Actualitate
Partidele românești, anexele unor servicii secrete?
Ce deosebește mafia de un partid? Un singur lucru, mafia nu se prezintă la alegeri. Dar asta nu înseamnă că nu are candidați, sau chiar partide întregi pe care nu le susține, și că nu e cît se poate de implicată în alegeri. Adesea colegii mei italieni, cercetători în problema corupției, fac bancuri pe tema asta.
Îmi vine să spun, văzînd că unica activitate programatică a PNL cel în curs de relansare (teoretic) a fost un seminar cu securitatea organizat împreună cu establishmentul de securitate, cu scopul de a se armoniza cu politica de securitate prezidențială, că la noi bancul ar trebui făcut cu serviciile secrete, că sunt ele ale armatei, Externelor sau suprabugetatul SRI. Ce deosebește un serviciu secret de un partid? Păi numai faptul că serviciul nu își poate prezenta lista în alegeri sub sigla proprie, și e redus la folosirea unor partide, unele, cu tristețe spun, cu reputație istorică.
Bîrfe și zvonuri? Hm, să vedem faptele. Ele sunt așa: președintele Iohannis ajunge la Cotroceni și trece imediat la creșterea bugetului pentru apărare la doi la sută, din prima lună de guvernare, prin consens cu partidele, ceea ce e de-a dreptul vizionar avînd în vedere că mai erau doi ani pînă la inaugurarea lui Donald Trump și că după aceea președintele nu a mai făcut nimic altceva. La vremea aceea președintele avea consilier propriu pe tema asta- un băiat modest intelectual și ca prestație internațională, deși muncitor, pe numele său George Scutaru, care a fost umflat de DNA din luna unu, deși de atunci despre marele lui proces de corupție nu s-a mai auzit nimic (era o banală și comună afacere de a lua bani de la firme cîștigătoare de contracte publice pentru alegeri, practică generală, evident condamnabilă penal și moral). El a fost înlocuit de un general care nu avea nevoie să fie validat prin alegeri și deci nu era vulnerabil că dăduse șpagă ca să fie ales, și încet-încet, tot establishmentul de pe vremea lui Băsescu, atlanticist dar la nivel de Academia SRI s-a reîntors și a fost plantat noului președinte, iar acum și PNL. Ceva mai strălucit, dar vulnerabil și el precum Scutaru, MRU a fost repejor scuipat din complex. Construcția a fost ulterior prelungită în varii forme și structuri de aparență civilă, mai băgîndu-se și civili din categoria nuli care nu ne pot încurca, comisii, etc.
Nu mai e clar la ora asta care e sensul cauzalității aici. Cu alte cuvinte, establishmentul de securitate se întinde dincolo de limită că PNL e slab și mediocru, că ultimul său ministru al apărării a făcut două propuneri notabile în viață (Iohannis ca și candidat și să ne retragem din Iraq), pe lîngă că a muncit la referendum cot la cot cu Dragnea (dar el e un om onorabil, nu ca Dragnea, că nu a fost condamnat de Livia Stanciu), că un ministru de externe măcar de nota șase nu au și nu au avut niciodată, sau dimpotrivă, din cauză că securitatea e așa tare sunt partidele așa slabe? Dar mai contează? Începem o nouă sesiune parlamentară, cu niște partide anexă la niște servicii. Partidele eșuează în rolul lor de a propune oameni plauzibili pentru aceste poziții, oameni cu o agendă de reformă. Nu e nimeni. Probabil și textul de față sună ca un clopot în deșert și unora le e frică să îl și citească, darămite să îl scrie ei. Ce frumoasă atmosferă, cunoscută mie dinainte de 1989…
Și partidele noi? Au ele pe agendă reforma serviciilor secrete și autonomizarea partidelor, începînd cu al lor, față de acestea? Rezerva de cadre nu ne lipsește. Avem doctori în relații internaționale și securitate cu diplome de la Oxford, Cambridge, Harvard, care lucrează prin bănci străine, la Bruxelles sau în guvernele altor țări. Dar nici sub Dacian Cioloș Externele și Armata nu s-au dat la civili. Mai nou Externele merg doar la oameni cu trecut DIE, deci serioase legături dinainte de 1989, arătînd că Securitatea, cea bună și atlanticistă, care a fost de partea Revoluției, oferă un fel de liant peste serviciile fragmentate de azi. Și ne extindem și la Bruxelles, nu doar la NATO și în structurile în general civile cu relație cu Securitatea, noi le securizăm cum știm și pe alea civile. Că nu avem alți oameni de valoare! Nu vreau să spun că nu sunt oameni de valoare printre ofițerimea SIE plasată de noi extern, cu destui am fost în relații de alianță cînd interesul țării o cerea, dar vreau să spun- că nu are cine altcineva să o facă- doar că acest fel de abordare face partidele redundante și de formă și descurajează o nouă generație, cea care a venit în Baltice și Polonia acum mai bine de 20 de ani, iar la noi privește de pe margini, adică din marile universități externe, că au la noi intrare doar ca interni. Și iaca așa nu intră oameni de valoare în politică- decît prin servicii- și partidele sunt slabe și se reia cercul vicios.
