Featured
Domnul doctor Lucian Bode, ministru de Interne, l-a numit ca șef de cabinet pe Marius Mihăilă, spălătorul de plagiatori de la Academia de Poliție
Spălătorul de plagiate de la Academia de Poliție, numit director de cabinet al ministrului de Interne Lucian Bode
Protectorul plagiatorilor din Academia de Poliție, Marius Florin Mihăilă, a devenit directorul de cabinet al ministrului Lucian Bode începând cu 9 februarie.
Anul trecut, Lucian Bode a intervenit politic de două ori pe lângă fostul ministru de Interne Marcel Vela pentru împuternicirea lui Mihăilă pe diverse funcții de conducere în Ministerul de Interne, mai întâi ca șef al Inspectoratului Județean de Poliție (IJP) Sălaj, iar apoi ca rector al Academiei de Poliție.
Ajuns la conducerea Ministrului de Interne, Bode a putut decide singur pe ce post să îl numească pe fostul său coleg de clasă de la Grupul Școlar „Iuliu Maniu” din Șimleul Silvaniei, județul Sălaj.
Mihăilă a ajuns astfel pe una dintre cele mai importante funcții din Ministerul Afacerilor de Interne (MAI), care îi permite să aibă acces la toate informațiile destinate ministrului, să îl consilieze, ba chiar să îi influențeze deciziile.
Numirea lui Mihăilă ca director de cabinet al ministrului de Interne este ultima decizie controversată dintr-un lung șir prezentat de presă după instalarea noului guvern – oameni fără competență, fără experiență sau fără pregătirea necesară au ajuns în diverse funcții publice într-o guvernare care a promis un alt fel de a face politică.
***
Marius Florin Mihăilă, noul director de cabinet al ministrului de Interne Lucian Bode, a fost președintele Comisiei de Etică de la Academia de Poliție și este unul dintre principalii responsabili de blocarea curățeniei în privința doctoratelor plagiate, dar și de închiderea școlilor doctorale ale instituției în octombrie 2020.
Scandalurile în care a fost implicat Marius Florin Mihăilă în ultimii ani în Academia de Poliție sau la IJP Sălaj nu au contat deloc în decizia lui Lucian Bode.
A contat mai mult vechea relație pe care o are cu Mihăilă – au fost colegi de clasă de la Grupul Școlar „Iuliu Maniu” din Șimleul Silvaniei, județul Sălaj.
Acum, Mihăilă a devenit mâna dreaptă a lui Bode și cel care îi va ține în mână agenda.

„Este gardianul ministrului”, descrie succint o sursă din Ministerul de Interne funcția de director de cabinet.
Prin această poziție, Mihăilă va avea acces la toate documentele care îi vor fi adresate ministrului, inclusiv la informările venite de la serviciile secrete sau de la alte structuri ale statului: parchete, Agenția Națională de Integritate, Direcția Generală Anticorupție etc.
În plus, nu e vorba doar despre informările primite de la serviciul secret al Ministerului de Interne, denumit colocvial „Doi și un sfert”, ci despre toate informările primite de la toate celelalte serviciile secrete, explică aceeași sursă.
Tocmai pentru că va lucra cu documentele clasificate destinate ministrului, Marius Mihăilă va trebui să obțină certificat ORNISS – cel care oferă acces la informații secrete.
Mihăilă ar trebui să fie verificat printr-o procedura specială pentru a primi certificatul ORNISS cu cel mai înalt grad de acces la informații clasificate – SSID –, adică secret de stat de importanță deosebită.
Prin noua funcție deținută Mihăilă va avea în subordinea sa toți consilierii ministrului.
Nici ministrul de Interne Lucian Bode și nici noul său director de cabinet Marius Mihăilă nu au răspuns la telefon și la mesajele trimise pentru a-și exprima un punct de vedere.
Întrebată dacă poate confirma informația, Monica Dajbog, purtătorul de cuvânt al MAI, a susținut printr-un sms scurt că nu a primit „niciun răspuns” de la conducere.
De ce s-au ferit cei trei să confirme oficial numirea lui Mihăilă sau să vorbească public despre acest lucru? Surse din Ministerul de Interne susțin că Lucian Bode ar fi cerut informări legate de Mihăilă de la „Doi și un sfert” și de la Direcția Generală Anticorupție (DGA), iar că acestea i-au descris în mod detaliat vulnerabilitățile.
Cu toate acestea, Bode și-a asumat numirea.
