Connect with us

Featured

Pentru a marca rezultatele simularii examenului de bacalaureat, facute publice azi, potrivit carora 6 din 10 elevi nu ar trece pragul dupa aproape 7 ani de Romanie educata

Publicat

pe

Pentru a marca rezultatele simularii examenului de bacalaureat, facute publice azi, potrivit carora 6 din 10 elevi nu ar trece pragul dupa aproape 7 ani de Romanie educata, las si eu aici un articol din 2019 – povestea cu turnatori, cu o camasa de forta si cu al doilea serviciu NATO, ca intelligence, dezvaluie analistul Radu Teodor Soviani.

Evaluarea PISA, după 9 ani. O poveste cu turnatori, cu o camasa de forta si cu SRI – al doilea serviciu NATO. (Video).

În urmă cu 9 ani (decembrie 2010), România era în recesiune profundă. Criza internațională a venit PESTE dezechilibrele interne majore (care au generat propria criza a economiei interne) iar indiferenta, iresponsabiltitatea si incompetenta autoritatilor combinate (monetare, fiscale, șef CSAT) au facut din recesiunea economiei Romaniei, una draconica. La nivelul anului 2015 am făcut și o estimare cât ne-a costat criza din 2008-2012 evaluând șapte criterii.Am evaluat costul PIB-ului pierdut, scaderea averii gospodăriilor, deteriorarea activelor financiare, pierderile de capital uman în termen de salarii, pierderile de capital uman în termeni de locuri de muncă, costurile asociate cu majorarea TVA și reducerea salariilor bugetarilor, costurile asociate cu majorarea datoriilor publice.Estimarea a condus la un cost al crizei cuprins între 130,5 miliarde de Euro și 233,5 miliarde de Euro. Costuri asociate politicilor ,,găștii”. Adică, pe cap de locuitor (inclusiv nou- născuți) între 6..529 și 11.675 de Euro. Mai mult decât pune de-o parte, în economisire, într-o viață întreagă, un român mediu.

Gasca sus mentionata (in esenta aceeasi care gestioneaza si acum economia Romaniei) a favorizat criza pana in 2008, a ignorat criza in 2008 si 2009 (ca sa se realeaga Mugur Isarescu guvernator BNR si Traian Basescu – Presedinte al Romaniei) si a luat masuri tardive, draconice si disproporționate in 2010 (majorarea TVA-ului de la 19% la 24%, taierea salariilor cu 25%), care au prelungit recesiunea.

Și despre Isărescu (Manole) și despre Băsescu (Petrov) cărora li se datorează o bună parte din factura de aproape 12.000 de Euro/capita indusă de gestionarea de către ei a crizei, opinia publică a aflat că au fost turnători la Securitate și că și-au clădit identitatile publice, cu cheiță, sau dacă preferați, cu lanț. Unul turna despre divorțuri și despre colegele care ,,enervau colegii” iar celalălat despre are deja decizie instanță că a făcut poliție politică, asigurându-și din timp propagarea până la cel mai înalt nivel al României ,,democrate”.

Turnătorul Petrov a mai prins un mandat, mintind populația in campania electorală din 2009 că ,,nu vom tăia salarii și pensii”. Sicofantului Manole i-a mers chiar mai bine: el a mai prins trei mandate (2009, 2014, 2019) și chiar bonus de 95.000 de Euro de pensionare fără să se pensioneze, mintind populația că nu vom avea niciun fel de criză: ,,poate criză de nervi”.

Turnătorul Petrov a fost succedat la Cotroceni de un beneficiar de escorcherii cu case, Klaus Iohannis, căruia i-a și predat ordinul Steaua României în grad de colan(foto). Averea imobiliară personală a lui Iohannis, originată prin documente false, s-a majorat semnificativ in urma tergiversarii restituirii in patrimoniul statului a sursei alfa a averii sale imobiliare (casa obținută prin fraudă, cu un testament falsificat) și a încasării de chirii în continuare pe perioada tergiversării, prin aportul unui alt turnător al securității: turnătorul Miron, cel care în perioada în care Manole și Petrov turnaseră deja demult pentru prima oară la Securitate, fusese infiltrat în închisoarea de la Aiud, pentru a înrăutăți situați deținuților politici ai regimului comunist.

Nu ar fi reușit la Aiud fără sprijinul decisiv al lui Augustin Lazăr, fost procuror comunist, care, în baza turnătoriilor lui Miron, îl mai condamna practic încă o dată pe deținutul politic Iulius Filip, respingându-i dreptul la eliberare condiționată: ,,Te întreb, frate române, chiar dacă faci parte din aparatul de represiune, nu auzi durerea?”, îi scria Iulius Filip lui Augustin Lazăr, din pușcăria unde ,,erai transformat într-un animal. Aveam 39 de kilograme”. Peste mult timp, în România ,,democrată”, Augustin Lazăr avea să ajungă procuror general al României, convingându-l pe Iohannis să îl numească după ce a ,,strecurat” în dosarul de candidatura la cea mai înaltă funcție din Parchet, o hotărâre de clasare a infracțiunilor de escrocherii cu case ale familiei Iohannis.

