Actualitate
GÂNDIREA ÎN DOI PAȘI SAU CUM TREBUIE GÂNDIT RĂZBOIUL INFORMAȚIONAL

Una dintre ideile care se află de multe ori în fundalul analizele dedicate propagandei și/sau a războiului informațional este prezumția de omnipotență a acestora. Acest mod de gândire este cel mai profund rău care i se poate întâmpla spațiului euroatlantic, în general, și Europei, în particular. Ideea omnipotenței propagandei ocultează de fapt tensiunile societale care caracterizează societățile noastre euroatlantice. Eventuala eficacitate a propagandei este direct proporțională cu acestea.
O greșeală de gândire deloc inocentă
Sociologii lucrează cu ceea ce se numește „teorema lui Thomas”. Aceasta spune că „un fapt fals, perceput ca real, devine real prin consecințe”. Aplicația cea mai cunoscută a acestei teoreme este atacul împotriva unei bănci sau a unui sistem financiar-bancar. O suită de zvonuri legate de o bancă care ar fi în faliment deși nu este (faptul fals), odată crezut de public (perceput ca real) duce la acțiunea depunătorilor de a-și scoate bani, concomitent și intempestiv, din bănci. Ca rezultat, banca falimentează (faptul fals devine real prin consecințe). Acest exemplu, și multe altele, prost digerate și utilizate grăbit, alimentează ideea că propaganda și zvonurile false pot influențează irepresibil și decisiv viața socială pe toate palierele acesteia.
În realitate, nu e chiar așa. Iar eroarea care stă la baza acestui mod de gândire se poate vedea și în exemplul anterior: pentru ca zvonul inițial (banca este în faliment sau incapacitate de plată) să fie perceput ca real, trebuie să fi existat deja, în populație, neîncredere și sentimentul precarității sistemului financiar-bancar și, deci, a băncii respectiv. Într-un stat în care încrederea în acest sistem este profundă și justificată, o asemenea campanie de zvonuri are șanse extrem de mici să ducă la rezulte de genul celor descrise mai sus. Este, altminteri spus, nevoie de o criză anterioară, la nivelul încrederii sociale, care să genereze consecințele sugerate mai sus. Înainte de criza propriu-zisă – căderea băncii – trebuie să existe o altă criză, mai puțin vizibilă, dar esențială – criza de încredere.
Avem nevoie, de aceea, în locul unei cauzalități simpliste și, sociologic, inculte, de o gândire în doi pași. Primul nivel este cercetarea gradului de încredere socială în instituțiile unui stat sau a unei entități mai ample (UE, NATO etc.). Când acesta este solid, șansele de reușită ale acțiunilor de destabilizare din partea unui inamic extern printr-o acțiune de manipulare sau atac mediatic sunt reduse. Când societatea respectivă se află deja în criză, când rănile sunt deschise, când nivelul de încredere în instituții și politicieni (în „Sistem”) se prăbușește – atunci intervenția externă are șanse indiscutabile să modifice profilul unei societăți. În afara acestei crize inițiale, intervenția externă va atinge doar un procent nerelevant și nereprezentativ din populație (statele moderne sunt destul de mari ca să găsești în ele o sută de susținători pentru orice!), dar nu poate demantela sau modifica profilul societal.
Primul nivel ține de analiza sociologică, al doilea de analiza operațiunilor de manipulare și dezinformare.
Gândirea în doi pași
Avem acum o grilă adecvată pentru a înțelege mai bine ce se petrece în societățile noastre în relația cu dezinformarea și manipularea. Definiția cea mai bună a omului inteligent este că nu confundă planurile. În acest caz, nici analiza nu trebuie să o facă. A gândi doar palierul al doilea (manipulare, dezinformare etc.) înseamnă a nu vedea pădurea din cauza copacilor sau a transforma efectele în cauze, și viceversa.
