Featured
CINCI GENERALI DIN SRI, în frunte cu Florian Coldea, vizați de o anchetă a DNA, AU FOST SCĂPAȚI DE KOVESI | „Noi suntem STATUL!” (IX)
Operațiunea „Noi suntem Statul!” a căpătat noi confirmări. Astăzi publicăm încă o mărturie, a unui fost ofițer SRI care aduce niște acuzații de o gravitate uriașă: generalul Florian Coldea a făcut presiuni asupra DNA pentru mazilirea unui procuror care intrase în măruntaiele SRI. Cum s-a putut întâmpla asta? Scriam la începutul serialului că a existat o axă de forță formată din George Maior – Florian Coldea – Victor Ponta – Liviu Dragnea – Gabriel Oprea, la care s-a adăugat și Laura Codruța Kovesi. Partidele de tenis de la Ștrandul Generalilor și de la vila SRI T14, urmate de șprițurile de rigoare între cei mai sus menționați aveau loc în timp ce se desfășurau alegeri parlamentare, suspendări ale Președintelui sau alegeri prezidențiale. Era o prietenie ce depășea granițele politicului.
Kovesi-Coldea. Binomul instituțional. De-a lungul acestor săptămâni au venit noi elemente care demonstrau că nu era vorba de o alăturare întâmplătoare a unor nume, locuri și întâmplări. Iar zilele trecute s-au adăugat altele.
Am scris despre relația ciudată dintre Liviu Dragnea și Florian Coldea, relație care a fost marcată de gesturi de prietenie. Răbufnirea lui Victor Ponta la adresa președintelui PSD are origine faptul că fostul primministru s-a simțit folosit de Dragnea, el fiind cel care l-a introdus în acest cerc, după care a fost trimis pe tușă.
„Mă duc să îmi primesc „plata” de la Băsescu, Soros și SRI. Încep cu SRI că acolo sigur au mai rămas din sticlele de vin One” pe care le ducea «prietenul » Liviu pentru prietenul lui, Florin!”, scria Ponta zilele trecute pe Facebook.
Tot aici am relatat și episodul conversației prelungite dintre Laura Codruța Kovesi și Liviu Dragnea, în perioada în care acesta din urmă era trimis în judecată în „Dosarul fraudării referendumului de suspendare”, la una din aniversările capilor SRI.
Avem încă o mărturie a unui martor ocular.
„A doua întâmplare a avut loc de Ziua lui George Maior. Ea, Elena Udrea şi Alina Bica au venit, amândouă, îmbrăcate trăsnet. Atrăgeau toate privirile bărbaţilor. Ea, Elena Udrea, într-o rochie roşie. Alina Bica, cu părul încreţit. Codruța Kovesi ședea pe o canapea și discuta cu Liviu Dragnea. Din când în când le arunca celor două priviri pline de ură turbată. I-am zis Alinei – mărturiseşte Elena Udrea – asta ne arestează pe amândouă când îşi va încheia mandatul Traian Băsescu“, scria Ion Cristoiu.
Poate fi vorba despre același eveniment ca cel invocat de noi, deși prima relatare conținea un amănunt important: Kovesi avea mâna în ghips, sau e un nou episod de „tandrețe” între Dragnea și șefa DNA.
Nu mai devreme de acum două seri, fostul Președinte a confirmat tot ceea ce am scris în episodul dedicat luptei dintre șefii SRI și Daniel Morar, pe vremea când acesta era șeful DNA. O tentativă de aplanare a conflictului a avut loc în biroul lui Traian Băsescu de la Cotroceni, iar Băsescu a recunoscut-o:
„Daniel Morar a fost întrun conflict puternic cu SRI. Ajunsesem să mediez între DNA și SRI, la asemenea conflicte se ajunsese. Daniel Morar le reproșa lui Maior și lui Coldea că trunchiau înregistrările pe care le trimiteau la DNA. Morar le spunea așa: < Dacă ascultați șase luni, nu-mi dați numai câteva convorbiri, dați-mi toate cele șase luni, ca să văd în ce context se purtau acele convorbiri >”.
La toate acestea se adaugă episoadele în care am arătat cum intervenția ofițerilor SRI în dosare penale era recunoscută în documente oficiale ale instituției, cum termenul de Binom Instituțional SRI-Ministerul Public era o expresie consacrată oficial încă din 2013, iar „câmpul tactic” din Justiție beneficia de toată atenția și implicarea SRI.
De fapt, îmi dau seama că suntem de-abia la începutul unui drum lung, pe care avem de gând să-l parcurgem până la capăt, în ciuda presiunilor și amenințărilor. (Dan Andronic)
CUM L-A „MAZILIT” LAURA CODRUȚA KOVESI PE PROCURORUL DNA CARE ÎL ANCHETA PE FLORIAN COLDEA
Fostul ofițer al Serviciului Român de Informații (SRI), Adrian Radu, relatează un episod care confirmă seria de dezvăluiri din Evenimentul zilei, „Noi suntem statul”. Mai exact, din momentul preluării de către Laura Codruța Kovesi a șefiei Direcției Naționale Anticorupție (DNA) nu numai că a crescut colaborarea cu servicul secret, dar anchete care vizau ofițeri din fosta conducere a SRI au încetat.