Acum, Klaus Iohannis poartă epigonic ordinul Steaua României în grad de colan, care i-au fost înmânate de turnătorul Petrov. La dreapta lui, stă doamna Carmen. Despre ei, scrie în sentința definitivă a Curții de Apel Brașov din 2015, prin care familia Iohannis a pierdut casa obținută prin fraudă: ,,(…)pârâtul Klaus Werner Johannis nefiind apărat de prezumția de bună credință față de amploarea operațiunii ilicite, rezultată din hotărârile judecătorești definitiv pronunțate. Actul juridic subsecvent, întemeindu-se pe un act juridic încheiat prin fraudarea legii și fondat pe cauză ilicită, nu ar putea fi validat prin simpla invocare a bunei credințe a terțului, mai ales că acesta este soțul celeilalte părți contractante, care la rândul său a participat la întocmirea actului nul inițial.’‘. Despre colan și despre Steaua României, știm că Iohannis îl are de la turnătorul Petrov. Despre rochia din dreapta Stelei României, probabil că este cumpărată din fructificarae banilor obținuți din chiriile pe case. Într-un stat de drept, probabil că rochia ar fi fost deja executată silită iar Iohannis nu ar fi ajuns vreodată să mai poarte Steaua României în grad de colan. Totuși, doamna Iohannis ar fi putut totuși să poarte rochia de lângă colan, cu unica condiție să  fi obținut în instanță suspendarea provizorie a executări silite.

Dar acest articol nu este despre România stat de drept, deși ruperea protocoalelor prin care SRI a subordonat justiția reprezintă premisele pentru construirea cu adevărat a unui stat de drept și nu al unuia simulat, chiar dacă unii încearcă chiar și în aceste momente, restaurația. Acest articol este despre cum a evoluat învățământul din România, în ultimii 9 ani: cu turnătorul Petrov Președinte și cu succesorul Iohannis, a cărui singură maculatură din primul mandat a fost un proiect epigonic, simulat: ,,România educată”. În fapt, simularea României educate. În urmă cu mai bine de doi ani, un alt turnător, la 7 ani după ce fusese decorat și care se află și acum în funcție, nici nu se sfia să vorbească despre simularea educației: ,,populația nici măcar nu trebuie să fie educată (financiar)”. Desigur, decorat:

Știrea de acum este că România a înregistrat cele mai slabe rezultate din ultimii 9 ani (2010-2018), la testele PISA (Programul pentru evaluarea internațională a elevilor), care arată performanța sistemului de învățământ. În aprilie 2018, 5.000 de elevi români în jurul vârstei de 15 ani, ,,eșantionați științific” din 180 de școli au participat la evaluarea internațională. Rezultatul? Analfabetismul funcțional în rândul elevilor de 15 ani este de 44%. Adică, aptitudinile lor de citire și scriere sunt inadecvate pentru ,,a face față traiului de zi cu zi și sarcinilor ca forță de muncă ce le revin și care necesită aptitudini de citire mai mari decât nivelul de bază”.

În urmă cu 9 ani (decembrie 2010), sub mandatul turnatorului Petrov erau făcute publice rezultatele PISA din 2009. Dezastruase, și l-am întrebat exact la acel moment  pe Băsescu, dacă are ceva să își reproșeze ((VIDEO în articol). Atunci, copii de 15 ani testați în 2018 nu erau nici măcar elevi, ei abia în 2010 urmând să intre în clasa întâi. Evaluarea din 2009 se făcea așadar în urma rezultatelor copiilor care aveau 15 ani atunci și care, în anul 2000, se pregăteau să intre în sistemul de învățământ – când premier al României era turnătorul Manole,

Dar revenind la preșcolarii din 2009 care aveau atunci aveau 6 ani și evaluați acum, ei sunt  exact  cei care au beneficiat de politica de educație a turnătorului Petrov din al doilea mandat și din primul mandat al lui Iohannis. De ,,România educată”. Cei nouă ani de reforme simulate de Petrov și de Iohannis au asigurat, cu succes, pentru  5 din 10 elevi de astăzi statutul de analfabet funcțional.

În urmă cu 9 ani, bugetul avea grave probleme financiare iar România era în criză bugetară. Pretigiosul The Economist scrisese numeroase articole despre România. Spre exemplu, în 23 octombrie 2010 scrisese deja articolul ,,How NOT TO run a country”. ilustrând cu votul Parlamentului care redusese TVA-ul ,,din greșeală” la foarte puțin timp după ce îl majoraseră de la 19% la 24%. ,,A părut că este glumă de 1 Aprilie” scria The Economist despre parlamentarii care votasera ,,dupa deget”, adica dupa cum le indica liderul de grup, cu degetul in sus, si de fapt liderul de grup ar fi trebui sa arate degetul in jos.

