Actualitate
MICROCIPAREA începe să devină RUTINĂ pentru Epicenter și alte câteva companii

Jowan Osterlund din Biohax Suedia, are un mic implant cu microcip, asemănător celor implantate lucrătorilor de la centru de inovație digital, Epicenter, pe durata unei petreceri de la locul de muncă, în centrul Stockolmului, marți 14 martie 2017.
Seringa pătrunde printre degetul mare și degetul arătător. Apoi, cu o apăsare, în mâna angajatului se injectează un microcip. Un nou „cyborg” este creat.
Ceea ce ar putea trece drept viziune distopică la locul de muncă, este aproape rutină la hubul suedez, Epicenter. Compania se oferă să-și implanteze angajații și membrii debutanți cu microcipuri de mărimea bobului de grâu, care funcționează ca și cartelele: pot să deschidă uși, să acționeaze imprimante, sau să cumpere ceva bun printr-o simplă vânturare a mâinii.
Injecțiile au devenit atât de populare încât angajații de la Epicenter dau petreceri pentru cei care își doresc implanturi.
„Cred că cel mai mare beneficiu este comoditatea,” a spus Patrick Mesterton, co-fondator și director general al Epicenter.

Ca să ne demonstreze asta, el deschide ușa printr-o simplă mișcare a mâinii.
„Practic asta înlocuiește o grămadă de lucruri pe care le ai, orice alt mijloc de comunicație, fie el carte de credit sau cheie.”
Tehnologia în sine nu este nouă. Asemenea cipuri sunt deja folosite pe post de zgarde virtuale la animalele de companie. Companiile le folosesc ca să depisteze mărfurile livrate. Numai că nu au fost încă folosite la scară largă pentru a însemna angajații. Epicenter și o mână de alte companii sunt primele care au făcut disponibile aceste implanturi cu cipuri.
Cum e cu majoritatea noilor tehnologii, și acestea ridică probleme de securitate și de intimitate. Deși sigure din punct de vedere biologic, informațiile generate de cipuri pot să arate cât de des vin angajații la muncă sau ce achiziții fac. Spre deosebire de cartelele din companii sau a telefoanelor smart, care pot genera aceleași informații, o persoană nu se poate debarasa cu ușurință de acest cip.
„Normal, a-ți implanta chestii în corp este un pas important, așa cum a fost și pentru mine la început”, a spus Mesterton, amintindu-și cum și el a avut ceva dubii la început.
„Pe de altă parte, oamenii își mai implantează chestii în corp și pentru a-și controla inima”, a mai spus el.
„Asta este ceva mult mai serios decât a avea un cip mic care poate comunica cu dispozitivele.”
Epicenter, care găzduiește peste 100 de companii și aproape 2000 de lucrători, a început să își implanteze angajații din ianuarie 2015. Acum, aproape 150 de angajați le au. O companie cu sediul în Belgia oferă și ea angajaților ei asemenea implanturi, și mai sunt și alte cazuri izolate în lume unde entuziaștii noii tehnologii le încearcă de câțiva ani.
Micile implanturi folosesc tehnologie NFC (Near Field Communication – Comunicație în apropierea zonei), aceeași ca la cărțile de credit fără contact sau la plățile mobile. Când sunt activate de către un cititor la câțiva centimetri distanță, o mică cantitate de informație va curge prin undele electromagnetice printre cele două dispozitive. Implanturile sunt pasive, însemnând că ele conțin informații pe care alte dispozitive le pot citi, dar ele însele nu pot citi nicio informație.
Ben Libberton, un microbiolog de la Institutul Carolina din Stockholm, spune că hackerii pot extrage o cantitate mare de informații din microcipurile atașate. Dilema din punct de vedere etic este din ce în ce mai mare cu cât microcipurile devin mai sofisticate.
„Informația pe care o poți prelua dintr-un cip implantat în corpul tău este mult diferită de cea preluată dintr-un smartphone”.
„În principiu, se pot obține informații despre sănătatea ta, despre locația în care te afli, despre cât de des sau cât de mult muncești, cât de mult te duci la baie, chestii de-astea.”
Libberton a zis că dacă astfel de date ar fi colectate, întrebarea ar fi: ce s-ar întâmpla cu aceasta, cine o folosește și în ce scop.
Până acum, grupul de cyborgi de la Epicenter nu pare prea îngrijorat.
Oamenii mă întreabă: „Ești cipat?” iar eu le spun: „Da, de ce nu?” a răspuns Fredric Kaijser, directorul în vârstă de 47 de ani de la Epicenter.