Momentul de cotitură a fost vara anului 2014, atunci când procurorul militar Vasile Doană, cel care devenise spaima generalilor și coloneilor corupți din sistem, a fost îndepărtat de Laura Codruța Kovesi de la Secția Parchetelor Militare a DNA.
Ce nu se știa până acum, susține Adrian Radu, este faptul că magistratul Vasile Doană (foto) îl avea în vizor pe generalul Florian Coldea, fostul primadjunct al directorului SRI de atunci, George Maior.
Florian Coldea, așa cum a relatat Evenimentul zilei, a fost cel care a avut o contribuție esențială la promovarea Laurei Kovesi la șefia Parchetului General, în anul 2006, și, apoi, la cea a DNA, în anul 2013. Așa cum ne-a relatat Adrian Radu, pe lista lui Vasile Doană se aflau „vreo cinci generali, în frunte cu Coldea, cinci colonei, un maior şi doi căpitani, toţi din SRI”.
Întâlnirea secretă din biroul șefei DNA
Mai mult, Adrian Marius Radu, dat afară, și el, după ce a dezvăluit cazul de corupție în care a fost implicat generalul SRI Ovidiu Soare, dosar anchetat de Vasile Doană, relatează un episod care face lumină în acest caz
Este vorba despre o întâlnire în trei în biroul șefei DNA. În cadrul discuției, gen SRI Florian Coldea l-ar fi întrebat pe procurorul militar Vasile Doană dacă are de gând să aresteze toată conducerea SRI.
„A fost mazilit (Vasile Doană – n.r.) într-o noapte de vară din 2014 de doctoriţa Kovesi, pe care o apucase disperarea văzând că rebelul subaltern din Secţia militară îşi suflecase din nou mânecile şi-şi scuipase gospodăreşte în palme şi se pregătea de un nou asalt asupra a vreo cinci generali, în frunte cu COLDEA, cinci colonei, un maior şi doi căpitani, toţi din SRI. Având în vedere tandreţurile < instituţionale > şi protocolare dintre Steaua Polară şi Ordinul Jartierei, cărora li se încurcau rău de tot socotelile din grupul ocult < Noi suntem Statul >, la ordinul repetentului, plagiatoarea l-a executat după ce, cu ceva timp în urmă, în biroul ei, de faţă fiind şi generalul Coldea, l-a întrebat dacă intenţionează să aresteze pe aproape toţi din conducerea SRI centrală şi locală!”, a scris Adrian Radu.
Trafic de influență și presiuni asupra procurorilor
L-am întrebat pe fostul ofițer SRI care sunt ceilalți ofițeri care, alături de Florian Coldea, erau vizați de ancheta procurorului Vasile Doană.
Pe lista neagră a Parchetului Militar s-ar fi aflat:
- generalul George Voinescu – adjunct al directorului SRI pe probleme de logistică;
- generalul Sorin Gabriel Cozma – şeful Inspectoratului pentru Prevenirea şi Combaterea Terorismului;
- generalul Elena Istode (cunoscută, mai recent, sub pseudonimul „Anaconda”), fosta şefă a Departamentului Securităţii Economice, acum șefa acoperiților;
- generalul Emilia Cristina Posastiuc – şefa Centrului pentru Surse Deschise (Centrul de Monitorizare Media);
- colonelul Ştefan Vatră – şeful Diviziunii Filaj-Investigaţii;
- colonelul Vasile Cămărăscu- şef al Direcției SRI Bucureşti şi, apoi, director adjunct la ORPISS;
- colonelul Eugen Tudor – locţiitor la UM 0982 Bucureşti;
- generalul Valentin Dan Căpşună – fost șef la Contraspionaj și „acoperiți”. „
Este gașca lui Coldea. În 1998, Istode a făcut școala de ofițeri de la Grădiștea cu mine, eu i-am pus porercla de < Anaconda >. A terminat penultima acea promoție. Este revoltător cum o fostă secretară de la o centrală sindicală din Giurgiu a ajuns ditamai șefă a Diviziei C din SRI și a ajuns și șefa acoperiților, datorită relației cu generalul Cosma, protejatul fostului prim adjunct, generalul Florian Coldea”, ne-a declarat Adrian Radu.
Fostul ofițer SRI susține că a făcut, în anul 2015, o plângere penală la Parchetul Militar în care relata despre modul în care echipa Kovesi-Coldea, atunci când Laura Codruța era șefa Parchetului General, a încercat îndepărtarea lui Daniel Morar de la conducerea DNA, dar și a lui Vasile Doană. „Am trimis probe, nume, documente, fapte. Pentru că, în perioada 2004-2008 eu am lucrat cot la cot cu Morar și Doană în cazul de corupție de la SRI Prahova și cel al generalului Soare. Știu cum se comporta Coldea cu ei”, susține fostul ofițer SRI. Acesta a declarat că Parchetul Militar i-a răspuns că nu este „parte interesată” și, drept urmare, nu a dispus vreo cercetare față de probele trimise de fostul ofițer SRI.
Daniel Morar l-a dat afară din birou
În context, Adrian Radu ne-a dezvăluit că Florian Coldea făcea trafic de influență la Daniel Morar pentru a stopa ancheta lui Vasile Doană privitoare la generalul Ovidiu Soare. „Exasperat de tupeul lui, Daniel Morar l-a dat afară din birou pe Coldea, cu vreo două săptămâni înainte de arestarea generalului Soare, în septembrie 2006”, susține Adrian Radu.
