Actualitate
De ce ne mai trebuie Parlament și Guvern dacă avem C.S.A.T.?
Evaziunea fiscală, mita, traficul de influență, minciuna, furtul, înșelăciunea sunt manifestările și instrumentele cu care operează majoritatea pripășiților noului tip de societate, care, din punct de vedere moral, ne-au întors în epoca feudală. Și n-ar fi posibile dacă spoiala de cultură, lipsa de profesionalism și mediocritatea cronică, afișate de la „vlădică la opincă”, într-o lume dominată de ipocrizie și substituție a valorii cu imbecilism șmecheresc, n-ar caracteriza societatea și n-ar încuraja manifestarea șmecheriei imorale ca o alternativă viabilă ce garantează parvenirea. Trăim într-o lume cu susul în jos în care logica și adevărul sunt servite cu picătura, din când în când, printre alții și de către Curtea Constituțională, care, ca și un pacient în covalescență, mai zvâcnește din când în când, atenționând că este încă vie. Numai că din ce în ce mai rar și apatic.

Cantonați într-un perpetum mobile, din care nu mai evadăm, caracterizat de prezența eternelor figuri politice ce reprezintă veșnicul colac de salvare de la înecul în hârdăul imens în care tot ei ne-au introdus, părem că deținem recordul imbecilismului, înâpățânându-ne în prostia de a trata ca salvatori pe cei care ne-au aplicat capete în gură, șuturi în organele genitale sau ne-au pus bocancul cazon pe grumaz, încât abia mai respirăm. Creduli până la fanatism, trăim din promisiuni iluzorii, îmbătați cu minciună, fericiți când „aleșii” noștrii își etalează averile incomensurabile obținute prin furt și ne sfidează cu opulența, atât ei cât și beizadelele lor inculte și imbecile, pripășite prin Parlament, Guvern, administrație (chiar și SRI), pe care le transformăm în V.I.P.-uri mondene și din imbecili în valori.
Într-un astfel de decor sinistru, dominat de prostie, în care încălcarea drepturilor cetățenești, constituționale, a devenit ceva firesc – pentru că turma habar n-are ce drepturi are, darămite să mai ceară și respectarea lor -, croșeele Curții Constituționale, aplicate în plexul uriașului colos SRI, ridicat prin toleranța extremă a cetățeanului, aproape că n-au efecte, fiind anihilate de puterea promovată și instalată cu binecuvântarea aceluiași SRI omniprezent și omnipotent. Se pare că într-o societate dominată de mediocritate și ignoranță, Constituția, legile și drepturile fundamentale umane, pentru putere și serviciile vasale, sunt jaloane de plastic, ușor de înlăturat, pentru că nu există o reacție pe măsură, ci doar palide scâncete, ale unei mass-medii mercenarizate și aservite și a unei societăți civile muribunde, ce se aud de după draperiile sălii unde are loc marea reprezentație a exercitării puterii.
Curtea Constituțională a decis că interceptările SRI sunt neconstituționale și, logic, acestea nu mai pot constitui probe în toate dosarele aflate pe rolul instanțelor (principiul cauzelor pendinte). În consecință, cu excepția cazurilor care privesc siguranța națională (delimitate strict prin art. 3 din Legea 51/1991 a siguranței naționale), SRI nu mai are dreptul să efectueze interceptări, nici direct, nici ca „prestator de servicii” prin intermediul tehnicii din dotare. Că sunt necesare investiții în tehnică de interceptare și recrutare de personal; că centrul de interceptare, împreună cu aparatura și personalul, aflat în subordinea SRI, trec sub control civil și vor fi subordonate Parlamentului, Guvernului ori Ministerului Justiției, sunt variante imperative, logice și incontestabile, care nu permit prea multă marjă de interpretare și nici abordări paranoia de faliment al justiției civile.
