O.K.

CHILIPIRUL SECOLULUI. Numai în luna ianuarie Societatea franceză Aerospatiale a vîndut 13 aparate Airbus în valoare de 2,5 miliarde dolari. Dacă România ar vinde doar opţiunile pentru cele 3 aparate achiziţionate, ar recupera plăţile efectuate pînă acum pe primele două tranşe, obţinînd şi un cîştig net de 28 milioane dolari. Facem afacerea, au ba?

EVRIKA

„PAS PAROL” zice, in „Viitorul românesc” nr. 5, pag. 1, ţăranul român, mare amator de poker, aflat in situaţia de a ciştiga în acest joc atit de îndrăgit şi nelipsit la sezătorile tradiţionale şi acţiunile din cadrul „Cîntării României”.

Ziarul Libertatea din 2 aprilie 1991 pag. 1-a ▼ Click pe imagine pentru mărire

CE ESTE Şl CE NU ESTE DEMOCRAŢIE

ALEXANDR SOLJENIŢlN

„Alexis de Toqueville socotea noţiunile de democraţie şi de libertate contradictorii.

A fost acesta un înflăcărat partizan al libertăţii, dar nu şi al democraţiei. G.S. Mille vedea într-o democraţie neîngrădită, primejdia «tiraniei majorităţii” iar pentru individ nu-i în fond nici o deosebire dacă se supune unui singur tiran sau unui tiran multiplu.
G. Fedotov scria că democraţia a fost alterată de materialismul ateist din secolul al XlX-lea care a tăiat capul omenirii. Omul de stat austriac din secolul nostru, Josef Schumpter a denumit democraţia un surogat de credinţă pentru intelectualul lipsit de religie. Şi a prevenit că nu se poate examina o democraţie în afara timpului şi ţării în care funcţionează.
Filozoful S.A. Lewicki (polonez, n.n.) a propus examinarea spiritului democratic care presupune: 1. libertatea persoanei 2. stat al legii iar pe de altă parte examinarea unor trăsături secundare neobligatorii: 1. structura parlamentară 2. legea electorală universală. Aceste ultime două principii democratice nu sînt deloc evidente.
Respectul pentru personalitatea umană este un principiu mai larg decît democraţia şi tocmai acesta trebuie menţinut neapărat. Dar a respecta personalitatea umană nu este obligatoriu, doar în forma, de paria-mentarism. Totuşi, drepturile personalităţii nu trebuie ridicate atît de sus încît ele să prevaleze asupra drepturilor societăţii. Papa Ioan Paul II a spus (cuvîntarea din Filipine, 1981) că în cazul unui conflict între securitatea naţională şi drepturile omului prioritate trebuie acordată securităţii naţionale, adică unei entităţi de structură mai generală fără de care se dărimă şi viaţa individualităţii.
Iar preşedintele Ronald Reagan (cuvîntarea de Ia Universitatea din Moscova, 1988) s-a exprimat astfel: democraţia nu este un mod de guvernare, cît un mod de a limita guvernul, pentru ca acesta să nu împiedice dezvoltarea în om a valorilor principale: ce-i sînt conferite de familie şi credinţă.
Astăzi la noi cuvintul „democraţie” este cel mai la modă. Cîte feluri de înterpretare, cu cîtă emfază este folosit, cîte speculaţii comportă!
Nu se simte însă că noi medităm cu adevărat asupra sensului lui exact. După experienţa anului 1917 cînd ne-am repezit de-a valma să intrăm în ceea ce se credea pe atunci că este democraţia – liderul proeminent al cadeţilor.  V.A. Maklacov a recunoscut şi ne-a amintit tuturor: „Pentru o democraţie este necesară disciplina politică a poporului”.
Iar la noi această disciplină nu a existat: în 1917 iar astăzi, după cît se pare, lipsa ei nu-i-mai puţin vizibilă”.

Din volumul „Căderea imperiului comunist” apărut recent în Editura „Ranysa şi Ecranul”, în traducerea Nataliei Cantemir).

GURA LUMII

(INFORMAŢII PENTRU CARE NU BĂGĂM MlNA IN FOC)

