Matroana marilor falsificări ale realității americane este în fond creierul din spatele masacrului anti monarhic de ziua femeii, organizat de către Meghan, cu ajutorul noului Philip Egalite, de limbă engleză (căci cel original francez a votat pentru execuția propriului frate, a cumnatei sale și moarte în chinuri a copiilor nevinovați ai cuplului regal închiși pe viață, fără a fi vreodată judecați în închisorile criminalei revoluții franceze). Ceea ce însă este important de aflat cine a comandat și plătit masacrul, mai ales că familia regală britanică este condusă de peste 70 de ani de către… o femeie.

Ca să acuzi familia regală de rasism este să nu amintești în minciunile tale că prima persoană care s-a opus discret și cu curaj politicilor de apartheid din Africa de Sud a fost tocmai regina Elisabeta II, adică bunica lui ala micu roșcatul, scandalul său cu premierul său din acea vreme, Margaret Thatcher fiind public și devenind celebru pentru faptul că suverana a folosit una din puterile sale constituționale și a avizat pe primul să ministru de problema gravă provocată de guvernul pe care îl conducea prin sprijinirea guvernului minoritar alb de la Pretoria.

Dar dacă minciuna cu rasismul ține la cei care cu o sticlă de bere în mână se uită vrăjiți la starleta ajunsă ducesă, drama lui Harry este însă dublă. Fiind repudiat de familia regală, acesta își atacă fără rușine sau minimă reținere, tatăl și fratele. Acest îmbuibat de privilegii, acest băiețas plin de aroganță și de frustrări sexuale neîmplinite, făcut bărbat doar pentru că a vrut o americancă să își salveze cariera în declin prin transformarea mariajului princiar în bâlci și cu bilete tăiate de văduva satului, și-a distrus relația de sânge.

Căci este clar că nu regina a fost ținta atacului american la adresa casei britanice ci moștenitorii săi. Doi viitori regi pe care Harry, individul cu mai multe decorații militare primite de la mam’mare decît acte de eroism real, sunt trădați de tocmai cel mai leneș prințișor. De unde fiul Dianei părea a fi doar victima unei americance cu grave probleme de bani și vampir vorace de tele celebritate, acum realizăm că de fapt, Harry este parte integrantă a planului.

Devine clar acum, indiferend de cum o analizezi, că lupta pentru distrugerea familiei Windsor este din nou în vigoare. A revenit cu mai mare ardoare, mai ales că finanțatorii sunt destul de cunoscuți, moguli australieni, analfabeți americani și desigur, cu ajutorul unui prinț vagabond, niște stângiști de prin regat. Toți sunt însă înnebuniți că dacă are loc transferul de la Charles la William (transferul de la actuala regina la Charles nu mai poate fi oprit) se pierde ocazia de distrugere a unei legături esențiale dintre națiunea britanică și istoria sa imperială. Și tocmai în condițiile unui Brexit dur pe care UK tocmai l-a traversat, un asemenea moment nu poate fi de loc bun pentru ei. Charles poate asigura o tranziție stabilă și perfect echilibrată, ceea ce Harry și soția nu pot oferi societății britanice. Căci Harry reprezintă neantul monarhiei britanice, nici de cum viitorul. Așa cum se vrea prezentat.

Condițiile sunt perfecte pentru a lovi monarhia, regina se află la zenit, prințul consort în spital, în situație medicală severă, iar Charles practic a devenit regent. Ca atare acum este momentul să fie luat fiul cel mic, și alături de actrița ratată să fie puse tunurile pe 1000 de ani de istorie. Căci în epoca minciunii mediatice, a lipsei de substanță a vieții lui Harry și a capacității imense de prostie și lipsă de judecată a utilizatorilor de Facebook și Instagram, să falsificăm este simplu. Își dă peste cap ochii madame Oprah la ce aude din gura actriței și gata, succesul este garantat. 17 milioane de adulatori ai sicofantului și prădător de bani mulți din taxele poporului britanic, s-au uitat în gura știrbă a uneia de prin America. Fără jenă, fără cultură sau educație, fără Dumnezeu sau identitate, fără milă sau măcar rușinea unei femei decente, Meghan, cea care s-a visat regina americană a UK, a mitraliat totul.

