Connect with us

Actualitate

Familia Iohannis a pierdut definitiv casa din Sibiu  

Publicat

pe

 

Curtea de Apel Alba Iulia a decis, miercuri, ca două apartamente din Sibiu pierdute în instanță de Klaus și Carmen Iohannis, să redevină al persoanelor care le-u cumpărat de la statul român în anii ‘90, în calitate de chiriaşi.

 

În urmă cu o săptămână, Curtea de Apel Alba Iulia a încheiat judecarea dosarului în care locatarii a două apartamente din imobilul de pe strada Bălcescu din Sibiu, pierdut în instanţă de către preşedintele Klaus Iohannis, solicită să redevină proprietari ale locuinţelor respective pe care le cumpăraseră în anii ‘90 de la statul român în calitate de chiriaşi. Instanţa a amânat, pentru miercuri, pronunţarea deciziei în acest dosar, după alte amânări dispuse în timpul judecării acestuia, potrivit News.ro.

Curtea de Apel Alba Iulia a judecat recursul declarat de Baştea Rodica împotriva hotărârii Tribunalului Sibiu care a admis cererea de revizuire formulată de locatarii celor două apartamente. În acest dosar instanţa a dispus mai multe amânări până când la dosar au fost depuse diferite decizii ale instanţelor care au judecat cauza sau cauze care au legătură cu acaesta.

Procesul de revizuire privind cele două apartamente din imobilul de pe strada Bălcescu nr. 29 din Sibiu a început, potrivit informaţiilor de pe portal, în anul 2009, la Judecătoria Sibiu, iar apelul a ajuns la Tribunalul Sibiu. Procesul a fost suspendat în noiembrie 2010 până la soluţionarea procesului aflat pe rolul Curţii de Apel Braşov şi a ajuns apoi la Curtea de Apel Piteşti, care privea aceeaşi speţă.

Magistraţii Curţii de Apel Piteşti au respins, în 22 februarie, contestaţia în anulare făcută de către Klaus şi Carmen Iohannis, după ce aceştia au pierdut, prin sentinţă a Curţii de Apel Braşov, imobilul din centrul municipiului Sibiu. În plus, cei doi trebuie să achite cheltuieli de judecată către mai mulţi dintre intimaţii din proces.

Klaus Iohannis şi soţia sa, Carmen Iohannis, au pierdut casa din Sibiu în care este sediul unei bănci, în noiembrie anul trecut, în urma unei decizii a Curţii de Apel Braşov, după un proces care a durat mai mult de 16 ani.

Actualitate

Pentru Găgăuzia, chiar și pentru Transnistria, jocul francez poate fi efectiv o pierdere de timp

Publicat

pe

De

Emmanuel Macron a declarat că vrea să trimită trupe terestre în Ucraina. Într-un schetch de stand up, un comedian ucrainian a desenat prin umor situatia. Nu este un semn bun, glumea el, este un semn că Occidentul a renunțat la noi: „Germanii nu ne trimit niciun Taurus. [rachete], americanii nu ne trimit niciun ban, dar Macron își trimite armata, probabil ca să ne arate cum să ne predăm.» Este umor amar în acest al treilea an de razboi de agresiune al Rusiei împotriva Ucrainei.

Situația este într-adevăr incomodă – în Ucraina și nu numai. Armata rusă este în ofensivă aproape peste tot de-a lungul frontului. Apărarea sol-aer a Ucrainei primește prea puține muniții, motiv pentru care atacurile rusești la distanță lovesc puternic infrastructura critică din Ucraina.

Postura lui Macron – ca boxer pe rețelele de socializare, dar și ca potențial președinte de război – pare, așadar, aproape anti sistemică. Când toată lumea spune că nu se află în razboi cu Rusia, dar dorește ca Ucraina să înfrângă strategic Moscova pe campul de luptă (ce Dumnezeu o însemna asta, nimeni nu a explicat până acum!), Franșa doreste să trimite trupele sale pe linia frontului. Iată un macronism politic exceptional și fără discutie un model de comunicare care l-a propulsat pe președintele francez pe primele locuri ale bîrfelor din cafenele lumii. Napoleon măcar nu a anuțat invazia în Rusia, Parisul de astăzi o face cu surle și trâmbițe.