Un exemplu relevant: discuțiile legate de implicarea Rusiei în alegerile din SUA. În conformitate cu ceea ce am discutat aici, acestea denotă, de prea multe ori, o incultură sociologică profundă. Ideea că Rusia l-a făcut pe Trump președinte – dincolo de faptul că spune exact ce Rusia vrea să se spună despre ea! – este ilustrarea perfectă a gândirii greșite pe care am analizat-o mai sus. În acest scenariu, nu mai contează nici nemulțumirea publică profundă, nici dezamăgirea în Sistemul american, nici anti-carisma virulentă a lui Hillary Clinton (care, vorba lui Donald Trump, nu putea strânge laolaltă mulțimi de oameni fără să fie dusă de mână de o vedetă consacrată). Nimic. E vorba despre „fake news”, manipulare, dezinformare. Și punctum.
Situația din SUA este de două ori absurdă, chiar comică, dacă nu ar exista consecințe atât de grave. A spune că Trump a învins din cauza unor „fake news” livrate insidios de hackerii ruși frizează pe alocuri absurdul, iar, sociologic, ne întoarce, parcă, cu aproape 100 de ani în urmă, în perioada de debut a studiilor de sociologia comunicării, în care lumea era convinsă că o injecție mediatică, bine orientată, schimbă orice, oricând, oriunde. De aici teoriile faimoase atunci ale „glonțului magic” sau „injecției hipodermice”, bazate pe o cauzalitate simplistă: emitentul transmite, receptorul, pasiv, receptează.
Când cercetătorii americani au întrebat prizonierii japonezi din cel de-al Doilea Război Mondial cum reacționau la manifestele aruncate din avion înaintea bătăliei și prin care li se spunea că Japonia e învinsă, iar împăratul i-a trădat, deci e inutil să reziste în continuare, răspunsul lor stupefiant pentru cercetători era că…. luptam mai îndârjiți! Ceea ce se credea dintr-o parte că era propagandă demobilizatoare, devenea de fapt, opusul ei.
Dezbaterile publice despre atotputernicia Rusiei se bazează, tacit, pe aceste prezumții naive, după care anumite mesaje media pot totul. Că (altminteri) seducătoarea Russia Today, Sputnik și ale canale insidioase, inclusiv rețelele de socializare, pot schimba realități. Este, evident, o minciună prin exagerare. Și, în cazul american, o profundă contradicție în termeni. Dacă mass media și propaganda rusească au putut, chipurile, să schimbe radical comportamentul de vot în favoarea lui Donald Trump, cum se face că, practic, TOATĂ mass-media de mainstream din SUA (cu rarisime excepții), de la CNN la New York Times, plus Hollywoodul cu celebritățile lui cu tot, fiecare cu conturi de FB de zeci de milioane de urmăritori, nu au reușit să schimbe apetitul electoral al aceluiași public? De câți hackeri ar fi fost nevoie pentru a deturna mesajul anti-Trump a lui Robert de Niro, difuzat și comentat la ore de vârf de toate televiziunile americane, publicat pe site-urile tuturor ziarelor și tirajat abundent pe rețele de socializare? Întrebarea e retorică. În realitate, victoria lui Donald Trump este expresia cea mai pură nu a supra potenței mass-mediei „oficiale” (de sistem), ci a neputinței acesteia în anumite circumstanțe. America nu s-a văzut bine în Europa din cauza CNN-ului. Este o realitate. Dar în America s-a văzut. Iar americanii l-au votat pe Trump în pofida unei presiuni mediatice colosale și fără precedent în favoarea lui Hillary Clinton. De aici ar trebui să înceapă orice discuție serioasă.
În Europa, lucrurile stau la fel. A acredita ideea că Rusia modifică totul prin manipulare și că UE se va destrăma din pricina asta înseamnă a greși flagrant. Sigur că Rusia încearcă așa ceva – e în firea ei și a lucrurilor! -, dar, dacă va reuși, nu va fi doar pentru că încearcă, ci (și) pentru că bate la uși deschise. În acest caz propaganda rusească are, cum spun sociologii, efecte de întărire.
