Actualitate
Ce se întâmplă azi în România nu sunt accidente și nici întâmplări banale/ Este efectul disoluției autorității publice, prin politizarea și, implicit, mediocrizarea profesională a administrației publice
O administrație infestată de sistemul clientelar, servil, controlată politic până la cel mai mic nivel, construită după chipul și asemnănarea majorității ce alcătuiește „clasa politică”, adică a diletanților, mediocrilor și a celor ce substituie, prin titluri false (diplome de studii fără studii și doctorate plagiate) adevăratele valori. Privit dincolo de aparențe, efectul negativ al disoluției autorității are o cauză ce pare mai degrabă un blestem decât ceva circumstanțial: contraofensiva unui sitem care incorect s-a numit comunist. Un sistem clientelar, pervers moral, arivist, care mai degrabă s-a ascuns în spatele acestei titulaturi decât a reprezentat-o și care, sub masca intersului proletar, a cultivat mediocritatea și substituirea valorii, adică interesul personal în dauna interesului public, creând un mecanism infernal de eliminare, din societate, a adevărului, moralei și valorii reale și substituire a acestora cu surogate de genul: lene, hoție și minciună, cu care și-au justificat prezența și impostura parveniții ce stupid își arogă titulatura de „clasă politică”.
Metoda de jefuire a populației (bugetului public) model „Hexi Pharma”, nu e ceva nou sub soare și nici un caz izolat. Este fenomenul ce caracterizează economia românească și, în special, metoda prin care este fraudat banul public, respectiv cetățeanul. Perfecționată în ani și ani de practică, care a presupus, pe lângă coruperea întregului sistem medical, slăbirea autorității în domeniu și eliminarea pârghiilor care ar fi putut contracara fenomenul (au fost desființate sau distruse laboratoarele autorizate să efectueze verificări de specialitate; au fost eliminate, din lege, obligațiile instituțiilor de a efectua verificări privind calitatea produselor, etc.), metoda de jefuire bugetară, model „Hexi Pharma” exprimă cel mai elocvent posibil dezastrul în care a fost adusă administrația publică. Deși există peste 250 de agenții și autorități publice, cu peste 200.000 de angajați, bugetari, sistemul este în colaps, pentru că, pe de o parte „clasa politică”, la presiunea „mafiilor” bugetare, a avut grijă să modifice și adapteze legislația în așa fel încât aceasta să fie formală, ambiguă și inaplicabilă și, pe de altă parte, structurile agențiilor și autorităților au fost contaminate total cu virusul „obedienței” politice, prin subordonarea totală politicului a administrației publice. Și cu toate că există o lege ce stabilește regulile în administrația publică (Legea 188/1999), aceasta a fost încălcată sistematic de către toate guvernele, pentru că numai astfel își puteau instala clientela obedientă și servilă care să le protejeze, direct sau prin non-combat, afacerile frauduloase gen „Hexi Pharma”.
Monopolul pe serviciile publice din România, din toate domeniile posibile, obtinut prin încalcarea legii achizițiilor publice (sistemul atribuirii directe a contractelor), a devenit o regulă. Nu există minister, autoritate, agenție, consiliul județean, primărie ori alte instituții, ordonatoare de credite, care să nu practice sistemul atribuirilor directe a contractelor sau a licitațiilor trucate, în care „adjudecantul”, de fiecare dată, este „clientul” prestabilit. Iar regulile licitațiilor publice și a atribuirii contractelor de lucrări și servicii publice, finanțate din bugetele publice sau locale, nu se fac nici în Parlament, nici la Guvern, nici în ministere sau autoritățile locale, ci în birourile firmelor clientelare, ce căpușează toate instituțiile publice și care controlează Parlamentul și Guvernul. Aproape că nu există contracte atribuite corect, în spatele fiecărei „negocieri” existând „comisioane” (șpăgi), „sponsorizări” sau finanțări de campanii electorale ori private. Într-o astfel de degringoladă generală, întreținută de vidul legislativ conceput deliberat, nici nu se mai știe cine este stăpânul și cine sluga: politicianul sau beneficierul contractelor. Nu se mai știe cine este păpușarul și cine marioneta, pentru că relațiile politic-sistemul mafiot clientelar, beneficiar al deciziilor politice, este atât de încurcat și de ascuns percepției publice, încât abia când explodează câte o bombă (amorsată sau accidental !) gen „Hexi Pharma”, se dezleagă ițele complexului mecanism în care banul public este jefuit prin complicitatea politic – mafie, protejat de nepăsarea autorității publice, programată astfel.

