Ca rector al Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca (UBB), în programul ProUBB+ (2020-2024) am promis dezvoltarea unei platforme umaniste în Universitatea noastră:

„…Plasez candidatura mea la funcţia de rector al Universităţii noastre în paradigma unei universităţi de clasă mondială (world-class), care să exprime, totodată, valorile noastre fondatoare şi virtuţile care consider că trebuie să le fie asociate – Tradiţie (prin Bun-simţ) şi Excelenţă (prin Raţionalitate/Înţelepciune) -, în spiritul umanist modern al încrederii şi deschiderii, pentru a genera o cultură organizaţională a solidarităţii şi cooperării, într-un cadru instituţional dominat de etică, un cadru menit să susţină apoi cu onoare şi curaj misiunea noastră universitară…În cadrul acestei misiuni, voi fi garantul autonomiei şi democraţiei universitare. Într-o universitate modernă, libertatea de gândire şi libera căutare a adevărului nu pot fi îngrădite. Nu pot fi impuse linii de gândire şi acţiune prin autoritarism. Universitatea noastră va rămâne un spaţiu al libertăţii, al ştiinţei, al frumosului şi al binelui, un spaţiu al selecţiei/formării caracterelor şi creativităţii/inteligenţelor, pentru binele naţiunii şi, în general, al cunoaşterii umane. Îmi doresc să generăm mecanisme instituţionale prin care să valorificăm interesele/calităţile membrilor comunităţii noastre, astfel încât cooperarea şi solidaritatea să derive din angajamentul liber al indivizilor autonomi, nu prin constrângeri rezultate din concentrarea puterii instituţionale…”

Propunând o platformă umanistă la UBB, urmăresc o reconceptualizare a culturii noastre organizaţionale, exprimată prin trei piloni fundamentali:

(1) Susţinerea zonelor academice umaniste (Art & Humanities), independent şi în interacţiuni multi-/inter-/trans-disciplinare cu platforma STEM (Science-Technology-Engineering-Mathematics), într-o vreme când aceste zone umaniste sunt vitregite în politicile academice naţionale;

(2) Angajamentul de a forma în actul academic, prin curriculum şi practici psihopedagogice moderne, nu doar buni specialişti, ci şi buni cetăţeni în slujba binelui public;

(3) Valorizarea „umanului/omenescului”, prin centrarea noilor dezvoltări tehnologice şi paradigme socio-economice pe nevoile/interesele/valorile persoanei; acest lucru nu înseamnă că dezvoltările tehnologice/socio-economice nu pot schimba şi chiar reconceptualiza dramatic nevoile/interesele/valorile actuale, dar acest lucru trebuie făcut prin decizii raţionale şi echitabile, în baza liberului arbitru.

Dincolo de angajamentul UBB, cred că o astfel de platformă umanistă trebuie să aibă un impact mai general, grevând cultura organizaţională a universităţilor moderne, a politicilor academice naţionale/europene şi a naraţiunilor sociale majore. În consecinţă, vom încerca să creăm în jurul acestui manifest o mişcare naţională, pentru a-l dezvolta apoi într-un document-raport de tip white paper.

Le mulţumesc colegilor din UBB care au propus acest manifest iniţial, colegi din prorectoratul responsabil cu componenta socio-culturală şi decanii facultăţilor umaniste din UBB. După acest moment de tip Sapere Aude, este timpul ca prin dezbateri cu cât mai mulţi colegi să pregătim documentul-raport.

Prof. univ. dr. Daniel David
Rectorul UBB
Website: http://www.ubbcluj.ro

Pledoarie pentru o nouă dimensiune a Universităţii – Platforma umanistă

De ce? – În dezvoltarea ei spre o universitate world-class, UBB urmăreşte trei misiuni principale: educaţia, cercetarea şi menţinerea unei relaţii active cu societatea. Îndeplinirea optimă a acestor misiuni întâmpină însă dificultăţi majore din cauza marginalizării tot mai îngrijorătoare din ultimele decenii, la toate nivelurile, a disciplinelor umaniste. Considerăm că rolul propedeutic al componentei umaniste este fundamental, iar acest lucru trebuie subliniat în procesul instituţional şi didactic. Problema esenţială azi este cum putem readuce componenta umanistă în toate celelalte domenii. Este vitală în primul rând transformarea mentalităţii – cu privire la această componentă – la nivel politic, social, economic şi mediatic, o transformare care să producă, la rândul ei, modificări sistemice profunde.

