Cu ce intenții vine Xi Jinping la Moscova? Ce îi va cere acesta lui Vladimir Putin? Ce este pregătit să ofere liderul Federației Ruse? În ce direcție se poate schimba istoria dramatică pe care o traversăm?

Se fac speculații de tot felul. Cele mai șocante sunt lansate de pe malul Potomacului. Speculațiile sunt în același timp alarmiste. Cum că între Moscova și Beijing se trasează în aceste zile o axă a răului. Iar China va consimți să furnizeze Rusiei echipamentele militare necesare pentru succesul războiului pe care l-a declanșat împotriva Ucrainei. La schimb, Moscova va susține fără rezerve demersurile expansioniste ale Beijingului în Marea Chinei de Sud și anexarea Taiwanului, probabil nu pe cale pașnică. Sunt oare motivate aceste semnale de alarmă?

O primă încercare de răspuns o putem face pornind de la o premieră absolută. Un amplu articol publicat în ziarul „Zhenmin Jibao” sub semnătura lui Vladimir Putin. Acesta face un bilanț al relațiilor pozitive dintre cele două state, începând cu cele economice. Și, oricât ar părea de straniu, măsoară rezultatele nu în vreuna dintre monedele celor două state, ci în dolari. Obiectivul urmărit ar fi ca, până în 2024, volumul schimburilor comerciale să atingă 200 de miliarde de dolari. Poate că pentru Federația Rusă e mult, pentru că PIB-ul acesteia este doar la nivelul PIB-ului Italiei. În mod cert însă, pentru China e puțin. În a doua parte a articolului, Putin se referă la războiul din Ucraina, care, așa cum susține, ar fi fost provocat și alimentat de Occident. Nu uită să precizeze că Federația Rusă vrea să încheie un tratat de pace. Și că Moscova apreciază eforturile făcute de China în acest sens.

Cum am putea să traducem aceste ultime considerente formulate de Putin? Obiectiv vorbind, într-un singur fel. Liderul Federației Ruse știe – și așa este și normal – cu ce intenții vine la Moscova Xi Jinping. Întotdeauna la întâlnirile care au loc la un asemenea nivel, în prealabil este elaborat un punctaj al discuțiilor. Cel mai important obiectiv urmărit de ambele state este resetarea relațiilor internaționale. În sensul abandonării sistemului de putere unipolar adjudecat de Statele Unite și trecerii la un regim multipolar sau, dacă nu se poate, măcar bipolar. Din această perspectivă, putem afirma cu certitudine că Rusia și China au un obiectiv comun. Dincolo de cel al cooperării economice, măsurată în dolari americani.

Ce mai știm este că Xi Jinping, după ce a dat o lovitură diplomatică de mari proporții, reconciliindu-i pe iranieni cu saudiții, se pregătește în mod asiduu să forțeze încheierea unui armistițiu sau chiar a unui tratat de pace legat de situația din Ucraina. Tocmai în acest scop, Beijingul a elaborat faimosul plan de pace în 12 puncte. Cu care până în prezent cele două părți implicate, Federația Rusă și Ucraina, nu au fost de acord. La fel cum nici Washingtonul nu împărtășește strategia de pace desenată la Beijing. Dar China va insista în acest sens. Chiar dacă la acest capitol Moscova este în defensivă, așa cum reiese din conținutul articolului semnat de Vladimir Putin.

După acest demers, care se desfășoară acum în capitala Federației Ruse, va urma cu siguranță și o inițativă diplomatică de mare anvergură pe lângă liderul de la Kiev, Volodimir Zelenski. Din acestă perspectivă, convorbirile de la Moscova reprezintă doar primul act al unei piese istorice care se joacă în aceasă primăvară.

În concluzie, pariez fără teama de a greși că: 1. China nu va înarma Federația Rusă; 2. Xi Jinping va insista ca Rusia să accepte cele mai importante puncte din planul de pace al Chinei; 3. Relațiile economice dintre cele două state precum și relațiile politice se vor consolida, dar în niciun caz nu va exista o axă Moscova-Beijing, eforturile Chinei concentrându-se asupra unor alianțe mai largi cu state relativ independente față de Washington; 4. China nu defășoară în prezent acțiuni ostile Washingtonului, alianței NATO sau Uniunii Europene.

Sorin Rosca Stanescu

Pax Americana este un concept prin care geopoliticienii descriu perioada de dominație a SUA asupra lumii, începută imediat după al doilea război mondial, cu o durată de aproape opt decenii.