Votul la deget al parlamentarilor români descris în octombrie 2010 (beneficiari acum de pensii speciale) îi determina pe cei de la The Economist să îl parafrezeze pe Petrov, care ne spusese că acordul cu FMI este ,,o centură de siguranță” și să definească extrem de exact ce a reprezentat în fapt acordul cu FMI: ,,o binevenită cămasă de forță externă pentru politicieni nevrotici și agitați nedecisiv’‘.

Articolul survenea exact în perioda în care erau facute publice rezultatele testului PISA din 2009 (decembrie 2010). Pe vremea aia, președinții nu simulau ,,dezbaterile” cu jurnaliștii. Prin urmare l-am întrebat pe Băsescu, la debutul celui de-al doilea mandat și cu înca 4 ani în față în care să se ocupe de educație: ce își reproșează față de educație vis-a-vis de primul mandat. Înainte l-am întrebat însă despre cămașa de forță și puteți să vedeți dialogul, în următorul fișier VIDEO, foarte rar:

Suntem la 9 ani de la acel moment. Anul 2019 a demonstrat fără dubiu că Traian Băsescu – turnătorul Petrov – a fost cel care de fapt a fost întotdeauna ,,în camășă de forță”. În cămașa de forță a Securității.

În această cămașp și-a derulat și al doilea mandat, centrat în fapt pe protocoale ticăloase prin care SRI subordona justiția de facto, în timp ce, declarativ, o dădea cu educația. Rezultanta? 44% dintre copiii de 15 ani sunt analfabeți funcțional.

La fel s-a derulat și primul mandat al lui Iohannis, în care a simulat proiectul ,,România educată”, ocupându-se în fapt cu păstrarea stats-quo-ului în justiție. În al doilea mandat, se ocupă de restaurație.

Concluziv însă, pot spune că  rezultatul a 9 ani de prioritate ,,educație” și două mandate prezidențiale este cel pe care îl vedem astăzi: dintre preșcolarii din urmă cu 9 ani, aproape jumătate din ei se încadrează la ,,analfebeți funcțional”.

E prea mult dacă îi rog pe foștii sau actuali Președinți, turnători sau nu, să nu se mai ocupe ei de educație și să se întoarcă la casele lor (aia din Mihăileanu, obținută prin fraudă în cazul lui Petrov respectiv la  una dintre cele rămase la Sibiu și care nu vor fi executate silit pentru recuperarea de către stat a sumelor obținute prin fraudarea legii de către familia Iohannis)? E prea mult?

E prea mult dacă îl rog pe Iohannis sau pe paiața lui, Ludovic Orban, să evalueze dacă declarația ministrului educației: ,,Nu trebuie să ne îngrijorăm neapărat de această evaluare a testelor PISA … Accentul la aceste evaluări nu cade neapărat pe ceea ce știu elevii ci pe aplicarea cunoștințelor în situații concrete de viață” se încadrează în definiția analfabetismului funcțional?  Adică dacă aptitudinile ei de citire a evaluării PISA sunt la un nivel mai mare decât cel de bază și dacă face față sarcinilor ce îi revin ca ministru al educației și cercetării. Pentru că sincer, faptul că nu o îngrijorează faptul că aproape 5 din 10 elevi de 15 ani sunt anlafabeți funcțional, mă face să mă întreb: dar ea cum este?

E prea mult dacă rog Serviciul Român de Informații (SRI) să accelereze procesul de lustrație a celor aflați încă în funcții de decizie și a paiațelor lor?

E prea mult dacă învederez SRI-ului că este o problemă MAJORĂ de securitate națională faptul că ,,excepțiile care privesc securitatea națională” în ceea ce privește ,,deconspirarea securității” sunt încă pe la butoane direct sau indirect prin paiațele lor și rezultatele le vedem în fiecare zi?

Dar poate că SRI-ul este mulțumit că 5 din 10 copii de 15 ani sunt analfabeți funcțional. Unii cu siguranță le pot deveni colegi, după ce vor face 18 ani, în legătura unor paiațe denumite legal și ,,excepții”. Și atunci, poate SRI-ul consideră că nu este prea mult și achiesează la opinia că nu este îngrijorător faptul că 5 din 10 copii de 15 ani eșuează ,,în privința aplicării cunoștințelor în situații concrete de viață”. Aprops, doamna Anisie, soție de procuror ,,partener” cu domnu’ Cumpănașu, are aviz de la SRI? (Paul D.).

