Actualitate
In Memoriam – Cristina ȚURLEA
Distribuie pe rețelele tale sociale:
CINE ESTE DE FAPT CRISTINA ȚURLEA?
CRISTINA ŢURLEA a absolvit în 1990 Universitatea de Arhitectură şi Urbanism „Ion Mincu”, Bucureşti; în 1996 Şcoala Academică de Înalte Studii în cadrul aceleiaşi universităţi, iar în 2003 Facultatea de Ştiinţe Juridice şi Administrative din cadrul Universităţii Creştine „Dimitrie Cantemir”, Bucureşti. În 2007 obţine titlul ştiinţific de doctor în arhitectură. A publicat numeroase articole şi cercetări, în reviste de specialitate, manuale şi în cadrul sesiunilor anuale ale Academiei Române. Ea este autoarea volumelor „Arhitectura şi spaţiile publice”, „Cronica restaurării Palatului vechi al B.N.R.” pentru care a fost și premiată în cadrul Bienalei Anuale de Arhitectură sau al recent apărutei lucrări „Simboluri în arhitectura palatelor financiarbancare”. Din 2005 a lucrat în cadrul Băncii NAȚIONALE. O descriere amplă a carierei sale în ultimii 15 ani de activitate petrecuți ca angajată a Băncii Naționale o găsim în anunțul pe care guvernatorul băncii Mugur ISĂRESCU l-a semnat și publicat în trei cotidiene importante, „Adevărul”, „Jurnalul Național” și „România Liberă”. Îl puteți citi AICI.
Șansa dată de Bunul Dumnezeu a făcut ca Sucursala UAR Sibiu să beneficieze de prezența CRISTINEI ȚURLEA în două rânduri, din câte știu au fost primele ei expoziții în afara Bucureștiului. Am avut fericita ocazie să mă bucur și de câteva expoziții vernisate la Centrul de Cultură Arhitecturală UAR din București, la a caror vernisaje am participat personal și pe baza imaginilor culese cu acel prilej am redactat articole ample și bogat ilustrate cu operele CRISTINEI. Vă reamintesc că în buletinele noastre au apărut și recenzii la două dintre albumele care o aveau drept autoare.
Pe cei care nu ați cunoscut-o pe această talentată și minunată colegă, cât și pe cei care doriți să o revedeți în articolele de care am pomenit, vă invit să accesați websiteul sucursalei noastre www.uarsibiu.ro și să recitiți buletinele din: Noiembrie 2017, Decembrie 2017, Decembrie 2018, Noiembrie 2019
Inițial mi-am propus să fac o recapitulare amplă, în imagini, a evenimentelor pe care le-am relatat în articolele noastre. M-am răzgândit lăsând în seama voastră, a cititorilor fideli, să le descoperiți recitind articolele publicate, de-a lungul timpului, în buletinul nostru lunar.
O să recapitulez însă cu imagini și citate ultima întâlnire pe care membrii sucursalei noastre au avut-o cu CRISTINA la inaugurarea din 31 octombrie 2019 a Centrului de Cultură Arhitecturală Sibiu. Onoram atunci o promisiune pe care i-o făcusem CRISTINEI cu un an înainte, când începusem lucrările de restaurare a acestui spațiu, deoarece eram convins că sărbatorirea inaugurării lui nu se putea potrivi mai bine decât cu vernisarea unei expoziții de pictură. Invitația am făcut-o însă în dublu sens. Nu putea să lipsească Stelian ȚURLEA, soțul și partenerul ei, scriitor și publicist marcant, cel care a avut grijă de fiecare dată ca talentul CRISTINEI să fie pus în valoare și care i-a fost un permanent sprijin moral în bogata ei activitate atât ca arhitect, scriitor, dar mai ales ca artist plastic. În consecință, la eveniment a acceptat să fie prezentă și Editura Crime Scene Press pentru lansarea romanului „Înnebunește-i”, al lui Stelian.
În ziua inaugurării am avut parte de o prezență numeroasă, arhitecți din țară și din Sibiu, sibienii care au aflat de eveniment, dar și de personalitățile care am ținut neapărat să fie prezente și care au și acceptat cu plăcere invitația noastră.