În lumea contemporană, rolul învăţământului este acela de a reinstitui cunoaşterea ca formă esenţială de problematizare, pe lângă furnizarea de expertiză şi de răspunsuri la probleme concrete. Ştiinţele umaniste oferă posibilitatea de a descoperi viziuni alternative, necesare în contextul crizelor şi provocărilor lumii contemporane, de la ecologie şi economie la etică şi echitate socială. Alături de adaptarea ştiinţelor umaniste la exigenţele noilor forme ale cunoaşterii, precum şi la nevoile pieţei şi comunităţii, credem că e necesar ca ele să creeze noi configuraţii de valori, să propună posibilităţi de a schimba paradigmele şi de a explora modele de dezvoltare. Această componentă transformativă este în mod clar în prezent subdezvoltată, lipsită de susţinere şi de finanţare.

Trăind într-o societate postindustrială dominată de economia cunoaşterii, studiul disciplinelor umaniste oferă abilităţi pragmatice esenţiale funcţionării şi întăririi unor democraţii autentice şi dezvoltării unor economii bazate pe informaţie, inovaţie şi echitate. Gândirea critic-contextuală, analitică, interpretativă, creativă, precum şi prezentarea rezultatelor acestor procese cognitive într-o formă persuasivă sunt elemente definitorii pentru orice parcurs profesional din lumea contemporană.

În prezent, situaţia instituţională constrângătoare este generată de două probleme structurale: (1) legislaţia anacronică, cu impact negativ asupra cadrului de organizare; (2) finanţarea insuficientă pentru a permite coagularea unei viziuni umaniste moderne şi a unui program care să conecteze facultăţile, disciplinele, grupurile de cercetare şi programele de studiu (atribuirea unor coeficienţi prea mici în domeniile ştiinţelor umaniste sau nefinanţarea suplimentară a dublei specializări sunt doar două exemple de probleme grave).

Educaţia umanistă nu reprezintă doar un instrument al reproducerii unei culturi şi a identităţilor sale, cât mai ales un instrument al transformării acestora. Învăţământul umanist completează transmiterea cunoaşterii în orice domeniu academic, atât din punct de vedere didactic, cât şi al cercetării. Educaţia umanistă oferă competenţe democratice (spirit civic şi înţelegere a dinamicii identitare; gândire critică, independentă, analitică şi raţională; comprehensiune multiculturală, compasiune, spirit de justiţie socială; exprimare publică avizată, persuasivă şi capacitate de dialog) şi competenţe care au şi un rol antreprenorial (creativitate critică, asociativă şi proiectivă; analiză complexă şi interpretare de texte şi date; evaluare şi identificare de oportunităţi; persuasiune şi mediere prin dialog; gândire sintetică coroborând informaţie de origine şi funcţii diferite; contextualizare comprehensivă).

În prezent, modul enclavizat de organizare a învăţământului superior umanist din România nu mai corespunde exigenţelor şi nevoilor de formare ale secolului XXI. Acest cadru restrictiv nu se mai află într-un acord coerent şi convergent cu complexitatea competenţelor solicitate de o nouă piaţă a muncii. De asemenea, există o incompatibilitate cu logica mecanismelor de la nivelul Comisiei Europene, care grupează ştiinţele umaniste cu cele sociale, acest fapt determinând politica de finanţare a programelor de cercetare la nivel comunitar. O altă problemă majoră o reprezintă lipsa de coeziune şi influenţă în cercetarea fundamentală şi aplicată a ştiinţelor umaniste. Din aceste raţiuni, susţinem implementarea unui model reticular de organizare a ştiinţelor umaniste ,care va încuraja demersuri şi abordări între domenii.