Luat de valul manipulărilor cu care este bombardat sistematic cetățeanu care asistă la „marile dezvăluiri”, uiți să-ți pui întrebarea cum s-a putut ca o astfel de megaescrocherie să se consume atâția ani și nimeni (servicii, fisc, poliție, mass-media, ONG-uri) să nu afle nimic. Pe bună dreptate, analizând „la rece” fenomenul, te întrebi dacă nu cumva și „explozia” fenomenului „Hexi Pharma”, nu e ceva tot controlat, fiind regia unei mafii care urmărește să preia sectorul. Însă, indiferent de circumstanțe, cazul „Hexi Pharma” arată dezastrul în care se zbate administrația publică și cât de gravă este disoluția autorității. Iar dacă „Hexi Pharma” a explodat și, relevându-ne mecanismul, ne radiografiază cangrena generalizată a sistemului, e firesc să ne punem întrebarea: Câte „Hexi Pharma” există în România ? Și, retoric, ne dăm și răspunsul. În ce domeniu nu există „Hexi Pharma” când e vorba de banul public ? Pentru că dincolo de aparențele înșelătoare (de genul că dacă nimeni nu s-a ocupat de descifrarea mecanismului, n-a „transpirat” mizeria sau n-au existat „contraofertanți” interesați să preia „sectorul”, înseamnă că nu există) nu înseamnă că în restul „lucrărilor” și „serviciilor” publice situația e mai „roză”. Din contra, „omerta” în domeniul traficului cu medicamente (prescrierea celor mai scumpe, fără conținutul adecvat de substanță activă și substituirea medicamentelor autohtone sau ieftine cu cele scumpe, de către medici, a devenit o practică generalizată), întreținută de „mituirea” medicilor prin oferirea de „vacanțe” ascunse în spatele unor „simpozioane științifice”, „traininguri”, gratuite, de către marii en-grosiști de medicamente, este o altă realitate, de tip „Hexi Pharma”, care are ca efect jefuirea bugetului (și cetățeanului) cu miliarde de euro anual. Iar autoritățile publice de profil, care ar trebui să se ocupe de reglementarea domeniului, ori sunt la rândul lor corupte, ori lipsite de instrumente pentru a interveni și reglementa piața mafiotă a medicamentelor. La fel se întâmplă cu lucrările de reparații și întreținere a obiectivelor aflate în patrimoniul sănătății și cu toate serviciile (curățenie, spălare, hrană, etc.). Și în timp ce firmele ce fac parte din sistemul clientelar prosperă, acumulând averi într-un an ce alții nu reușesc într-o viață, sistemul sanitar se află în colaps, căpușat de banii care efectiv nu mai ajung să fie atribuiți serviciului medical direct oferit cetățeanului. Astfel, accesul gratuit la serviciile medicale (inclusiv cele de urgență) a devenit o utopie, pentru că nu mai există condiții optime pentru a fi efectiv realizat.
