Actualitate
Sunt oameni care, fără să aibă raţiuni, care se ţin de etnografie, privesc cu duşmănie, cu îngrijire orice îndemn către o literatură, o artă, o cultură românească.
Cuvintele: «cultură naţională» au darul de a speria pe multă lume. Unii văd în ele un fel de ofensă personală, o amintire neplăcută a unei recente origini transdanubiene, ori extraeuropene şi, dintr-un sentiment pios faţă de părinţii şi ceilalţi înaintaşi ai lor, ei se revoltă împotriva unei formule ce dispăruse un timp cu totul din circulaţie; fireşte că aceşti interesanţi neofiţi ai românismului festiv şi bugetar nu-şi vor face spiţa neamului până la Cleon Atenianul sau până la Asparuc Bulgarul ori până la patriarhii celor douăsprezece triburi, ci ei vor pomeni cu acea gravitate care şede bine, tinerilor ca şi bătrânilor, despre axioma, stabilită de multă vreme, de oameni superiori din ţară şi din străinătate, că literatura (poezie – roman sau nuvelă: asta e literatura pentru amanţii sublimi ai Frumosului cu litera mare), că literatura e deci arta, că arta e internaţională, interseculară, străină de toate josniciile noţiuni ale relativului, adică ale concretului şi realului, în care totuşi se înfing, cu cât mai adânc, cu atât mai folositor şi mai trainic, străbătătoarele rădăcini ale vieţii. Dar e aşa de distins să-ţi dai ochii peste cap, să iei o atitudine mistică, de martir al cugetării, şi să şopteşti în extaz că: în afară de orice se vede, se aude, se pipăie, se cugetă adică şi se simte, e undeva o fantomă incoloră, inodoră şi insipidă, care tocmai de aceea e eternă şi sublim de inutilă.
Dar sunt oameni care, fără să aibă raţiuni, care se ţin de etnografie, privesc cu duşmănie, cu îngrijire orice îndemn către o literatură, o artă, o cultură românească. Şi acestora asemenea sentimente pot să le vie de la generalităţi filosofice rău înţelese. La mulţi însă se amestecă reminescenţe, mai nouă sau mai vechi, din trecutul nostru cultural, pentru a-i îndemna la împotrivirea faţă de un curent care e de dorit să biruiască. Pentru ei literatura naţională e în legătură cu tot patriotismul de irozi care se stinge sub ochii noştri în zdrenţele-i pestriţe, de şarlatan, scoţând blestemuri de melodramă. Ştiţi: dramele istorice, în care figurile mari ale trecutului sunt personificate prin actori fără cultură şi înţelegere, care cântă sau strigă accente de patimă falsă, expresia unor gânduri uşoare; tablourile naţionale, în care aceleaşi figuri se înfăţişează în atitudinile războinice ale soldaţilor de lemn, atunci când sentimente înalte se poartă sub pieptul lor rotunjit, vopsit cu albastru închis; conferinţele patriotice, în care apostoli cu dragoste de neam îşi zgârie, îşi frig coardele vocale, prin care nu-şi găsesc locul destul de repede valurile de foc ale unei elocvenţe de Moşi. Şi bieţii oameni, care au suferit pe urma acestei direcţii, îşi fac cruce înspăimântaţi şi spun cuvinte de apărare împotriva primejdiei …
Se mai gândesc aceşti oameni sinceri şi cinstiţi – care nu vor să audă de cultură naţională – la societăţile anonime pentru cultura patriotismului român, la unele discursuri de «zece Mai», la multele forme în care se îmbracă, fără să fie în largul lui nici într-una, patriotismul oficial, care pentru cuvinte şi declaraţii dă certificate, medalii şi înaintări, patriotismul revistelor Ministerului de Instrucţie, impus prin circulare către funcţionari şi constatat prin rapoartele inspectorilor.
Cultura naţională n-are a face însă cu lucrurile al căror rost la noi a fost lămurit mai sus.
Profanatorii de Voievozi, mânjitorii de pânze, dervişii urlători ai conferinţelor, aceia reprezintă altceva, un fenomen care se poate manifesta şi cu mai mult adevăr, cu mai multă măsură, care poate aduce lumină şi opere frumoase. E curentul patriotic, care produce literatură şi cultură patriotică.
Este un popor în Europa care posedă o bogată literatură patriotică, relativ cea mai bogată din câte se cunosc: poporul unguresc. De mai bine de o jumătate de veac, Ungurii trăiesc o viaţă de friguri, stăpâniţi de monomania patriotismului, şi tot ce scriu ei, ca şi tot ce fac, are, înainte de toate, scopul de arăta că în cuprinsul regatului «Magyarország» trăiesc oameni care-şi iubesc ţara de naştere mai mult decât orice. Însă Ungurii n-au, cât despre asta, o cultură naţională: tot ce au scris, zugrăvit, cântat şi sculptat până astăzi e mai mult un răsunet al literaturii germane sau al literaturii europene în genere. Vorbele sunt naţionale; fondul e de împrumut: sentimentalitatea rămâne, cu toată schimbarea de haine, de nume, de grai, străină. E o cultură, care se poate întemeia foarte repede aceasta; şi între fruntaşii ei îşi poate găsi locul orice cumpărat al Ungurimii stăpânitoare, orice tăgăduitor al sângelui său. E o cultură utilitară, o armă de luptă politică.