Exclusiv

„Apreciem că ne facem că muncim”: cum a îngropat Ministerul de Interne un ordin secret într-un cerc vicios cu ștampilă

Publicat

pe

De

Justiție cu frâna de mână trasă: doi ani ca să primești un „apreciem”

Doi ani. Atât i-a trebuit Ministerului Afacerilor Interne să răspundă, în esență, cu un „mulțumim pentru interes, dar nu”. Povestea începe cu un polițist de frontieră care a avut tupeul suprem într-un stat „democratic”: a vrut să vadă actul după care e obligat să își facă permanența de acasă. Și de aici începe circul birocratic cu iz de farsă de prost gust, descris pe larg de Sindicatul Polițiștilor și Personalului Contractual „Diamantul”.

Agentul-șef principal de poliție Sebastian-Alin Rusu, de la Sectorul Poliției de Frontieră Siret, a fost sancționat cu „mustrare scrisă” pentru că nu s-a prezentat la chemare în timpul unei permanențe făcute de acasă, în afara programului. Adică nu a răspuns la un ordin secret, emis în baza unui alt ordin secret, despre care nu avea voie să știe prea multe, dar era obligat să-l respecte.

Omul a făcut ce scrie în manualul de bun-simț juridic: a cerut să vadă ordinul. A contestat clasificarea la minister în noiembrie 2024, a cerut declasificarea Ordinului MAI nr. S/108/2011 – actul care reglementează serviciul de permanență și accesul în unitățile ministerului, inclusiv permanența de acasă. În loc de transparență, a primit… ping-pong instituțional.

Ordinul fantomă: sancționăm după el, dar nu ți-l arătăm

Ordinul ministrului afacerilor interne nr. S/108/2011 este clasificat „secret de serviciu”. Cu alte cuvinte: după el se fac planificări, se dau sarcini, se dau sancțiuni, dar când întrebi „ce scrie acolo?”, ți se răspunde cu aer superior: „Nu e pentru ochii tăi, dar e pentru timpul tău liber.”

În noiembrie 2024, polițistul contestă clasificarea la minister. Ministerul face ce știe mai bine: pasează problema. Direcția Secretariat General, condusă atunci de chestorul de poliție Marius Tache, trimite cererea la Inspectoratul General al Poliției de Frontieră. Iar Poliția de Frontieră, prin inspectorul general Cornel-Laurian Stoica, îi comunică polițistului, cu o gravitate birocratică impecabilă, că poate face… contestație „la autoritatea care a clasificat informația”. Adică exact acolo unde depusese deja cererea.

Nu e refuz, e doar comedie administrativă repetată.

Judecătoarea descrie „cercul vicios”, apoi îl reînnoiește cu ștampilă

Sătul să fie plimbat ca o hârtie între departamente, Rusu dă în judecată ministerul. În mai 2025 ajunge la Curtea de Apel Suceava, unde dosarul e judecat de Cristina-Daniela Dănilă. Și aici se întâmplă ceva rar: instanța scrie negru pe alb ceea ce toți simt pe pielea lor.

Judecătoarea constată că ministerul a refuzat nejustificat să-i soluționeze cererea, că a pasat-o altor instituții „fără a o analiza pe fond”, și că a invocat secretul fără să verifice dacă secretul se mai justifică, „ermetizând cercul vicios al refuzului”. Adică ministerul își apără secretele prin simplul fapt că refuză să le mai analizeze. Perfect rotund, perfect absurd.

Normalitatea ar fi fost ca instanța să rupă acest cerc: să se uite ea însăși pe ordin, să vadă dacă are ce căuta la „secret de serviciu” și să decidă dacă trebuie declasificat sau nu.

Numai că, după ce descrie impecabil cercul, judecătoarea se așază cumințelă în el.

„Nu e treaba noastră, e treaba lor”: cum se spală pe mâini puterea judecătorească

În loc să judece fondul, instanța decide că „aprecierea îndeplinirii condițiilor de fond asupra clasificării constituie exclusiv atributul pârâtului”. Cu alte cuvinte: doar ministerul care a pus ștampila pe „secret” poate aprecia dacă ștampila mai are sens. Orice altă abordare ar însemna, spune instanța, „interferarea în atribuțiile administrației, cu depășirea prerogativelor puterii judecătorești”.

Rezultatul? Ministerul este obligat doar „să soluționeze” petiția reclamantului, nu să declasifice, nu să justifice serios, nu să producă un act de decizie verificabil. Cercul vicios pe care sentința îl descrie este repornit fix prin sentință. Elegant, legalist, steril.

În traducere liberă: „Da, refuzul e nejustificat. Da, ministerul a greșit. Dar tot ministerul trebuie să-și verifice singur propria greșeală, iar noi stăm pe margine și așteptăm să vedem dacă se răzgândește.”

Ministerul, varianta copy–paste: aceeași poveste, același refuz, alt „apreciem”

Partea cea mai cinică apare după ce sentința rămâne definitivă, în octombrie 2026. Ministerul e obligat de instanță să „soluționeze” cererea de declasificare. Ce face?