• UN MUSAFIR DE PAŞTI

Ex regele Mihai are o idee fixă: aceea de a reveni în tară din an în Paşti. A încercat de Paştele trecut, dar n-a ajuns decît pină la aeroport renunţind în ultimul moment să urce în avion.  A încercat şi de Crăciun, fiind gata să intre în Piteşti, dacă poliţia vigilentă cum o ştim, nu l-ar fi protejat, în propriul său interes, rugîndu-l politicos să facă cale întoarsă spra îndrăgita lui Elveţie. Ceea ce s-a şi întimplat, în ciuda interpretărilor răuvoitoare care au abundat in presă. Se vorbeşte tot mai insistent pe la cozi şi pe la mitinguri, că de data asta domnul Mihai de Hohenzollern e foarte hotărît să aprindă luminări la Curtea de Argeş, taman de Paşti. Cum cel catolic a trecut deja, mai ramîne cel ortodox. Şi n-ar fi exclus să-l revedem pe fostul rege pe meleagurile natale, evident cu condiţia să-şi pună în ordine paşapoartele. Autorităţile româneşti au declarat, pe cuvint de onoare, că rezolvarea problemei ţine doar de o simplă cerere, pe care fostul suveran ar trebui să o scrie de mînă şi să o adreseze ambasadei noastre de la Berna. Gurile rele spun însă că seniorului de la Versoix nici prin cap nu-i trece să facă una ca asta, întrucît ar însemna că implicit, recunoaşte autorităţile existente, domnia sa considerindu-se – conform schemei anturajului său – încă domnitorul de drept al tuturor românilor.
Dacă o ţine pe-a lui, n-ar fi exclus să-l vedem simbătă, sau poate duminică, coborînd radios dintr-un jet elveţian si prezentînd Ia control unul dintre numeroasele sale paşapoarte diplomatice. N-ar fi, e drept, un procedeu prea diplomatic, dar, vorba-memuritorului Gambetta, scopul scuză mijloacele…

AMBIDEXTRU

Ziarul Libertatea din 2 aprilie 1991 pag. a 2-a ▼ Click pe imagine pentru mărire

Ziarul Libertatea din 2 aprilie 1991 pag. a 3-a ▼ Click pe imagine pentru mărire

Restricţii în acordarea azilului politic în Olanda

Cei care pătrund în zona centrului pentru refugiaţi „Lue-telheist” din Olanda, unul din cele 25 de asemenea instituţii create în ţară, rămine şocat. Şi nu pentru că acesta ar fi înconjurat cu garduri asigurate cu sirmă ghimpată. Priveliştea este cu totul alta – căsuţe confortabile, gazon bine tuns, teren de sport… .
Am dorit să cunosc politica autorităţilor irlandeze faţă de refugiaţii din alte ţări, mai ales în-ajunul adoptării în URSS a legii care reglementează plecarea cetăţenilor în străinătate.
Îi voi dezamăgi însă pe cei care la citirea primelor rînduri de mai sus li s-ar naşte ideea posibilităţii de a pleca în „ţara lalelelor” pentru a-şi îmbunătăţi starea financiară sau cel mai rău caz pentru a se odihni o lună-două in mijlocul naturii olandeze. Nu este atît de simplu pe cit s-ar părea la prima vedere.
Olanda este o tară mică cu o mare densitate a populaţiei, ne-a declarat Bim Reitenbeek, unul din şefii Direcţiei pentru problemele străinilor din Ministerul Justiţiei. In prezent, a spus el, sîntem confruntaţi cu multe dificultăţi legate de afluenţa mare de străini. Anul trecut au sosit la noi 117.000 de cetăţeni din Maroc, Turcia şi alte ţări, din care 21 000 au cerut să li se acorde statutul de azilant politic. Din acest număr numai  aproximativ 5 000 au primit aprobarea de a rămine pe teritoriul ţării.
Străinului care doreşte să vina în Olanda pentru scurtă vreme sau să se instaleze definitiv in ţara noastră ii va fi foarte greu să-şi realizeze intenţia, cu stricteţe aceste aspecte ale Legile statului reglementeazăpoliticii de imigrare. Pentru a avea autorizaţie de şedere în Olanda, trebuie să ţi se acorde statutul de refugiat politic. In acest sens este nevoie să se demonstreze că nu eşti persecutat de autorităţile din ţara ta nici din motive politice, nici religioase, nici de altă natură. Veridicitatea informaţiilor date de petent este verificată in mod amănunţit. Pentru aceasta se folosesc intre altele, şi posibilităţile ambasadelor olandeze. Perioada de analizare a acestei chestiuni poate fi de citeva luni şi in cazul unui răspuns negativ petentul este retrimis in ţara de unde a venit, ceea ce se şi întîmplă în majoritatea situaţiilor. Dacă o persoană sau alta soşeşte în Olanda din motive economice, ilegal, adică fără obţinerea vizei, alternative nu există; ea va fi deportată în mod necondiţionat. Proceduri similare există şi in statele vest-europene vecine.
Pentru a evita intrarea repetată în Olanda o identitate falsă a străinului sub care fusese cîndva expulzat, la centrele de cazare refugiaţilor li se iau amprentele digitale. Şi deşi Olanda este o ţară democratică nu trebuie să mire astfel de măsuri întrucit întreţinerea unui străin într-un asemenea centru pentru refugiaţi ii costă pe contribuabilii olandezi anual suma de 10 000 guldeni (circa 22 000 dolari).
Există mari probleme si înlăuntrul zidurilor frumoase ale căsuţelor din lagăr. La prima vedere ar fi greu să-ţi doreşti ceva mai bun: nu trebuie deloc să munceşti, este chiar interzis, ţi se asigură hrană şi asistenţă medicală gratuite, ai la dispoziţie o bibliotecă, şcoală pentru copii. In afară de a-ceasta fiecare străin primeşte săptămînal cite 20 guldeni bani de buzunar, iar trimestrial 150 de guldeni pentru îmbrăcăminte. Dar să privim şi cealaltă faţă a medaliei. Potrivit directorului centrului, Jan Fhikstra, un pachet de ţigări costă in medie patru guldeni, o pereche de pantofi – circa 200 de guldeni. Dar cel mai ingrozitor lucru este faptul că nu ai unde să munceşti. Inactivitatea forţară, lipsa de perspective îi duc uneori pe oameni la sinucidere.
In ce priveşte o posibilă precipitare a evenimentelor după adoptarea în U.R.S.S. a legii privind plecările în străinătate, de interes este părerea şefului Secţiei pentru imigrări a poliţiei din oraşul Haga, Ed. Grootart. „Nu vrem să le spunem ruşilor să nu vină în Olanda. Nu. Vor fi salutaţi ca turişti, ca reprezentanţi ai Uniunii Sovietice. Probleme vor apare dacă vor cere azil politic. Dacă oamenii dv. nu sint de acord cu politica conducerii sovietice şi o critică ei nu pot deveni azilanţi politici. Autorităţile din U.R.S.S. nu-i persecută pentru aceasta. Cred că toţi cei care vor sosi la noi sperind să obţină statutul de refugiat politic vor fi trimişi înapoi în U.R.S.S.”.