Cum? – Propunem reorganizarea strategică a sistemului naţional de învăţământ pe două direcţii principale şi complementare: prin repoziţionarea ştiinţelor umaniste în raport cu disciplinele STEM, cu cele din domeniile ştiinţelor sociale, şi prin explorarea posibilităţilor de a adopta un cadru existent la nivel internaţional, paradigma STEAM (în care A denumeşte ansamblul artelor şi al ştiinţelor umaniste), cu toate consecinţele curriculare, de acreditare şi de finanţare. În acest sens, UBB a implementat deja un program-pilot, incluziv şi trans-sectorial, STEM+. Faţă de modelul tradiţional, acesta din urmă nu e centrat exclusiv pe obţinerea sau analiza unor date ştiinţifice, ci e preocupat de creşterea bunăstării sociale şi a dezvoltării valorilor comunitare. Credem că în economia generală a cunoaşterii, la care participă în mod dinamic, disciplinele umaniste pot contribui esenţial la problematici tot mai acute ale secolului XXI:

– Dezvoltarea eticii şi a valorilor rezultate din descoperirile tehnice. În epoca Internetului şi a globalizării, responsabilitatea respectării domeniului privat, respectarea liberului arbitru, a drepturilor de proprietate intelectuală, dezbaterea unor inovaţii ştiinţifice controversate reprezintă aspecte pe care teoretizările din domeniul ştiinţelor umaniste în dialog (filozofie, politică, litere, arte, teologie) le pot circumscrie corect.

– Îmbunătăţirea produselor tehnologice în acord cu funcţionalitatea/accesibilitatea lor pentru public. Succesul unui produs inovator nu este legat exclusiv de aspecte tehnice, ci şi de capacitatea de a-l face utilizabil/atrăgător pentru beneficiari. Dar, mai important, aspectul etic este esenţial într-o lume în continuă transformare, în care inovaţia tehnologică deseori poate afecta ceea ce defineşte umanul.

– Dezvoltarea cercetării umaniste prin infuzia tehnologică. Dacă programele actuale insistă asupra modului în care educaţia umanistă poate contribui la perfecţionarea şi accesibilitatea activităţii STEM, procesul invers e, de asemenea, valabil: disciplinele tehnologice sunt în măsură să contribuie la inovarea şi la creşterea relevanţei publice a disciplinelor umaniste.

– Afirmarea şi cultivarea biodiversităţii culturale. În contextul globalizării, care riscă să devină o modalitate de uniformizare, ştiinţele umaniste au capacitatea de a păstra identităţile culturale, valorile de patrimoniu material şi imaterial care asigură diferenţa specifică a dimensiunilor multiple ale proiectului comun european şi mondial.

De asemenea, pentru ca o nouă platformă umanistă să poată deveni funcţională, este nevoie de următoarele elemente:

– Flexibilizarea legislativă şi finanţarea adecvată a învăţământului superior şi a cercetării umaniste;

– Înfiinţarea unui grup de lucru la nivelul ministerului educaţiei care să identifice zonele legislative care trebuie adaptate astfel încât platforma să poată fi implementată;

– Creşterea coeficientului de finanţare/student în domeniul ştiinţelor umaniste, astfel încât procesul de învăţământ să se poată desfăşura în cadrele definite de ARACIS şi la nivel de excelenţă world-class;

– Introducerea şi finanţarea adecvată a dublei specializări (în interiorul aceluiaşi domeniu/facultăţi, dar şi prin combinarea unor specializări din domenii umaniste, sociale sau STEM diferite) cu o metodologie de calcul a finanţării ce urmează logica programului: fiecare specializare să fie finanţată conform coeficientului domeniului.

UBB consideră că misiunea Universităţii în relaţie cu societatea trebuie să fie transformată, deziderat care poate fi realizat doar prin şi alături de ştiinţele umaniste. În acest sens, UBB a demarat şi a asumat un proces de analiză a problemelor şi de propunere de soluţii care va produce în viitorul apropiat un document-raport cu două intenţii: o necesară dezbatere în sfera publică şi începutul unor schimbări la toate nivelurile de decizie. UBB îşi asumă iniţierea unor schimbări structurale, instituţionale şi de mentalitate, care pot fi deja explorate în cadrele legale şi sistemice actuale şi mai ales posibilitatea schimbării acestor cadre în viitorul apropiat, sub imperativul misiunilor care definesc o Universitate modernă şi relaţia acesteia cu ceea ce defineşte o comunitate pe baza unor principii ale echităţii. Documentul de faţă e, aşadar, o invitaţie la dialog, la colaborare şi la posibilitatea de a transforma educaţia în beneficiul lumii contemporane.

Direcţia Comunicare şi PR a UBB