Un singur exemplu: toată lumea în Europa știe că Frontul Național a fost finanțat de către Moscova. Au aflat între timp și francezii, cu certitudine. În pofida acestui fapt, numele liderului acestui partid se află în fruntea sondajelor pentru președinție, iar lupta împotriva ei nu se face cu un candidat care se desparte radical de agenda acesteia, ci unul care începe să îi semene din ce în ce mai mult. Inclusiv în ceea ce privește atitudinea față de viitorul UE și de relația cu Rusia! Iar în Germania, cancelarul Angela Merkel, pentru a mai câștiga odată, trebuie să se reinventeze, inclusiv în ceea ce privește faimoasa și de trista amintire politică a „Willkommenskultur”. Dacă va câștiga mâine, Angela Merkel nu va avea în nici un caz agenda politică de ieri. Și asta nu din pricina hackerilor ruși, ci a unor evoluții europene mai profunde, unei scăderi periculoase a încrederii în liderii europeni și în proiectul european care nu pot lăsa Germania neafectată electoral. Și aceste lucruri există. Ele sunt provocările reale ale lumii euro-atlantice, indiferent de efortul de subminare pe care Rusia îl face la un moment dat.
Obsesia propagandei poate deveni… propagandă
Există propagandă? Evident că da. Și va exista în continuare. Trebuie ea combătută? Firește. Doar că atitudinea față de aceasta trebuie bine calibrată. Eficiența propagandei/dezinformării este direct proporțională cu crizele de încredere din societățile noastre. A nu ne concentra pe acestea și a considera esențial doar al doilea palier este nu doar o greșeală sociologică sau o scuză pentru politicienii europeni, ci o capcană strategică majoră.
Dacă persistă în această capcană strategică, spațiul euroatlantic nu va face decât să repete greșelile URSS în confruntarea cu Occidentul. URSS s-a prăbușit fără să tragă nici un foc de armă. Ignorându-și profunde contradicții interne, criza economică, lipsa de încredere cronică a cetățenilor în „patria” lor, Moscova a căzut în capcane și s-a lansat în aventuri externe sau confruntări cu America („războiul stelelor”) pe care nu avea cum să el câștige. A fost o evaluare complet greșită care nu a putut surmonta contradicțiile sistemului și criza de încredere internă.
Discuția despre propagandă, manipulare și război informațional trebuie făcută obligatoriu, dar cu conștiința că ele nu sunt în nici un caz singurele instrumente care dau seama de evoluțiile realităților din jurul nostru.
Paradoxul paradoxurilor: concentrarea exclusivă și obsesivă pe propagandă și dezinformare poate deveni, la rându-i, un exercițiu propagandistic.
Dan Dungaciu
Actualitate
Thunder: Noua eră a aviației militare – Drona autonomă care devine „camaradul loial” al elicopterelor de atac
Sectorul tehnologiei de apărare asistă la o premieră majoră prin lansarea „Thunder”, o dronă din Grupa 5 concepută să revoluționeze modul în care sunt desfășurate operațiunile aeriene. Dezvoltată printr-un parteneriat strategic între gigantul tehnologic Anduril și producătorul de aviație Archer, noua platformă este proiectată pentru a îndeplini rolul de „loyal wingman” (camarad loial), zburând alături de elicoptere de atac precum Apache sau viitoarea flotă Cheyenne.
Simbioză tehnologică: De la taxiuri aeriene la prădători autonomi
Thunder nu este doar un proiect teoretic, ci rezultatul a trei ani de dezvoltare intensă. Această aeronavă cu rotoare basculante (tiltrotor), complet autonomă și înarmată, a fost creată pe baza lecțiilor învățate din dezvoltarea aparatului cu aripi fixe YFQ-44A „Fury”. Interesant este faptul că geneza sistemului Thunder se află în tehnologia „taxiurilor aeriene electrice” dezvoltată de Archer, demonstrând o tranziție fără precedent a inovației din sectorul comercial către cel militar, special adaptată pentru „războiul de manevră” în zonele litorale.