(CORESPONDENTA A AGENŢIEI TASS)

Ziarul Libertatea din 2 aprilie 1991 pag. a 4-a ▼ Click pe imagine pentru mărire

 

Presa acum 50 de ani

• „TREI SFERTURI DE VEAC DELA ÎNFIINŢAREA ACADEMIEI ROMÂNE”. Sub acest titlu, ziarul „Universul’ publică o pagină specială grupind articolele „Din istoricul Academiei Române ; „Donatorii Academiei” ; „Din cuvîntarea preşedintelui Consiliului de Miniştri ţinută în sânul Societăţii  Academice în şedinţa de inaugurare dala 1 August 1867“, „Câteva date asupra funcţionării Bibliotecii Academiei Române”, precum şi „Cuvântarea Regelui Carol la jubileul de 23 ani ai Academiei Române. 1. (13) Aprilie 1891“ şi „Cuvântarea Regelui Ferdinand I la Academia Română în şedinţa dela 14 Mai 1919“ • „SUBSECRETARIATUL DE STAT AL EDUCAŢIEI are nevoie pentru complectarea vacantelor existente la unitătile Pregătirii Premilitare, de elemente foarte bine pregătite, vrednice, şi încadrate în noul suflu de chemare la muncă a românilor capabili şi cinstiţi pentru a colabora Ia educarea si instruirea tineretului nostru” • M. S. REGELE MIHAI ŞI M. S. REGINA MAMA ELENA au plecat la vînătoare in judeţul Iaşi • STRUCTURA NOULUI BUGET. O pagină din expunerea de motive • SITUAŢIA DIN IUGOSLAVIA, după ce regele Petru II a luat conducerea statului. Prefectura de poliţie din Belgrad a fost ocupată de ofiţeri din aviaţia militară. Situaţia e deosebit de gravă. Soarta foştilor miniştri. Generali puşi în retragere sau chemaţi în activitate. N’au fost chemări masive de rezervişti sub drapel. Negocieri între croaţi şi sârbi. Manifestaţiile antigermane se accentuează. Membrii coloniei italiene părăsesc Belgradul. Comentariile cercurilor oficiale germane sint destul de prudente • S-A FIXAT DOMICILIUL OBLIGATORIU următoarelor persoane: Ioana Cantacuzino, Ioan Carp, Emil Socor • „HOCII SHIM-BUN” reproşează dlui Roosevelt că aţîţă sistematic la război şi îl califică pe preşedintele Statelor Unite drept ,,duşman al umanităţii” • ÎNCURAJAŢI COMERŢUL ROMANESC. Vizitaţi Magazinul Galanterie şi Merceria CAMARAD, str. Doamnei nr. (pasaj). Proprietar: Constantin C. Sinisteanu • CAMERA COMUNELOR a ţinut o şedinţă secretă în cadrul căreia a fost discutată situatia marinei comerciale • „CUMPĂR SOCIETATE ANONIMA fără activ şi pasiv. Adresaţi telefon 4 06 88“

Rubrică realizată de lon BUTNARU