Și totuși, miniștrii și specialiștii Guvernului Cioloș, pozând în analfabeți care, chipurile, n-au înțeles, nici literar, nici în spiritul constituției, Decizia Curții Constituționale cu privire la eliminarea totală a SRI din ecuația interceptărilor din cazuzele ce nu privesc siguranța națională, încearcă o nouă cacealma tipic dâmbovițeană, în care SRI nu va mai proceda, direct, la efectuarea interceptărilor, ci, indirect, va asigura aparatura și personalul (și, automat, arhivarea !) necesare efectuarii interceptărilor. Adică, vor nu vor, Parchetele vor depinde tot de SRI, de certificatele ORNIS, de „filtrele” militare și de tehnica din dotarea SRI, care, în orice circumstanță, oricât de restrictivă ar părea, e evident că garantează SRI acces la toate interceptările efectuate de organele de cercetare penală, pentru că ei rămân proprietarii și administratorii serverelor în care se salvează și stochează informația. Prin această șmecherie decizia Curții: „…este justificată opţiunea legiuitorului ca mandatul de supraveghere tehnică să fie pus în executare de procuror şi de organele de cercetare penală, care sunt organe judiciare, conform art.30 din Codul de procedură penală, precum şi de către lucrătorii specializaţi din cadrul poliţiei, în condiţiile în care aceştia pot deţine avizul de ofiţeri de poliţie judiciară, în condiţiile art.55 alin.(5) din Codul de procedură penală„, devine una formală, inaplicabilă, un fel de struțo-cămilă generată de interpretarea subiectivă a noțiunii de „punere în executare”, care, în opinia „specialiștilor” guvernamentali înseamnă interceptarea convorbirilor sau mesajelor de către organele de cecetare penală, cu tehnica din dotarea SRI, stocând informația pe serverele SRI, servere care râmân în patrimoniul si administrarea SRI. Păi, în aceste condiții, cine naiba rămâne posesorul tuturor informațiilor ? Cine poate opri „valorificarea” lor neoficială ? N-ar fi mai sigure, în aceste circumstanțe, chiar serverele „Google” sau „Yahoo”, neutre în luptele pentru putere din România ? Având în vedere „antecedentele” (porția sufocantă de stenograme furnizate mass-media înainte ca dosarele să fie făcute publice și manipulările din campaniile electorale), cu siguranță că ar fi mai sigure serverele „Google” și „Yahoo” !
Deci, prin ordonanța de urgență, prin care, inexplicabil, Guvernul Cioloș s-a grăbit să prelungească nu să clarifice, starea de incertitudine privind aplicarea constituției sau încălcarea drepturilor constituționale, nu numai că nu s-a tranșat problema beneficiarului informațiilor, ci a fost complicată și mai mult. Astfel, grăbindu-se să intervină (clar în favoarea SRI nu a Constituției și cetățeanului) Guvernul încalcă flagrant Constituția, emițând o ordonanță într-un domeniu în care nu avea competență materială. Pentru că, conform art. 73, alin. (3) din Constituție, în cazul legilor organice, guvernul poate interveni doar în situația în care, prin reglementările pe care le conțin, actele normative emise „au consecințe pozitive în domeniile în care intervin” (Decizia C.C.1.189/2008). Or, despre ce consecințe pozitive putem vorbi când ordonanța guvernului asigură, în continuare, arhivarea de către SRI a interceptărilor realizate de organele de cercetare penală, adică acces la informații ? Nu e evidentă neconstituționalitatea ordonanței ?