Metoda „Hexi Pharma” nu e însă un „monopol” al sănătății. E o metoda practicată, fără frontiere, în toate domeniile investițiilor publice (active noi, întreținere și reparații curente). Că e vorba de infrastructura rutieră (nu se realizează terasamentele conform normelor; nu se utilizează materialele adecvate, nu se respectă cantitățile și calitatea materialelor, etc.), construcții de obiective publice, comerț cu carburanți, materiale de contrucții, producție și comerț cu alimente, apă potabilă îmbuteliată, comerț cu energie electrică, gaz, apă potabilă, exploatarea masei lemnoase, reparații obiective istorice, „Hexi Pharma” este prezentă peste tot. „Generalii” care, chipurile, coordonează „Hexi Pharma” și sistemul „expediției plicurilor”, regulat, sunt un fenomen general care caracterizează întrega Românie și care, deși nu este recunoscut public, a devenit aproape oficial, fiind singurul sistem care funcționează. Paradoxal, dacă sistemul „Hexi Pharma” s-ar opri în România, România ar paraliza, pentru că nu mai există un sistem alternativ, capabil să-l înlocuiască pe cel de tip mafiot. Fără șpăgi, adică „comisioane”, „sponsorizări”, „procente din profit”, „zeciueli”, România s-ar prăbuși, pentru că toată clasa politică, aproape fără excepție, este conectată și supraviețuiește din acest sistem. Un sistem exploatat pervers, în primul rând de mafia politică. Or, prăbușirea sistemului „Hexi Pharma” și înlocuirea lui cu unul curat, ar antrena dispariția actualei clase politice, care există ca efect al sistemului „Hexi Pharma” (ceea ce nu cred că se va întâmpla vreodată în România !).
Tradus, în alte domenii, ce însemnă efectul „Hexi Pharma” ? Înseamnă o armată regulată de funcționari, ce parazitează bugetul public. O armată de votanți, angajați la stat în sistem clientelar, oricând capabilă să încline balanța în favoarea celui ce i-a numit în funcții publice și care n-are nici o legătură cu domeniul care ar trebui să-l monitorizeze. Înseamnă autorități naționale, precum ANPC, ANSVSA, DSP, ANFP, Garda de Mediu, Agenția Națională a Medicamentului, ANRSC, ANRMAP, ARS, ICS, SRAC, corpurile de control al ministerelor, primului-ministru, guvernului, corpuri de control ale autorităților locale, ONG-uri sponsorizate din bugetul public, care n-au un sistem adecvat de atribuții reale, răspundere, stadarde și nivele de performanță reale, care, în fapt, în loc să contribuie la îndeplinirea rolului pentru care sunt create, căpușează financiar, inutil și neperfomant sistemul public bugetar. Înseamnă că nu știm ce punem în rezervor (pentru că din anii 2011-2013, în urma scandalului creat de Garda Financiară, privind comercializarea de către OMV Mineral Oil SRL, Rompetrol, Rafinăria Vega, Shell, Lukoil și alte companii de „prestigiu” de carburanți contrafăcuți, Guvernul Năstase a modificat legislația, anulând prevederile privind calitatea și competențele Gărzii Financiare în a aplica sancțiuni) pentru că ANPC, din motive de subordonare politică, nepotism, șpagă și conservatorism al postului, a uitat cum se prelevează o probă de la marii comercianți de carburanți, astfel că nimeni nu mai știe în România ce bagă în rezervor; înseamnă că nu mai știm ce apă bem, pentru că numai dacă moare sau se îmbolnăvește cineva, grav, ANPC-ul sau DSVSA ori DSP fac analize și verificări la apa îmbuteliată, încât a ajuns o firma precum „European Drinks” să vândă apă din puț, pe post de apă plată și nimeni să nu știe dacă e sau nu proprie consumului uman; înseamnă că nu știm ce mâncăm, pentru că supermarketurile sunt pline de produse (carne, preparate din carne, lactate, legume, fructe, conserve, pește, etc.) tratate chimic, ce conțin substanțe periculoase, peste normele admise, iar ANPC, DSVSA și DSP efectuează probe doar când apar cazuri grave de intoxicare, decese sau epidemii în masă, fără a sancționa drastic comercianții sau a le suspenda activitatea pentru aceste grave abateri; înseamnă că nu știm cât gaz și calitatea gazului sau energiei electrice pe care le consumăm, ajunse la prețuri astronomice în raport cu veniturile, pentru că ANRE, organism plătit din bani publici, nu-și face datoria decât în campanii electorale și atunci doar formal, demagogic. fără efecte ulterioare; înseamnă că nu știm dacă internați într-un spital mai ieșim vii, din cauza bacteriilor existente, imune la soluțiile diluate furnizate de „Hexi Pharma” sau dacă tratamentele prescrise de medici – care sunt „forțați” de mafia medicamentelor, să prescrie medicamente scumpe (de multe ori netestate) -, nu sunt un genocid deliberat.