Pe 11 noiembrie 2026, la mai puțin de o lună după ce sentința a devenit definitivă, Direcția Secretariat General emite o adresă nouă. Nu de la ministru, nu de la cineva cu responsabilitate politică, ci „p. Director”, semnată de comisarul-șef de poliție Andreea Teodorescu. Adresa e rezultatul – ni se spune – „consultării structurilor de specialitate”, evident nenumite.

Conținutul? O reluare aproape la indigo a argumentelor din întâmpinarea depusă în proces în iulie 2025:
– clasificarea „a fost atribuită de persoana împuternicită prin lege”;
– „termenul de clasificare nu a expirat”;
– polițistul nu se încadrează în cazurile de declasificare din Standardele HG 585/2002;

Și, la final, lovitura de grație birocratică:
„apreciem ca nu se impune declasificarea ordinului”.

Nu se indică niciun act formal de decizie, cu număr și dată, pe care un judecător să-l poată verifica. Doar un „apreciem” aruncat cu o nonșalanță administrativă care sfidează și legea contenciosului, și hotărârea judecătorească. Judecata e înlocuită cu „apreciem”, iar responsabilitatea – cu parafa secretariatului.

Justiție pe două viteze: la Suceava – „pas”, la București – „declasificați!”

În timp ce la Suceava instanța s-a ferit să deranjeze prea tare ministerul, la București același ordin S/108/2011 a ajuns la Curtea de Apel, într-o acțiune deschisă de S.P.R. „Diamantul”, în paralel cu procesul lui Rusu.

Dosarul a ajuns la judecătorul Amer Jabre – cunoscut deja publicului după ce, în 2021, a constatat inexistența unor hotărâri „de pandemie” ale CNSU, pentru că nu fuseseră publicate în Monitorul Oficial, deși îngrădeau libertatea de circulație. Adică un judecător obișnuit să se uite și la fond, nu doar la formă.

În noiembrie 2025, la doar 13 zile după sentința de la Suceava, Jabre citește efectiv ordinul S/108/2011, în compartimentul de documente clasificate al instanței. Constată că are „un conținut cvasiidentic cu cel al reglementărilor anterioare, neclasificate” – adică nu e nimic acolo care să justifice teatrul cu „secret de serviciu”. Și obligă ministerul să-l declasifice. Sentința nu e definitivă, dar mesajul e clar: prerogativa administrativă nu poate anula controlul judecătoresc asupra legalității clasificării.

Înalta Curte spusese deja, cu câteva săptămâni înainte, că nu poți ascunde la infinit în spatele „e secret, avem noi grijă”. Dar la Suceava, aceleași principii au fost păstrate în sertar.

Cronologia absurdului: doi ani de pași laterali

Povestea declasificării OMAI S/108/2011, așa cum o reconstituie Sindicatul „Diamantul”, arată ca un manual de obstrucție legalizată:

  • 4 noiembrie 2024 – polițistul contestă clasificarea ordinului și cere declasificarea la minister;
  • 2 decembrie 2024 – Poliția de Frontieră, căreia cererea fusese pasată, îl trimite înapoi… la minister;
  • 22 mai 2025 – acțiune în instanță, la Curtea de Apel Suceava;
  • iulie 2025 – ministerul, prin Direcția Generală Juridică (Viorel Tatu), își apără clasificarea pe fond, în întâmpinare;
  • 9 decembrie 2025 – sentința de la Suceava: refuzul e nejustificat, dar ministerul e doar obligat „să soluționeze”;
  • 22 decembrie 2025 – la București, alt complet obligă ministerul să declasifice același ordin (sentință nedefinitivă);
  • 16 octombrie 2026 – sentința de la Suceava rămâne definitivă;
  • 11 noiembrie 2026 – ministerul transmite celebra adresă: „apreciem ca nu se impune declasificarea ordinului”.

Doi ani pentru același refuz, ambalat de două ori: o dată ca tăcere, a doua oară ca „apreciere”.

Când „apreciem” ține loc de lege: nou proces, aceeași miză

În loc să clarifice ceva, toată această înșiruire de contestații, pasări, procese și adrese a produs doar un lucru sigur: polițistul o ia de la capăt. Rusu a deschis o nouă acțiune, prin care cere din nou instanței să oblige ministerul să declasifice ordinul, cu fond și recurs, ca și cum primii doi ani n-ar fi existat.

În același dosar, a ridicat și o excepție de neconstituționalitate a textelor din Legea nr. 182/2002 pe care se sprijină adresa din noiembrie 2026. Separat, a cerut instanței să constate că sentința de la Suceava nu a fost executată și să aplice ministerului amenda prevăzută de Legea contenciosului: 20% din salariul minim brut pe zi de întârziere. Și a cerut declanșarea cercetării disciplinare pentru cei care au produs, cu seninătate, un „apreciem” în loc de un act de decizie.