Și, ca de obicei, devenit o cutumă în România, nimic nu se poate realiza fără Consiliul Suprem de Apărare a Ţării (CSAT). Un organism care, prin aportul ex-președintelui Traian Băsescu și-a lărgit infinit competențele și a devenit o putere paralelă, ce substituie, în mod curent, Parlamentul României. Rămasă fără urmări și fără o reacție pe măsură, șmecheria CSAT de a aduăga la o lege emisă de Parlament (la art. 3 din Legea 51/1991, au fost adăugate, prin decizia CSAT, noi atribuții SRI), noi prerogative, ce au permis SRI să efectueze acte de cercetare penală, deși contravin Legii 14/1992 și Constituției, cutuma a fost preluată și reînviată și de noul Președinte, Klaus Iohannis, acesta reacționând prompt la Decizia CSAT ce vizează direct încălcarea atribuțiilor constituționale de către SRI, prin convocarea CSAT. Deși potrivit art.119 din Constituție, CSAT „organizează şi coordonează unitar activităţile care privesc apărarea ţării şi securitatea naţională, participarea la menţinerea securităţii internaţionale şi la apărarea colectivă în sistemele de alianţă militară, precum şi la acţiuni de menţinere sau de restabilire a păcii”, are atribuții strict limitate, întrunit, de urgență – de parcă ar fi apărut o problemă de siguranță națională -, CSAT a analizat și s-a pronunțat, avizând favorabil Ordonanța Guvernului Cioloș privind măsurile aprobate în urma Deciziei nr. 51/2016 a Curții Constituționale. Și asta în condițiile în care, potrivit art. 4, lit. d) din Legea 415 din 27 iunie 2002, CSAT avizează proiectele de acte normative iniţiate sau emise de Guvern privind: „securitatea naţională; organizarea generală a forţelor armate şi a celorlalte instituţii cu atribuţii în domeniul securităţii naţionale; organizarea şi funcţionarea Consiliului Suprem de Apărare a Ţării; pregătirea populaţiei, a economiei şi a teritoriului pentru apărare; propunerile de buget ale instituţiilor cu atribuţii în domeniul securităţii naţionale; alocaţiile bugetare destinate ministerelor şi serviciilor cu atribuţii în domeniul apărării, ordinii publice şi siguranţei naţionale; condiţiile de intrare, trecere sau staţionare pe teritoriul României a trupelor străine; numirea în funcţiile prevăzute în statele de organizare cu grad de general-locotenent, viceamiral, similare şi superioare acestora” domenii care, oricât de subiectivi am fi și de paranoia, este evident că nu privesc, sub nici o forma, dispoziţiile art.142 alin.(1) din Codul de procedură penală. Și atunci, care a fost logica convocării de către Klaus Iohannis a CSAT? Nu e clar că la presiunile și pentru SRI s-a făcut această convocare ?
România se află într-o ipostază tenebroasă a existenței ei. O insulă între est-ul controlat de expansionismul rusesc și musulman radical și vest-ul letargic, boem, unde civilizația morală se află la apogeu. Un „no man’s land” moral în care se experimentează un grețos amestec de civilizații bazate pe elemente morale și imorale. Si dacă influența vestică este reprezentată, în special, de progresul tehnologic, din punct de vedere social și al civilizației continuăm să rămânem arhaici, influențați de est-ul rusesc sau musulman, în care morala se rezumă la „a te descurca”. O societate caracterizată de „scopul scuză mijloacele”, în care informația, indiferent cum este folosită, este vitală.
Lupta pentru acapararea puterii în România a pervertit totul: cetățeni, mass-media, instituții de stat, ONG-uri, culte, învățământ, cultură, etc. Aproape totul este infestat și virusat cu cangrena generată de morbul puterii. În această luptă, devenită cronică, instituțiile statului, fie că se numesc SRI, DNA, DIICOT, Parlament, Guvern, au devenit măciuci și ghioage pentru altoit adeversarii. Păpușarii care le controlează, prin numiri politice, prin promovări imorale, se folosesc de orice prilej și de orice metodă pentru a implica instituțiile publice în luptele pentru putere. Conștient sau manipulat, fiecare funcționar din instituțiile de forță, este angrenat (mai mult sau mai puțin, dar nu neutru) în luptele pentru putere și în păruiala națională generală. Loviturile sub centură, capetele în gură, croșeele în ficat, uppercuturi în barbă (figurativ vorbind), fac parte din arsenalul combatanților. Iar în disputa generală, „care pe care”, fără menajamente, deținerea și controlul informației este vital. Astfel, până în prezent, cine a deținut informația, a controlat măcelul și a decis finalul, pentru că a putut aplica lovituri năucitoare celor vizați, care au fost eliminați chiar înainte de a conta. Și cine a deținut informația a controlat, în primul rând, mass-media, furnizând, înainte de a deveni publice, „dovezi” ale așa zisei vinovații, în doze credibile, substituid justiția cu o tele-justiție sau o justiție mass-media, controlată prin dozajul informației și prin presiuni extraordinare care au influențat justiția oficială. Astfel, în timp, printr-o încălcare grosolană a Constituției, s-a cimentat și format o supra-structura uriașa, compusă din posesorul informației (SRI) și beneficiarul informației (mass-media), care a controlat și continuă să controleze România, stabilind, arbitrar și subiectiv, prin presiunea uriașă capabilă s-o exercite, cine și cât deține puterea în România, cine rămâne și cine dispare din peisajul puterii.