Nu vreau să dau sfaturi USR, scufundat de servicii dinainte de a apuca să zboare doi metri, dar proba autonomizării oricărui partid (de PSD ce să mai spun, am văzut bravura lor la comisia de supraveghere SRI, a venit Maior și le-a dat linia), este în reforma serviciilor secrete și a Externelor. Care nu e în programul nimănui. După cum am mai spus, nimic mai ușor decît să copiem de la aliații noștri. Cea mai avansată reformă a unui stat NATO e Danemarca, cu doar două servicii, unul civil (PET) și unul militar, cu triplu control – parlamentar, al Ministerului Justiției și al unei agenții independente și civile separate, plus controlul Curții de Conturi asupra tuturor cheltuielilor (minus cele discreționare pentru spioni, e vădit că la noi e o aberație că nimeni nu întreabă de ce SRI are cel mai mare fond de salarii, dar la Interne îi căutăm la cheltuieli discreționare cînd politic există interesul să trimitem DNA la unii contra altora). Comisia independentă are câte un membru de la toate partidele parlamentare și sarcina să verifice să nu existe intruziune în viața privată a oamenilor de către PET, cum e la noi unde SRI adună pe furiș datele de la asigurări de sănătate fără să ne spună, ba chiar pe bani europeni (programul SII Analitycs și precedentele).
Sarcinile principale ale unei reforme ar fi deci înlocuirea Legii Siguranței a lui Măgureanu și Iliescu cu una democratică la nivel de 2016 . Ce partid are asta în program? Cine face primul seminar, cu ambasada daneză, să discutăm acest model? Cum se poate ca asta să fie un gest de curaj așa de radical, că nici un partid nu se vede capabil să dea semnalul a ceea ce s-a întîmplat din anii nouăzeci în alte părți, autonomizarea resurselor umane politice și de partid față de serviciile secrete? Sau- nu e așa- nu e o problemă ce zic eu aici, de asta partidele nu fac nimic? Iliescu și Măgureanu au organizat lucrurile cum trebuia. Păi să îi aducem înapoi, fraților, să conducă oamenii pe față, e păcat să nu existe recunoaștere pe față pentru niște construcții așa de durabile. (Alina Mungiu-Pippidi – România Curată).
Actualitate
Inovația din umbră: Cum Physical Sciences Inc. redefinește securitatea națională prin tehnologii de elită
În adâncurile golfului Narragansett din Rhode Island, o dronă subacvatică alimentată de baterii specializate cu litiu-ion scanează fundul mării în căutarea unor mine explozive simulate. Această misiune, de o dificultate extremă, necesită densități de putere și standarde de siguranță mult peste capacitățile comerciale obișnuite. În același timp, la punctele de frontieră și la evenimente de anvergură precum Super Bowl, sisteme avansate de detecție spectroscopică gamma veghează împotriva contrabandei cu materiale nucleare, având capacitatea rară de a distinge amenințările reale de radiațiile naturale.
Aceste tehnologii critice nu sunt produsul unor start-up-uri din Silicon Valley care vânează profituri rapide, ci rezultatul muncii asidue de decenii a companiei Physical Sciences Inc. (PSI), o afacere mică deținută de angajați, cu sediul în Andover, Massachusetts.