Vasile Doană, în prezent locțiitor al șefului Direcției Juridice din MAI, a fost unul dintre procurorii propuși de fostul ministru al justiției, Monica Macovei, la șefia Secției Parchetelor Militare, în aprilie 2006. Candidatura sa a primit aviz negativ de la CSM, aviz care este, însă , consultativ, dar a fost respinsă de fostul președinte Traian Băsescu. Ulterior, s-a aflat și de ce: SRI dăduse aviz negativ.
Traian Băsescu, „păcălit de Coldea”
Despre acest episod, Adrian Radu susține că șeful statului „la fel ca și în cazul fostei șefe a DIICOT, Alina Bica, a fost mințit și înșelat de Coldea” care, în numele SRI, a dat avizul negativ pentru numirea lui Vasile Doană pe acel post.
Interesant este că, în aceeași perioadă de timp, Doană lucra la dosarul de corupție în care era implicat generalul- maior Ovidiu Soare, din conducerea centralei SRI, dar și colonelul Gheorghe Dumitrache, fost șef interimar al SRI Prahova. Cei doi au fost arestați, pe 22 septembrie 2006, printr- o hotărâre a Înaltei Curți de Casație și Justiție (ÎCCJ), dar au fost eliberați, pe 26 septembrie, de completul de nouă judecători.
În fața completului de judecată, colonelul Dumitrache a declarat, citat de „România Liberă”: „Este o răzbunare personală a procurorului Doană care s-a exprimat în mai multe cercuri că o să mă aresteze deoarece SRI-ul și-a exprimat avizul negativ pentru numirea sa în funcția de procuror-șef al parchetelor militare, aviz care a ajuns pe masa președintelui”. Avizul la care făceau referire, atât Dumitrache, cât și Soare, era, de fapt, o notă internă a SRI ajunsă pe masa președintelui în martie 2006. Întrebat, imediat, dacă SRI-ul a facut un asemenea raport care-l privea pe procurorul Doană, colonelul a negat.
Cazul generalului Soare
Cazuri răsunătoare de corupție din sânul SRI au fost instrumentate de procurorii DNA în perioada în care instituția era condusă de Daniel Morar. Unul dintre acestea a fost cel al generalului-maior Ovidiu Soare, condamnat, definitiv, în aprile 2013, la trei ani de închisoare, cu suspendare, de judecătorii de la ÎCCJ, împreună cu fostul său subaltern, colonelul Gheorghe Dumitrache, pentru fapte de corupție. Dosarul a fost disjuns din alt caz celebru, instrumentat tot de Vasile Doană. Este vorba despre traficul ilegal de combustibil de la rafinăria Astra Ploiești, în care fostul șef al SRI Prahova, colonelul Corneliu Păltânea și adjunctul său, colonelul Daniel Bucur, au fost condamnați, în decembrie 2012, la câte trei ani și jumătate de închisoare, cu executare, pentru luare de mită, instigare la delapidare şși asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni, alături de fostul director general al rafinăriei, Octavian Nan.
DNA arată că, între anii 1996 și 2002, Dumitrache a lucrat la SRI Prahova, fiind subordonat generalului Ovidiu Soare, care a condus Diviziunea „A” şi, ulterior, Inspectoratul pentru Apărarea Constituţiei şi Securitate Economică din SRI. Apoi, Dumitrache a fost avansat la unitatea condusă de Soare, din Bucureşti, până în 2005. Datorită susţinerii lui Soare, Dumitrache „dicta” legea în județul Prahova, în sensul că proteja interesele unor oameni de afaceri, intervenind la factori de decizie din SNP Petrom, Lukoil SA, dar şi la ofiţeri de poliţie şi magistraţi pentru obţinerea unor soluţii favorabile în dosarele penale în care erau judecați. Procurorii DNA au calculat că „taxa de protecție” a celor doi ofițeri SRI, primită, în timp, de la doi oameni de afaceri însumează 1.496.675.579 de lei vechi şi 102.600 de dolari.
Legături la vârful Justiției
Probele depuse la dosarul generalului Soare de procurorul Vasile Doană arată faptul că subordonatul său, Gheorghe Dumitrache, s-a lăudat în faţa mai multor persoane că finul său, fostul şef al DIICOT Gheorghe Muscalu şi fostul procuror general adjunct Marcel Sîmpetru, fost consilier în CSM, care a demisionat în urma unui scandal de corupţie, i-au promis că dosarul său va fi repartizat unui procuror care să dea o soluţie favorabilă lui. În rechizitoriu este redată și o convorbire telefonică din 14 martie 2006, în care Dumitrache îi relata finului său, procurorul Gheorghe Muscalu, că a discutat despre dosarul lui penal cu primul adjunct al procurorului general al Românei de atunci, Marcel Sîmpetru. În cadrul unei întâlniri speciale cu Muscalu, Dumitrache i-a relatat că procurorul Marcel Sîmpetru i-a spus să stea liniştit în legătură cu dosarul penal de la DNA, deoarece procurorul anchetator care îl instrumentează va fi mutat în altă unitate, după care dosarul va fi dat unui alt procuror (evz.ro)
Administratie
Un pod nou peste Teleajen va fi construit la Drajna după aproape un secol
Contract de 32,5 milioane de lei pentru modernizarea infrastructurii
La Drajna urmează să fie construit un nou pod peste râul Teleajen, pe Drumul Județean 102B, la 91 de ani de la inaugurarea actualei construcții. Contractul pentru realizarea investiției va fi semnat joi de președintele Consiliului Județean Prahova, Virgil Nanu.