Prin Decizia nr. 51/2016, Curtea Constituțională a fracturat, oficial, monopolul asupra informației, cu consecințe dezastruoase nu asupra siguranței naționale și nici asupra dosarelor în care există interceptări nelegale, ci asupra controlului informației care contează în lupta pentru putere. Spargerea monopolului informației înseamnă pierderea controlului unor grupări asupra societății și asupra adversarilor. Spectrul apariției concurenței în domeniul informațiilor, presupune eliminarea arbitrariului și dă frisoane celor care s-au obișnuit să controleze societatea prin dozarea informației și manipularea mass-media prin dozaj. Lecturând presa și vizionând media, în cazul Deciziei 51/2016 a CC, este mai mult decât evident cine au fost beneficiarii privilegiați a informațiilor în premieră, furnizate de „stăpânii” informațiilor și cine au de pierdut și de câștigat din această reașezare a dreptului de acces la informații. De asemenea, reacțiile Guvernului Cioloș și ale lui Klaus Iohannis, arată clar tabăra în care au jucat și joacă, pentru că, aproape pe față, au luat poziție, vădit ostilă deciziei Curții Constituționale și pro SRI, convocând CSAT (ca urmare a considerării pierderii monopolului informației de către SRI o problemă de siguranță națională, adică spargerea monopolului informației e sinonimă cu atacarea armată a României) și emițând o Ordonanță de Urgență (prin care nu numai că nu pun în aplicare decizia Curții Constituționale, ci, sfidând Curtea Constituțională și Constituția, lărgesc prerogativele SRI și întăresc controlul și monopolul acestei instituții asupra informației). Și iar asistăm bezmetici la o repriză de păruială între ariviști, disperați să ajungă la putere, incapabili să percepem cât și până când mai suportă societatea astfel de experimente antidemocratice, în care statul de drept este terfelit chiar de către cei care-l invocă, ușurându-se pe Constituție, pentru a permite unei instituții să mențină monopolul informației obținută fraudulos. (EcRadu Adrfian).
Actualitate
Armata SUA își asumă un nou rol spațial: Răspuns la scepticism și viziune strategică
Un oficial de rang înalt din cadrul Comandamentului Armatei pentru Spațiu și Apărare Antirachetă (SMDC) a intervenit recent pentru a liniști scepticii, afirmând că noul domeniu de carieră spațială al Armatei nu va interfera cu misiunile Forței Spațiale a SUA. Acțiunea vine în contextul în care Armata își propune să creeze un corp de specialiști dedicat operațiunilor spațiale tactice.
Rolul cheie al armatei în domeniul spațial tactic
„Nu încercăm să invadăm cerințele sau setul lor de misiuni,” a declarat colonelul Felix Torres, comandantul Centrului de Excelență SMDC al Armatei, într-un interviu recent. Acesta a subliniat că, deși Armata vizează ocuparea a 1.000 de noi posturi pentru o specialitate militară centrată pe spațiu, suprapunerea capabilităților între servicii nu este un fenomen nou.
„Dacă ne uităm la Armată, avem tone de aeronave cu aripă rotativă care asigură sprijin aerian apropiat. Marina probabil că, dacă nu mă înșel, are mai multe avioane decât Forța Aeriană. Pușcașii Marini au și ei propriile avioane. Nu am spus niciodată: «Dă-le pe toate Forței Aeriene», pentru că nu ar funcționa așa. Fiecare dintre noi are abilități, seturi și scheme unice.”
Noul MOS 40D: Profilul și formarea specialiștilor
Noul cod de specialitate militară (MOS) al Armatei, denumit 40D Specialist în Operațiuni Spațiale Tactice, are ca scop dotarea serviciului cu „cei mai buni și mai străluciți” profesioniști spațiali, pentru a descuraja și învinge adversarii în domeniul spațial, a explicat Torres.