Prețul concret al secretului absurd: permanență la ordinul-fantomă

Poate părea un exercițiu juridic steril. Nu este. Pentru polițiștii care fac permanență de acasă, prelungirea acestei farse are un preț foarte concret: în tot acest timp, pot fi planificați și sancționați în baza unui ordin pe care nu îl pot pune pe masă în fața judecătorului. Adică răspund disciplinar după reguli secrete, dar trebuie să se apere pe baza unor principii abstracte, nu pe textul efectiv al regulii.

Stat de drept cu parolă la intrare: „secret de serviciu”.

Concluzie: în România, unele secrete nu apără siguranța națională, ci rușinea instituțională

Cazul Ordinului MAI nr. S/108/2011, așa cum a fost documentat de S.P.R. „Diamantul”, nu vorbește doar despre un act administrativ. Vorbește despre un reflex: acela de a transforma orice abuz într-un „secret de serviciu” și orice control într-un „apreciem că nu e cazul”.

Când o instanță recunoaște un cerc vicios și apoi îl întărește, când un minister își bate joc de o hotărâre judecătorească prin copy–paste birocratic, iar polițiștii sunt ținuți sub un ordin-fantomă care le atinge direct timpul liber și banii, nu mai vorbim de protecția informațiilor clasificate. Vorbim de protecția opacității.

Iar până când cineva va avea curajul – și competența – să spună limpede „declasificați și asumați”, România va rămâne țara în care justiția se face, uneori, cu formule politicoase de genul:
„Apreciem că nu se impune… stat de drept pe bune.” (Cristina T.).

Citeste in continuare

Featured

Lideri de Facebook, penitenciare de decor: like-uri multe, rezultate zero

Publicat

pe

De

Leadership la postare: când conduci ANP din newsfeed

Federația Sindicatelor din Administrația Națională a Penitenciarelor le transmite un mesaj direct celor din vârful Administrației Naționale a Penitenciarelor:
mai puține lecții de leadership pe Facebook, mai multe rezultate în spatele gratiilor.

În ultimele zile, conducerea ANP pare să fi descoperit brusc miracolul „principiilor” – desigur, nu în rapoarte oficiale, nu în indicatori de performanță, ci în postări motivaționale pe rețelele sociale. Din online aflăm ce valori au. Din teren știm ce au făcut cu ele în ultimul an și jumătate.

Principii la vedere, rezultate la secret

De pe Facebook aflăm, cu litere mari, despre viziune, responsabilitate, integritate, reformă și alte cuvinte frumoase, numai bune de pus în grafice colorate. În penitenciare, însă, aceleași principii se dizolvă în lipsă de personal, infrastructură prăbușită și improvizații la limita suportabilului.

Federația întreabă, pe bună dreptate: dacă sunteți atât de plini de principii, unde se văd în realitate? În ultimul an și jumătate, oamenii din sistem au văzut altceva: promisiuni în cascadă, poze aranjate, comunicate lucioase – și foarte puține schimbări palpabile.

Planuri de mâine, nu lozinci de ieri

Sindicaliștii pun acum întrebările pe care conducerea ANP le evită cu eleganța unui scroll în jos:

  • Ce faceți concret săptămâna viitoare?
  • Ce schimbați luna viitoare?
  • Ce veți îndrepta, măcar pe hârtie, anul viitor?

Nu în citate inspiraționale, nu în „stories”, nu în postări cu filtre. Ci în decizii, în proceduri, în bugete, în condițiile reale din penitenciare.

Mesajul din interior: mai puțină poză, mai multă treabă

Practic, Federația le spune celor din conducerea ANP, fără ocolișuri:
ajunge cu leadership-ul predat pe Facebook, e timpul pentru leadership exersat în penitenciare.

Nu mai impresionați pe nimeni cu fraze frumoase dacă ele nu se traduc în schimbări reale pentru angajați și deținuți deopotrivă. Sistemul penitenciar nu se repară cu like-uri, share-uri și citate inspiraționale, ci cu muncă serioasă, asumare și rezultate care se văd dincolo de ecran. (Cerasela N.).

(Sursa: mesaj public al Federației Sindicatelor din Administrația Națională a Penitenciarelor, adresat conducerii ANP.)

Citeste in continuare

Anchete

Șoferul „atlet” cu 1,00 la suflet: cum a încercat un vasluian beat să fugă de radar cu off-road și vorbe dulci

Publicat

pe

De

Cursa de „raliu” pe DE581: de la asfalt la off-road, cu frâna ruptă la bun-simț

Aventura din 10 noiembrie 2026, petrecută pe drumul european DE581, pe raza județului Vaslui, arată încă o dată cum unii șoferi cred că legislația rutieră e opțională, dar norocul obligatoriu. Potrivit relatărilor făcute publice de Sindicatul Europol, un bărbat de 43 de ani, din Bârlad, a decis să transforme șoseaua în pistă de fugă și câmpul în traseu off-road, totul cu o alcoolemie demnă de manualul „Așa nu”.