În ordinul de instalare în funcție, semnat de ministru pe 9 februarie, se precizează că Mihăilă a fost mutat de la Academia de Poliție în conducerea MAI unde a fost numit „direct” în funcția de director de cabinet, funcție prevăzută cu gradul profesional de chestor șef de poliție, echivalent cu cel de general cu două stele din armată.
***
În Academia de Poliție a fost anticipat faptul că Marius Florin Mihăilă va fi numit într-o funcție de conducere după ce de la Ministerul de Interne a venit o adresă prin care se cerea o informație precisă: dacă Mihăilă este cercetat disciplinar.
Potrivit Statutului Polițistului, când un polițist este cercetat disciplinar, acesta nu poate fi împuternicit într-o funcție de conducere.
După venirea liberalilor la guvernare și intrarea lui Lucian Bode în Guvernul Ludovic Orban, ca ministru al Transporturilor, Mihăilă a fost numit în două funcții de conducere distincte în Ministerul de Interne, deși era cercetat disciplinar în legătură cu acoperirea plagiatelor din Academia de Poliție.
Ambele numiri au fost influențate politic de Lucian Bode și ambele au fost ilegale.
Mai întâi, Mihăilă a fost împuternicit pe 23 decembrie 2019 pentru trei luni ca șef al Inspectoratului Județean de Poliție Sălaj, împuternicire prelungită ulterior cu alte trei luni, după care a fost împuternicit rector al Academiei de Poliție din 28 mai 2020.
Șase zile mai târziu, ministrul Marcel Vela a anulat ordinul de numire a lui Mihăilă ca rector al Academiei de Poliție.
După ce am scris, în exclusivitate pe PressOne, că împuternicirea a fost ilegală pentru că Mihăilă era cercetat disciplinar din vara lui 2019, ministrul de Interne de atunci, Marcel Vela, a reparat ilegalitatea.
Surse politice, dar și surse din Ministerul de Interne declarau la acel moment că ministrul Transporturilor Lucian Bode i-a cerut colegului său de guvern de la Interne, Marcel Vela, să îl împuternicească pe Mihăilă la conducerea Academiei.
Lucian Bode a negat atunci că ar avea de-a face cu numirea lui Mihăilă la Academie sau la IJP Sălaj, însă a declarat că „mă bucur când un tânăr reușește în viață”. Marius Mihăilă are 46 de ani.
De data asta, Bode nu a riscat o nouă numire ilegală, ci și-a asumat faptul că girează un personaj considerat – în propunerea de desființare a școlilor doctorale de la Academia de Poliție – ca fiind „unul dintre principalii responsabili” de cel mai mare scandal de plagiat din istorie.
***
Marius Mihăilă a fost încadrat în Ministerul de Interne ca ofițer în 2009, însă până când fostul său coleg de clasă din liceu nu a ajuns în guvern, în 2019, acesta nu a deținut vreodată o funcție de conducere.
La Academia de Poliție a ajuns în 2017 tot prin intervenția lui Lucian Bode, una indirectă, susțin surse din instituție. A fost mai întâi angajat ca instructor de predare, iar în 2019 a câștigat un concurs pentru un post de lector universitar pentru disciplinele psihologie judiciară și etică și integritate.
Concursul, în sine, a fost un simulacru: comisia care l-a evaluat nu avea competențe de specialitate pentru postul scos la concurs.
La scurt timp după ce a ajuns în Academia de Poliție, mai exact din septembrie 2017, Mihăilă a fost numit președinte al Comisiei de Etică a instituției, în condițiile în care Academia se confrunta deja cu multiple acuzații de plagiat în tezele de doctorat.
De altfel, ca șef al Comisiei de Etică, Mihăilă a girat mai multe verdicte de neplagiat în teze de doctorat ale unor șefi din Ministerul de Interne sau ale unor profesori din Academia de Poliție.
Două verificări interne făcute asupra tezelor de doctorat susținute la cele două școli doctorale din Academia de Poliție au scos la iveală informații uluitoare.
58 de teze de doctorat susținute în perioada 2011-2016, suspecte de plagiat, nu au fost niciodată verificate pentru a vedea dacă sunt plagiate, într-adevăr, deși lucrările au ajuns la Comisia de Etică a Academiei condusă de Mihăilă.
Alte 35 de teze de doctorat susținute în intervalul 2007-2016 ar putea fi și ele plagiate, toate având indici de similitudine foarte mari, relevați în urma unei analize cu un soft de similitudine. Nici acestea nu au fost verificate de Comisia de Etică.