Forță brută și precizie chirurgicală: Un arsenal echivalent cu al unui Apache
Din punct de vedere al performanțelor, Thunder se anunță a fi un monstru al eficienței. Cu o rază de acțiune și viteză comparabile cu cele ale elicopterului Cheyenne, drona dispune de o capacitate de încărcare similară cu cea a unui Apache, dar cu avantajul de a opera la altitudini superioare. Configurația sa tactică prevede grupuri de trei până la șase drone Thunder care escortează aeronavele cu echipaj uman, oferind protecție și putere de foc suplimentară.
Arsenalul este impresionant: compartimentul principal poate găzdui până la 10 rachete Hellfire, 16 muniții de tip „air-launched effects” sau 76 de rachete. Mai mult, botul aeronavei este echipat cu sisteme specializate pentru combaterea altor drone (Counter-UAS), asigurând o bulă de protecție pentru întreaga formație de zbor.
Inteligența „Lattice”: Când algoritmii mașinilor autonome cuceresc cerul
Dincolo de blindaj și armament, adevărata putere a dronei Thunder rezidă în software. Anduril a integrat platforma Lattice, un sistem bazat pe inteligență artificială care colectează și sintetizează datele de la toți senzorii pentru a crea o imagine tactică completă. Pentru a permite zborul autonom la joasă altitudine și viteze mari, inginerii au preluat și adaptat tehnologii din industria vehiculelor autonome (self-driving cars), oferind dronei capacitatea de a evita formele de relief în timp ce reacționează instantaneu la amenințările inamice.
Orizont 2030: Standardizarea războiului de manevră pe scară largă
Thunder a fost concepută pentru a fi „atritabilă” (înlocuibilă cu costuri rezonabile), facilitând desfășurarea unor cantități mari de senzori și arme pe câmpul de luptă. Designul său modular permite dezasamblarea și transportul într-un container ISO standard de 40 de picioare, putând fi livrată rapid prin infrastructura terestră, maritimă sau aeriană. Primele teste de zbor sunt programate pentru anul viitor, software-ul fiind deja verificat pe aeronave surogat în ultimii doi ani. Dacă cererea din partea forțelor armate se menține, producția de serie va debuta în intervalul 2029-2030, marcând o schimbare radicală în modernizarea aviației de atac.
Actualitate
Strategia de supraviețuire a Forțelor Aeriene sub presiunea conflictelor: Generalul Wilsbach redesenează apărarea bazelor și viitorul instruirii piloților
Într-un context marcat de un buget record de 1,5 trilioane de dolari și de reluarea ostilităților cu Iranul, șeful Statului Major al USAF, Generalul Kenneth Wilsbach, propune o schimbare radicală de paradigmă: de la buncăre masive de beton la sisteme de apărare activă și simplificarea instruirii de zbor.
Primul an de mandat al Generalului Kenneth Wilsbach s-a dovedit a fi unul dintre cele mai turbulente capitole din istoria recentă a aviației americane. De la inversarea reformelor administrative anterioare până la gestionarea crizei din Orientul Mijlociu după prăbușirea armistițiului cu Teheranul, Wilsbach se află în centrul unei transformări structurale profunde. Într-o analiză recentă a provocărilor actuale, generalul a subliniat că noile realități ale câmpului de luptă, unde aeronave de miliarde de dolari sunt vulnerabile la sol în fața unor drone de câteva sute de dolari, impun măsuri imediate și inovatoare.
„Point Defense”: Noua specialitate militară în era dronelor kamikaze
Lecțiile învățate din conflictele actuale, inclusiv din utilizarea intensivă a munițiilor cu atac unidirecțional în Ucraina și a dronelor iraniene, au forțat USAF să creeze un nou domeniu de carieră: apărarea punctelor strategice. Conform generalului Wilsbach, expertiza în protejarea aerodromurilor împotriva unei game largi de amenințări – de la rachete balistice și de croazieră până la drone de mărimea unei palme – a devenit o prioritate critică.