Realitatea este că după începutul atacul rusesc asupra Ucrainei, Franța a continuat să caute dialogul cu Kremlinul. Mai mult, Macron părea să adopte politica lui Sarkozy, care a purtat dialoguri spumoase cu Putin al rusiei, în opoziție cu tăcerea arogantă, socialist și plină de umori a lui Hollande, care practic a înghețat relațiile cu Rusia. Deci Franța lui Macron numai napoleoneană nu părea. Un joc subtil dar nereușit de dialog și de critică cu Rusia, a dus Franța la a fi criticată dur de partenerii săi europeni. Polonia găsise în sfîrșit calul de bătaie în Europa. În ceea ce privește livrările de arme, Parisul a rămas și rămâne cu mult în urma Berlinului. Dar acum, după toate bălbăielile posibile ale Parisului, când chiar și ajutorul SUA pentru Ucraina este blocat, Macron vrea chiar să-și trimită propria armată în Ucraina. Iată un boxeur capabil să lovească în zid, până la sânge. Al cui singe însă va fi, vom vedea în viitorul apropiat și ca urmare a evoluției situatiei de pe frontal de est.

Este foarte posibil ca președintele francez să dorească să trimită un semnal de ambiguitate strategică: Kremlinul nu ar trebui să fie prea sigur cât de obosit de război este cu adevărat Occidentul. Chiar dacă Parisul este puțin probabil să facă un astfel de pas de unul singur, amenințarea lui Macron trebuie să fie susținută de capabilități reale. Deci, la ce ne-am putea aștepta dacă cuvintele mari ale lui Macron ar fi urmate de fapt de acțiune? Cum ar arăta de fapt o astfel de operațiune? Ce impact concret ar putea avea Franța în Ucraina?

Forțele armate franceze sunt formate din trei armate: Armata spațială și de aviație cu avioanele sale de luptă Rafale și Mirage, Marina națională, a cărei navă amiral, portavionul Charles de Gaulle, navighează în prezent în largul coastei din Benin și, în cele din urmă, Armata terestră. Franța își menține, de asemenea, propriul arsenal de arme nucleare denumită Force de Frappe, fapt care îi permite să declare că este actor politci global. Franța, conform estimărilor semi-oficiale are 200 de focoase nucleare.

Spre deosebire de Bundeswehr germană, forțele armate franceze sunt capabile să ducă război chiar și fără un partener NATO. Scala teatrului de război este însă una limitată. Regimentele francezeterestre pot sustine doar 3 luni o ofensivă, pe un teritoriu egal cu cel al Bucureștilor. Mai mult, este necesară o întreagă logisitică pe care Franța, singură și fără aliați, și-o poate permite în avioane și transfer mecanizat, dar nu și financiar. Pentru Franța, prezența militară ordonată de către socialistul războinic Hollande în Africa a fost ruinătoare, practic falimentând finanțele hexagonului.

Armata terestră are acum doar două divizii de trupe convenționale la sol sub comanda sa, care constau din aproximativ 20.000 de soldați fiecare. Prin comparație, la sfârșitul Războiului Rece din 1989, armata franceză era formată din trei corpuri cu un total de 10 divizii (200 000 de soldați) și o unitate de acțiune rapidă. În timpul războiului împotriva terorii, Parisul a redus nucleul dur al forțelor sale armate la minimum. Termenul militar care definește aceasta strategie a armetei mici dar dense se cheamă „bonsai francez”.

Ca atare va prezentăm scenariile de deplasare a armatei franceze pe care revista elvețiană Neuer Zurche Zeitung (NZZ) prezintă scenariile cele mai previzibile sau plauzibile ale prezenței trupelor franceze în Ukraina sau în regiune. Comentariile despre fiecare scenariu aparțin mai multor specialiști în domeniu.