În urma celor două verificări a reieșit că tezele de doctorat a cel puțin 20 de cadre didactice din instituție depășesc coeficienții de similitudine admiși. Comisia de Etică nu le-a analizat nici pe acestea.
Totuși, aceeași Comisie de Etică a emis verdicte de neplagiat – susținute printr-un ansamblu de contorsiuni juridice și logice – pentru fostul rector al Academiei de Poliție, Adrian Iacob, și pentru fostul șef al Direcției Generale Anticorupție din MAI, Cătălin Ioniță.
În cazul tezei de doctorat a lui Iacob, Consiliul Național de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare (CNATDCU) a emis verdict definitiv de plagiat anul trecut.
***
Din cauza gestionării dezastruoase a problemelor de integritate academică din Academia de Poliție de către Comisia de Etică condusă de Mihăilă, inclusiv a acuzațiilor de plagiat în mai multe teze de doctorat, ministrul Educației Monica Anisie a semnat în octombrie 2020 ridicarea acreditării celor două școli doctorale.
Decizia lui Anisie, despre care am scris pe larg anul trecut, a fost luată la propunerea Consiliului de Etică și Management Universitar (CEMU). Retragerea acreditării celor două școli doctorale este o premieră în istoria învățământului superior românesc.
De altfel, unul dintre argumentele CEMU – care a propus Ministerului Educației un set de cinci sancțiuni pentru Academia de Poliție – a avut legătură directă cu Mihăilă și cu activitatea acestuia la Comisia de Etică, dar și cu scurta numire a acestuia în funcția de rector.
„Nesancționarea unor derapaje grave de la normele de conduită academică a condus la situația în care Marius Florin Mihăilă a fost împuternicit rector al instituției de învățământ superior în perioada 28 mai – 3 iunie 2020.
Acesta a fost unul dintre principalii responsabili ai faptului că tezele de doctorat susținute în cadrul Academiei de Poliție ulterior adoptării Legii educației naționale nr.1 / 2011 nu au fost verificate”, este o altă constatare din raportul CEMU.
În același raport CEMU este consemnat și faptul că Marius Mihăilă, în calitatea sa de președinte al Comisiei de Etică, a sesizat CEMU „aducând la cunoștința Consiliului că «GEORGE CĂLINESCU este PLAGIATOR!»”.
De fapt, în sesizarea adresată CEMU Mihăilă reclama CNATDCU pentru că i-a retras titlul de doctor lui Iacob, fostul rector al Academiei de Poliție, pentru plagiat.

Una dintre cele cinci sancțiuni aplicate Academiei de Poliție de Ministerul Educației în octombrie 2020 vizează realizarea de către Ministerul de Interne a unei analize a resursei umane și a capacității administrative existente la nivelul Academiei, cu scopul reorganizării întregii instituții.
Această organizare va trebui să fie girată de ministrul de Interne Lucian Bode, care îl are în poziția de cel mai apropiat sfătuitor tocmai pe cel care a încercat să acopere în mod sistematic neregulile din Academie.
***
Marius Florin Mihăilă este vizat și în două dosare penale deschise la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1, care au legătură tot cu activitatea sa de la Comisia de Etică.
- Prima plângere penală a fost făcută la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sector 1 în iulie 2019 de Corpul de Control al ministrului de Interne Carmen Dan pentru patru infracțiuni: abuz în serviciu, fals intelectual, uz de fals și neglijență în serviciu. Aceeași plângere îi mai vizează pe Remus Tamaș, secretarul Școlii Doctorale, și pe Cătălin Doroș, șeful structurii informatice din Academia de Poliție. Despre această plângere am scris aici.
- O a doua plângere a fost înregistrată tot la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sector 1 în luna august 2019 sub suspiciunea de divulgare de date nedestinate publicității. În acest dosar cercetat in rem, Mihăilă este bănuit că a obținut în mod ilegal un raport al Corpului de Control al ministrului Educației, făcut în iulie 2019, care ulterior a fost scurs în presă.
Surse din Ministerul de Interne susțineau anul trecut că la nivelul Direcției Generale de Protecție Internă, serviciul secret al Ministerului de Interne, există date potrivit cărora Marius Mihăilă i-ar fi dat respectivul raport fostului rector al Academiei de Poliție, Adrian Iacob.
Mai departe, pagini din raport au apărut în ziarul Național, unghiul de abordare al articolului fiind pus pe faptul că fostul rector Adrian Iacob a fost „executat” printr-un „fake raport”.