Doamna Astrid FODOR , Primar al SIBIULUI: „Și noi, Primăria, am câștigat, pentru că într-o clădire de patrimoniu a Primăriei Sibiu dumneavoastră ați investit și, întrun final, câștigă și comunitatea sibiană pentru că ați deschis un centru de cultură arhitecturală care se potrivește perfect Sibiului.
Vă felicit pentru această investiție și, în continuare, vreau să o felicit pe doamna architect Cristina ȚURLEA pentru această expoziție care se încadrează perfect în acest spațiu.
Ne-ați „părăsit”! Vreau să spun că prima expoziție a fost la noi la Primarie și a avut un succes deosebit. Am și acum un tablou de la dumneavoastră, pe care l-ați donat primăriei la finalul expoziției și care se află în prezent la loc de cinste.”
„Alegerea vernisării expoziției, acum și aici, cu această ocazie, mi s-a părut o idee foarte bună și am acceptat imediat propunerea lui Mircea ȚIBULEAC, președintele sucursalei noastre.
Mulțumim mult Cristinei! O altă expoziție a ei este acum și la Centrul de Cultură Arhitecturală din București.
Revenind la Sibiu, mi se pare că un asemenea centru trebuie să fie un spațiu destinat să găzduiasacă toate artele, care vor fi întotdeauna binevenite aici, transformând spațiul într-o vitrină a uniunilor de creație din România”.
CRISTINA, invitată la microfon , și-a făcut o scurtă și la obiect prezentare:
„Sunt arhitect. În ultimii ani, mai bine de un deceniu, și artist plastic. Mă bucur să încânt ochii și inimile oamenilor. Sper că și această expoziție o să facă asta, mai ales că spațiul care-o găzduiește este atât de minunat. Efortul pe care l-au făcut colegii din Sibiu este și el minunat, într-un fel natural, în alt fel aproape imposibil în zilele noastre, dar ei au dovedit totuși că este perfect posibil.
E o bucurie foarte mare pentru mine să fiu aici împreună cu lucrările mele, care sper că vor bucura pe toți cei care le privesc. Mulțumesc!”
Doamna Maria Olimpia TUDORAN-CIUNGAN, critic și istoric de artă, mulți ani șefă a Pinacotecii Muzeului Național Brukenthal, este una dintre cele mai cunoscute voci, dacă nu cea mai competentă voce, care ne-a acceptat invitația de fiecare dată când am solicitat-o să facă o prezentare artistului care își vernisa o expoziție organizată de noi. În relația cu Sucursala UAR Sibiu pot spune că s-a legat deja o colaborare care ne face plăcere ambelor părți. Pe CRISTINA a îndrăgit-o instantaneu, din prima privire pe care a aruncat-o în expoziția ei de la Primărie. Nici măcar nu o văzuse personal înainte, totul s-a întâmplat când i-a văzut lucrările. Cum era și firesc, a venit cu bucurie și de această dată și iată ce ne-a spus:
„Avem aici cu noi un arhitect-pictor sau un pictor-arhitect. Este o sintagmă care i se potrivește perfect Cristinei. Dacă ne uităm cu atenție la aceste lucrări în unele dintre ele intuim valoarea lor arhitecturală, cu o concepție cât mai geometrizată.
Cristina ȚURLEA poate să expună alături de artiști plastici consacrați, în orice galerie de artă, pentru că este o foarte bună coloristă. Acum cinci ani, când a avut expoziția cu peisaj, era acolo atâta romantism, atâta lirism și enorm de multă căldură.
Un aspect care-i caracterizează opera este acela că simte, vibrează, trăiește în ceea ce pictează, ceea ce reprezintă o mare, mare calitate. Sunt între artiști unii care, calculând cerebral, pictează ca să iasă bine și să impresioneze, ea face așa pentru că așa simte. Se bucură de un colț de natură, se bucură de o natură statică, se bucură de frumusețea unei clădiri vechi la care intervine și introduce culoarea, precum am spus deja, fiind o foarte bună coloristă.
