem, p. 21). În lumina informaţiilor lui A.A. Kalinin, se constată că decizia Marii Britanii şi a Uniunii Sovietice de a încheia un acord prin care România şi Grecia să fie atribuite URSS şi, respectiv, Marii Britanii, este anterioară mesajului iritat al lui Molotov, din 30 aprilie, pe care eu însumi îl considerasem a fi fost unul din cei doi factori generatori ai Acordului de procentaj. Semnalând aceste noi date, sperăm să reluăm cât mai curând problema într-un cadru mult mai amplu de informaţie. Am dorit, acum, să aducem în atenţia cititorilor noştri „ultimul cuvânt” în privinţa Acordului de procentaj. Informaţiile noi pun, încă o dată, în lumină rolul odios jucat de Winston Churchill în aservirea ţărilor est-europene de către Uniunea Sovietică. Aşa-zisul „erou” al luptei antinaziste a fost la fel de făţarnic şi de ca Hitler şi Stalin. Este un mit care trebuie demolat de urgenţă. Cred că şi Marea Britanie n-ar avea decât de câştigat din restabilirea adevărului istoric (acad. Florin Constantiniu).
Administratie
Când nu mai poți de responsabilitate, mai votezi un Guvern PSD.
„Guvernul de necesitate mare”: Bolojan, Drulă și Nicușor în piesa „PeSeDan, dragostea mea”
În România, nimic nu e mai stabil decât „stabilitatea”. Se schimbă guverne, premieri, crize, dar „stabilitatea” rămâne, ca o gumă lipită de talpa pantofului. Duminică seara, la B1 TV, Ilie Bolojan, președintele PNL, a ieșit în fața națiunii cu vocea gravă a chirurgului de gardă și ne-a anunțat, iarăși: a luat o „decizie rațională pentru această țară”.
Țara este, bineînțeles, aceeași țară pentru care toți iau decizii „dureroase, dar necesare”, după care ajung tot PSD și prietenii lor la butoane. Pure coincidențe istorice.
„Nu e șantaj, e doar o îmbrățișare fermă”
Cătălin Drulă, fostul președinte USR, a zis pe șleau ce vede tot omul fără abonament la B1: că PNL a cedat unui șantaj și că, prin votul pentru Guvernul Luca Niculescu, deschide ușa larg pentru PSD. Drulă a botezat viitorul Executiv „Guvernul PeSeDan”, combinația perfectă între PSD și Nicușor Dan, ca un fel de meniu „politic special” cu garnitură de principii reci.
Bolojan, însă, ne liniștește:
„Am luat o decizie rațională pentru această țară. E foarte ușor să fii radical cât timp nu ai responsabilitatea unei funcții”, spune el, cu tonul profesorului care explică elevilor repetenți că 2+2=PSD.
Traducere simultană din limba politică în română:
– Nu e șantaj, e doar o presiune prietenească.
– Nu e pact cu PSD, e doar „vot de necesitate”, ca alcoolul sanitar: nu-l bei de plăcere, doar când nu mai ai ce face.
– Nu e trădare de electorat, e „responsabilitate de stat”.
„Nu guvernăm cu PSD, doar îi punem la guvernare. Atât.”
Bolojan repetă obsesiv: PNL nu va guverna cu PSD, doar votează guvernul PSD-ului. E ca și cum ai spune:
– N-am mâncat prăjitura, doar am ținut farfuria.
În logica asta, PNL este un fel de Uber instituțional: nu merge în aceeași direcție cu PSD, doar îl duce până la Guvern și apoi „trece în opoziție”, evident, după ce a livrat coletul politic la ușă.
„Vot de necesitate, nu de încredere politică”, explică Bolojan.
În traducere:
– Noi nu avem încredere în ei, doar le dăm puterea.
– Noi nu suntem de acord cu ce fac, doar îi punem să facă.
Dacă ar exista vreodată un manual de „Cum să fii la putere stând în opoziție”, PNL ar scrie capitolul: „Tehnica spălării pe mâini cu șampon de principii”.
Drulă – indignarea de serviciu, online inclus
De partea cealaltă, Cătălin Drulă intră în rolul clasic al politicianului de opoziție cu burtieră permanentă: „Indignat”.
De pe rețelele sociale, fostul lider USR trage cu salve de statusuri:
– „Guvernul PeSeDan!”