Deci, în concluzie, „Hexi Pharma” nu este un caz, ci un fenomen general ce caracterizează societatea românească. Un flagel care s-a extins ca un cancer asupra întregii activități ce vizează finațarea de la bugetul de stat. E doar un procent din uriașul mecanism ce devalizează bugetul public și ține prizonieră și complice „clasa politică” românească. Și o spune un fost rebel al sistemului care a devoalat multe „Hexi Pharma” în România, în domeniul comerțului cu carburanți (comerț cu combustibili contrafăcuți operat de: „LUKOIL”, „ROMPETROL”, „VEGA”, „SHELL”, „OMV Mineral Oil”, etc.); în domeniul comerțului cu alcool și produse din alcool, în domeniul comerțului cu cereale; în domeniul comerțului cu masă lemnoasă sau în domeniu comerțului neloial, practicat de marile lanțuri de supermarket-uri, precum „METRO” sau „SELGROS”, participante activ la devalizarea, de către societăți de tip fantoma, a TVA colectată de la populație. Că a fost vorba de comerț cu produse contrafăcute, necorespunzătoare calitativ; sutragere de accize sau TVA, înșelăciune sau contrabandă; de „țepe” bugetare sau sustrageri de fonduri publice, toate au funcționat pe principiul „Hexi Pharma”: adică beneficiind de protecția unor „generali” și sistemul „distribuirii regulate a plicurilor” ce răsplăteau protecția asigurată de șefii administrației publice sau de politicieni/demnitari. În urma comerțului cu produse contrafăcute sau necorespunzătoare calitativ, în domeniul carburanților, bugetul public a fost jefuit cu miliarde de euro, iar populația a fost înșelată consecvent. În urma comerțului cu cereale, prin societăți de tip fantomă, bugetul a fost fraudat cu miliarde de euro. La fel s-a întâmplat și în urma comerțului cu masă lemnoasă, alcool, carne și preparete din carne, legume, fructe, materiale de consdtrucții, tutun, cafea, etc. Iar mecanismul devalizării a funcționat pe același principiu: „Hexi Pharma”. Adică mecanisme protejate politic contra șpagă. Un mecanism care, de fiecare dată, reacționa dur și în stil mafiot, la orice tentativă de aplicare corectă a legii, culminând cu epurarea întregului sistem al administrației publice de „rebelii” care n-au înțeles că viitorul înseamnă integrare în sistemul practicat de „Hexi Pharma”, adică de benficiar al „plicului lunar”, contra lipsei de reacție.
Și chiar dacă nu acceptăm, „Hexi Pharma” este, în final, efectul guvernării comunistoide a României, marca Iliescu, Năstase, etc. Indivizi exponențiali ai sistemului, care au promovat mediocritatea, clientelismul, obediența, ca și criterii de „performanță”; au politizat și vasalizat administrația publică încălcând frecvent Constituția și au transformat România într-un stat de tip mafiot, condus, exclusiv, pe principiul „Hexi Pharma”. O Românie în care nivelul disoluției autorității publice a ajuns la maximum, adică instituțiile au doar rol de decor, transformate în instrument politic. Și cine gândește altfel, nu se integrează, e ori retrograd, ori iresponsabil și, în orice circumstanțe, devine victima unui sistem „Hexi Pharma”, mult prea generalizat, performant și puternic pentru a capota. Un sistem ce copleșește capacitatea de reacție a unor instituții precum DNA sau DIICOT (respectiv a fracțiunilor dispuse să-și sacrifice cariera), care nu iartă, nu acceptă refuz, adevăr și morală și care macină în malaxorul său orice depozitar de conștiință morală ce are curajul să se opună sitemului marca „Hexi Pharma”.(Ec Pavel Roman).