Anunțul de anul trecut privind înființarea 40D a generat dezbateri aprinse, unii analiști din domeniul apărării susținând că o specializare spațială în cadrul Armatei ar fi o risipă de resurse, ar submina forța comună și ar crea „fisure organizaționale”, ceea ce ar afecta capacitatea SUA de a „lupta și câștiga.”
Oficialii Armatei, pe de altă parte, au argumentat că fiecare serviciu este nu doar obligat de Departamentul Apărării (prin Directiva 5100.01) să încadreze, să antreneze și să echipeze forțe spațiale, dar este și necesar ca fiecare serviciu să aibă propriile operațiuni spațiale. Aceștia au adăugat că „Forța Spațială nu poate face totul” și că fiecare serviciu are propriile capabilități spațiale care au „scopuri distincte bazate pe cerințe specifice serviciului.”
Delimitarea clară a misiunilor: Nu o invazie, ci o completare
„Suntem dirijați să facem asta. Nu încercăm să le preluăm munca, sau ceva de genul acesta,” a reiterat Torres în interviu. „Am văzut toate articolele și, sincer, râd, dar avem seturi de misiuni foarte specifice.”
Torres a detaliat că misiunea 40D va consta în operarea sistemelor de război electronic terestre și a comunicațiilor prin satelit ale Armatei, în sfera tactică, concentrându-se pe sprijinirea și protejarea forțelor terestre. Forța Spațială, în schimb, se concentrează mai mult pe operațiunile pe orbită și războiul orbital.
„Dacă priviți din perspectiva Forței Spațiale, […] ei controlează sateliți, îi pilotează. Încarcă sarcinile utile de comunicații și lucruri de genul acesta, sincronizând acele capabilități pe orbită. Ei efectuează operațiuni de întâlnire și proximitate. Noi nu facem asta,” a precizat el. „Eu nu fac nimic din toate astea, și niciun militar din Armată nu face.”
Torres a menționat că, deși Armata caută cei 1.000 de specialiști 40D, o mare parte a soldaților va proveni din unități existente care au expertiză în domenii precum detectarea amenințărilor aeriene, comunicațiile prin satelit și alte operațiuni de informații bazate pe spațiu. El a adăugat că, deși toți soldații 40D trebuie să aibă grade între E-4 (specialist) și E-9 (sergent major), nu este obligatoriu să aibă un background legat de spațiu. „Ne ajută dacă au avut o experiență spațială? Da, din perspectiva Armatei, ne ajută financiar, astfel încât să nu fim nevoiți să trimitem oameni la școli și, de asemenea, ne permite să îi integrăm mai rapid în forța operațională. Dar nu înseamnă neapărat că sunt singurii pe care îi dorim, pentru că în cele din urmă este vorba de performanță, și îi vrem pe cei mai buni și mai străluciți pentru această slujbă,” a declarat Torres.
De la teorie la practică: Cazuri de utilizare și desfășurare
Locațiile de desfășurare pentru cei aproape 1.000 de soldați spațiali vor varia. Unii vor lucra cu comandamentele combatante ale Armatei, cum ar fi cele din Europa, Africa și Pacific. Alții ar putea oferi sprijin pentru forțe operative multi-domeniu sau grupuri de efecte de lovitură de teatru. De asemenea, ar putea lucra la SMDC, unde vor sprijini Forța Spațială, Comandamentul Spațial, Comandamentul de Apărare Aerospațială al Americii de Nord (NORAD) sau Comandamentul de Nord. Aceștia ar putea lucra și pentru centrul de excelență al SMDC, în școala de instruire, a adăugat Torres.
În aceste roluri, soldații vor avea o varietate de sarcini, inclusiv: detectarea și urmărirea timpurie a rachetelor balistice; războiul de navigație la altitudine înaltă; misiuni de informații, supraveghere și recunoaștere (ISR); misiuni anti-ISR și instruire, printre altele, a explicat Torres.
În ceea ce privește instruirea, Torres a precizat că profesioniștii spațiali ai Armatei îi vor instrui pe soldații înrolați în 40D, și nu vor primi instruire de la Forța Spațială. Motivul este pur și simplu că misiunile celor două servicii sunt diferite, a declarat Torres.
