Dintre toate definițiile din DEX ale cuvântului gangster v-o reproduc pe aceea preluată din terminologia americană:

„GÁNGSTER, gangsteri, s. m. (În S.U.A.) Criminal sau escroc, membru al unei bande organizate, care desfășoară o activitate în stil mare, adesea în serviciul marilor monopoliști, cărora le înlesnește realizarea unor afaceri ilegale”.

Mi se pare că această definiție se potrivește destul de bine unora de pe la noi, la origine mai degrabă potlogari derizorii decât escroci de anvergură, care n-au înțeles din viața asta decât întoarcerea pe dos a buzunarelor celor din jur, ținutul de șase la ananghie și pecetluirea buzelor ca să nu le dea prostia pe gură.

Funcționarea Comisiei parlamentare de anchetă a alegerilor prezidențiale din 2009, supranumită și „Sufrageria lui Oprea”, se conturează, cu fiecare zi ce trece și cu fiecare audiere  stearpă ce se consumă, drept un remarcabil eveniment cultural. Astfel, ea își justifică pe deplin constituirea dacă nu prin aflarea adevărului, măcar prin faptul că scoate la iveală, prin prestațiile celor invitați la audieri, niște caricaturi umane de tot grotescul. Acestea, cu siguranță, îl fac invidios până și pe marele caricaturist Ștefan Popa Popa’s prin anomaliile lor morfologice și prin tușa groasă de prostie ce domină fiecare mutră din panoplie.

Ieri ne-am bucurat de vernisajul dedicat lui George Maior. Fost director SRI, actual ambasador al României în SUA, te așteptai de la un astfel de personaj dacă nu la onestitate și răspunsuri cât de cât inteligente, măcar la o șiretenie decentă, care să nu-i expună tocmai laturile deficitare.

Eu personal, până la spectacolul de ieri, îl consideram pe George Maior un om echilibrat, grijuliu cu propria imagine, care știe să se ferească de căderea în ridicol. În doar câteva minute mi-am dat seama că, de fapt, omul nu e cu nimic mai puțin tarat decât ceilalți membri ai găștii de șmecheri căreia, ne-a convins prin mărturia de ieri, îi aparține.

Să vezi ditamai bărbatul, ce-a avut în mâini puteri uriașe, pretându-se la un penibil exhibiționism doar ca să acopere, cu propriile desuuri, nuditatea unei doamne, ar putea părea un gest cavaleresc dacă nu ar fi, simultan, și inutil și propriu defăimător.

Prostie, prostie, prostie – asta a rezultat din răspunsurile lui George Maior la întrebările cheie ale comisiei.

Să nege că a fost prezent în sufragerie, nu mai putea, din moment ce însuși Gabriel Oprea a recunoscut, într-o intervenție la A3, că și-a invitat câțiva prieteni printre care l-a nominalizat și pe el.

Atunci a recurs la explicația, din scenariul pregătit dinainte, cu evenimentul privat. Comisia ar fi trebuit să-l întrebe pe dos: „este adevărat că la acest eveniment privat NU a participat Laura Kovesi?”. Dacă ar fi invocat în continuare confidențialitatea față de un eveniment privat și ar fi refuzat să răspundă, i se putea replica: „dacă Laura Kovesi NU a participat, recunoscând asta nu atingeți în niciun fel confidențialitatea evenimentului respectiv. Este ca și cum ați spune că la acel eveniment nu a participat Președintele SUA. Nicio relevanță pentru Comisie și nicio atingere pentru eveniment. Dimpotrivă, dacă invocați în continuare confidențialitatea pentru a tăcea, recunoașteți implicit că doamna Kovesi a participat la evenimentul respectiv. Mai mult, vă faceți și complice la eventuale abuzuri săvârșite acolo, în acele împrejurări.”.

Dar prostia răspunsurilor lui Maior nu se oprește aici. Întrebat dacă a participat la partidele de tenis despre care vorbește Dan Andronic, domnul Maior se dă de gol. Domnia sa iese din tiparul muțeniei, folosit pentru a o acoperi pe Kovesi, renunță la alibiul evenimentelor private, despre care, chipurile,  nu vrea să dea niciun detaliu, și răbufnește: “Am jucat tenis cu membri ai Guvernului, cu prim-miniştri, fără nicio problemă. Este interzis undeva acest lucru?”.

Să admitem, domnule Maior, că n-ar fi interzis. Deci, despre asemenea evenimente private (partide de tenis) care considerați că nu sunt interzise, puteți mărturisi cu cine ați fost împreună : „… cu membri ai Guvernului, cu prim-miniştri”. Înseamnă, logic, că evenimentul privat din sufrageria lui Oprea, despre care nu vreți să spuneți nimic, era ceva interzis. Vă mulțumesc pentru transparența dumneavoastră, prin necugetare!

Există o frază aproape identică, atât în declarația lui Maior de ieri cât și în declarația telefonică, mai veche, a lui Gabriel Oprea de la A3: „Fiind eveniment privat, cu riscul de a dezamăgi, la această întrebare o să răspund permanent, repetitiv, că nu discut de un eveniment privat”. Ce semnificație poate avea această „coincidentă” în exprimarea celor doi? Eu cred că una foarte importantă: acești oameni mint prin omisiune, coordonat, după un plan făcut de cineva, undeva, deasupra lor. Dar, ei fiind atât de sus, cine ar putea fi deasupra lor? Interesant răspunsul la această întrebare, nu?

Cu cât se străduiesc mai mult, toți acești granguri de mucava, să o acopere pe doamna Laura Kovesi în scandalul „sufrageriei lui Oprea”, cu atât ne demonstrează mai puternic că atunci, acolo, s-au petrecut lucruri de o gravitate extremă. Dacă n-ar fi așa, ar recunoaște, relaxați ca Maior, că au participat la o cină informală, între prieteni, „… fără nicio problemă. Este interzis undeva acest lucru?” De ce se feresc cu atâta înverșunare să recunoască? Pentru că e groasă! Groasă nu doar de demisie ci și de consecințe penale.

Și să mai observăm ceva: niciunul dintre membrii acestui grup de vașnici generali și politicieni patrioți, în mâinile cărora țara ar trebui să-și pună destinul, nu îndrăznește să nege prezența la acea „cină informală” a Laurei Kovesi. Grija majoră, ordinul imperativ pe unitate, este să nu confirme această prezență.

Știți de de? Din lașitate! Ca să nu poată fi acuzați, când vor apărea dovezile implacabile, de mărturie mincinoasă.

COMENTARIU DE CONTELE SAINT GERMAIN (PRELUARE BLOG)