Actualitate
Garda de Coastă a SUA, pe drumul unei modernizări fără precedent: Miliarde investite în flota viitorului
Garda de Coastă a Statelor Unite se pregătește pentru o transformare monumentală, alimentată de o infuzie masivă de capital de 25 de miliarde de dolari provenind din recenta lege de reconciliere a cheltuielilor. Noul comandant, amiralul Kevin Lunday, proaspăt învestit în funcție, a subliniat ambiția de a „supraîncărca” capacitățile forței, cu planuri concrete pentru extinderea flotei de spărgătoare de gheață construite pe teritoriul american și o retragere accelerată a elicopterelor MH-65 Dolphin.
Infuzia de capital și viziunea strategică
„Supraîncărcare este exact cuvântul potrivit,” a declarat amiralul Lunday în fața parlamentarilor. „Acesta este motorul succesului programului ‘Force Design 2028’… și mută oamenii mai aproape de liniile frontului pentru a eficientiza și a crea o ‘superautostradă’ de achiziții și contractare.” Lunday, care a preluat comanda ca al 28-lea șef al Gărzii de Coastă a SUA pe 15 ianuarie, și-a prezentat viziunea în cadrul Subcomitetului pentru Garda de Coastă, Afaceri Maritime și Pescuit al Comitetului Senatului pentru Comerț, Știință și Transport, răspunzând la o serie de întrebări, inclusiv cele referitoare la tipurile de spărgătoare de gheață.
Revoluția spărgătoarelor de gheață: Prioritate națională
În centrul acestei modernizări stă o ambiție navală considerabilă: o flotă de 11 noi spărgătoare de gheață. Până în prezent, șase contracte pentru noi nave de securitate arctice de tip mediu (Arctic Security Cutters – ASC) au fost deja atribuite, dintre care două urmează să fie construite în Finlanda și până la patru, pe teritoriul Statelor Unite. Cu toate acestea, atenția se îndreaptă acum spre celelalte cinci vase rămase, care ar putea fi o combinație de ASC-uri și variante mai ușoare, cu o cerință fermă ca acestea să fie construite integral în SUA. „Lucrăm la atribuirea de contracte suplimentare pentru încă cinci, care vor aduce mai multă construcție navală în șantierele navale americane și vor consolida baza industrială a Americii,” a subliniat Lunday. Oficialii analizează intens feedback-ul din industrie privind ambele variante (ușoară și medie) pentru a elabora un plan de achiziții. „Nu avem încă o defalcare specifică a numărului de nave pentru fiecare variantă,” a adăugat comandantul.
Alaska, un nou punct strategic pe harta maritimă
Un aspect cheie al planurilor viitoare îl reprezintă potențiala bază permanentă a spărgătoarelor de gheață în Alaska. Senatorul Dan Sullivan, președintele subcomitetului, a insistat pe acest subiect, iar amiralul Lunday a confirmat că echipa sa analizează opțiunile, indicând că până la patru dintre aceste nave ar putea fi staționate în statul arctic. „Va trebui să alocăm personalul foarte curând și va trebui să luăm decizii în consultare cu Departamentul [de Securitate Internă] și apoi în comunicare cu Congresul cu privire la deciziile de bazare acasă, iar acest lucru se va întâmpla în 2026,” a explicat comandantul. Această mișcare vine în contextul unei cereri anterioare din partea fostului președinte Donald Trump, care, anul trecut, a pledat pentru achiziționarea a până la 40 de spărgătoare de gheață în total, ca parte a unui efort pe termen lung de modernizare.
Flota aeriană la răscruce: Adio Dolphin, bun venit Jayhawk?
Pe lângă discuțiile despre nave, comitetul a abordat și planurile de modernizare a flotei de elicoptere, inclusiv posibila achiziție de aeronave MH-60 Jayhawk de la Sikorsky. Lunday a recunoscut că serviciul analizează încă ce să facă cu elicopterele mai vechi MH-65 Dolphin, fabricate de Airbus. Cu toate acestea, pare din ce în ce mai probabil ca aceste aeronave să fie retrase din serviciu mult mai devreme decât data inițială prevăzută, 2037. „Dolphin-ul este mult mai dificil de întreținut. Producătorul original de echipamente nu mai furnizează piese, așa că le eliminăm treptat… dar credem că retragerea va veni mult mai repede, având în vedere obsolescența,” a informat el membrii subcomitetului, semnalând o schimbare semnificativă în strategia aeriană a Gărzii de Coastă.