„Toți se stresează de treaba cu intimitatea, însă pentru mine înseamnă a încerca lucru noi ca să văd unde pot să aducă ele în viitor.”
Implanturile au devenit atât de populare încât angajații de la Epicenter organizează evenimente lunare unde participanții au posibilitatea să fie cipați pe gratis.
Aceasta înseamnă vizite de la cel care s-a descris pe sine ca ”hacker corporal”, anume Jowan Osterlund din Biohax Suedia, cel care conduce operațiunea.
El injectează implanturile – folosind seringi preîncărcate – în zona cărnoasă, chiar lângă degetul mare. Operațiunea durează câteva secunde, și de cele mai multe ori nu doare sau abia curge vreun strop de sânge.
„Următorul pas pentru electronică este să se mute în corp” spune acesta.
Sandra Haglof, 25 ani, care lucrează pentru Eventomatic, o companie de evenimente ce lucrează la rândul ei cu Epicenter, a mai avut trei piercing-uri până acum, și de aceea de abia dacă îi tremură mâna stângă când Osterlund îi injectează micul cip în corp.
„Vreau să fac parte din viitor,” râde ea.
Actualitate
Sardinia: Acolo unde piloții de vânătoare învață să gândească, nu doar să zboare
Actualitate
Startup-ul Shield AI dezvăluie X-BAT, un nou concept de dronă de luptă cu inteligență artificială
Actualitate
Armata SUA intensifică producția de piese 3D, depășind restricțiile de proprietate intelectuală
Lipsa drepturilor de proprietate intelectuală asupra multor componente ale echipamentelor militare împiedică armata să le reproducă rapid și eficient prin imprimare 3D. Astfel, armata intenționează să producă singură mai multe piese.
Armata SUA întâmpină dificultăți în reproducerea și imprimarea 3D a pieselor necesare pentru arme și platforme, deoarece nu deține proprietatea intelectuală a acestora. Din acest motiv, armata ar putea începe să fabrice mai multe piese prin imprimare 3D, fără a utiliza proprietatea intelectuală a furnizorilor, a declarat șeful interimar al Comandamentului de Materiale al Armatei, pentru Breaking Defense.
Lipsa proprietății intelectuale, o problemă costisitoare și timidă
Generalul-locotenent Christopher Mohan, comandantul adjunct și comandantul interimar al AMC, a declarat că industria nu ar trebui să fie surprinsă dacă armata va începe să producă mai multe piese prin imprimare 3D, fără a utiliza proprietatea intelectuală a furnizorilor. Scopul este de a repune în funcțiune tancurile, elicopterele și alte platforme mai rapid. El a recunoscut că acest lucru face industria „îngrijorată și obosită”, dar a adăugat că a fost transparent cu furnizorii cu privire la dificultățile armatei.
„Nu mai putem aștepta”
„Am fost foarte deschiși cu ei și i-am spus ieri unuia dintre partenerii noștri din industrie, nu fiți surprinși dacă veți vedea că facem lucruri pentru că nu putem aștepta. Nu putem aștepta”, a declarat Mohan într-un interviu acordat la conferința anuală AUSA de săptămâna trecută.
„Recunosc că proprietatea lor intelectuală este proprietatea lor intelectuală”, a spus Mohan despre furnizori. „Ne este rușine că nu am cumpărat-o de la început, ceea ce este o prostie, o misiune prostească.”
Exemplu concret: O valvă de anvelopă
Ca exemplu, Mohan a spus că, în urmă cu câteva luni, unul dintre vehiculele armatei nu funcționa din cauza unei probleme provenite de la o mică valvă din anvelopă, așa că a cerut furnizorului principal datele tehnice pentru a face inginerie inversă asupra valvei. Cu toate acestea, furnizorul nu deținea datele tehnice, deoarece aparțineau celui care a fabricat valva cu aproximativ două sau trei niveluri sub principal, așa că a durat și mai mult pentru a repara piesa.
„Nu putem trăi așa, nu-i așa? Așa că, din nou, am spus să nu fiți surprinși dacă începem să facem lucruri”, a spus Mohan, adăugând: „trebuie să existe un fel de model care să spună: ‘Hei, putem cumpăra drepturile doar pentru piesa pe care trebuie să o imprimăm. Nu trebuie să cumpărăm întregul sistem de vehicule sau orice altceva.”