Potrivit informațiilor transmise de Consiliul Județean Prahova, valoarea proiectului este estimată la 32,5 milioane de lei. Lucrările vizează edificarea unui pod cu o lungime de aproximativ 163 de metri, prevăzut cu două trotuare și cu o platformă rutieră de 7,80 metri lățime.
Legătură strategică între Prahova și Buzău
Noul pod va fi amplasat pe un traseu rutier important, care asigură legătura dintre DN1A și DN10, în direcția județului Buzău. Autoritățile susțin că investiția va contribui la fluidizarea traficului și la creșterea siguranței pentru șoferi și pietoni.
Proiectul este considerat unul major pentru infrastructura rutieră din zona Drajna, unde actuala construcție nu mai corespunde cerințelor de trafic și de siguranță ale prezentului.
Podul vechi va fi păstrat pentru pietoni
Actualul pod peste Teleajen a fost construit în anul 1935. După finalizarea noii construcții, acesta nu va fi demolat, ci va intra într-un proces de reabilitare și conservare.
Conform informațiilor prezentate de Consiliul Județean Prahova, podul istoric va fi destinat ulterior circulației pietonale, urmând să rămână un reper al infrastructurii locale și după deschiderea noului obiectiv rutier.
Featured
Consultanță gratis, ca la supermarket: ia și fugi! De ce Sindicatul Diamantul nu mai dă dreptate la kilogram
„Nu sunt membru, dar am o problemă…” – sportul național al tastaturii curajoase
Aproape zilnic, Sindicatul Diamantul se lovește de același refren lacrimogen: „Nu sunt membru de sindicat, dar am o problemă și aș vrea punctul dumneavoastră de vedere.”
Răspunsul politicos există. Doar că politicos nu mai înseamnă și „gratuit, nelimitat și pe loc”. A venit vremea să fie spus apăsat: nu e rea-voință, nu e aroganță, nu e orgoliu de sindicat. E simplu: așa funcționează lumea reală, nu lumea în care consultanța juridică e ca aerul – invizibilă și, aparent, fără costuri.
Sindicatul nu e birou de informații, nici ONG de dat sfaturi „din milă”
Mulți colegi își imaginează sindicatul ca pe un fel de ghișeu non-stop de „păreri juridice gratuite” sau ca pe un ONG cu suflet mare, plătit cu like-uri și mulțumiri în privat. Greșit.
Un sindicat este o asociere de oameni care își pun banii și forța la comun ca să obțină ceva ce, individual, n-ar obține în veci: procese câștigate, ordine declasificate, excepții de neconstituționalitate admise, transparență, reguli schimbate.
Imaginea corectă e asta: plătești un abonament lunar mic, nu pentru că ai azi o problemă, ci pentru ca, în ziua în care îți crapă cerul în cap, să existe deja o structură juridică pregătită să te apere. Nu cumperi „răspuns la e-mail”, cumperi faptul că există cineva, la zi, pe domeniul tău.
Diferența față de abonamentele obișnuite e brutal de simplă: aici nu ești client. Ești parte din organizație. Banii tăi nu devin profitul cuiva, ci intră într-un fond comun. Din fondul ăsta sunt apărați și alți colegi – poate mai norocoși ca tine azi, poate mai ghinioniști mâine.
Când un polițist câștigă un proces prin intermediul Sindicatului Diamantul, nu l-a câștigat pentru că a trimis un e-mail emoționant. L-a câștigat pentru că alte câteva mii de polițiști au plătit lună de lună, ani de zile, ca acea mașinărie juridică să existe. Asta nu e poezie, se numește mecanism financiar al solidarității. Nu sună la fel de romantic, dar funcționează.
Cât costă, de fapt, un „punct de vedere”? Spoiler: nu o cafea
Mulți nu știu. Așa că merită să punem cifrele pe masă, cu sursa clară: Uniunea Națională a Barourilor din România, ghidul orientativ al onorariilor minimale, actualizat ultima dată în iunie 2026. Sunt sumele sub care Uniunea recomandă avocaților să NU coboare. Nu „prețul pieței”, ci linia roșie de jos.
Câteva exemple, așa, ca să nu mai pară „e doar o părere, ce mare lucru”:
- Consultație juridică și redactare de acte: 360 lei pe oră, dar nu mai puțin de 710 lei.
- O simplă notificare sau adresă: 360 lei pe oră, dar nu mai puțin de 550 lei.
- Acțiune în contencios administrativ: 3.550 lei.
- Contestație privind raportul de serviciu: 3.550 lei.
- Litigiu privind pensia: 2.490 lei.
Cu alte cuvinte, o consultație de o oră NU costă 360 de lei, ci 710 lei, pentru că se aplică pragul minim, nu visul frumos al clientului. Tariful orar începe să conteze abia de la două ore în sus.
Și, atenție, toate sumele de mai sus sunt minimale, nu „tariful generos al avocatului bun la suflet”. Ghidul le numește clar: „onorarii minimale”. În realitate, un avocat cu experiență serioasă în contencios administrativ cere, de regulă, MAI mult. Iar ghidul însuși explică: pentru clienți persoane juridice onorariile se pot dubla, iar în apel sau recurs se pot majora din nou cu până la 100%.