După ce a ignorat semnalele polițiștilor, șoferul a apăsat cu entuziasm pedala de accelerație și a improvizat aproximativ un kilometru de traseu pe coclauri, ca și cum se pregătea pentru un raliu de amatori, nu pentru încă un dosar penal. Când și-a dat seama că motorul nu-l mai poate ajuta, a trecut la „planul B”: a abandonat mașina și a încercat să-și demonstreze calitățile atletice… pe jos. Din păcate pentru el, probele de fugă nu se dau după regulile lui.

„Nu ne știm de undeva?” – ultima redută a șoferului disperat

După eșecul subit la capitolele viteză și condiție fizică, bărbatul a trecut la faza de „negociere sentimentală”. A încercat să-i convingă pe polițiști că îi cunoaște, că, cine știe, poate au mai stat la povești, s-au întâlnit pe undeva, au avut vreo legătură vagă în trecut. Poate, poate, o presupusă „cunoștință” ar fi putut cântări mai greu decât cifrele reci de pe aparate și decât litera legii.

Realitatea din teren a fost însă mult mai puțin romantică. În loc de „Ce mai faci, prietene?”, polițiștii au avut în față un rezultat de 1,00 mg/l alcool pur în aerul expirat, conform testării cu aparatul etilotest, așa cum a fost făcut public de Sindicatul Europol. Analizele toxicologice ulterioare au confirmat, elegant și sec, că bărbatul depășise serios limita legală. Prietenia, reală sau imaginară, nu mai avea loc la masa discuțiilor.

Atletism de carton: fugă prin câmp, dar fără medalie, doar cătușe

Scenariul complet arată ca o parodie prost regizată:
– a ignorat semnalele polițiștilor;
– a accelerat;
– a sărit de pe asfalt pe câmp, într-un off-road improvizat;
– și-a abandonat mașina;
– a luat-o la fugă pe jos, ca într-un film ieftin de acțiune;
– și, când totul a eșuat, a mai scos din joben și „arma secretă”: apelul la presupusa „prietenie” cu oamenii legii.

Problema majoră: nici fuga, nici poveștile despre „ne știm noi de undeva” nu țin loc de carnet, de lege și mai ales de bun-simț. Când conduci cu alcoolemie peste limită și pui în pericol toți participanții la trafic, ultimul lucru la care ar trebui să te gândești este dacă polițistul te place sau nu.

Strategia „de socializare” a picat testul de realitate

Din păcate pentru el – dar din fericire pentru normalitate – polițiștii nu s-au lăsat impresionați de această tentativă de „socializare spontană”. Nici „hai că ne știm”, nici „poate rezolvăm” nu au reușit să îndoaie vreun articol de lege.

La 11 noiembrie, bărbatul a fost reținut pentru 24 de ore și urmează să fie prezentat Parchetului de pe lângă Judecătoria Bârlad, pentru dispunerea unei măsuri preventive. De la „prietene, nu ne știm?” la „inculpatul se prezintă în fața procurorului” a fost doar un pas – unul foarte scurt și inevitabil.

Polițiștii – profesioniști, șoferul – exemplu negativ de manual

În tot acest tablou grotesc, singura parte serioasă și sănătoasă este reacția polițiștilor. Conform relatării Sindicatului Europol, agenții au urmat procedurile, au documentat întreaga activitate infracțională și au acționat exact așa cum trebuie atunci când un șofer beat decide să transforme drumul public în pistă personală de evadare.

Agent șef principal Stăncescu Sabin, agent principal Dănilă Marian și agent șef Ghețău Laurențiu merită felicitați pentru profesionalismul cu care au intervenit, punând legea și siguranța rutieră mai presus de tentativele jenante de „negociere” ale unui conducător auto care a ales să pună în pericol viețile celorlalți.

Concluzie: cu 1,00 mg/l nu-ți faci prieteni, îți faci dosar

Povestea acestui șofer din Bârlad este lecția perfectă despre cum să nu procedezi: nu fugi de poliție, nu sari cu mașina pe câmp, nu abandonezi vehiculul, nu joci rolul de atlet ratat și, mai ales, nu încerci să cumperi indulgență la „magazinul de prietenii inventate”.

Radarul nu uită, alcooltestul nu minte, iar legea nu se îmblânzește cu „Nu ne știm noi de undeva?”. În schimb, dosarul penal te așteaptă, punctual, la fiecare asemenea „aventură”. (Irinel I.).

Citeste in continuare

Aveți un PONT?

Cel mai complet ziar de investigații dedicat cititorilor din România. Aveți un pont despre fapte de corupție la nivel local și/sau național? Garantăm confidențialitatea! Scrie-ne la Whatsapp: 0735.085.503 Sau la adresa: incisiv.anticoruptie@gmail.com Departament Investigații - Secția Anticorupție

Știri calde

Exclusiv6 ore ago

„Apreciem că ne facem că muncim”: cum a îngropat Ministerul de Interne un ordin secret într-un cerc vicios cu ștampilă

Justiție cu frâna de mână trasă: doi ani ca să primești un „apreciem” Doi ani. Atât i-a trebuit Ministerului Afacerilor...