Uitați-vă și dumneavoastră la aceste arhitecturi, pentru că aici avem o expoziție de citadine, îndrăznește să pună oranjul, roșul, vine cu intervenții de alb… are atâta forță cromatică! Este așa o bucurie în ceea ce face, cum pune și cum așterne culoarea pe pânză sau pe carton. Ea într-adevăr simte arta, vibrează în fața a ceea ce pictează! Știe să redea elementele esențiale ale unei clădiri pe care o pictează. Este interesant felul în care aplică si cum este de consecventă cu unele culori. Cristina este un spirit ludic, se joacă prin culoare, îndrăznește să asocieze roșul cu galbenul puternic, cu intervențiile de alb. Este o coloristă de excepție!
Nu pot decât să o felicit. Ce aș mai putea să spun? În oricare din aceste lucrări se simte vibrația, căldura, implicarea afectivă, emoția pe care o are atunci când pictează, ceea ce este mare lucru deoarece cu nicio operă de artă, în general, în creație, nu se poate să cucerești dacă nu ești sincer. Cristina ȚURLEA este foarte sinceră! Este sinceră, emoționată și ne emoționează și pe noi.
Vreau să-i mulțumesc din suflet că ne-a oferit această bucurie de a admira lucrările pe care le expune, fie că sunt citadine, fie că sunt clădiri sau anumite segmente arhitecturale, ea este dezinvoltă, o face cu mare ușurință și cu mare plăcere, este sigură pentru că aici intervine calitatea arhitectului. În marea lor majoritate lucrările sunt emoționante, vibrante, captivante.
Îi mulțumesc din suflet și-i doresc multă sănătate, să picteze în continuare și să vină cât mai des la Sibiu.”
Din păcate, urarea Olimpiei nu s-a împlinit, CRISTINA fiind deja suferindă în momentul când asculta elogiile care i se aduceau, a fost nevoită să urmeze tratamente medicale în continuare cu speranța că totul o să treacă și viața ei va reveni la normal. După un an de eforturi deosebite, făcute cu sprijinul necondiționat al lui Stelian, care i-a fost, mai ales în această etapă dificilă, un sprijin de nădejde, boala nemiloasă a învins.
În afară de familie și mulții săi prieteni de suflet, arhitecții și publicul sibian pe care i-a încântat cu lucrările sale au rămas profund îndurerați la aflarea veștii triste:
CRISTINA nu mai este printre noi!
CRISTINA nu va mai transmite vibrații pozitive celor din jurul ei, așa cum o făcea de fiecare dată cu mare generozitate! CRISTINA nu va avea cum să ne mai bucure cu prezența sa plină de optimism! Picturile sale o vor face, însă, în continuare.
CRISTINA va rămâne în memoria noastră permanent și numai simpla ei amintire va fi un prilej de bucurie!
CRISTINA, Bunul Dumnezeu să te aibă în pază și să-ți vegheze somnul de veci!
La aflarea cumplitei vești, am primit următoarele mesaje: Bună seara, domnule Țibuleac, Vestea m-a întristat sincer. A murit o mare DOAMNĂ, frumoasă, distinsă, sensibilă. Dumnezeu să o odihnească în pace. Cu stimă, Astrid Fodor
„Ne-a părăsit de curând Cristina Țurlea, arhitectă și pictoriță de talent. Pe această personalitate aparte am cunoscut-o la Sibiu, în expozițiile colective ale arhitecților organizate la sediul primăriei și cu emoție îmi amintesc lucrările sale, peisaje sincere, calde, redate cu un remarcabil simț cromatic, finețe și originalitate. Am felicitat-o spunându-i că tablourile sale sunt la nivel de artist plastic profesionist.
A fost emoționată, parcă nu-i venea a crede și i-am sugerat chiar să mai vină la Sibiu cu expoziții personale. Ceea ce a și făcut (una la sediul primăriei și a doua în spațiul admirabil al UAR Sibiu), eu fiind onorată să i le vernisez.
Am făcut-o cu mare plăcere și entuziasm, căci realmente am comunicat cu imaginile lucrărilor sale, unele cu valoare simbolică, pe care le-am interpretat și omagiat, spunându-i că o mai așteptăm la Sibiu!