Actualitate
Alarmă roșie în spațiu: Programul american de apărare antirachetă, amenințat de eșec
Un nou raport guvernamental aruncă o umbră serioasă de îndoială asupra viitorului programului cheie al Agenției de Dezvoltare Spațială (SDA), cel care vizează crearea unei constelații de sateliți pentru avertizare și urmărire a rachetelor, pe orbita joasă a Pământului (LEO). Se pare că inițiativa, menită să protejeze împotriva amenințărilor hipersonice, riscă să rateze atât obiectivele proprii, cât și nevoile operaționale esențiale.
Deficiențe tehnologice și intârzieri cronice
Documentul, intitulat „Sateliți de Avertizare Rachetă: Agenția de Dezvoltare Spațială Ar Trebui să Fie Mai Realistică și Transparentă cu Privire la Riscurile de Livrare a Capacităților”, publicat recent de Oficiul de Responsabilitate Guvernamentală (GAO), detaliază o serie de probleme. Deși analiza s-a concentrat pe „Stratul de Urmărire” (Tracking Layer) al SDA, constatările sugerează că multe dintre aceste probleme se extind la întregul efort al SDA de a construi o rețea de constelații LEO pentru Arhitectura sa Spațială Proliferată de Război (PWSA), care include și „Stratul de Transport” (Transport Layer) pentru releu de date și sisteme terestre.
GAO acuză SDA că „supraestimează maturitatea tehnologică a unor elemente critice pe care intenționează să le utilizeze.” Aceasta include navetele spațiale dezvoltate și operate de multiple companii, care, conform GAO, au necesitat modificări ce au generat „muncă suplimentară neplanificată” pentru contractori și „au adăugat la programele deja întârziate.”
Incertitudine în fața amenințărilor moderne
Poate cea mai îngrijorătoare constatare este că SDA și contractorii săi „nu au demonstrat încă dezvoltarea de trasee bidimensionale la timp, acționabile și precise pe orbită și trasee tridimensionale la sol, necesare pentru a contracara amenințările hipersonice și alte amenințări în evoluție.” Această deficiență ridică semne de întrebare serioase cu privire la capacitatea reală a sistemului de a îndeplini misiunea sa vitală.
Deși SDA raportează „atingerea unor etape inițiale” pe măsură ce avansează la fiecare doi ani cu noi variante de sateliți, numite Tranșe, GAO subliniază că aceste rapoarte „nu reflectă riscurile de program” și că agenția nu a „dezvoltat un program general sau la nivel de arhitectură” care ar permite o înțelegere mai bună a progresului real.
Miliarde investite, costuri viitoare neclare
Până în iulie 2025, raportul indică faptul că SDA a acordat contracte în valoare de 4,7 miliarde de dolari pentru 101 sateliți din Tranșele 0, 1 și 2 ale Stratului de Urmărire, către șase contractori principali: L3Harris Technologies, Lockheed Martin, Northrop Grumman, Raytheon, Sierra Space și SpaceX. În decembrie, agenția a emis încă patru contracte, în valoare totală de 3,5 miliarde de dolari, pentru un total de 72 de sateliți din Tranșa 3, către echipe conduse de Lockheed Martin, Rocket Lab USA, Northrop Grumman și L3Harris.
Însă, raportul subliniază că sateliții din Stratul de Urmărire sunt proiectați să aibă o durată de viață de doar cinci ani, moment în care SDA va trebui să îi înlocuiască – un cost a cărui valoare nu a fost încă definită. „Departamentul Apărării (DOD) nu cunoaște costul pe ciclu de viață pentru a livra capacități de avertizare și urmărire a rachetelor, deoarece nu a creat o estimare fiabilă a costurilor,” critică GAO.