O colaborare crucială într-un peisaj geopolitic complex
Torres a afirmat că Armata colaborează în continuare „100%” cu Forța Spațială și cu celelalte servicii în operațiunile bazate pe spațiu. El a subliniat că, pentru a atinge superioritatea spațială și a învinge amenințările adversarilor, reprezentate de Rusia și China, o astfel de colaborare va continua cu existența 40D, pentru a sincroniza efectele terestre, dezvoltarea țintelor și „armamentul” prin echipele sale de planificare a controlului spațial.
„Atât China, cât și Rusia exercită o presiune severă asupra capabilităților spațiale ale SUA și internaționale. Ambele dispun de o gamă largă de arme antisatelit, iar prin surse deschise se poate observa cât de impactante sunt aceste sisteme în războiul modern,” a declarat Torres, adăugând că pentru a învinge ambele țări, armata americană va trebui să lupte o luptă comună.
Actualitate
Schimbări la vârful Amazon Leo: Un lider cheie părăsește nava spațială a Pentagonului
Rick Freeman, vicepreședintele responsabil cu divizia Amazon Leo dedicată guvernului, nu mai conduce brațul companiei însărcinat cu afacerile spațiale militare, o mutare care ridică semne de întrebare privind direcția strategică a gigantului tehnologic. Plecarea sa, confirmată recent, survine într-un moment crucial pentru ambițiile spațiale ale Amazon și pentru relația sa tot mai profundă cu sectorul apărării.
O plecare surprinzătoare la un moment crucial
Conform informațiilor obținute, Rick Freeman s-a despărțit de Amazon la sfârșitul lunii februarie, motivând decizia prin „explorarea unor noi oportunități în afara companiei”. Această plecare este notabilă având în vedere rolul său central în consolidarea prezenței Amazon în domeniul spațial militar, un segment de piață în plină expansiune și de o importanță strategică majoră pentru Statele Unite.
Angajamentul rămâne, strategia se reevaluează?
Un purtător de cuvânt al Amazon a subliniat că „această schimbare nu are niciun impact asupra angajamentului nostru față de clienții din sectorul guvernamental și public, atât din SUA, cât și din alte părți ale lumii”. Proiectul Amazon Leo a fost conceput pentru a oferi comunicații rezistente și securizate clienților din sectorul public – civil și de apărare – iar compania rămâne pe deplin dedicată acestui segment, alături de diviziile de consum și enterprise. Pe lângă această plecare de vârf, s-a mai semnalat o rearanjare internă la nivelul personalului de marketing, care a fuzionat echipele dedicate sectorului civil și guvernamental, însă fără a implica alte concedieri.
Amazon Leo: O scurtă istorie, ambiții coloniale în spațiu
Lansat inițial în 2019 sub denumirea de Project Kuiper, Amazon Leo vizează construirea unei rețele de peste 3.000 de sateliți pe orbita joasă a Pământului (LEO), capabile să ofere servicii de internet. Scopul declarat este de a concura direct cu rețeaua Starlink/Starshield a SpaceX, deținută de rivalul șefului Amazon, Jeff Bezos, Elon Musk. Primii sateliți operaționali au fost lansați în aprilie 2025, iar în noiembrie 2025, proiectul a fost redenumit oficial Amazon Leo. Până în februarie, compania anunța deja prezența a 200 de sateliți pe orbită, cu planuri ambițioase de extindere. Conducerea Amazon a informat investitorii în februarie că intenționează să investească încă un miliard de dolari în Amazon Leo în 2026, pe lângă cele aproximativ 10 miliarde de dolari deja investite, având peste 20 de lansări programate.
Miza Pentagonului: Diversitate și securitate în orbita joasă
Departamentul Apărării (DoD) și Forța Spațială își pun mari speranțe în succesul Amazon Leo, oficialii văzând în această constelație o oportunitate de diversificare față de Starlink în ceea ce privește furnizorii de servicii de comunicații în bandă largă prin LEO. În mod particular, Amazon Leo este un candidat potențial pentru extinderea bazei de furnizori pentru rețeaua clasificată MILNET a Forței Spațiale, destinată transportului rapid de date. În prezent, MILNET se bazează pe sateliții Starshield de la SpaceX, construiți pentru constelația LEO proliferată a National Reconnaissance Office. Rick Freeman, fost pușcaș marin, s-a alăturat Amazon în 2023, într-un moment în care compania își intensifica eforturile pe piața de apărare, semn al importanței pe care gigantul o acorda segmentului militar. Plecarea sa survine așadar într-un moment strategic, lăsând deschise întrebări despre modul în care Amazon își va naviga viitoarele parteneriate în domeniul securității spațiale.