Scenariul 1: prezența francez dislocate la nord de Kiev pentru a preveni o invazie mixtă din Belarus. Acest aliniament ar permite ca Zelensky să mute naumite unități ale FAU de pe graniță pe frontul de est. Nu ar avea mare impact tactic, căci trupele franceze nu ar rezista unui contact real și de intensitate majoră cu trupele ruse. Oricât Franța se consideră membru NATO, în acest scenariu invocare articolului 5 din statutul alianței nord atlantice nu are nici un efect, pentru că prezența militară franceză nu se va afla sub mandat NATO. NATO, ca alianta militară, a comunicat deseori că nu se află în razboi cu Federația Rusă și că nu va trimite trupe în Ucraina sub steagul său. Ca atare, riscul unei confrutări directe Franța-Rusia crește exponential în acest scenariu. Și poate fi devastator pentru Paris.

Scenariul 2: rezerve franceze pe frontul Zaporojie pentru a împiedica Federația Rusă să spargă Nipru și pentru a sprijinii FAU. Acest scenario nu prevede nici un fel de spațiu de manevră. Dacă armata rusă sparge Niprul și înaintează, trupele franceze, fără mandat real european sau NATO nu pot să intre în contact direct militar, altfel vom discuta despre pierderi umane și materiale severe. Deși Franța, pe televizoare se declară egala Rusiei, declarând arogant că Moscova se teme de ea, orice expert militar onest va confirma inferioritatea tehnologică șu umană a contingentului francez deplasat în Zaporojie. Fără dubii că armata rusă va încercui și bloca contingentul francez, iar posibilitatea unei confruntări pe care Rusia să o decidă ca exemplu la adresa oricărei puteri euroepne, poate ușor deveni masacru.

Scenariul 3: trimiterea de trupe franceze în Odesa, la o baza militară la nord de oraș pentru a asigura libertatea de miscare a trupelor ukrainiene spre Moldova, dacă este necesar. Este interesant că acest scenariu confirmă starea de nervozitate/aroganță a lui Maia Sandu. De cateva săptămâni, președinta Maia Sandu a ridicat tonul la oricine critică opțiunile sale politice, devenind extrem de autoritară. Maia Sandu nu are capacitatea tehnică sau resursa politică de a impune o administrație autoritar europenistă, așa cum și-ar dori atât Paris cât și Berlin, dar are tonul ridicati și extrem de belicos la adresa poporului din Moldova.

Că Moldova nu este Ucraina lui Zelensky unde poliția secretă a regimului de la Kiev te arestează pe stradă, asta toată lumea o știe. Dar că prezența militară franceză la Odessa ar irita enorm Rusia, nimeni nu poate specula asupra severității acestei iritări. Ca să fim clari, transferul francez la Odessa nu ajută cu nimic stabilizarea frontului ucrainean. Astăzi când vorbim doar o linie de front cu peste 100 000 de soldați NATO, tehnologie militară și aviație pe măsură mai poate salva situația strategică din Ucraina. Altfel, conform specialiștilor, nimic și nimeni nu mai poate opri o noua ofensivă militară rusă sau victoria ei. De aceea acestă strategie a Odesse poate fi folosită de Franța doar pentru un proiect special, aprobat de Kiev și pentru care acesta nu are forțe militare la dispoziție. Daca acest scenariu se confirmă în următoarele luni, este clar că Maia Sandu este implicată decizional, alături de leaderii de la București în manevrele franceze. Iar pericolul pentru Chișinău poate deveni real, dacă Rusia doreste să dea o lectie Bucureștiului membru al NATO, prin Moldova.