Până în 1991, anul destrămării URSS, termenul era contestat mai ales în țările comuniste, dar unul dintre opozanții folosirii sale în retorica diplomatică a fost vizionarul J.F.Kennedy (JFK), fostul președinte american ce-a plătit cu viața inclusiv din pricina acestei opoziții ce strica socotelile ”uliilor războiului” din acele vremuri. În timpul mandatului său, simțind că SUA nu sunt încă pregătite de confruntarea militară cu comuniștii, iscată de Războiul din Vietnam, Kennedy zicea așa: ”Și acesta este cel mai important subiect de pe pământ: pacea. La ce fel de pace vreau să spun și ce fel de pace căutăm? Nu o Pax Americana impusă lumii de armele de război americane. Nu pacea mormântului sau siguranța sclavului. Vorbesc despre pacea autentică, genul de pace care face ca viața pe pământ să merite trăită și genul care permite oamenilor și națiunilor să crească, să spere și să construiască o viață mai bună pentru copiii lor – nu doar pace pentru americani, ci pace pentru toți bărbații și femeile, nu doar pace în timpul nostru, ci pace în toate timpurile.”

Am reamintit acest text acum deoarece sintetizează corect o strategie umanistă care n-a fost aplicată de nici un președinte american de după Kennedy, aceștia preferând implementarea a ceea ce eu numesc ”geopolitica dezordinii”, bazată pe impunerea forței militare și iscarea de războaie ce să altereze coeziunea între America și restul lumii.

După deceniile de glorie politico-economică, dar și pe fondul elevării geopolitice a Chinei și Rusiei, sprijinite ambele din calculul prost american de-a lungul deceniilor trecute, SUA au ajuns în ultimii 10 ani la momentul decontului dinaintea decăderii inevitabile. Trump, beneficiind de asistența câtorva înțelepți care l-au și sprijinit în luarea puterii, a încercat o amenajare a situației Americii, o reconsolidare internă ce viza o renaștere ulterioară, dar care strica toate calculele lacome ale corporațiilor multinaționale. Acestea au sprijinit astfel fraudarea alegerilor din 2020 și impunerea unei conduceri de marionete politice, unde tronează de doi ani cineva ca Joe Biden, acesta devenind astfel chiar mascota procesului de decădere americană.

Se cunoaște deja agenda întâlnirii de la Moscova dintre Putin și Xi, și chiar înaintea evenimentelor de luni și marți, se poate concluziona că Rusia și China vor marca într-un mod indubitabil sfârșitul Pax Americana. Mișcările occidentale din ultimele zile, de tip provocare cu drona în Marea Neagră sau mandatul de arestare pentru Putin emis de Curtea Penală Internațională, sunt prost calculate din nou, de natură să augmenteze semnificațiile întâlnirii Putin-Xi doar în favoarea axei Moscova-Beijing. Treaba cu drona-spion putea fi interesantă doar dacă ne-ar fi dezvăluit niște orori săvârșite de ruși, eventual sabotarea unor vase cu cereale, altfel acțiunea comandată de americani de pe teritoriul României apare ca o lamentabilă acțiune de război din lumea a treia. Mandatul de arestare pe numele lui Putin ar fi fost o șmecherie geopolitică eficientă doar dacă ar fi dus la anularea vizitei lui Xi, altfel e lipsită de orice valoare și va duce la discreditarea în plus a Curții Penale Internaționale, ale cărei decizii sunt invalidate în mod oficial chiar de către americani. Pe acest fond e limpede că țările lumii vor pricepe începând cu săptămâna viitoare că balanța de putere a lumii s-a înclinat în defavoarea lumii occidentale, conduse de SUA într-un mod amatoristic, ba chiar haotic, iar de-aici vor apărea regrupări rapide în favoarea noii axe de putere ruso-chineză.

Americanii vor experimenta așadar valabilitatea vechii pilde ce zice că ”Cine seamănă vânt, culege furtună!”, dar asta nu va fi în folosul nimănui. Nivelul politico-intelectual al celor ce conduc azi SUA și lumea occidentală este scăzut, dublat fiind de o disperare pe măsură, deci e previzibil că prostiile geopolitice implementate de la Washington se vor înmulți și vor duce la inflamarea războiului, cu consecințe tragice, greu de bănuit azi de către oricine. Imperiile mor greu, dar implică catastrofe umanitare pe durata procesului, nici decăderea Imperiului American nu va fi vreo excepție de la această regulă.