Exclusivo zi ago

M.A.I. – Weekendul, premiu pentru sănătoși. Bolnavii, la colț! Cronica unui șef cu stetoscop imaginar

În Poliția Română s-a inventat, în sfârșit, o politică de sănătate publică: dacă îndrăznești să te îmbolnăvești, îți taie weekendurile....

Exclusiv2 zile ago

IPJ Prahova, sezon nou, aceeași mizerie. Agent rutier cu permisul suspendat trimis să păzească… la volanul autospecialei

Conducerea IPJ Prahova: cine le mai ține „palma” și „trena”? IPJ Prahova pare un serial de proastă calitate, dar cu...

Exclusiv2 zile ago

M.A.I. – Fișa postului: „Du-te la casierie după 1,5 lei și vino la sediu după o hârtie pe care ți-o puteam trimite pe mail”

Birocrația la minut: mail cu ștampilă, dar fișa postului doar la ghișeu În România anului 2026, statul digitalizat funcționează așa:...

Exclusiv2 zile ago

Tribună fantomă, buget ninja și excursii exotice: cum arată „buna guvernanță” la Brebu – Prahova, văzută prin lupa Curții de Conturi

Un raport de audit de conformitate ad‑hoc al Curții de Conturi a României, Camera de Conturi Prahova, desenează un tablou...

Exclusiv3 zile ago

Ministrul care pune apa în mișcare: Florin Barbu, omul fermierilor după 1990

Sub titlul simplu, dar devastator pentru indiferența de până acum – „Dați-ne apă pe canale și restul facem noi!” –...

Exclusiv3 zile ago

Directorul din borcanul cu mercur și Generalul Gărzii de Fum – Cum s-au transformat APM Prahova și Garda de Mediu în firmă de pază pentru mafia deșeurilor

Biroul unde mediul moare cu ștampilă Oficial, pe siglă scrie „Agenția pentru Protecția Mediului Prahova” și „Garda Națională de Mediu...

Exclusiv3 zile ago

Pensiile militare, înghețate la cuptor: Guvernul promite 7,3%, dar scoate tava cu mâna înapoi

Promisiunea de An Nou – „Luați de aici… dacă mai rămâne ceva” De la 1 ianuarie 2027, pensiile militare de...

Exclusiv3 zile ago

Șeful ‘perfect’ al Poliției Arad: 8 luni la butoane, apoi declarat inapt psihologic. Restul e liniște în minister

„Omul de nădejde” al chestorului: 8 luni șef, apoi picat la psihologic În România, țara unde „merge și-așa” e politică...

Exclusiv4 zile ago

IPJ Prahova, girofarul și izul de alcool: polițiști din Boldești-Scăeni, opriri pe DN1

„Pișior” și „Mănuță”, în control pe șosea Pe 11 noiembrie 2026, doi polițiști din Boldești-Scăeni au circulat cu autospeciala pe...

Exclusiv4 zile ago

Comuna Drăgănești (Prahova) – paradis fiscal pentru șmecheri, iad pentru prostul care plătește (I) – DOCUMENTE

Comuna care nu-și încasează propriile taxe: „Republica Drăgănești”, unde Codul Fiscal e opțional Primăria care funcționează pe încredere, nu pe...

Exclusiv4 zile ago

Republica Ceptura – Prahova: canalizare pe hârtie, milionul la sertar și salariul mai mare ca la viceprimar (I) -DOCUMENTE

Comuna în care banii publici sunt o specie protejată: nu se ating, nu se încasează Potrivit Curții de Conturi a...

Exclusiv4 zile ago

Gherghița – Prahova, campioană la „bugetul invizibil”: taxe uitate, datorii prescrise și acte dispărute din arhivă – I – (DOCUMENTE)

La Primăria Gherghița, veniturile locale par să fi avut parte de un tratament special: unele au fost calculate prea timid,...

Exclusiv4 zile ago

Paradisul fiscal și deșeurile „de lux” de la Coca‑Cola Ploiești

În plină „situație dificilă”, fabrica Coca‑Cola Ploiești reușește, culmea, să fie din ce în ce mai „inovatoare”. Nu neapărat datorită...

Exclusiv4 zile ago

Polițistul Vlăduț, făcut «șoferul primarului». În realitate își făcea treaba. Restul e politică ieftină

Cine e, de fapt, „șoferul primarului” Vlăduț nu e nici șoferul personal al primarului, nici bodyguardul lui de campanie și...

Partener media exclusiv

stiri actualizate Raspandacul

Parteneri

Taxi Heathrow London

Depozit Otel Bucuresti

Top Articole Incisiv