Scenariul 4: desfășurare militară franceză direct în în Moldova, sprijin pentru armata locală în caz de provocări rusești. Pentru moment acest scenariu pare cel mai puți probabil. Deși în România se află deja un contingent de soldați francezi, cu tot cu ofițerii săi, în Moldova situația este complet diferită. O țară cu jumatate de populație rusofonă și ideologic situată la opusul politicilor europeniste ale lui Maia Sandu nu va fi francofilă niciodata. Ca atare resursele de asigurare a securității contingentului francez pot fi enorme, în raport cu beneficiile obținute, iar aparatul de securitate comandat de către Maia Sandu abia face față provocărilor ukrainiene sau rusești care au loc acum în mica sa republică, dar să se mai gândească că pot lupta pentru stabilizarea prezenței militare franceze. În aceasta cheie pot fi explicate și reacțiile baștanului din Găgăuzia, o regiune autonomă din Republica Moldova, doamna Guțul, care a amenințat cu secesiunea dacă Maia Sandu continua să escaladeze amenințările sale europeniste la adresa autonomiei culturale și economice a respectivei entități teritoriale. Așa cum se știe, Găgăuzia este locuită de o populație turcomană de religie creștin ortodoxă (de rit vechi), care a fost folosită permanent de către Moscova pentru a pune presiune politică pe Chișinău.

Specialiștii militari susțin că pentru Găgăuzia, chiar și pentru Transnistria, jocul francez poate fi efectiv o pierdere de timp. Nici rușii din Transnistria și nici turcomanii din Găgăuzia nu sunt singuri pe lume fiecare având protectori în regiune. Experții sustin că Maia Sandu va avea probleme reale de a explica de ce naționalismul șovin pro european este numai bun de folosit atunci când este îndreptat împotriva minoritățile etnice/lingvistice și religioase prietene Moscovei și rău când vine vorba despre criticile la adresa tendințelor autoritariste ale administratiei sale, sprijinite din plin de către diferite capitale europene. O dublă măsura pe care și Parisul, în cazul unei explozii militare în Moldova, va avea probleme să o explice.

H.D. Hartmann

Citeste in continuare

Actualitate

Ilie Șerbănescu rămâne în memoria elitelor ca un intransigent ce nu s-a închinat cântecelor de ledădă ale partenerului strategic

Publicat

pe

De

Ilie Șerbănescu a plecat puțin. Avea 81 de ani. Era măcinat de-o boală ascunsă, dar și de suferința că televiziunile i-au tăiat contractele de colaborare. Vocea lui era prea stridentă pentru universul globalist de azi. Explica originile și noile interese coloniale. Spunea lucrurilor pe nume. Avea argumente. Încă din tinerețe, studiase puterea de expansiune a multinaționalelor.

În ultima sa carte, „România, o colonie la periferia Europei,” regretatul economist susținea că, deși geografic se află la întretăierea drumurilor și intereselor marilor puteri estice, țara noastră a fost întotdeauna sub strânsoarea uneia dintre acestea, dar a reușit miraculos să supraviețuiască.

Ilie Șerbănescu n-a fost un didacticist economic. N-a privit de sus clasa de limbuți, care ridicau ode la prânz și seara democrației. L-am avut profesor, în anii ’92-’95, la Școala Superioară de Jurnalism! Zâmbea ironic, când ne vedea cât de înverșunați susțineam astrala putere a Americii. Eram visători. N-a încercat, niciun moment, să ne fărâme aripile! Un gânditor prudent, cu tolba plină de argumente, n-a îndrăznit să ne convingă de contrariul aspirațiilor. Vedea clar Noua Ordine Mondială, în contrast cu noi, care zăream zorii capitalismului, îmbrățișându-ne, ca o mamă bună.

Îmi amintesc, venisem de la o bursă de la Banca Mondială. Cred că eram în anul doi de studii. Mi-a pus creta-n mână și m-a îndemnat să explic colegilor ce înseamnă „drepturile speciale de tragere!” M-am fâstâcit, dar m-a ajutat. Era pentru prima oară când urcasem pe scena catedrei. Parcă uitasem tot ce am învățat peste Ocean. „Eu știu doar din cărți, dumneavostră ați avut privilegiul de a fi în inima lucrurilor, vă rog explicați!,” astfel m-a prezentat în calitatea de „știutor mai aplicat.”