Cozmin Gușă

E vremea ca sistemele să moară. E vremea ca Adevărul să fie spus. E vremea ca Adevărul să fie înțeles. E vremea ca Adevărul să facă minciuna de râs. E vremea Eliberării.

Istoria ne-a învățat că atunci când imperiile încep sa cadă, să moară, legile deveneau nebune. Azi, trăim din plin această vreme. Mor pe rând. Sistemele bancare sunt primele care se prăbușesc în zgomotele media. În fiecare zi aflăm că a mai falimentat o bancă! Pentru că sunt interconectate, pentru că au furnizat material pentru rău. Pentru că de la ele au fost platiți cei care au încercat să stăpânească lumea și să o arunce în întuneric. Ele, băncile, cu oamenii lor de decizie, s-au văzut pe cai mari. Ca cei patru călăreți ai Apocalipsei. Nu au înțeles nici acum că Apocalipsa înseamnă Revelație. Abia acum oamenii înțeleg cât rău au făcut aceste carteluri mafiote.

După ele, vor începe să crape cu mare zgomot guvernele. Bine, astea nu au fost guverne. Au fost doar niște adunături de cozi de topor, înfipte de niște indivizi care s-au crezut dumnezei. Care, în nebunia lor, au crezut că dacă își slujesc stăpânii, vor scăpa. Nicicum! Drumul cozilor de topor este focul! Pentru că stăpânii lor, nu vor vrea decât să-și scape pielea. Dar ce să vezi? Vor rămâne singuri, precum pietrele ce rămân descoperite când apa se retrage. Goi! În fața mulțimilor furioase. Și nu-i va mai putea acoperi nimeni. Vor rămâne la mâna mulțimilor care cer dreptate. Este evident că mulțimile nu se vor da la o parte de la orice. Paharul s-a umplut și dă pe dinafară!

În trei ani, s-a încercat să se distrugă o lume. O lume și istoria ei. Prin legi demente. Cu cât legile vor devani mai nebune, fără noimă, cu atât mai repede se vor prăbuși sistemele. Să ne bucurăm! Drumul este clar. Nimic nu mai poate fi întors! Ei au jucat jocul și acum vor plăti cu vârf și îndesat!

A venit vremea! Europa fierbe! Și nu, numai! Imperiile se clatină, legile sunt de neaplicat, nimeni nu mai înțelege încotro ne îndreptăm ca umanitate. Înainte să fie pace, trebuie să fie haos. Haosul a fost adus de ei. Hrănit, susținut, adulat, implementat. În orice colț al lumii. Se vor democrați. Doar că democrația a murit de multă vreme. Se vede, se simte, se trăiește! Înaintea oricărei prăbușiri sistemice, a apărut cenzura. Ne scăldăm în ea.

Nu ai voie să zici nimic. Orice afirmație care contrazice minciuna autorităților este amendată! Fizic, financiar, social. Dacă îndrăznești să spui un adevăr, zeci de apostoli ai minciunii se trezesc ca niște haite de hiene și năvălesc peste tine. Cel mai ușor virtual! Sub anonimat, de preferat! Pentru că așa sunt obișnuiți! Să atace din întuneric! Lumina îi arde! Se va termina și cu ei. Din ce vor mai fi plătiți dacă sistemele financiare colapsează? Ce vor spune atunci?! Că așa au crezut ei! Că ei au fost responsabili și au ascultat de autorități! Niște idioți! Le vine și lor vremea!

Pentru că noi știm că e vreme pentru toate! A fost vremea când noi am strâns pietre și ei le-au aruncat. A fost vremea când ei au darâmat și noi va trebui să construim. A fost vremea urii, dar va veni și vremea iubirii! Este vreme de război, dar este și vreme de pace. Așa ne spune Ecleziastul! Nu deznădăjduiți! Orânduiala este de la Facerea Lumii! Întotdeauna Adevărul își va găsi Calea! Nimeni și nimic nu-l poate opri! Este doar o chestiune de vreme! În fața veșniciei ce înseamnă trei ani? Sau patru?! Cât o clipire de gene! Și ce se va dărâma, se va îngropa pentru totdeuna! Cu oamenii sistemelor sub pietrele ce le-au aruncat în noi și din care, noi ne-am construit zid! Zid de apărare, zid de Credință, zid de nădejde, zid de Lumină! Din pietrele lor! Doar că ei nu au înțeles niciodată! Și poate că e mai bine! Pentru noi! Nu pentru ei!

Zoe Dantes