– „Șantajul la Bolojan a funcționat!”
Totul scris solemn, ca un manifest, doar că pe Facebook, nu în Monitorul Oficial.
Drulă are și el dreptate – morală, teoretică și complet nelegislativă. Nu are majoritate, n-are guvern, n-are nimic concret, dar are libertatea de a spune exact ce nu va face niciodată, pentru că n-are de unde.
Nicușor Dan – matematicianul care calculează drumul PSD înapoi la Palat
În mijlocul acestei drame politice, Nicușor Dan apare ca personajul mut din film care totuși reușește să strice intriga. Potrivit lui Drulă, primarul general ar fi facilitat revenirea PSD la Guvern. Nu se știe exact cum: poate prin formule matematice, poate prin integrale de „interes național”.
Guvernul Niculescu, rebotezat „Guvernul PeSeDan”, pare să fie copilul din flori al unei relații complicate între Bolojan, Nicușor Dan și PSD. Toată lumea jură că nu e tatăl, dar copilul seamănă izbitor cu vechea coaliție roșie, doar că machiată „tehnocrat-temporar”.
PNL + USR = 25% curat, fără aditivi… doar cu PSD în guvern
Bolojan vorbește duios despre „forța comună” PNL–USR în Parlament:
„Una e să ai 15% sau 13% și alta e să ai peste 25% în Parlament”, spune el.
Exact. 25% care:
– votează guvernul PSD,
– acuză PSD,
– atacă PSD,
– și apoi spun că nu au nicio treabă cu PSD.
E ca la dietă: mănânci shaorma, dar pe o farfurie verde, deci e sănătos.
Acordul de colaborare parlamentară PNL–USR, semnat pe 7 septembrie 2026, arată pe hârtie impecabil:
– reformă administrativă,
– reformă teritorială,
– reformă electorală,
– reducerea numărului de parlamentari.
Singura reformă pe care o vedem în practică, însă, este reforma poziționării la butonul de vot: „pentru” Guvernul Niculescu. Restul reformelor sunt în cloud, în format PDF și în discursuri.
„Nu ne împungem, doar ne dăm la gioale cu grijă”
Bolojan ne explică senin că „românii nu vor să vadă patru-cinci partide care se împung unele pe altele, vor să vadă un proiect serios”.
Între timp, în realitate:
– USR îl face pe Bolojan „șantajabil”,
– Bolojan le ține lecții de responsabilitate celor din USR,
– PSD stă liniștit și numără ministerele,
– Nicușor Dan e prins între „PeSe” și „Dan” ca o virgulă buimacă.
Un proiect serios există: se numește „Să nu rămână PSD fără guvern”. Restul sunt detalii tehnice.
PSD – copilul „iresponsabil” care, culmea, tot la guvernare ajunge
Bolojan ține mult să ne reamintească:
– PSD a dinamitat coaliția,
– PSD n-a respectat înțelegerile,
– PSD a fugit de responsabilitate,
– PSD a blocat reformele,
– PSD a dat jos Guvernul lui prin moțiune de cenzură.
Și, în lumina acestor „adevăruri”, PNL ce face?
– Votează guvernul în care PSD ia majoritatea portofoliilor.
Dacă asta e „decizie rațională”, atunci rațiunea politică românească trebuie trecută la subcapitolul „haz de necaz” în manualele de logică.
2028 – anul marelui „Proiect serios”: PNL și USR, împreună… în opoziție?
În interviurile sale, Bolojan ne face promisiunea supremă: poate, dacă „analizele vor arăta că e soluția”, PNL și USR vor construi o alianță la alegerile din 2028.
Până atunci:
– PNL votează „de necesitate” guvernele altora,
– USR se opune „din principiu” la guvernele altora,
– PSD guvernează „de plăcere”, fără ghille.
„Dacă vrem să oferim o alternativă serioasă…”, zice Bolojan.
Deocamdată, singura alternativă serioasă la un guvern PSD pare să fie… alt guvern PSD, doar cu altă fundă la nume.
Epilog: Guvernul PeSeDan – toți contra PSD, dar toți îl pun la putere
PNL și USR semnează pacte, fac acorduri, dau interviuri vibrante, se acuză și se împacă în direct, ca într-un reality-show politic permanent.