Ilie Șerbănescu a primit cu mult înaintea noastră „Lumina.” A înțeles de tânăr că fracția dintre democrație și autoritarism e avatarul unui întreg colonial, prezentat în forme diferite. Fie că țările democratice, supuse noilor imperii, se cheamă „state emergente,” „țări în plină dezvoltare” sau chiar „partenere,” acestea sunt tot sclave, ca celelalte din totalitarism.

Nu purta în piept ca noi efigia libertății. Îi era greu să ne înțeleagă visele. Ne accepta, așa naivi. N-a fost posedat de adevărul său incorigibil, că orice putere necontrolată devine hegemonică. La recomandările noastre, premierul țărănist Victor Ciorbea i-a dat mandatul reformei. Iliuță, cum îi spuneau prietenii, nu era membru al niciunui partid din Convenția Democratică. Nici măcar secretară nu primise. Era un fel de fiu al ploii. Nimeni din executiv nu-l asculta, darmite să-l înțeleagă. Avea viziuni limpezi, când alții se ghiftuiau în spirala puterii.

Bunul Dumnezeu sa îl odihnească în liniște și pace pe Ilie Șerbănescu. A fost un om deosebit, un profesionist cu înalte standarde morale și cu mult simt al umorului. CondoleanȚe familieI. Veșnică pomenire!” – a scris fostul premier Victor Ciorbea

Obișnuia să facă mult sport. Iernile le petrecea cu partenera de viață pe munți, schiind, iar în verile caniculare, se dădea cu pluta pe Siret. Râdeam de temerarele sale acțiuni. Era de-un pitoresc diafan și de un scepticism incorigibil. Deși vedea totul sumbru, pe chipul său n-a coborât niciodată întristarea.
A privit mereu viața ca pe un șir de întâmplări. N-avea caustica fricii necunoscătorului, ci dimpotrivă, adrenalina învingătorului.

Se autoironiza. „Quod licet Iovi, non licet bovi” (ceea ce e permis lui Jupiter nu este permis boului) – avea să scrie în prefața lucrării publicistice: „Colionialismul actual și colonia sa România.” „E scrisă de unul dintre milioanele de boi ai noilor Jupiteri.” Ce rămâne în memoria noastră e că n-a încercat niciodată să convingă, deși era empatic. Punea argumentele pe tablă, iar fiecare înțelegea cât îl duce capul.

Îmi amintesc momentul în care m-a chemat pe holurile guvernului, spunându-mi că demisionează. „Nici birou nu mi-au dat!” Era vremea când un matador se pregătea în secret să negociez cu Banca Mondială un acord de împrumut în două faze: PSAL 1 și PSAL 2.

În ultimii ani, când nu colinda Grecia și nu se cocoța pe cei mai semeți munți ai patriei, se lupta pe televiziuni cu imperialismul. O serie de posturi l-au interzis pentru curajul de a spune lucrurilor pe nume. „Nea Ilie, pierdem publicitatea,” i se șoptea pe la colțuri. Mai mult, acestea nu-și puteau permite să tulbure liniștea hegemonului, să nu sară plutonierul ambasadei din bocanci. Doar România Tv a făcut excepția. Nu stigmatiza, dar explica limpede care e viitorul.

Ilie Șerbănescu rămâne în memoria elitelor ca un intransigent ce nu s-a închinat cântecelor de ledădă ale partenerului strategic. Știa că am schimbat o colonie cu alta. Repetăm, n-a încercat să ne facă guler iluziile. Avea poftă de viață. Doar o mișelească boală l-a cotropit, fără să creadă că el – om în putere – poate fi biruit. I-am fost printre ultimii interlocutori. Privea asfințitul cu seninătate, în ciuda durerilor groaznice. Își permitea chiar să facă glume.