Dacă faci un calcul cinstit pentru un dosar de drepturi salariale dus până la instanța supremă, doar la minim ajungi undeva între 7.000 și 15.000 de lei. Pentru un singur dosar. Pentru un singur om.
Sindicatul Diamantul are sute de dosare pe rol în același timp, la curțile de apel din toată țara. Când ceri „doar un punct de vedere”, întreabă-te sincer cât din sistemul ăsta crezi că se ține în viață cu „mulțumesc frumos, sunteți de aur”.
Cine plătește orchestra: nu statul, nu Europa, nu sponsorul invizibil
Banii vin de unde trebuie să vină: din cotizația membrilor. Atât. Fără bani de la stat, fără sponsori, fără proiecte europene. Niciun Moș Crăciun instituțional care să subvenționeze „părerile gratis” pentru toată lumea.
Din cotizația asta se plătesc:
- onorariile de avocat
- taxele de timbru
- expertizele contabile
- copiile de pe dosare
- deplasările la instanțe din alte județe
- corespondența
- platforma
- sediul
- personalul și contabilitatea
Un dosar de declasificare a unui ordin secret NU se scrie într-o după-amiază plictisită. Vorbim de luni de muncă, memorii, recursuri, uneori excepții de neconstituționalitate.
Un litigiu pe transparență – pentru obținerea de informații – durează doi-trei ani.
O sesizare la Curtea Constituțională înseamnă sute de ore de documentare.
Litigiile pe drepturi de muncă sunt un labirint, din cauza metodologiei secrete.
Toate astea costă. Iar nota de plată o achită membrii – nu comentatorii de pe margine, nu cei care „n-au fost niciodată membri, dar au o problemă urgentă”.
Ce nu poți cumpăra la kilogram: cunoașterea sistemului opac
Aici încep lucrurile care nu încap într-o factură și nici într-un „răspuns scurt pe Messenger”.
Statutul juridic al polițistului nu e un domeniu de drept obișnuit, transparent, civilizat. E un domeniu opac. Multe dintre normele care decid cariera, salariul, pensia și răspunderea polițistului NU sunt în Monitorul Oficial.
În schimb, se găsesc:
- ordine interne nepublicate
- regulamente ținute la sertar
- acte clasificate fără vreun motiv real
- aplicații de calcul salarial cu algoritmi pe care polițistul, beneficiar „fericit”, nu i-a văzut niciodată
Un avocat poate fi foarte bun, riguros, cu ani buni de contencios administrativ. Și tot pornește cu un handicap masiv într-un proces al unui polițist: nu poate ataca ceea ce nu poate vedea. Nu e vina lui. Sistemul a fost construit exact ca să NU fie cunoscut din afară.
Dovada? Vine săptămânal:
Foarte mulți dintre cei care scriu Sindicatului Diamantul au DEJA avocat plătit, cu dosar pe rol. Și tot cer lămuriri sindicatului. Mai mult, scriu chiar avocații, direct: întreabă cum funcționează o procedură internă, ce înseamnă un anumit ordin, cum se citește o anumită anexă la statul de plată.
Nu pentru că n-ar ști drept. Ci pentru că domeniul ăsta are propria lui întunecime, un hățiș care NU se străbate cu „pregătire generală”. Cere:
- ani de specializare pe exact această felie
- obsesie pentru detaliu
- memorie instituțională
Iar aici intră în scenă Sindicatul Diamantul și omul lui-cheie: Emil Păscuț – considerat cel mai bun jurist pe nișa asta, cu o activitate juridică de specialitate de 20 de ani. Asta nu se înlocuiește peste noapte, nici cu bune intenții, nici cu un onorariu ocazional. E o infrastructură de cunoaștere construită cu răbdare și bani de cotizație.
Sindicatul nu e un birou de avocatură clasic. E memoria vie a acestui sistem întunecat.
Ani de dat cu capul în zidul ministerului: ce a însemnat, concret
Ani la rând, Sindicatul Diamantul a:
- cerut, contestat și dat în judecată ministerul pentru publicarea sau declasificarea unor acte ținute la secret fără motiv
- obținut excepții de neconstituționalitate admise pe ideea simplă, dar revoluționară, că un act normativ nesecret nepublicat NU produce efecte juridice
- reconstituit, bucată cu bucată, mecanisme de calcul salarial pe care nimeni nu voia să le explice
Fiecare astfel de dosar a lăsat în urmă ceva esențial: cunoaștere. Iar cunoașterea asta trebuie întreținută permanent, pentru că normele se schimbă lună de lună, adesea chiar ca reacție la ce a câștigat sindicatul în instanță.
Asta nu se cumpără „la oră” și nu se „rezolvă” într-o consultație de 40 de minute. Se construiește în ani și se hrănește lunar din cotizația membrilor.
Când un membru vine cu o problemă, el nu primește doar un jurist care citește legea. Primește acces la douăzeci de ani de hărți ale unui teren pe care toți ceilalți bâjbâie pe întuneric.