PSD, în schimb, stă cuminte și așteaptă:
– PNL să fie „responsabil”,
– USR să fie „radical”,
– Nicușor Dan să fie „variabilă intermediară”.
Și la final, când se trage linie, „Guvernul PeSeDan” iese la suprafață, ca un rezultat perfect de laborator:
– toți au vorbit de reformă,
– nimeni n-a vrut PSD,
– PSD a ajuns la Palatul Victoria.
Aceasta nu este o întâmplare. E doar o „decizie rațională pentru această țară”.
Țara lor, evident. (Irinel I.).
Administratie
O pauză pe două roți: Virgil Nanu a pedalat 68 de kilometri prin Prahova
Președintele CJ Prahova spune că timpul petrecut în aer liber îl ajută să-și limpezească gândurile
Virgil Nanu, președintele Consiliului Județean Prahova, a ales să petreacă o parte din zi în aer liber, departe de ritmul obișnuit al activităților de birou. Potrivit mesajului transmis de acesta, a parcurs 68 de kilometri cu bicicleta, într-o tură de aproape trei ore.
Toamna, văzută din „șa”
Nanu a descris plimbarea drept o ocazie de a lua o pauză și de a se desprinde pentru câteva ore de rutina zilnică. În mesajul său, a remarcat și peisajul județului, despre care spune că își schimbă înfățișarea odată cu venirea toamnei.
„Mi-a prins bine ziua asta”, a transmis președintele Consiliului Județean Prahova, adăugând că, pentru a lua decizii bune, este importantă și o minte limpede.
Administratie
Grațiela Gavrilescu, mesaj de sărbătoare dedicat Sfântului Apostol și Evanghelist Luca
Omagiu adus autorului Evangheliei a treia
Deputata PUSL Grațiela Gavrilescu a transmis un mesaj cu prilejul sărbătorii Sfântului Apostol și Evanghelist Luca, evocând rolul său în tradiția creștină. Potrivit mesajului publicat de deputată, Sfântului Luca îi sunt atribuite Evanghelia a treia și cartea Faptele Apostolilor.
Gânduri pentru cei care îi poartă numele
În mesajul său, Grațiela Gavrilescu le-a adresat urări de „La mulți ani” tuturor celor care poartă numele Luca, amintind că aceștia duc mai departe, prin botez, numele sfântului. Deputata le-a dorit, totodată, o duminică în pace, cu sănătate și liniște sufletească.
Rugăciune pentru iertare
Mesajul a fost încheiat cu un fragment de rugăciune către Sfântul Apostol și Evanghelist Luca, prin care este cerută mijlocirea sa pentru iertarea greșelilor: „Apostole Sfinte și Evanghe liste Luca, roagă pe Milostivul Dumnezeu, ca să dea iertare de greșeli sufletelor noastre.” Amin!
-
Exclusivacum 4 zileI.P.J. Prahova – „Cascadorii girofarului” – episodul „mita uitată până a doua zi”: cum devine Poliția Rutieră Ploiești propriul serial de comedie neagră
-
Exclusivacum 3 zileI.P.J. Prahova – „Boala alzheimer” în uniformă (Episodul 2). Agentul „Spray-Picioruș” versus propriul body-cam: când te dă pe mâna Parchetului chiar filmarea ta
-
Exclusivacum 3 zileUrbanismul din Ploiești, între control și „salvare” privată: cine pune piedica și cine oferă firma? Arhitectura dezmatului (II)
-
Exclusivacum 3 zileIPJ Prahova, „filiala” Băicoi: Agresorul lovește, poliția ridică tonul, victima strânge traume
-
Exclusivacum o ziI.P.J. Prahova – „Boala alzheimer” în uniformă (Episodul 4). Achim Petronel – șeful care ține lacătul pe ușa legii
-
Exclusivacum 2 zileI.P.J. Prahova – „Boala alzheimer” în uniformă (Episodul 3). Mataiche „Rambo” Marian – eroul de hârtie care se bate doar în declarații
-
Exclusivacum 3 zileDosarul antigrindină, partea a XIII‑a. CSAT spune: siguranță națională! Garda de Mediu și APM Prahova spun: ascundeți gunoiul sub preș
-
Exclusivacum 4 zileArhitectura dezmatului: Cum a daramat Curtea de Apel castelul ARBY & CO din Primaria Ploiesti (I)