Cultura ştampilată de Minister se îmbrăţişează, se «întemeiază» şi mai repede, căci învăţătorii, institutorii, profesorii, elevii au nevoie de rapoartele favorabile ale inspectorilor, de notele bune ale dascălilor. Ca Minerva, ea poate apărea gata înarmată din creierul unui Joe, dar ea se poate pierde tot aşa de lesne, ca fantezia unui visător. Cultura aceasta, oficială, nu face nici cât cultura patriotică: ea porneşte din interese mai mici, mai banale, şi reprezintă şi mai puţin.
Când însă un popor îşi dă seama că viaţa ce bate în milioane de inimi, ce luminează în milioane de minţi nu se aseamănă cu viaţa altor neamuri, şi că e vrednică să fie păstrată pentru desăvârşirea şi armonia lumii, că ea cere forme particulare pentru a fi statornicită, recunoscută şi admirată, când, după multe cercetări răbdătoare şi puternice avânturi, aceste forme se află, şi când individualitatea, neapărată, a fiecărui scriitor sau artist se desface din acest fond adânc şi larg al rasei sale, conştient de însuşirile ei, – atunci trăieşte cultura naţională.
Pe aceasta, oglinda firii întregului nostru popor, n-am avut-o încă pe deplin şi în întemeierea ei ar sta, pentru timpurile de astăzi, legitimarea existenţei noastre, dreptul de a trăi deosebiţi de State mai mari şi de popoare mai multe la număr.
- Iorga „Sămănătorul”, anul II (1903), nr. 22
Actualitate
Startup-ul Shield AI dezvăluie X-BAT, un nou concept de dronă de luptă cu inteligență artificială
Actualitate
Armata SUA intensifică producția de piese 3D, depășind restricțiile de proprietate intelectuală
Lipsa drepturilor de proprietate intelectuală asupra multor componente ale echipamentelor militare împiedică armata să le reproducă rapid și eficient prin imprimare 3D. Astfel, armata intenționează să producă singură mai multe piese.
Armata SUA întâmpină dificultăți în reproducerea și imprimarea 3D a pieselor necesare pentru arme și platforme, deoarece nu deține proprietatea intelectuală a acestora. Din acest motiv, armata ar putea începe să fabrice mai multe piese prin imprimare 3D, fără a utiliza proprietatea intelectuală a furnizorilor, a declarat șeful interimar al Comandamentului de Materiale al Armatei, pentru Breaking Defense.
Lipsa proprietății intelectuale, o problemă costisitoare și timidă
Generalul-locotenent Christopher Mohan, comandantul adjunct și comandantul interimar al AMC, a declarat că industria nu ar trebui să fie surprinsă dacă armata va începe să producă mai multe piese prin imprimare 3D, fără a utiliza proprietatea intelectuală a furnizorilor. Scopul este de a repune în funcțiune tancurile, elicopterele și alte platforme mai rapid. El a recunoscut că acest lucru face industria „îngrijorată și obosită”, dar a adăugat că a fost transparent cu furnizorii cu privire la dificultățile armatei.
„Nu mai putem aștepta”
„Am fost foarte deschiși cu ei și i-am spus ieri unuia dintre partenerii noștri din industrie, nu fiți surprinși dacă veți vedea că facem lucruri pentru că nu putem aștepta. Nu putem aștepta”, a declarat Mohan într-un interviu acordat la conferința anuală AUSA de săptămâna trecută.
„Recunosc că proprietatea lor intelectuală este proprietatea lor intelectuală”, a spus Mohan despre furnizori. „Ne este rușine că nu am cumpărat-o de la început, ceea ce este o prostie, o misiune prostească.”
Exemplu concret: O valvă de anvelopă
Ca exemplu, Mohan a spus că, în urmă cu câteva luni, unul dintre vehiculele armatei nu funcționa din cauza unei probleme provenite de la o mică valvă din anvelopă, așa că a cerut furnizorului principal datele tehnice pentru a face inginerie inversă asupra valvei. Cu toate acestea, furnizorul nu deținea datele tehnice, deoarece aparțineau celui care a fabricat valva cu aproximativ două sau trei niveluri sub principal, așa că a durat și mai mult pentru a repara piesa.
„Nu putem trăi așa, nu-i așa? Așa că, din nou, am spus să nu fiți surprinși dacă începem să facem lucruri”, a spus Mohan, adăugând: „trebuie să existe un fel de model care să spună: ‘Hei, putem cumpăra drepturile doar pentru piesa pe care trebuie să o imprimăm. Nu trebuie să cumpărăm întregul sistem de vehicule sau orice altceva.”