Resursa principală a unui sindicat real nu sunt banii, ci știința: cunoașterea acumulată, ținută în viață și actualizată de câțiva oameni în beneficiul tuturor membrilor. Banii nu sunt scop. Banii sunt combustibilul infrastructurii care:
- obține această cunoaștere prin procese
- o actualizează pe măsură ce normele se schimbă
- o pune la dispoziție membrilor prin analize, consultanță și apărare efectivă când e nevoie
Sindicate de carton, sindicate de Facebook și sindicate de oameni
Sub eticheta „sindicat” încap de toate:
- Sindicate-fantomă
Au ștampilă, cont, denumire și cam atât. Nu deranjează pe nimeni, nu mișcă nimic. N-au pierdut niciodată un proces pentru simplul motiv că n-au deschis niciodată unul. - Sindicate-tabloid
Trăiesc din reacții pe rețele sociale: like-uri, share-uri, indignare instant. Publică orice, cât mai repede, fără să se întrebe ce se întâmplă cu omul din interior care le-a dat informația. Acesta rămâne descoperit, dar bannerul e frumos, iar comentariile curg. Vizibilitatea e a organizației, consecințele sunt ale sursei. - Sindicate-ego
Sunt, în fapt, nevoia personală de validare a unui singur om. Un coleg vrea să conteze, să aibă o funcție, o audiență, o „tribună” – și își face sindicat. Organizația nu apără pe nimeni, e doar oglinda fondatorului. - Sindicate-tampon pentru conducere
Construcții comode, previzibile, create nu ca să obțină ceva pentru oameni, ci ca să existe un partener „ușor de gestionat” pentru șefi. Semnează ce trebuie, când trebuie, nu deranjează niciodată la moment nepotrivit. Un sindicat care n-a supărat niciodată conducerea nu e cuminte. E inutil. - Sindicate care apără efectiv oameni
Organisme profesionale în sensul serios al cuvântului:- produc știință juridică
- documentează
- explică
- consiliază
- merg în instanță până la capăt, chiar când costă bani, timp și capital de imagine, chiar când pierd
Sindicatul Diamantul a ales de la început ultima variantă: lentă, scumpă, puțin spectaculoasă. Singura care lasă ceva real în urmă.
De ce contează dacă ești sau nu membru: nu e „fiță”, e matematică și lege
Nu e vorba de orgoliu. Sunt două aspecte clare: unul juridic, unul de bun-simț.
- Juridic:
Asistența și reprezentarea se acordă membrilor, în condițiile statutului.
Consultanța juridică individualizată, contra cost, pentru terți, este activitate rezervată prin lege avocaților.
Sindicatul nu este și nu se poate transforma într-un cabinet de avocatură travestit. - Bun-simț:
Un coleg care plătește cotizația de opt ani și un coleg care intră în sindicat fix în ziua în care a primit raportul de cercetare disciplinară NU pot fi tratați la fel. Ar fi o bătaie de joc față de primul.
Dacă toți ar fi „egali” în acest mod, în doi ani n-ar mai exista niciun sindicat funcțional. De ce ar plăti cineva ani de zile pentru ceva ce se oferă gratis tuturor, oricând, oricum?
De aceea statutul Sindicatului Diamantul prevede clar: asistența juridică nu acoperă situațiile născute înainte de dobândirea calității de membru. Nu e răutate, nu e formalism rece. E singurul mod prin care sistemul de solidaritate rămâne în picioare.
Modelul „ideal” pentru profitor ar arăta așa:
- nu cotizezi niciodată
- te înscrii în ziua în care ți se taie un spor sau primești cercetarea disciplinară
- obții reprezentare
- apoi te retragi liniștit
Este echivalentul juridic al asigurării RCA încheiate după ce ai făcut accidentul. Nicio asigurare nu funcționează așa. Niciun sindicat nu poate funcționa așa.
Cine se afiliază astăzi e acoperit de astăzi înainte. Pentru problemele de ieri, varianta corectă este avocatul, pe cheltuială proprie.
Ce face Sindicatul Diamantul gratuit pentru toți – inclusiv pentru cei care „n-au fost niciodată membri”
Tot ce se publică pe pagina sindicatului și pe sprd.ro este:
- public
- gratuit
- accesibil tuturor: membri, nemembri, pensionari, cadre militare, trecători
Aici intră:
- analize
- hotărâri judecătorești
- explicații pe texte de lege
- semnalări de nelegalități
- informații despre drepturi salariale și de pensie
Dar adevărata forță nu se vede doar în articole. Se vede în efecte:
- Un proces câștigat pentru un singur om schimbă regula pentru toți.
Instanța stabilește o interpretare a legii. Următorul coleg în aceeași situație nu mai pornește de la zero, ci de la o soluție deja pronunțată. Așa se construiește jurisprudența: dosar cu dosar. - Când o nelegalitate e scoasă la lumină, urmează – mai repede sau mai târziu – și reparația.
De obicei fără recunoașterea greșelii, uneori după ani. Se modifică un ordin, se abandonează discret o practică, „dintr-o dată” o plată începe să se facă. Nimeni nu explică de ce, dar efectul există. - Există și efectul de prevenire:
O instituție care știe că actele ei sunt analizate, contestate și duse în instanță se poartă altfel decât una convinsă că nu verifică nimeni nimic.
Paradoxal, unele procese pierdute public aduc mai multă disciplină administrativă decât cele câștigate.
Excepțiile de neconstituționalitate – când cade legea pentru toată lumea, nu doar pentru membri
Cea mai departe ajung excepțiile de neconstituționalitate.