Prin dispariția sa, lumea suveraniștilor a pierdut un patriot autentic, iar imperialiștii, un adversar de calibru. Un stoic mai puțin, ce mare brânză în cloaca globalistă?!

Mrius Ghilezan

Sursă foto: Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România

Citeste in continuare

Actualitate

Fuse iluzia susținătorilor AUR, a suveraniștilor

Publicat

pe

De

In fosta cetate de scaun a Târgoviștei, echipat corespunzător, în costumul lui Vlad Țepeș, liderul AUR a dezumflat un balon care plutea din ce în ce mai sus. A declarat răspicat că, cel puțin pentru moment, nu se gândește să candideze la alegerile prezidențiale. Și, senzațional, adăugând și afirmația că, într-o asemenea eventualitate, și-ar pierde poziția de președinte AUR. Ce l-a speriat?

Istoria întreagă este că George Simion a cochetat mult timp și încă o face cu Cozmin Gușă. Din proprie inițiativă, l-a plasat pe acesta pe o listă scurtă, anunțând că va fi măsurat alături de alții pentru o eventuală candidatură la poziția de primar general al Capitalei. La rândul său, Cozmin Gușă a cochetat cu această perspectivă, dar a pus două condiții. În eventualitatea în care va face acest pas, va candida ca independent și nu ca membru al partidului. A doua condiție, rostită repetat și cât se poate de apăsat, a fost ca și George Simion să-și asume în mod explicit candidatura la prezidențiale. Sondajele s-au făcut, Cozmin Gușă a ieșit pe primul loc și cu un procent superior lui Nicușor Dan, care îl făcea extrem de competitiv și în raport cu Piedone. Din acel moment, condițiile puse de acesta au fost activate. Ambele condiții făceau sens.

În definitiv, principalul motiv, așa cum mi-a mărturisit de nenumărate ori, care l-a determinat pe Cozmin Gușă să facă acest pas în definitiv riscant pentru statutul său de analist politic și pentru poziția pe care o deține în epicentrul grupului Gold FM, a fost acela că, suveranist fiind, era convins că, în acest fel, avea să mărească semnificativ punctajul în București al partidului AUR, cu atât mai mult cu cât în Capitală organizațiile acestuia acționează mai slab decât în alte localități. Dacă ar fi câștigat Primăria Generală a Capitalei, ar fi fost cu atât mai bine pentru succesul general al AUR în alegeri.

În al doilea rând, era logic să solicite o mișcare în tandem. Cu alte cuvinte, și George Simion avea obligația să-și asume explicit sarcina extrem de grea de a bate electoral la porțile Cotroceniului. Liderul AUR nu a promis nimic. Așa că nu i se poate imputa faptul că s-ar fi răzgândit în ultimul moment. Al doilea om din AUR, Lulea, l-a luat peste picior pe Cozmin Gușă anunțându-l public că partidul are un candidat, altul, și va merge pe mâna acestui în Capitală. Iar George Simion nu a ripostat. A tăcut mâlc. La Târgoviște însă, a anunțat cât se poate de ferm că nu se gândește să candideze la prezidențiale. Și a adăugat, în mod aparent surprinzător și chiar senzațional, că dacă ar candida există riscul de a pierde poziția de președinte al partidului.

Așadar ce-l sperie pe George Simion? Care este raționamentul pe care l-a avut în vedere? Maestrul Ion Cristoiu îi bate lui Simion obrazul și consideră că acesta evită să-și asume o bătălie decisivă pentru adjudecarea puterii politice și preferă să lase deschisă posibilitatea de a colabora în final cu una sau mai multe dintre formațiunile aflate pe scena politică, pentru a ajunge la putere. Alți comentatori insinuează sau afirmă răspicat că George Simion este șantajat sau șantajabil. Eu unul am un alt punct de vedere.