A fost fericită și emoționată și a promis că o să mai vină!
Din păcate, nu a mai reușit, o boală nemiloasă ne-a luat-o prea devreme dintre noi cei care am îndrăgit-o, curmând viața unei arhitecte-artist plastic atât de delicată și specială. Regret din tot sufletul plecarea sa prematură și doresc sincere condoleanțe familiei, soțului care a susținut-o cu devotament și afecțiune.”
dr. Maria Olimpia Tudoran, critic și istoric de artă
Actualitate
Sardinia: Acolo unde piloții de vânătoare învață să gândească, nu doar să zboare
Actualitate
Startup-ul Shield AI dezvăluie X-BAT, un nou concept de dronă de luptă cu inteligență artificială
Actualitate
Armata SUA intensifică producția de piese 3D, depășind restricțiile de proprietate intelectuală
Lipsa drepturilor de proprietate intelectuală asupra multor componente ale echipamentelor militare împiedică armata să le reproducă rapid și eficient prin imprimare 3D. Astfel, armata intenționează să producă singură mai multe piese.
Armata SUA întâmpină dificultăți în reproducerea și imprimarea 3D a pieselor necesare pentru arme și platforme, deoarece nu deține proprietatea intelectuală a acestora. Din acest motiv, armata ar putea începe să fabrice mai multe piese prin imprimare 3D, fără a utiliza proprietatea intelectuală a furnizorilor, a declarat șeful interimar al Comandamentului de Materiale al Armatei, pentru Breaking Defense.
Lipsa proprietății intelectuale, o problemă costisitoare și timidă
Generalul-locotenent Christopher Mohan, comandantul adjunct și comandantul interimar al AMC, a declarat că industria nu ar trebui să fie surprinsă dacă armata va începe să producă mai multe piese prin imprimare 3D, fără a utiliza proprietatea intelectuală a furnizorilor. Scopul este de a repune în funcțiune tancurile, elicopterele și alte platforme mai rapid. El a recunoscut că acest lucru face industria „îngrijorată și obosită”, dar a adăugat că a fost transparent cu furnizorii cu privire la dificultățile armatei.
„Nu mai putem aștepta”
„Am fost foarte deschiși cu ei și i-am spus ieri unuia dintre partenerii noștri din industrie, nu fiți surprinși dacă veți vedea că facem lucruri pentru că nu putem aștepta. Nu putem aștepta”, a declarat Mohan într-un interviu acordat la conferința anuală AUSA de săptămâna trecută.
„Recunosc că proprietatea lor intelectuală este proprietatea lor intelectuală”, a spus Mohan despre furnizori. „Ne este rușine că nu am cumpărat-o de la început, ceea ce este o prostie, o misiune prostească.”
Exemplu concret: O valvă de anvelopă
Ca exemplu, Mohan a spus că, în urmă cu câteva luni, unul dintre vehiculele armatei nu funcționa din cauza unei probleme provenite de la o mică valvă din anvelopă, așa că a cerut furnizorului principal datele tehnice pentru a face inginerie inversă asupra valvei. Cu toate acestea, furnizorul nu deținea datele tehnice, deoarece aparțineau celui care a fabricat valva cu aproximativ două sau trei niveluri sub principal, așa că a durat și mai mult pentru a repara piesa.
„Nu putem trăi așa, nu-i așa? Așa că, din nou, am spus să nu fiți surprinși dacă începem să facem lucruri”, a spus Mohan, adăugând: „trebuie să existe un fel de model care să spună: ‘Hei, putem cumpăra drepturile doar pentru piesa pe care trebuie să o imprimăm. Nu trebuie să cumpărăm întregul sistem de vehicule sau orice altceva.”
Progrese în imprimarea 3D la scară largă
Deși lipsa deținere a proprietății intelectuale a furnizorilor rămâne o problemă pentru armată, Mohan a spus că armata a făcut progrese în utilizarea fabricației aditive la scară largă. Ca parte a unuia dintre „sprinturile” de imprimare 3D ale armatei, serviciul este pe cale să creeze 60 de piese în 60 de zile, deși Mohan nu a precizat pentru ce vor fi piesele. De obicei, ar dura săptămâni pentru a face o singură piesă.