Când Curtea Constituțională admite o excepție, textul de lege cade pentru toți, nu doar pentru cel care a ridicat-o.
Sindicatul Diamantul a obținut patru astfel de excepții admise, trei redactate în sindicat și una câștigată printr-un avocat:
- Decizia CCR nr. 392/2014
- Au căzut: art. 59 alin. (2), art. 60 alin. (1) și art. 62 alin. (3) din Legea 360/2002.
- Este decizia „cap de serie”, care a stabilit că procedura disciplinară a polițistului trebuie reglementată prin lege, nu prin acte administrative interne.
- Decizia CCR nr. 258/2017
- A căzut sintagma: „precum şi în situaţii temeinic justificate, menţionate în actele administrative emise în acest scop” din art. 22 alin. (8) teza întâi din Legea 360/2002.
- Cu ea s-a dus și posibilitatea ca un șef să pună un polițist la dispoziția unității după criterii „temeinic justificate” doar în mintea lui.
- Decizia CCR nr. 833/2020
- A căzut art. 58¹ din Legea 360/2002.
- Decizia CCR nr. 88/2023
- A căzut sintagma „nu este cercetat disciplinar” din art. 27⁴⁵ lit. b).
Nu există alt sindicat în România care să fi obținut atâtea excepții de neconstituționalitate cu un asemenea impact asupra polițiștilor.
Fiecare dintre textele dispărute a dispărut din legislație pentru TOȚI polițiștii, nu doar pentru membrii Sindicatului Diamantul.
La fel se întâmplă cu un ordin declasificat: devine public pentru toți.
La fel cu un spor recunoscut în instanță: ajunge, în timp, în statele de plată ale tuturor.
Când cel mai bun jurist îți explică gratis, dar nu-ți datorează viața juridică
Mulți colegi știu deja că Emil Păscuț oferă frecvent explicații publice, de mare valoare juridică. De ele beneficiază gratuit:
- polițiști activi
- pensionari
- cadre militare
- oameni fără nicio legătură cu Sindicatul Diamantul
Nu se cere nimic în schimb. Nu se ține socoteala. E o alegere personală și profesională, nu o obligație a sindicatului. Și nu, nu înlocuiește calitatea de membru.
O lămurire publică NU este același lucru cu un dosar construit, apărat, susținut în instanță până la capăt.
Dosarele acelea – alea de care se bucură toată lumea când sunt câștigate – au fost plătite de cineva. De membri.
„Eu n-am beneficiat niciodată de sindicat” – mitul spectatorului inocent
Replica asta se aude periodic. Uneori de la membri. Alteori de la oameni care n-au fost niciodată membri și comentează cu curaj de pe margine. De cele mai multe ori, e falsă. Beneficiul nu a avut doar forma unui dosar cu numele lor pe copertă.
Când nu ai nevoie de sindicat ca apărător, el funcționează ca o publicație de specialitate pe cea mai îngustă nișă posibilă: statutul juridic al polițistului.
Cine altcineva scrie despre asta?
Presa generalistă? Nu. Nu din rea-credință, ci pentru că n-are public pentru subiecte fără sânge și scandal.
Ziarele vând:
- emoție
- senzațional
- cătușe
- „polițist corupt”
Nu vând:
- „indemnizație de concediu calculată greșit patru ani”
- „majorare care nu e spor și ce înseamnă asta”
- „ce se întâmplă cu pensia ta după plafonare”
- „cum dovedești în instanță caracterul clasificat al unui document”
Despre cum se aplică art. 37 din O.G. 38/2003, despre diferențele între sistemele de salarizare din MAI, MApN și ANP, despre tehnicalitățile obscure care îți mănâncă ani de muncă și bani din salariu – nu scrie nimeni. N-are cine și n-are pentru cine.
Sindicatul Diamantul scrie. De ani de zile, săptămână de săptămână:
- analize
- hotărâri comentate
- explicații pe legi
- comparații între sisteme
Ca să punem cifrele în context:
- un abonament la HotNews Premium costă 35 de lei pe lună. Merită banii, dar nu va scrie niciodată o linie despre cum ți se calculează ție salariul.
- cotizația la Sindicatul Diamantul e 32 de lei pe lună, fixă, indiferent de grad, funcție sau salariu.
Pentru MAI PUȚIN decât un abonament la un ziar generalist, primești:
- o publicație scrisă exclusiv pe domeniul tău
- de oameni care cunosc sistemul din interior
- plus apărare juridică atunci când ai nevoie
Un coleg care a citit un singur articol și a înțeles că are dreptul la o recalculare, sau a aflat la timp că urmează un termen crucial, a beneficiat deja de sindicat. Doar că n-a semnat nimic pentru asta.
Cotizația pe care speri să n-o folosești niciodată: exact ca asigurarea auto
Un coleg care a cotizat opt ani și n-a avut niciodată un dosar NU a pierdut banii.
Este, de fapt, scenariul ideal: să plătești ani și ani fără să ajungi vreodată în situația să ai nevoie de avocat, contestație, proces.