Progrese în imprimarea 3D la scară largă
Deși lipsa deținere a proprietății intelectuale a furnizorilor rămâne o problemă pentru armată, Mohan a spus că armata a făcut progrese în utilizarea fabricației aditive la scară largă. Ca parte a unuia dintre „sprinturile” de imprimare 3D ale armatei, serviciul este pe cale să creeze 60 de piese în 60 de zile, deși Mohan nu a precizat pentru ce vor fi piesele. De obicei, ar dura săptămâni pentru a face o singură piesă.
În plus, serviciul a creat un depozit digital care are piese „simpliste” care sunt ușor de imprimat pentru soldații de pe câmpul de luptă, cum ar fi grile de ventilator, mânere de uși și multe altele.
„Este un magazin containerizat. [Soldații] au putut să treacă prin rețelele tactice până la capăt, să se conecteze la depozitul digital, să descarce piesa și să o imprime pe teren, așa că știm că funcționează”, a spus Mohan. „Nu este atât de ușor pe cât ne-am dorit, dar știm că avem capacitatea de a face asta.”
Economii substanțiale și piese mai rezistente
Secretarul armatei, Dan Driscoll, a făcut ecou sentimentelor lui Mohan, arătând unei mulțimi de la AUSA o aripioară pentru rezervorul de combustibil extern al unui Black Hawk pe care serviciul a creat-o fără proprietatea intelectuală a companiei.
„Acest lucru poate suna banal, dar simpla posibilitate de a ne face sau repara propriile piese poate economisi milioane de dolari și poate salva vieți”, a spus Driscoll în timpul discursului său de deschidere la AUSA săptămâna trecută.
„Sunt construite ieftin, așa că se strică des. Furnizorul percepe peste 14.000 de dolari pentru o înlocuire. Echipa noastră o poate face mai bine. Au scanat-o 3D, au făcut inginerie inversă, au imprimat prototipuri și au efectuat validarea structurală în doar 43 de zile”, a adăugat el, ținând piesa în mână.
El a spus că armata a reușit să fabrice piesa cu puțin peste 3.000 de dolari, adăugând că piesa fabricată de armată era „cu 300% mai puternică și cu 78% mai ieftină”.
Autorizarea soldaților de a repara pe câmpul de luptă
În plus, în septembrie, Driscoll a dat soldaților autoritatea de a repara ceea ce trebuie reparat pe câmpul de luptă, în cadrul anumitor linii directoare create de armată.
De exemplu, dacă există un risc mic de a repara ceva, soldații nu trebuie să treacă printr-un proces birocratic mai înalt pentru a obține aprobarea, dar dacă există un risc „mediu” sau „mare”, soldații vor trebui să treacă printr-un proces de aprobare lung. Acest nou sistem este benefic, a spus Mohan, deoarece anterior exista o abordare „unică pentru toți” pentru a obține aprobarea de a repara ceva pe teren, astfel încât soldații nu puteau repara nimic, chiar dacă era „risc scăzut”.
„Sunt în armată de mult timp. Nu am văzut niciodată pe nimeni să aibă probleme pentru că a reparat ceva, nu-i așa? a spus Mohan. „Trebuie să schimbăm modul în care gândim.”
-
Exclusivacum 4 zileBurcu acuză: „SNPP transformă angajații în carne de tun pentru răzbunări personale! – Nu apără, ci exploatează!”
-
Exclusivacum 16 oreCircul Teoroc își joacă ultima reprezentație: Lacrimi sindicale pentru „Finu” și un grad de chestor confiscat de la obraz!
-
Ancheteacum 4 zileANP liniștește spiritele: Salariile polițiștilor de penitenciare nu sunt în pericol, restructurările nu implică disponibilizări
-
Administratieacum 2 zileBăicoi: Primăria asigură verificări gratuite ale instalațiilor de gaz, prioritizând siguranța locuitorilor
-
Administratieacum 4 zilePenitenciarul de Femei Ploiești – Târgșorul Nou: O abordare proactivă pentru reintegrarea socială, cu beneficii concrete pentru angajatorii din Prahova
-
Exclusivacum 3 zileProtest divizat în penitenciare: Acuzații de deturnare și manipulare în SNPP – Reacția polițiștilor de penitenciare
-
Exclusivacum o ziPenitenciarul Ploiești si eternul Valentin Matei: Comisar-Șef, influencer de ocazie și păzitorul mistic al mormanului de gunoi
-
Exclusivacum 3 zileJilavawood: Minciuni, padocuri și proteste de carton – Clanul Teoroc joacă teatru ieftin pe scena Justiției!