Progrese în imprimarea 3D la scară largă
Deși lipsa deținere a proprietății intelectuale a furnizorilor rămâne o problemă pentru armată, Mohan a spus că armata a făcut progrese în utilizarea fabricației aditive la scară largă. Ca parte a unuia dintre „sprinturile” de imprimare 3D ale armatei, serviciul este pe cale să creeze 60 de piese în 60 de zile, deși Mohan nu a precizat pentru ce vor fi piesele. De obicei, ar dura săptămâni pentru a face o singură piesă.
În plus, serviciul a creat un depozit digital care are piese „simpliste” care sunt ușor de imprimat pentru soldații de pe câmpul de luptă, cum ar fi grile de ventilator, mânere de uși și multe altele.
„Este un magazin containerizat. [Soldații] au putut să treacă prin rețelele tactice până la capăt, să se conecteze la depozitul digital, să descarce piesa și să o imprime pe teren, așa că știm că funcționează”, a spus Mohan. „Nu este atât de ușor pe cât ne-am dorit, dar știm că avem capacitatea de a face asta.”
Economii substanțiale și piese mai rezistente
Secretarul armatei, Dan Driscoll, a făcut ecou sentimentelor lui Mohan, arătând unei mulțimi de la AUSA o aripioară pentru rezervorul de combustibil extern al unui Black Hawk pe care serviciul a creat-o fără proprietatea intelectuală a companiei.
„Acest lucru poate suna banal, dar simpla posibilitate de a ne face sau repara propriile piese poate economisi milioane de dolari și poate salva vieți”, a spus Driscoll în timpul discursului său de deschidere la AUSA săptămâna trecută.
„Sunt construite ieftin, așa că se strică des. Furnizorul percepe peste 14.000 de dolari pentru o înlocuire. Echipa noastră o poate face mai bine. Au scanat-o 3D, au făcut inginerie inversă, au imprimat prototipuri și au efectuat validarea structurală în doar 43 de zile”, a adăugat el, ținând piesa în mână.
El a spus că armata a reușit să fabrice piesa cu puțin peste 3.000 de dolari, adăugând că piesa fabricată de armată era „cu 300% mai puternică și cu 78% mai ieftină”.
Autorizarea soldaților de a repara pe câmpul de luptă
În plus, în septembrie, Driscoll a dat soldaților autoritatea de a repara ceea ce trebuie reparat pe câmpul de luptă, în cadrul anumitor linii directoare create de armată.
De exemplu, dacă există un risc mic de a repara ceva, soldații nu trebuie să treacă printr-un proces birocratic mai înalt pentru a obține aprobarea, dar dacă există un risc „mediu” sau „mare”, soldații vor trebui să treacă printr-un proces de aprobare lung. Acest nou sistem este benefic, a spus Mohan, deoarece anterior exista o abordare „unică pentru toți” pentru a obține aprobarea de a repara ceva pe teren, astfel încât soldații nu puteau repara nimic, chiar dacă era „risc scăzut”.
„Sunt în armată de mult timp. Nu am văzut niciodată pe nimeni să aibă probleme pentru că a reparat ceva, nu-i așa? a spus Mohan. „Trebuie să schimbăm modul în care gândim.”
Actualitate
Baza Aeriană din SUA devine poligon de antrenament pentru Qatar: Un semnal geopolitic puternic
-
Exclusivacum 3 zileBurcu acuză: „SNPP transformă angajații în carne de tun pentru răzbunări personale! – Nu apără, ci exploatează!”
-
Ancheteacum 3 zileANP liniștește spiritele: Salariile polițiștilor de penitenciare nu sunt în pericol, restructurările nu implică disponibilizări
-
Administratieacum o ziBăicoi: Primăria asigură verificări gratuite ale instalațiilor de gaz, prioritizând siguranța locuitorilor
-
Administratieacum 4 zilePenitenciarul de Femei Ploiești – Târgșorul Nou: O abordare proactivă pentru reintegrarea socială, cu beneficii concrete pentru angajatorii din Prahova
-
Exclusivacum 3 zileProtest divizat în penitenciare: Acuzații de deturnare și manipulare în SNPP – Reacția polițiștilor de penitenciare
-
Exclusivacum 9 oreCircul Teoroc își joacă ultima reprezentație: Lacrimi sindicale pentru „Finu” și un grad de chestor confiscat de la obraz!
-
Exclusivacum 2 zileJilavawood: Minciuni, padocuri și proteste de carton – Clanul Teoroc joacă teatru ieftin pe scena Justiției!
-
Exclusivacum 22 de orePenitenciarul Ploiești si eternul Valentin Matei: Comisar-Șef, influencer de ocazie și păzitorul mistic al mormanului de gunoi