În mod evident atacul a fost minuțios pregătit, cuvintele cheie erau acolo, mesajale revoluționare erau acolo, răzbunarea puțind a frustrare de calici se vedea de la o poștă. Din vila lor de 15 milioane de dolari, indivizii aia doi vorbeau de cum nu le-a plătit nimeni securitatea fiului (Canada nu a știut cum să scape de ei mai repede, căci cuplul a vrut să fraierească întâi această țară să îi plătească luxul depravat) sau mai grav de cum au fost refuzați să servească, vezi doamne, Regatul Unit. Pai, cum să mai servești o națiune atunci când, ca la o corporație neloiala, cu caracter tranzitoriu, ți-ai dat demisia și ai tulit-o la trândăveală? Harry nu a dorit niciodată să își servească țara, iar Charles a știut acest lucru de foarte mult timp.

Încercarea nereușită a lui Meghan de a fi o victimă a rasismului britanic este deja o manipulare ordinară liberă de orice dovadă. Drama rămâne însă. Un prinț, al cîtelea oare în istoria lumii, și-a trădat familia, coroana și țara. De ziua femeii, cea mai nobila femeie a regatului s-a văzut judecată dupa decenii de muncă de una venită din prin preeriile americane. Lumea modernă nu mai respectă valoare, onoare, demnitate. Pentru un dolar, Harry prințul decavat și-a executat familia integral. Așa cum stă bine unui revoluționar de caviar.

Un singur lucru pare a substanția senzația de lovitură oficial organizată de către elementele radicale anarhiste și de stânga din SUA. O Casă Albă plină de resentimente față de Brexit și de actualul prim ministru britanic a lăudat declarațiile actriței și ale prințului vagabond. Căci acestă stângă americană, anarhică, putredă moral și plină de umori, are nevoie de sânge. Cum nu mai există nimeni în SUA, în afară de Trump și familia lui, ca să fie executat (practic elita americană a părăsit de mult continentul, încă de la începutul epocii Obama) probabil o nouă revoluție americană condusă de o actriță de televiziune să fie mai sexi decăt drama sângeroasă care se pregătește prin declanșarea conflictului cald cu Rusia pe tema Ucrainei.

Cert este că această declarație de la Casa Albă îmi spune, pe lângă temerile care le crează, că războiul cu familia regală britanică, dorința de a o distruge complet și de a îi fura istoria, identitatea și rolul său în lume, a intrat în etapă sa dinamică și decisivă. Măcar cea mai lungă și perfecționistă domnie din istoria britanică să nu cunoască trădarea americană a regalității milenar-mitice a Etiopiei sau vânzarea la tarabă a șahului iranian. Măcar ultimii ani ai celei de-a doua epoci elisabetane să fie pașnici. Căci este foarte clar pentru oricine are ochi să vadă, că regele Charles va avea o domnie complicată, iar William va fi talonat de o cumnată ageră în a face bani din minciuni și înjurat de un frate care chiar, prin ultima sa frază din interviu a arătat că el se consideră a fi mai bun rege, dislocând legitimitatea și încălcând regulile imuabile ale monarhiei.

Când îți declari soția cel fiind mai mare avantaj al coroanei britanice, americanca neștiind nici măcar unde se află mormintele creatorilor regatului pe care l-a înjurat fugind în trap-galop, de fapt te oferi să fi mult mai supus intereselor celor care îți plătesc luxul și minciuna depravată, decît cel care este pe tron și își apără identitatea milenară. Rezerva princiară a unui tron este tot timpul extrem de periculoasă pentru regele legitim, atunci când este doar un răzgâiat isteric.

Acum câțiva ani, timid, fără panașul globalist, dar identic ca metodă, a încercat unul și prin România. Îl chema Nicolae. A căzut ca și britanicul în patul vremelnic al dorinței. A fugit de paternitatea impusă cu forța și a încercat să intre, rupând ușile, la regele legitim aflat pe moarte. Dorea să fie reînscris în linia regală. Doar fermitatea legitimității a salvat România de un viitor prințisor supus intereselor anarhice. Rezultatul final obținut a fost însă același, iar Nicolae nici măcar nu l-a văzut. Căci nu ai cum să vezi dacă nu ai citit cu adevărat despre marile trădări în istorie. Nicolae a îngropat definitiv regalitatea românească.

După actuala generație legitimă nu se mai află nimeni să ducă pe mai departe moștenirea și desigur să fie soluție alternativă dacă istoria o cere. Voi mai spune doar atât: God save the Queen!

H.D. Hartmann