„Trebuie să fim capabili să proiectăm forța de pe aerodromurile noastre. Dacă acestea sunt atacate constant de aceste sisteme, riscăm să fim paralizați”, a avertizat Wilsbach. Această nouă direcție marchează recunoașterea faptului că securitatea bazelor nu mai poate fi lăsată la voia întâmplării sau gestionată prin metode convenționale depășite.
Adio buncărelor de beton: Pariul pe energia dirijată și soluții „low-cost”
Într-o viziune care ar putea părea controversată pentru adepții fortificațiilor clasice, Wilsbach își menține scepticismul față de adăposturile ranforsate. Argumentul său este unul pur economic și tactic: orice structură care nu este îngropată la peste 30 de metri sub pământ poate fi distrusă de inamic.
„Nu vreau să cheltuim sume colosale pe buncăre. Economia favorizează apărarea spațiului aerian cu sisteme care pot intercepta proiectilele, nu construcția unor adăposturi care oricum nu se pot mișca”, a explicat generalul. În schimb, el propune un mix de soluții: de la plase simple și ieftine, capabile să oprească dronele comerciale, până la tehnologii avansate precum energia dirijată (lasere), bruiajul electronic și atacurile cibernetice asupra sistemelor de control inamice.
T-7 Red Hawk: Un singur avion pentru o generație nouă de piloți
În ceea ce privește viitorul instruirii, Generalul Wilsbach s-a declarat impresionat de manevrabilitatea noului avion de antrenament T-7 Red Hawk, construit de Boeing. Deși aeronava operează încă sub anumite restricții de viteză și unghi de atac, specifice fazei de testare, promisiunea este una de eficiență maximă.
Planul USAF este ambițios: utilizarea T-7 ca unic trainer, eliminând necesitatea trecerii prin două platforme diferite (T-6 și T-38). Această strategie ar reduce semnificativ timpul și costurile de instruire, permițând piloților să ajungă mai rapid la manșa avioanelor de luptă avansate. „Este mult mai ușor de pilotat decât un T-38. Mult mai ușor”, a subliniat Wilsbach, văzând în acest aparat cheia unei forțe aeriene mai agile.
Ultimatum pentru giganții industriei: Întârzierile F-35 nu mai pot fi ignorate
În ciuda succeselor operaționale recente ale avioanelor F-35 în teatrele de operații, problemele tehnice legate de actualizările Block 4 și TR-3 rămân un punct sensibil. Generalul a recunoscut că, deși capacitatea de luptă a unităților actuale nu a fost grav afectată datorită manevrelor logistice, răbdarea Pentagonului față de contractori este la limită.
„Avem nevoie ca Lockheed Martin și subcontractanții lor să accelereze livrarea unei platforme stabile care să funcționeze conform contractului”, a declarat ferm Wilsbach. Deși aeronavele actuale demonstrează o disponibilitate ridicată și lovesc țintele cu precizie, întrebarea care planează asupra forțelor aeriene rămâne: ce performanțe s-ar fi putut atinge dacă noile radare și sisteme de război electronic ar fi fost livrate la timp?
În replică, producătorul susține că modernizarea Block 4 reprezintă cea mai semnificativă evoluție a capacităților F-35 de până acum, cu peste 70 de upgrade-uri majore menite să asigure dominația aeriană în fața oricărei amenințări viitoare. Cu toate acestea, presiunea rămâne pe umerii industriei pentru a transforma promisiunile tehnologice în realități operaționale pe linia frontului.
Actualitate
Securitatea aeriană a SUA prinde contur la Philadelphia: Golden Defender va sprijini scutul antirachetă Golden Dome
Șantierul naval Hanwha Philly va demara construcția unei noi nave specializate în monitorizarea lansărilor balistice, botezată Golden Defender. Această unitate va deveni un pilon logistic esențial pentru funcționarea sistemului de apărare Golden Dome, proiectul ambițios care vizează protejarea întregului teritoriu american împotriva oricărei amenințări aeriene.