Dincolo de modelul Silicon Valley: Pariul pe cercetare pe termen lung
Spre deosebire de companiile finanțate prin capital de risc care caută scalarea comercială imediată, PSI a ales un drum marcat de rigoare și parteneriate strategice cu agențiile federale. Prin intermediul programului Small Business Innovation Research (SBIR), compania a reușit să transforme concepte teoretice în prototipuri funcționale și, ulterior, în producție de serie pentru sistemele de apărare. Acest model de afaceri permite PSI să ignore presiunile investitorilor externi și să se concentreze pe cicluri de dezvoltare de până la zece ani, esențiale pentru tehnologiile integrate în marile platforme militare.
O bază industrială suverană: Investiții masive în producția autohtonă
Pentru a răspunde provocărilor moderne, PSI a demarat o serie de investiții strategice în facilități de producție pe teritoriul Statelor Unite. Printre acestea se numără o fabrică de baterii de 30 de milioane de dolari, preluată de la un start-up care își mutase producția peste hotare, acum reutilată pentru a echipa sistemul de neutralizare a minelor Barracuda al Marinei. Mai mult, compania a inaugurat spații dedicate componentelor din ceramică pentru rachete hipersonice și sisteme de detecție a radiațiilor montate pe șine, utilizând exclusiv componente de origine internă pentru a elimina riscurile legate de lanțurile de aprovizionare globale.
Angajamentul angajaților-proprietari: Un partener de încredere pentru viitorul apărării
Cu o echipă de 250 de angajați care sunt totodată și acționari, PSI demonstrează că stabilitatea și expertiza acumulată în timp sunt fundamentale pentru inovația în domeniul apărării. De la propulsoare avansate pentru rachete până la optică în infraroșu pentru sisteme de imagistică, portofoliul companiei acoperă lacune critice în baza industrială națională. Recent, Pentagonul a descris programul SBIR drept o „piatră de temelie a inovației în apărare”, iar PSI își asumă rolul de punte între ideile revoluționare și implementarea lor la scară largă, oferind soluții concrete pentru provocările de securitate ale deceniului actual.
Actualitate
Efes 2026: Turcia redefinește harta puterii în regiune prin tehnologie de vârf și alianțe strategice neașteptate
Cea mai amplă ediție a exercițiului militar Efes a transformat zona de antrenament Doğanbey într-o veritabilă vitrină a viitorului militar. Dincolo de manevrele spectaculoase și tehnologia de ultimă oră, evenimentul a marcat o premieră geopolitică majoră: participarea a nouă noi state, printre care se numără și Siria, semnalând o schimbare de paradigmă în relațiile de securitate din Orientul Apropiat.
Desfășurat în perioada 11 aprilie – 22 mai la Seferihisar, în apropiere de Izmir, Efes 2026 a combinat forțe terestre, maritime și aeriene într-o demonstrație de forță fără precedent. Exercițiul a culminat cu o săptămână de manevre complexe, zi și noapte, menite să testeze interoperabilitatea între națiuni cu interese strategice diverse.
Surpriza Damasc: O nouă eră a cooperării în inima exercițiului Efes
Printre cele nouă țări care au debutat la acest exercițiu — Bulgaria, Olanda, Suedia, Japonia, Egipt, Polonia, Vietnam și Portugalia — prezența Siriei a atras cele mai multe priviri. Un contingent sirian de 20 de militari a participat activ la operațiuni de asalt aerian, utilizând armament de la bordul elicopterelor utilitare turcești.
Această participare este interpretată de experți drept un semn clar al aprofundării cooperării dintre cele două state. După prăbușirea regimului Assad la finalul anului 2024, Turcia a preluat un rol central în reconstrucția sectorului de apărare sirian, oferind nu doar consiliere pentru reformarea forțelor armate, ci și echipamente militare esențiale, de la vehicule blindate la sisteme de apărare aeriană și drone.
Arsenalul Viitorului: 50 de premiere tehnologice „Made in Türkiye”
Efes 2026 nu a fost doar un test de diplomație, ci și o demonstrație de independență tehnologică. Pentru prima dată, Turcia a scos în teren 50 de sisteme de armament de producție autohtonă. Printre vedetele exercițiului s-au numărat sistemul de apărare aeriană cu rază foarte scurtă Korkut (parte a conceptului național „Cupola de Oțel”), elicopterul utilitar Gökbey și obuzierul Boran de 105 mm.