Lipsa transparenței și nevoile operatorilor în umbră
În plus, procesul de stabilire a cerințelor de către SDA este considerat netransparent, inclusiv pentru operatorii care ar trebui să utilizeze constelația Tracking Layer. „De exemplu, SDA nu colaborează suficient cu comandamentele combatante, care raportează că au o înțelegere insuficientă despre modul în care SDA definește cerințele și când, sau dacă, SDA va livra capacitățile planificate. În consecință, SDA riscă să livreze sateliți care nu corespund nevoilor luptătorilor,” se arată în raport.
Recomandări pentru o redresare urgentă
GAO a formulat șase recomandări pentru Oficiul Secretarului Forțelor Aeriene, care supraveghează achizițiile și planurile bugetare ale SDA, pentru a îmbunătăți situația:
- Asigurarea că SDA „efectuează și documentează o evaluare adaptată a maturității tehnologice pentru noile elemente tehnologice critice inserate în fiecare tranșă viitoare,” începând cu Tranșa 3.
- Asigurarea că agenția respectă procesul stabilit în statutul Consiliului său de Război („Warfighter Council”) pentru „identificarea, definirea și prioritizarea colaborativă a cerințelor.”
- Asigurarea că SDA poate urmări „între cerințele generale de avertizare și urmărire a misiunii și eforturile de dezvoltare a tranșelor.”
- Asigurarea că SDA „dezvoltă și menține un program de rețea la nivel de arhitectură” pentru PWSA, care „să reflecte atât activitățile guvernamentale, cât și pe cele ale contractorilor.”
- Solicitarea ca agenția să impună contractorilor să furnizeze „Raportarea Datelor de Cost și Software.”
- Asigurarea că SDA „dezvoltă și stabilește estimări fiabile, bazate pe date, ale costurilor și un proces pentru actualizarea regulată a acestor estimări, care să sprijine luarea deciziilor bazate pe costuri, începând cu Tranșa 3.”
Într-o scrisoare adresată GAO din 16 decembrie, de la șeful interimar al achizițiilor spațiale al Forțelor Aeriene, generalul-maior Stephen Purdy, Pentagonul a fost de acord cu cinci dintre recomandări și a fost parțial de acord cu una, comentând că SDA respectă deja cerințele Departamentului Forțelor Aeriene privind Raportarea Datelor de Cost și Software și va continua să o facă.
SDA, în schimb, a contestat unele dintre evaluările GAO. Jennifer Elzea, purtător de cuvânt al SDA, a declarat că „Agenția de Dezvoltare Spațială apreciază timpul și atenția la detalii pe care Oficiul de Responsabilitate Guvernamentală le-a acordat revizuirii pregătirii pentru livrarea Stratului de Urmărire pentru Arhitectura Spațială Proliferată de Război (PWSA). În general, SDA a fost în dezacord cu specificul multor afirmații din raport; cu toate acestea, agenția va analiza recomandările raportului pentru a determina domeniile în care am putea îmbunătăți procesul nostru, transparența și livrarea capacităților către luptători.”
Actualitate
Forța spațială redefinește supravegherea orbitală: Programul RG-XX, Refueling inovator și o nouă strategie de achiziție
Forța Spațială americană se pregătește să transforme modul în care își achiziționează și operează sateliții de supraveghere. Noul program, denumit RG-XX, care va înlocui constelația actuală GSSAP, va fi implementat printr-un proces de achiziție flexibil, de tip „la cerere”, implicând mai mulți furnizori calificați. Această abordare strategică, anunțată de colonelul Byron McClain, ofițer executiv de program pentru Space Combat Power la Space Systems Command (SSC), permite Forței Spațiale să se adapteze rapid nevoilor operaționale și constrângerilor bugetare anuale.
