Actualitate
Spionul român ca activist de partid
„Îmi place această muncă şi o simpatizez”, scria în cererea să de angajare în Securitate, în 1957, un viitor bizar şi repede trecător şef al spionajului românesc. Nu ştia nicio limba străină, dar era numit şeful agenturii externe, iar când „a fost făcut mare”, s-a speriat de moarte şi şi-a dat demisia (după care, peste câţiva ani a fost rechemat şi făcut şef şi mai mare). Şi totuşi, spionajul românesc nu s-a redus la asemnea secvenţe groteşti, deşi nici ele nu au lipsit. Dovezi generoasă ne dă temeinicul şi rigurosul istoric Florian Banu, care atacă temerar, într-o carte voluminoasă, (şi care, aflăm, a fost mult mai mare înainte de tipărire), subiectul pe cât de gingaş şi de incitant, pe atât de greu de ştiut şi povestit, al spionajului la români. De ce temerar, gingaş, dificil? Pentru că:
1. Sinteze istorice pe tema în chestiune nu s-au prea scris;
2. Documentaţia trebuincioasă nu prea e, forţamente, la îndemână (multă informaţie a fost distrusă ori e încă ascunsă);
3. Perioada tratată – cea a regimului comunist – a fost, prin însuşi A.D.N.-ul lui, şi foarte secretoasă, şi foarte disimulată (inclusiv în documente oficiale dintre cele mai importante);
4. Fiind vorba de lucruri foarte apropiate de vremea de azi (cu protagonişti care trăiesc, poate şi cu acţiuni care încă „lucrează”), secretul absolut e de la sine înţeles.

„Lucrătorul de Securitate”, pe care Nicolae Ceauşescu îl vedea „un activist de partid într-un domeniu special”, nu era evident asemenea spionului-vedetă din cărţile şi filmele poliţiste (nici colegii lui occidentali nu sunt chiar aşa), adică mahmur dimineaţă după o băută şi o bătaie pe cinste, cu nişte isprăvi de-a lungul zilei – ceva documente sustrase contacte, urmăriri etc., iar seară, cină intimă într-un local discret cu iubita ori secretara bossului unei mari companii. În cele patru decenii de existenţa, spionajul comunist românesc a fost încercat, uneori în mod acut, de o dilema de-a dreptul hamletiană, formulată tranşant în termenii revoluţiei culturale chineze: „experţi sau roşii”? Oricum, garnitură de aur de intelligence din interbelic cam dispăruse (în frunte cu şeful ei, legendarul Moruzov) în perioada agitată care a urmat: manevrele ascunse ale lui Carol al ÎI-lea, rebeliunea legionară, poliţele plătite de Antonescu şi, apoi, marile epurări de după 23 august 1944, 6 martie 1945, 30 decembrie 1947. Iar la un alt personaj mitic al Serviciilor externe ale vremii, Eugen Cristescu, puterea comunistă a apelat prea puţin.
În structurile de spionaj abia născânde au fost băgaţi în grabă, multă vreme, tineri „cu origine sănătoasă”, majoritatea fii de ţărani săraci de prin Oltenia sau Moldova, îmbrăcaţi în grabă în haina militară şi şcoliţi cât s-o putea. Apoi, împrăştiaţi, pe funcţii, pe „spaţii”, pe misiuni. Textele temuților șefi ai Securităţii externe abundă în agramatisme şi construcţii de tot hazul, demne de Urmuz sau Ionesco, dar care trădează, nu o dată, şi oportunismul, „fugă de răspundere” – cum se zicea, indecizia calculată în luarea unei decizii. Generalul Pintilie: „Tov Guţan şi tov Popescu D-tru va chema la direcţie pe tov Duicaru (sic) şi veţi prelucra cu el […]. Pe viitor dacă vom merge pe drumul greşit, nerespectând hotărârile direcţiunii, va fi scos din muncă”. Generalul Al. Drăghici: „Există poziţia această de a merge în coadă elementelor înapoiate”.