Pe lângă acestea, au fost testate în condiții reale vehicule terestre fără pilot dotate cu sisteme de arme controlate de la distanță, precum drona terestră Aslan, dar și o gamă variată de drone „kamikaze” (loitering munitions), capabile să acționeze în roiuri pentru a copleși apărarea inamicului.
Iadul dezlănțuit la Izmir: De la asalturi nocturne la debarcări amfibii masive
Exercițiile de noapte au oferit un spectacol apocaliptic de foc și precizie. Misiunile de distrugere a posturilor inamice au transformat liniștea nopții într-o succesiune de explozii care au luminat cerul Izmirului. Într-un moment de maximă intensitate, elicopterele turcești au lansat rachete de semnalizare cu doar câteva secunde înainte ca o bombă de aviație Mk-84 de aproape o tonă să zguduie pământul, simulând un atac strategic de amploare.
Faza de zi a menținut ritmul alert, punând accent pe forțele navale și debarcările de amfibii masive.
Desant sub acoperirea focului naval: Coordonare perfectă între mare și uscat
Faza de zi a exercițiului a fost marcată de o prezență navală masivă și extrem de dinamică. Ambarcațiunile de viteză au brăzdat apele din apropierea țărmului, deschizând focul asupra țintelor inamice pentru a securiza zona de debarcare. Această manevră a permis navelor de mari dimensiuni să aducă la mal vehicule blindate amfibii și tancuri, într-o demonstrație de forță coordonată milimetric.
În timp ce misiunile de deminare se desfășurau sub acoperirea unor perdele de fum colorat, tancurile au dezlănțuit un foc intens asupra posturilor inamice, pregătind terenul pentru desfășurarea rapidă a parașutiștilor. Sprijinul aerian a fost omniprezent: elicopterele de atac Atak și AH-1W Super Cobra, alături de platformele de transport greu Chinook CH-47, au survolat zona de operațiuni, în timp ce unitățile S-70 Sea Hawk ale marinei au utilizat sonare pentru a vâna submarinele inamice din adâncuri.
TCG Anadolu și noua frontieră a navelor fără pilot
Un punct central al demonstrației navale l-a reprezentat nava-amiral TCG Anadolu, flancată de o flotilă impresionantă de corvete, nave de atac rapid și submarine din clasele Reis și Preveze. Inovația a fost vizibilă și pe apă, prin integrarea navelor de suprafață fără pilot Sancar și Marlin, care au operat alături de navele de desant tradiționale.
Efes 2026 a demonstrat clar că Turcia nu mai este doar un utilizator de tehnologie, ci un arhitect de sisteme militare complexe. Prin acest exercițiu, Ankara a transformat coasta Mării Egee într-o platformă de export, prezentând concepte avansate de luptă care integrează apărarea aeriană, forțele terestre și unitățile navale într-un sistem unitar și digitalizat.
Concluzie: Un aliat NATO cu ambiții de lider tehnologic
Dincolo de spectacolul pirotehnic, Efes 2026 a transmis un mesaj geopolitic ferm. Turcia se poziționează acum ca un aliat NATO cu capacități unice, capabil să producă și să livreze soluții de securitate prietenilor și aliaților din întreaga regiune.
Succesul exercițiului confirmă maturizarea bazei industriale de apărare turcești, care reușește să atragă noi parteneri strategici și să definească noi standarde în industria de armament globală. Ankara nu doar că își asigură propria apărare, dar devine un pilon central pentru stabilitatea și dotarea militară a întregului bazin regional.
Actualitate
Pax Americana în Indo-Pacific: Pete Hegseth avertizează împotriva hegemoniei și laudă aliații care „pun osul” la apărare
Într-un discurs programatic susținut la deschiderea conferinței de securitate Shangri-La Dialogue din Singapore, Secretarul american al Apărării, Pete Hegseth, a trasat liniile de forță ale strategiei Washingtonului pentru regiunea Indo-Pacific. Mesajul central a fost unul de o claritate chirurgicală: pacea și prosperitatea regiunii nu pot fi garantate decât prin forță, o forță susținută nu doar de Statele Unite, ci și de partenerii regionali care au înțeles necesitatea de a investi masiv în propria securitate.