Achiziție „la rulou”: Flexibilitate într-un mediu incert
SSC a lansat deja o cerere de propuneri pentru un contract de tip Indefinite Delivery, Indefinite Quantity (ID/IQ), cunoscut sub numele de cod „Andromeda”, care va permite atribuirea de contracte multiple către diverși furnizori. Această flexibilitate este considerată esențială, având în vedere că numărul exact de sateliți RG-XX necesari este încă necunoscut. Cantitatea finală va depinde de costurile sistemelor individuale, de fondurile disponibile și de nevoile misiunii. Col. McClain a subliniat că această strategie de achiziție iterativă va permite Forței Spațiale să integreze noi capabilități și să răspundă evoluțiilor tehnologice sau operaționale mult mai rapid, valorificând dinamismul industriei comerciale.
Revoluția Refuelingului orbital: O premieră crucială
O caracteristică definitorie a sateliților RG-XX va fi capacitatea lor de realimentare în orbită, o premieră pentru Forța Spațială. Această inovație le va conferi o manevrabilitate superioară față de predecesorii lor GSSAP și va extinde semnificativ durata de viață operațională. Obiectivul este de a oferi un avantaj crucial în jocul tot mai complex de „ascunselea” orbitală cu puteri precum Rusia și China. McClain a declarat că această cerință de realimentare este un pas fundamental pentru a „pune bazele” unor decizii pe termen lung privind viabilitatea economică și operațională a realimentării spațiale, chiar dacă arhitectura finală a acesteia este încă în curs de definire, în parteneriat cu industria.
Sisteme terestre comune: Spre simplificare și eficiență
Un alt aspect strategic abordat este standardizarea sistemelor terestre. Pentru a evita proliferarea unor infrastructuri de comandă disparate, Forța Spațială colaborează cu Mission Delta 9, unitatea de Război Orbital a Comandamentului de Operațiuni Spațiale, pentru a dezvolta un sistem terestru comun. Există, de asemenea, posibilitatea ca RG-XX să utilizeze sisteme terestre existente sau să adapteze capabilități temporare din alte programe clasificate, o abordare menită să eficientizeze operațiunile și să reducă costurile.
O cursă contra cronometru și contra adversarilor
Deși nu există un calendar ferm pentru lansarea primilor sateliți RG-XX, Col. McClain a exprimat dorința de a avansa „cât mai repede posibil”. Selecția furnizorilor calificați sub contractul ID/IQ este așteptată până la începutul lunii martie, primele comenzi urmând să fie emise la scurt timp după aceea. Această strategie subliniază urgența cu care Forța Spațială își modernizează capabilitățile de supraveghere pentru a-și menține avantajul într-un domeniu spațial din ce în ce mai disputat.
-
Exclusivacum 4 zileVărbilău, SRL-ul „Cărbunaru & Co.”: Unde banul public e afacere de familie, cu happy hour la corupție! (II)
-
Exclusivacum 4 zileJilava: „Arhiva Neagră” a „Văduvei” și „Filmul” cu Pian care nu se mai vede! Teoroc, de la „baroneasă” la „suspectă de curățat probe” – Un blockbuster penal de neratat!
-
Exclusivacum 4 zileRăsturnare de situație la CCR: Pensiile militare, sub scut constituțional! Sindicatul Diamantul avertizează Guvernul pe tema unui „OUG” misterios
-
Exclusivacum 10 oreClanul contabililor fericiți” din Boldești-Scăeni: Cifra de afaceri a rudei, profitul din banii publici!(I)
-
Exclusivacum 2 zileCircul de la Ploiești: Poliția Locală Ploiesti, azilul „ospătarilor” și coșmarul paraclinicilor politic activi – Statul de drept, în vacanță la „Revelion”!
-
Exclusivacum 4 zilePloiești, Mecca Țepelor: Il Capo și marionetele, in paradisul impunității (cu BMW și lacrimi de crocodil?)
-
Exclusivacum 2 zilePenitenciarul Giurgiu: Unde „spionii” au rămas fără baterii, iar informațiile critice mor pe drumul spre sefi
-
Exclusivacum 4 zileCIRCUL „ANTIGRINDINĂ”: CUM S-A TRANSFORMAT „SCUTUL NAȚIONAL” ÎN MAȘINA DE SPĂLAT BANI CU TENTACOLE SPRE KREMLIN ȘI OTRĂVIREA RECOLTELOR!