Actualitate
Emiratele Arabe Unite și vălul tăcerii: De ce se schimbă strategia de comunicare despre apărarea aeriană
Pe măsură ce Emiratele Arabe Unite se confruntă cu un număr disproporționat de atacuri din partea Iranului, mica națiune din Golf, situată la sud de Iran, pare să divulge tot mai puține informații despre succesul sistemelor sale de apărare aeriană în ultimele zile.
O schimbare brusca în transparență
În primele zece zile ale conflictului, EAU s-au remarcat prin furnizarea de date detaliate privind rachetele și dronele care le-au atacat spațiul aerian, precum și despre interceptările reușite. De exemplu, Ministerul Apărării a anunțat că, până la 8 martie, fuseseră detectate un total de 1.422 de vehicule aeriene fără pilot (UAV), dintre care 1.342 au fost interceptate. Toate cele opt rachete de croazieră amenințătoare fuseseră, de asemenea, doborâte.
Însă, în ultimele două zile, se pare că guvernul emirat a adoptat o altă abordare, postând doar numărul de rachete și drone cu care a „angajat lupta” în ziua respectivă. În total, Ministerul Apărării a menționat că atacurile au dus la șase decese. Ministerul nu a răspuns imediat unei solicitări de comentarii cu privire la această schimbare.
De ce secretul? Experții evaluează situația
Lipsa bruscă de detalii a stârnit speculații în rândul analiștilor din domeniul apărării. Jean Loup Samaan, cercetător principal la Middle East Institute al Universității Naționale din Singapore, sugerează un motiv potențial: „Este dificil de speculat de ce EAU publică mai puține detalii. Dar îmi imaginez că, după aproape două săptămâni de război, capacitățile de apărare aeriană ale majorității statelor din Golf se confruntă cu dificultăți în ceea ce privește epuizarea.”
Brian Carter, manager de cercetare la American Enterprise Institute (AEI), a scris pe platforma X că EAU „probabil a încetat să mai facă diferența între munițiile ‘detectate’ și cele ‘interceptate’, deoarece publicitatea acestor informații afectează securitatea operațională. Fiecare muniție ‘interceptată’ înseamnă un interceptor mai puțin de care Iranul să-și facă griji.”
Scutul de fier al EAU: Un arsenal High-Tech sub foc
Printre sistemele de apărare aeriană, EAU operează sistemele americane Terminal High Altitude Air Defense (THAAD) și Patriot, precum și sistemul sud-coreean Cheongung-II KM-SAM de rază medie.
Aceste sisteme au fost puse la încercare în timpul atacurilor iraniene asupra EAU, care, în cel mai apropiat punct, se află la aproximativ 60 de mile de coasta de sud a Iranului. EAU au fost vizate de mai mult de jumătate din numărul de drone pe care Iranul le-a folosit pentru a ataca toate celelalte state arabe la un loc – 1.514 drone vizând EAU dintr-un total de 2.491 de drone care au atacat Arabia Saudită, Kuweit, Qatar, Iordania și Bahrain la un loc, conform datelor compilate de think-tank-ul american Foundation for Defense of Democracies și celor publicate de guvernul saudit.
De asemenea, EAU au înregistrat cel mai mare număr de rachete îndreptate spre spațiul lor aerian: un total de 283 de rachete, comparativ cu cele 831 de rachete care au fost dispersate între Kuweit, Bahrain, Qatar și Iordania. Din toate proiectilele lansate din Iran, aproximativ 48% au vizat EAU.