Echilibrul puterii: O regiune fără stăpân absolut
Deși a evitat cu atenție să menționeze Taiwanul pe nume, Hegseth a transmis un semnal fără echivoc către Beijing. Șeful Pentagonului a subliniat că Statele Unite lucrează pentru menținerea unui „echilibru durabil al puterii”, într-o arhitectură regională în care nicio țară nu poate exercita o dominație absolută. Această viziune este împărtășită, în opinia sa, de aliații din regiune, care privesc cu o îngrijorare crescândă expansiunea militară istorică a Chinei și activitățile sale tot mai agresive.
„Împărtășim o evaluare lucidă a mediului de securitate și înțelegem reciproc că un Pacific dominat de orice hegemon ar duce la prăbușirea echilibrului regional și ar submina stabilitatea pe care încercăm cu toții să o păstrăm”, a punctat Hegseth, definind astfel miza strategică a decadei.
Aliații din prima linie: Investiții masive pentru o forță comună
Secretarul Apărării a oferit cuvinte de laudă pentru națiunile care au făcut pași concreți în consolidarea capacităților militare. Australia, Japonia, Coreea de Sud și Filipine au fost evidențiate pentru modul în care și-au asumat responsabilități sporite. Un caz aparte este cel al Filipinelor, unde administrația președintelui Ferdinand Marcos Jr. a crescut bugetul apărării cu 12%, concentrându-se pe modernizarea flotei și a gărzii de coastă.
Această infuzie de capital are un scop precis: crearea unei forțe avansate tehnologic, capabilă să acționeze sincronizat cu trupele americane. Hegseth a menționat, de asemenea, rolul crucial al Singaporelui, care, deși o țară mică, „lovește peste categoria sa de greutate”, servind ca hub logistic vital pentru desfășurarea prin rotație a forțelor SUA.
Lecția pentru Europa: Parteneriatele nu sunt străzi cu sens unic
Într-un moment de o sinceritate tăioasă, Hegseth a folosit tribuna din Singapore pentru a face un contrast direct între aliații din Pacific și cei din Europa. El i-a criticat dur pe partenerii europeni care, timp de decenii, au ignorat „rugămințile politicoase” de a crește cheltuielile de apărare și și-au lăsat armatele să se degradeze, deși a recunoscut că aceștia au început recent un proces de recuperare.
Mesajul pentru aliații de pretutindeni a fost unul de tip contractual: „Alianțele funcționează doar atunci când sunt parteneriate adevărate. Este o stradă cu două sensuri. Nu poți avea o alianță puternică dacă toată lumea nu pune ceva la bătaie (skin in the game)”. Prin aceste declarații, Hegseth a reafirmat o nouă paradigmă a politicii externe americane, în care sprijinul Washingtonului este direct proporțional cu efortul propriu al fiecărui aliat de a-și asigura securitatea.
-
Exclusivacum 3 zileJUSTIȚIA A TRAS APA PESTE DECIZIILE ANP: MIRCEA DECU REVINE LA PENITENCIARUL TÂRGȘOR, IAR GUNOIUL ABUZURILOR RĂMÂNE ÎN OGRADA „ȘEFERIMII” DE LA BUCUREȘTI!
-
Exclusivacum 3 zileIPJ Prahova: Gara de Nord a Poliției Române, unde șefii vin cu bilet de peron și pleacă înainte să-și facă nod la cravată
-
Exclusivacum 3 zileMĂRGINENI: PUȘCĂRIA UNDE ȘEFII SE CRED PE PLANTAȚIE ȘI POLIȚIȘTII SUNT „MUTAȚI” DUPĂ TOANELE VĂTAFILOR!
-
Exclusivacum o ziFESTIVALUL „RÂSUL-PLÂSUL” PE CERUL PRAHOVEI – ANTIGRINDINA: 21 DE ANI DE RACHETE OARBE ȘI UN DIVORȚ DE 103.000 DE HECTARE
-
Exclusivacum 4 zileLegea salarizării, trecută pe după gard: din „transparență decizională” direct în „comunicate de presă”
-
Exclusivacum o ziPLx 540/2024: Mortul viu din sertarele Camerei Deputaților și marea „pitulușă” constituțională a aleșilor
-
Exclusivacum 4 zileO nouă democrație la Cotroceni: Nicușor Dan și ședința națională de influențare „legitimă”
-
Exclusivacum 4 zileO nouă performanță la IPJ Brăila: patru ani de șefi provizorii și un singur alcooltest serios