Toți conducătorii unor partide semnificative, care au candidat fără succes la funcția prezidențială, și-au pierdut statutul de președinți ai respectivelor formațiuni politice. Unii chiar, sub diverse pretexte, au fost aruncați după gratii. Fără alte interpretări, afirmația lui George Simion consecutivă celei că nu s-a hotărât să candideze vizează acest scenariu. Și anume că dacă va candida și nu va reuși, colegii săi îi vor face vânt. Va împărtăși soarta celorlalți președinți de partide care au pierdut locul întâi în cursa prezidențială.

Există și analiști mai răutăcioși care au insinuat faptul că dacă Cozmin Gușă ar câștiga o competiție în care aparent pleacă fără prea mari șanse, pentru că vine târziu și susținerea AUR în București este insuficientă și nu se prea știe de unde altundeva ar mai aduna suficienți votați, ei bine, dacă totuși câștigă, în plan psihologic victoria sa ar fi atât de spectaculoasă încât l-ar putea detrona pe George Simion și i-ar putea lua acestuia locul în fruntea AUR. Este imposibil.

Nu se poate repeta scenariul la capătul căruia Petre Roman a fost aruncat peste bord de la șefia Partidului Democrat, locul său fiind preluat în forță de Traian Băsescu, care și-a asumat riscant și a câștigat lupta pentru Primăria Generală a Capitalei. Traian Băsescu era bine conectat la partid, cunoștea temeinic toate organizațiile sale, în timp ce Cozmin Gușă este un outsider în raport cu centrele de putere AUR.

Așa că și această ipoteză cade. Fuse și se duse. Fuse iluzia susținătorilor AUR, a suveraniștilor, între care mă număr și eu, că prin intrarea în horă a lui Cozmin Gușă susținut și de ceilalți analiști Gold, Capitala ar fi avut șansa unui primar general puternic, iar AUR ar fi primit impulsul necesar pentru a câștiga detașat alegerile din acest an. Dincolo de asta, sunt numai vorbe.

Sorin Rosca Stanescu

Citeste in continuare

Aveți un PONT?

ARTEHNIS

Cel mai complet ziar de investigații dedicat cititorilor din România.
Aveți un pont despre fapte de corupție la nivel local și/sau național?
Garantăm confidențialitatea!

Scrie-ne la Whatsapp: 0735.085.503
Sau la adresa: incisiv.anticoruptie@gmail.com
Departament Investigații - Secția Anticorupție

TOP KINETO MEDICAL Ploiesti

Știri calde

Exclusiv4 ore ago

Breaking News/Dupa ce a fost bătut cu simț de răspundere, coruptul putinist „Capitan la 15 ani”,  a stabilit un nou record mondial la…fuga

Politist corupt pensionar, fost sef al SERVICIULUI ARME, EXPLOZIVI ŞI SUBSTANŢE PERICULOASE si fost sef al Serviciul Județean Anticorupție Prahova a...

Exclusivo zi ago

Capii rautatilor sunt in aparatul central iar DOP si comisiile de la IPJ, doar pionii dirijati sa va faca paguba!

Din greseala in greseala, spre victoria ( paguba) finala, dezvaluie Emil Pascut de la sindicatul Diamantul. Sau cum s-au transformat...

Exclusiv2 zile ago

In 2018 și 2019 numărul pensionărilor în Poliție, Jandarmerie, ISU este vădit insignifiant în raport cu creșterile bruște din anii următori, 2020, 2021, 2022, 2023!

Am extins investigațiile vizând dinamica pensionărilor de la Poliția Română, la Jandarmeria Română și Pompieri. Trebuie să mărturisesc întâi că...

Exclusiv2 zile ago

De ce le este rușine unor șefi din Poliția Română să poarte uniforma?

O simplă poză la prima vedere cu o oarecare activitate a Carabinierilor italieni la care sunt prezenți la fața locului...

Exclusiv3 zile ago

WHITE TOWER 30/Primele „victime” din IPJ Prahova incep sa apara in urma dezvaluirilor ziarului Incisiv de Prahova

Țeapa imobiliară de la WHITE TOWER nu înseamnă doar cea mai mare fraudă din istoria Ploieștiului, acoperita de politisti corupti...