E exact ca la polița de asigurare auto:
- o plătești în fiecare an
- nu-ți dorești niciodată să „beneficiezi” de ea
- te bucuri nu când o folosești, ci că există și că îți permite să mergi liniștit
Nimeni nu-și dorește:
- să fie cercetat disciplinar
- să i se taie un spor
- să i se refuze o mutare
- să fie mutat din funcție peste noapte
- să stea în fața unei comisii care a decis deja înainte să intre el pe ușă
Și totuși, toate astea se întâmplă, lunar, unor colegi care erau siguri că „lor nu li se poate întâmpla așa ceva”.
Cotizația nu cumpără un proces. Cumpără certitudinea că, în ziua în care se întâmplă ceva, nu ești singur și nu începi de la zero, bâjbâind în întuneric.
Iar cei care n-au avut NICIODATĂ nevoie de sindicat sunt exact cei care au făcut posibil ca ceilalți să aibă UNDE veni.
Concluzia usturătoare: sindicatul nu trăiește din simpatie, ci din cotizație
Dacă ai o problemă și ești membru, scrie Sindicatului Diamantul. Este dreptul tău, este obligația lor să răspundă și să te apere.
Dacă ai o problemă și NU ești membru, ai două variante oneste:
- Te afiliezi și intri în sistemul de solidaritate, cu drepturi și obligații.
- Te adresezi unui avocat și plătești onorariul pieței, știind că el, oricât de bun ar fi, pornește de cele mai multe ori fără acces la partea nescrisă și nepublicată a regimului tău juridic.
Ce NU merge – și aici tonul devine ferm, chiar dacă rămâne civilizat – este a treia variantă:
- să te aștepți ca munca plătită de alții să-ți fie pusă la dispoziție gratis, la cerere
- iar după ce trece furtuna, să dispari ca și cum n-ai existat vreodată
Un sindicat nu se ține din „aprecieri” și simpatie la comentarii. Se ține din cotizație.
Iar cotizația nu cumpără un „serviciu la nevoie”, ci ține în viață singura resursă care contează cu adevărat: știința despre statutul polițistului – o știință pe care nimeni altcineva nu are nici interesul, nici răbdarea, nici curajul să o producă sistematic, în instanțe, în folosul tuturor. (Cerasela N.).
Anchete
Cererea de pensionare a unei procuroare de la Tecuci, amânată de Secția pentru procurori a CSM
Alina Topală nu a respectat termenul de notificare de 90 de zile
Secția pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii (CSM) a amânat, marți, 8 septembrie 2026, analizarea cererii de eliberare din funcție prin pensionare formulată de procuroarea Alina Topală, de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Tecuci, potrivit publicației Lumea Justiției.
Motivul amânării îl reprezintă nerespectarea termenului legal de notificare. Conform art. 218 alin. (2) din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor și procurorilor, solicitarea trebuie transmisă CSM cu cel puțin 90 de zile înainte de data la care magistratul dorește să înceteze activitatea prin pensionare.
CSM: Cererea poate fi analizată după împlinirea termenului legal
În minuta ședinței, Secția pentru procurori a CSM a precizat că analiza cererii formulate de Alina Topală a fost amânată până la împlinirea termenului de 90 de zile prevăzut de lege.
Decizia a fost adoptată în unanimitate.
Prevederea legală stabilește că magistratul care intenționează să solicite eliberarea din funcție prin pensionare trebuie să notifice în scris președintele instanței, conducătorul parchetului sau al instituției și, după caz, CSM. Totodată, conducerea unității trebuie să ia măsuri pentru finalizarea lucrărilor aflate în curs până la data eliberării din funcție.
O singură pensionare aprobată în ședința din 8 septembrie
În aceeași ședință, Secția pentru procurori a aprobat înaintarea către președintele României a propunerii de eliberare din funcție prin pensionare a Elisabetei-Cristina Irimia.
Aceasta este delegată în funcția de prim-procuror adjunct la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 București și are gradul profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Pensionarea ar urma să producă efecte începând cu 1 octombrie 2026. Și această hotărâre a fost adoptată în unanimitate. (Irinel I.).
-
Exclusivacum 3 zile„IPJ Prahova – Grădinița de Cadre”, episodul 57: „Subcomisar-șef” de analfabetism funcțional la comanda IPJ Prahova
-
Exclusivacum 4 zileMEDAT, TRANSFORMAT ÎN „MINISTERUL ȘMENULUI NAȚIONAL” – Cum a ajuns strategia de stat pe mâna unui trio cu dosar, ORNISS la ghici și Constituția făcută sul
-
Exclusivacum o zi„IPJ Prahova – Grădinița de cadre care-și mănâncă propriile grade” – Episodul 58: Cum a dispărut, peste noapte, „subcomisarul-șef” din Băicoi
-
Exclusivacum 4 zileTCE Ploiești – Feuda lui Nae, cu organigramă în chiloți și bețivi la butoane
-
Exclusivacum 2 zileCum se prăjește dreptatea între DNA Ploiești, executorii „de casă” și culoarele serviciilor – De la microferma procurorului Lefter la justiția cu epoleți în dosarul Ivanof
-
Exclusivacum o ziBâlbâiala de stat cu ștampilă «Strict Secret». Cum a jucat România telefonul fără fir pe securitatea națională
-
Featuredacum o ziCând sindicatul tace și muncește: de ce au apărut ‘misterios’ cursurile de cercetare disciplinară în MAI
-
Exclusivacum 2 zile„Poliția Rutieră 4.0” – tableta la șosea, pixul în epoca de piatră