În plus, serviciul a creat un depozit digital care are piese „simpliste” care sunt ușor de imprimat pentru soldații de pe câmpul de luptă, cum ar fi grile de ventilator, mânere de uși și multe altele.
„Este un magazin containerizat. [Soldații] au putut să treacă prin rețelele tactice până la capăt, să se conecteze la depozitul digital, să descarce piesa și să o imprime pe teren, așa că știm că funcționează”, a spus Mohan. „Nu este atât de ușor pe cât ne-am dorit, dar știm că avem capacitatea de a face asta.”
Economii substanțiale și piese mai rezistente
Secretarul armatei, Dan Driscoll, a făcut ecou sentimentelor lui Mohan, arătând unei mulțimi de la AUSA o aripioară pentru rezervorul de combustibil extern al unui Black Hawk pe care serviciul a creat-o fără proprietatea intelectuală a companiei.
„Acest lucru poate suna banal, dar simpla posibilitate de a ne face sau repara propriile piese poate economisi milioane de dolari și poate salva vieți”, a spus Driscoll în timpul discursului său de deschidere la AUSA săptămâna trecută.
„Sunt construite ieftin, așa că se strică des. Furnizorul percepe peste 14.000 de dolari pentru o înlocuire. Echipa noastră o poate face mai bine. Au scanat-o 3D, au făcut inginerie inversă, au imprimat prototipuri și au efectuat validarea structurală în doar 43 de zile”, a adăugat el, ținând piesa în mână.
El a spus că armata a reușit să fabrice piesa cu puțin peste 3.000 de dolari, adăugând că piesa fabricată de armată era „cu 300% mai puternică și cu 78% mai ieftină”.
Autorizarea soldaților de a repara pe câmpul de luptă
În plus, în septembrie, Driscoll a dat soldaților autoritatea de a repara ceea ce trebuie reparat pe câmpul de luptă, în cadrul anumitor linii directoare create de armată.
De exemplu, dacă există un risc mic de a repara ceva, soldații nu trebuie să treacă printr-un proces birocratic mai înalt pentru a obține aprobarea, dar dacă există un risc „mediu” sau „mare”, soldații vor trebui să treacă printr-un proces de aprobare lung. Acest nou sistem este benefic, a spus Mohan, deoarece anterior exista o abordare „unică pentru toți” pentru a obține aprobarea de a repara ceva pe teren, astfel încât soldații nu puteau repara nimic, chiar dacă era „risc scăzut”.
„Sunt în armată de mult timp. Nu am văzut niciodată pe nimeni să aibă probleme pentru că a reparat ceva, nu-i așa? a spus Mohan. „Trebuie să schimbăm modul în care gândim.”
-
Exclusivacum 3 zileBurcu acuză: „SNPP transformă angajații în carne de tun pentru răzbunări personale! – Nu apără, ci exploatează!”
-
Exclusivacum 14 oreCircul Teoroc își joacă ultima reprezentație: Lacrimi sindicale pentru „Finu” și un grad de chestor confiscat de la obraz!
-
Ancheteacum 4 zileANP liniștește spiritele: Salariile polițiștilor de penitenciare nu sunt în pericol, restructurările nu implică disponibilizări
-
Administratieacum 2 zileBăicoi: Primăria asigură verificări gratuite ale instalațiilor de gaz, prioritizând siguranța locuitorilor
-
Administratieacum 4 zilePenitenciarul de Femei Ploiești – Târgșorul Nou: O abordare proactivă pentru reintegrarea socială, cu beneficii concrete pentru angajatorii din Prahova
-
Exclusivacum 3 zileProtest divizat în penitenciare: Acuzații de deturnare și manipulare în SNPP – Reacția polițiștilor de penitenciare
-
Exclusivacum 3 zileJilavawood: Minciuni, padocuri și proteste de carton – Clanul Teoroc joacă teatru ieftin pe scena Justiției!
-
Exclusivacum o ziPenitenciarul Ploiești si eternul Valentin Matei: Comisar-Șef, influencer de ocazie și păzitorul mistic al mormanului de gunoi