O soluție inovatoare bazată pe designul versatil al navelor NSMV
Decizia de a atribui acest contract șantierului din Philadelphia a venit după ce experții în management și buget au identificat un potențial ridicat în designul navelor multi-misiune pentru securitate națională (NSMV). Aceste nave, utilizate inițial pentru instruirea cadeților în academiile maritime, s-au dovedit a fi platforme extrem de adaptabile pentru diverse seturi de misiuni complexe.
Prin utilizarea unei linii de producție deja active, autoritățile americane au reușit să identifice rapid resursele necesare pentru a extinde construcția. Golden Defender va fi gestionată sub managementul combinat al Hanwha Philly și TOTE Services, aceasta din urmă având rolul de manager de construcție al navei. Noua unitate va servi direct Agenția de Apărare Antirachetă, având rolul de a monitoriza testele de armament străine și de a urmări traiectoriile lansărilor balistice.
Proiectul Golden Dome și viziunea unei protecții totale a spațiului aerian
Nava Golden Defender nu este doar un activ naval, ci o componentă vitală a politicii de restaurare a dominanței maritime americane. Aceasta va susține în mod direct Golden Dome, sistemul de apărare antirachetă care integrează o gamă largă de tehnologii, de la apărări antiaeriene tradiționale până la interceptoare amplasate în spațiu.
Anunțul vine într-un moment de expansiune pentru șantierul naval din Philadelphia, după ce recent a fost confirmată construcția a încă două nave de tip NSMV. Deși detaliile privind rolul specific al acestora în cadrul scutului Golden Dome au rămas inițial confidențiale, este clar că întreaga capacitate de producție a unității este acum orientată către priorități strategice de securitate națională.
Hanwha Group își consolidează poziția pe piața construcțiilor navale militare din SUA
Ascensiunea șantierului Philly Shipyard sub tutela grupului sud-coreean Hanwha marchează o schimbare importantă în industria de profil. De la achiziția sa în 2024, terminalul din Philadelphia a făcut trecerea de la construcția de nave comerciale către contracte guvernamentale de mare anvergură.
Obiectivul conducerii Hanwha este unul extrem de ambițios: creșterea capacității șantierului de la trei nave programate pentru acest an, la un ritm de 10 până la 20 de nave anual. Această expansiune vizează nu doar nave auxiliare, ci și nave de luptă, reflectând interesul tot mai mare al Marinei SUA de a colabora cu unitatea din Philadelphia pentru a-și diversifica și moderniza flota în fața noilor provocări globale.
-
Exclusivacum 4 zileIpj Prahova S.R.L., Grădinița de cadre -sezonul XXVII: Filozoful cu opincile de mall și neuronul de gang – Cazul Lăpădatu Lucian, între bere, bodycam și bășcălie juridică
-
Exclusivacum 4 zileClanul Incompatibililor: Cum a ajuns Cătălin Dobrescu să fie și jurist, și administrator, și „omul primarului” în același timp
-
Exclusivacum o ziDe la etilotest la plug: „Instructorul de etică” de la Blejoi trece pe tractor cu remorcă penală -Grădinița de cadre a IPJ Prahova– sezonul XXIX
-
Exclusivacum 3 zileIPJ Prahova S.R.L., sezonul XXVIII: laptopuri la amanet, telefoane evaporate și nași la butoane
-
Exclusivacum 3 zileCum să dai afară de două ori același polițist și tot să pierzi: Saga Cănărău vs. MAI – manual de prostie disciplinară
-
Exclusivacum 2 zileNoua lege a salarizării sau cum se reformează pe hârtie portofelul polițistului, la comanda calculatorului de la Ministerul Muncii
-
Exclusivacum 2 zileImaginile care au făcut diferența dintre „Nu am fost eu” și „Da, recunosc!”: un tractorist fuge, o cameră de bord îl prinde, poliția face restul
-
Exclusivacum o ziMAI, vânător de „scrisori obraznice”: cum a ajuns Aparatul Central să scotocească prin petițiile polițiștilor