Altă piatră de moară „în calea bunei desfăşurări a acţiunilor” erau relaţiile mereu nesigure şi riscante între partid şi Securitate, doi centri de putere care se temeau unul de altul şi se suspectau reciproc încercând, fiecare, să şi-l subordoneze pe celălalt (în general, confruntarea o câştigă mereu partidul). În ultimii ani ai regimului, relaţiile lui Nicolae Ceauşescu cu Securitatea se deterioraseră serios, iar secretarul general nu mai avea încredere în instituţie. „Ne aruncă informaţiile în ochi”, îşi amintea generalul Pleşiţă. Şi care mai povestea cum comandantul suprem se răstea jignitor: „Plecaţi de-aici cu agentura voastră nenorocită şi penetrată de legionari”.
Cartea istoricului Florian Banu este scrisă într-o viziune şi pe un ton de remarcabilă obiectivitate, spre deosebire de noianul de pamflete virulent anticomuniste, dar inconsistente ştiinţific care au inundat istoriografia momentului, dar şi documente oficiale, purtând chiar binecuvântare prezidenţială. Nu este, de aceea, exagerat să vedem în această carte un model de cum trebuie abordată de către istorici – şi nu numai – trecutul imediat, încă atât de fierbinte. Corneliu Vlad
Actualitate
Sardinia: Acolo unde piloții de vânătoare învață să gândească, nu doar să zboare
Actualitate
Startup-ul Shield AI dezvăluie X-BAT, un nou concept de dronă de luptă cu inteligență artificială
Actualitate
Armata SUA intensifică producția de piese 3D, depășind restricțiile de proprietate intelectuală
Lipsa drepturilor de proprietate intelectuală asupra multor componente ale echipamentelor militare împiedică armata să le reproducă rapid și eficient prin imprimare 3D. Astfel, armata intenționează să producă singură mai multe piese.
Armata SUA întâmpină dificultăți în reproducerea și imprimarea 3D a pieselor necesare pentru arme și platforme, deoarece nu deține proprietatea intelectuală a acestora. Din acest motiv, armata ar putea începe să fabrice mai multe piese prin imprimare 3D, fără a utiliza proprietatea intelectuală a furnizorilor, a declarat șeful interimar al Comandamentului de Materiale al Armatei, pentru Breaking Defense.
Lipsa proprietății intelectuale, o problemă costisitoare și timidă
Generalul-locotenent Christopher Mohan, comandantul adjunct și comandantul interimar al AMC, a declarat că industria nu ar trebui să fie surprinsă dacă armata va începe să producă mai multe piese prin imprimare 3D, fără a utiliza proprietatea intelectuală a furnizorilor. Scopul este de a repune în funcțiune tancurile, elicopterele și alte platforme mai rapid. El a recunoscut că acest lucru face industria „îngrijorată și obosită”, dar a adăugat că a fost transparent cu furnizorii cu privire la dificultățile armatei.
„Nu mai putem aștepta”
„Am fost foarte deschiși cu ei și i-am spus ieri unuia dintre partenerii noștri din industrie, nu fiți surprinși dacă veți vedea că facem lucruri pentru că nu putem aștepta. Nu putem aștepta”, a declarat Mohan într-un interviu acordat la conferința anuală AUSA de săptămâna trecută.
„Recunosc că proprietatea lor intelectuală este proprietatea lor intelectuală”, a spus Mohan despre furnizori. „Ne este rușine că nu am cumpărat-o de la început, ceea ce este o prostie, o misiune prostească.”
Exemplu concret: O valvă de anvelopă
Ca exemplu, Mohan a spus că, în urmă cu câteva luni, unul dintre vehiculele armatei nu funcționa din cauza unei probleme provenite de la o mică valvă din anvelopă, așa că a cerut furnizorului principal datele tehnice pentru a face inginerie inversă asupra valvei. Cu toate acestea, furnizorul nu deținea datele tehnice, deoarece aparțineau celui care a fabricat valva cu aproximativ două sau trei niveluri sub principal, așa că a durat și mai mult pentru a repara piesa.
„Nu putem trăi așa, nu-i așa? Așa că, din nou, am spus să nu fiți surprinși dacă începem să facem lucruri”, a spus Mohan, adăugând: „trebuie să existe un fel de model care să spună: ‘Hei, putem cumpăra drepturile doar pentru piesa pe care trebuie să o imprimăm. Nu trebuie să cumpărăm întregul sistem de vehicule sau orice altceva.”