Ținta numărul unu: Geografie și geopolitică
Marwa Maziad, profesor asistent de relații internaționale la Gildenhorn Institute for Israel Studies de la Universitatea din Maryland, a declarat pentru Breaking Defense că „EAU este lovit mai frecvent deoarece Iranul îl consideră statul din Golf cel mai aliniat strategic cu Israelul. Normalizarea și coordonarea profundă în materie de securitate creează percepția implicării, chiar dacă EAU nu lansează ei înșiși atacuri [asupra Iranului].”
Expertul în apărare și securitate David Des Roches a spus că unul dintre motivele pentru care EAU primește cel mai mare număr de atacuri este geografia simplă. „Sunt cei mai apropiați, iar faptul că inventarul de rachete cu rază scurtă al Iranului nu a fost atins în timpul războiului de 12 zile, ei au un inventar intact acolo, așa că au o mulțime de rachete care nu pot ajunge în Israel și pe care au decis să le lanseze asupra EAU.”
În opinia sa, Mohammed Soliman, cercetător principal la Middle East Institute, a spus că Dubai reprezintă, de asemenea, ceva ce Iranul găsește amenințător: „o economie deschisă, conectată global, prosperând chiar peste Golful Arabic.”
„Nu este vorba doar despre bazele americane. EAU a construit un model bazat pe turism, finanțe, tehnologie și logistică,” a spus el. „Lovind acel model se transmite un mesaj. Iranul vrea să deterioreze reputația Dubaiului ca un hub global sigur, ceea ce, pentru Teheran, are o greutate strategică mult mai mare.”
De ce unele drone trec de apărarea aeriană
Știrile și cifrele emise de statele arabe arată că dronele au avut mai mult succes în penetrarea apărărilor aeriene decât rachetele, ceea ce, potrivit analiștilor, s-ar putea datora naturii lor intrinsec mai „șmechere” sau prioritizării sistemelor de apărare aeriană.
„Problema cu UAV-urile este legată de detectare: zboară la altitudine mai mică și traiectoria lor se poate schimba ușor, ceea ce face dificilă detectarea lor de către radare,” a spus Samaan. „Apoi, interceptarea este, de asemenea, dificilă; majoritatea sistemelor de apărare operate în Golf sunt concepute împotriva amenințărilor cu rachete, dronele rămân greu de interceptat din cauza manevrabilității lor.”
Andreas Krieg, lector superior la Școala de Studii de Securitate de la King’s College London, a menționat că unele dintre primele victime ale atacurilor iraniene au inclus radare de avertizare timpurie pentru apărarea aeriană, facilitând astfel accesul unor drone către țintele lor. Dar, a spus el, „pare să existe o raționalizare a rachetelor de interceptare în acest moment.”
„Rachetele de interceptare sunt prioritizate împotriva rachetelor balistice,” a spus el. „Există o preferință pentru rachetele aer-aer care le interceptează.”
-
Exclusivacum 5 zilePăulești, capitala absurdului bicefal: De la „moaște” verbale la sabotaj legal – Când demnitatea comunității devine ostatică!
-
Exclusivacum 3 zileIPJ Prahova: De la patente de amnezie la brevete de minciună – O comedie judiciară pe scena impunității, regizată pe bani publici!
-
Exclusivacum 4 zileMĂCELUL PENSIIILOR MILITARE, REPRIZA A DOUA: Guvernul lovește din nou, SIDEPOL dă alarma de coșmar! OUG-ul fantomă care ne lasă fără viitor!
-
Featuredacum 2 zileReplică tăioasă de la București: Deputatul Alexandrin Moiseev taxează ambasadorul Rusiei – „Să vorbim despre datoriile istorice!”
-
Exclusivacum 18 oreIPJ Prahova, fabrica de „viziuni” pe bandă rulantă! Șeful Achim, clarvăzătorul fără precedent – DOCUMENTE! (I)
-
Exclusivacum 2 zileULTIMA MISIUNE: Caută-ți sănătatea, polițist pensionar! Statul te-a trecut la pierderi!
-
Exclusivacum 4 zileMalaxorul nepotismului în uniformă: „Are cine să sune la impărăție?”
-
Exclusivacum 18 oreOspiciul Antigrindină: De la ‘stație pilot’ la ‘pacient’ cu ‘schizofrenie juridică’ – 20 de ani de jaf pe banii noștri!