Exclusiv3 zile ago

Ipocrizia lui Ciolacu sau cum trecutul urmareste pe oricine

In 27.11.2023, Marcel Ciolacu declara la o conferinta ca el, ca prim-ministru, nu are informatiile atat de repede, ca sa...

Exclusiv4 zile ago

Unele  perle sunt generate la mari adancimi, in cazul de fata „in putul gandirii”/Viceprimarul Mihai Savu – fost Presedinte PSD Comarnic -raspunde presiunilor la care este supus

Va dezvaluiam cum primarul și viceprimarul din Comarnic au anunțat intenția de a renunța la PSD și de a candida...

Exclusiv4 zile ago

B.A.O.L.P./Poliția Română a rămas de peste 25 de ani singura instituție de poliție din Europa căreia i-a fost „amputat cel mai puternic braț” în lupta cu infracționalitatea și fenomenul violenței urbane

Brigada de Asigurare a Ordinii și Liniștii Publice a fost unitatea specializată din cadrul D.G.P.M.B. responsabila cu asigurarea și restabilirea...

Exclusiv4 zile ago

Asistăm neputincioși la eutanasierea Poliției Române!/G-ral maior rez Cristian Marian Gomoi: România nu își merită polițiștii!

„POLIṬIA ROMÂNĂ MACELĂRITĂ DE CLASA POLITICĂ , ATENTAT LA SIGURANȚA NAȚIONALĂ! De ani buni asistăm la distrugerea controlată a Poliției...

Exclusiv5 zile ago

WHITE TOWER (XXVIV)/Realitățile scandalului WHITE TOWER scoate la iveala infioratoarea mafie de la IPJ Prahova/SE SPARGE BUBA?/Politisti corupti utilizati pentru protejarea „TEPARILOR”

Ce rețele mafiote ar fi trebuit să beneficieze de protecție? Raspunsul il gasim la IPJ Prahova!  Gruparea infracțională care a...

Exclusiv6 zile ago

Polițiștii au dreptul la decontarea/asigurarea de către angajator a unor dispozitive de corecție a vederii

Conform legislației interne în vigoare polițiștii au dreptul la decontarea/asigurarea de către angajator a unor dispozitive de corecție a vederii,...

Exclusivo săptămână ago

DEBANDADĂ TOTALA LA PENITENCIARUL PLOIESTI DIN PRAHOVA!/Spectacolul continua la pușcăria din urbea lui Caragiale.

După ce acum câteva zile, un angajat a sărit la gâtul directoarei economice, gravida in cinci luni, pentru anumite nemulțumiri,...

Exclusivo săptămână ago

FOTO /WHITE TOWER (XXVIII)/Cătălin STAVRI îl denunță pe Mihai LUPU, deși nevasta și mama sa primiseră apartamente- șpagă!

Scandalul WHITE TOWER este departe de a se termina prea curând. Procurorii fac audieri pe bandă rulante, iar surse judiciare...

Exclusivo săptămână ago

Ce ciolaceli mai face Doloiu/Curtea de Apel Ploiesti nu a tinut cont de autoritatea lucrului judecat de cea mai inalta instanta de judecata din Romania, Inalta Curte de Casatie si Justitie – ICJJ, instanta superiora ierarhic CA Ploiesti

Revenim cu noi informatii, ce ne-au parvenit la redactie, despre vrajelile lui Doloiu Gheorghe in piata imobiliara buzoiana, uzand de...

Exclusivo săptămână ago

In noul acord de serviciu la MAI, o taxa de smecherie, un bir asupra neafiliatilor sindicali, de 0,5% din salariul lunar, care sa fie impartita intre federatii?

Cum s-a transformat FSNPPC-ul lui Zelca in Federatia Haiducilor din MAI, dezvaluie Emil Pascut de la sindicatul Diamantul. „Zelca si...

Partener media exclusiv

stiri actualizate Raspandacul

Parteneri

Top Articole Incisiv

error: Articolele nu se pot copia!