Progrese în imprimarea 3D la scară largă
Deși lipsa deținere a proprietății intelectuale a furnizorilor rămâne o problemă pentru armată, Mohan a spus că armata a făcut progrese în utilizarea fabricației aditive la scară largă. Ca parte a unuia dintre „sprinturile” de imprimare 3D ale armatei, serviciul este pe cale să creeze 60 de piese în 60 de zile, deși Mohan nu a precizat pentru ce vor fi piesele. De obicei, ar dura săptămâni pentru a face o singură piesă.
În plus, serviciul a creat un depozit digital care are piese „simpliste” care sunt ușor de imprimat pentru soldații de pe câmpul de luptă, cum ar fi grile de ventilator, mânere de uși și multe altele.
„Este un magazin containerizat. [Soldații] au putut să treacă prin rețelele tactice până la capăt, să se conecteze la depozitul digital, să descarce piesa și să o imprime pe teren, așa că știm că funcționează”, a spus Mohan. „Nu este atât de ușor pe cât ne-am dorit, dar știm că avem capacitatea de a face asta.”
Economii substanțiale și piese mai rezistente
Secretarul armatei, Dan Driscoll, a făcut ecou sentimentelor lui Mohan, arătând unei mulțimi de la AUSA o aripioară pentru rezervorul de combustibil extern al unui Black Hawk pe care serviciul a creat-o fără proprietatea intelectuală a companiei.
„Acest lucru poate suna banal, dar simpla posibilitate de a ne face sau repara propriile piese poate economisi milioane de dolari și poate salva vieți”, a spus Driscoll în timpul discursului său de deschidere la AUSA săptămâna trecută.
„Sunt construite ieftin, așa că se strică des. Furnizorul percepe peste 14.000 de dolari pentru o înlocuire. Echipa noastră o poate face mai bine. Au scanat-o 3D, au făcut inginerie inversă, au imprimat prototipuri și au efectuat validarea structurală în doar 43 de zile”, a adăugat el, ținând piesa în mână.
El a spus că armata a reușit să fabrice piesa cu puțin peste 3.000 de dolari, adăugând că piesa fabricată de armată era „cu 300% mai puternică și cu 78% mai ieftină”.
Autorizarea soldaților de a repara pe câmpul de luptă
În plus, în septembrie, Driscoll a dat soldaților autoritatea de a repara ceea ce trebuie reparat pe câmpul de luptă, în cadrul anumitor linii directoare create de armată.
De exemplu, dacă există un risc mic de a repara ceva, soldații nu trebuie să treacă printr-un proces birocratic mai înalt pentru a obține aprobarea, dar dacă există un risc „mediu” sau „mare”, soldații vor trebui să treacă printr-un proces de aprobare lung. Acest nou sistem este benefic, a spus Mohan, deoarece anterior exista o abordare „unică pentru toți” pentru a obține aprobarea de a repara ceva pe teren, astfel încât soldații nu puteau repara nimic, chiar dacă era „risc scăzut”.
„Sunt în armată de mult timp. Nu am văzut niciodată pe nimeni să aibă probleme pentru că a reparat ceva, nu-i așa? a spus Mohan. „Trebuie să schimbăm modul în care gândim.”
-
Exclusivacum 4 zileBurcu acuză: „SNPP transformă angajații în carne de tun pentru răzbunări personale! – Nu apără, ci exploatează!”
-
Exclusivacum 16 oreCircul Teoroc își joacă ultima reprezentație: Lacrimi sindicale pentru „Finu” și un grad de chestor confiscat de la obraz!
-
Ancheteacum 4 zileANP liniștește spiritele: Salariile polițiștilor de penitenciare nu sunt în pericol, restructurările nu implică disponibilizări
-
Administratieacum 2 zileBăicoi: Primăria asigură verificări gratuite ale instalațiilor de gaz, prioritizând siguranța locuitorilor
-
Administratieacum 4 zilePenitenciarul de Femei Ploiești – Târgșorul Nou: O abordare proactivă pentru reintegrarea socială, cu beneficii concrete pentru angajatorii din Prahova
-
Exclusivacum 3 zileProtest divizat în penitenciare: Acuzații de deturnare și manipulare în SNPP – Reacția polițiștilor de penitenciare
-
Exclusivacum o ziPenitenciarul Ploiești si eternul Valentin Matei: Comisar-Șef, influencer de ocazie și păzitorul mistic al mormanului de gunoi
-
Exclusivacum 3 zileJilavawood: Minciuni, padocuri și proteste de carton – Clanul Teoroc joacă teatru ieftin pe scena Justiției!