În realitate, Adrian Iacob a fost demis de la conducerea Academiei de Poliție de ministrul de Interne Carmen Dan la o zi după ce a fost pus sub acuzare de Direcția Națională Anticorupție (DNA) pentru instigare la șantaj în dosarul în care am fost amenințată cu moartea.
***
După ce Marcel Vela l-a demis pe Mihăilă din funcția de rector al Academiei de Poliție a doua zi după ce am dezvăluit că l-a numit ilegal, Mihăilă a pus tunurile pe teza de doctorat a secretarului de stat din MAI, Bogdan Despescu.
Deși timp de șase luni nu s-a atins de teza lui Despescu, despre care am scris anul trecut în ianuarie că e plagiată, Mihăilă a încercat să forțeze un verdict de plagiat.
În plus, Mihăilă a sesizat Parchetul General pentru încălcarea dreptului de proprietate intelectuală în teza secretarului de stat Bogdan Despescu. Despre lupta din culisele Ministerului de Interne am scris, pe larg, aici.
Mihăilă a considerat atunci că Despescu este responsabil de demiterea sa.
Surse din Ministerul de Interne susțin că săptămâna trecută, la o ședință condusă de Lucian Bode, la care au participat și Mihăilă, și Despescu, ministru i-a atenționat pe cei doi că va trebui să lucreze unul cu celălalt, în ciuda adversității fățișe dintre aceștia.
Fără incompetenți în funcții publice
Doar în ultimele zece zile, presa centrală și locală a semnalat numirea în funcții publice a mai multor persoane fără competență, fără experiență sau fără pregătirea necesară. În mai toate cazurile a contat susținerea politică de care s-au bucurat respectivii.
https://pressone.ro/spalatorul-de-plagiate-de-la-academia-de-politie-numit-director-de-cabinet-al-ministrului-de-interne-lucian-bode?fbclid=IwAR3N7O8c6mbLN2N7LCI4vj1opNQmwAutMoVKPPA_Ixu0gOud-nB_H2Xwe8g
Exclusiv
Drona, fibra de sticlă și vameșul jucând de-a legea: când hotărârea judecătorească devine „opțională” la Albița
Dreptul european, noul paravan universal: „noi nu încălcăm legea, doar o oprim la frontieră”
Situație de manual la Vama Albița: o hotărâre judecătorească definitivă bate la ușă, iar vameșii îi închid poarta în nas, fluturând regulamentul european ca pe o legitimație de șmecher cu imunitate. Sindicatul Diamantul întreabă, deloc naiv: cine e, de fapt, în afara legii – cei care cer executarea sentinței sau cei care o blochează în numele „dreptului european cu autoritate superioară”?
În timp ce executorul judecătoresc încearcă să pună în aplicare decizia Tribunalului Vaslui, Vama Albița ridică din umeri și sugerează că legea națională e bună doar atâta timp cât nu deranjează interpretările lor creative despre sancțiunile internaționale.
Dronă în aer, executor la poartă: România, țara unde totul se întâmplă „întâmplător” în aceeași zi
Pe 8 septembrie, o dronă trece prin nord-estul României, se emit mesaje RO-ALERT în zona Iașului, iar aparatul părăsește ulterior spațiul aerian. Nimic nou pe frontul de est.
Doar că, ce coincidență, în același timp, un executor judecătoresc din Iași soma Vama Albița să elibereze 18.145 kilograme de fibră de sticlă, plecate din Belarus și destinate Tiraspolului. Marfa făcea parte dintr-un transport considerat sensibil – exact genul de material despre care autoritățile române au spus la început că ar putea fi folosit pentru producția de drone.
Drona în aer, fibra de sticlă la Albița, executorul cu somația la ușă. Scenariu de film? Nu, doar cronica unei țări în care instituțiile par să comunice mai bine prin mesaje RO-ALERT decât prin punerea în aplicare a hotărârilor judecătorești.
Fibra de sticlă, plimbată între „dublă utilizare” și dublu standard
Cazul celor zece transporturi de fibră de sticlă din Belarus, blocate în 2024 la Albița și Sculeni, a fost scos la lumină de „Ziarul de Iași” în august 2025. Jurnaliștii au urmărit traseul mărfurilor și au consemnat suspiciunile autorităților române privind posibila utilizare militară. Firma din Tiraspol, destinatarul, a respins acuzațiile, susținând fără ezitare că nu produce drone și nici armament.
În cazul transportului operat de Dimarco Trans, Vama a confiscat 18.145 kilograme de fibră de sticlă și a aplicat o amendă de 10.000 de lei. Compania a contestat măsura în instanță.
Pe 19 martie 2026, Tribunalul Vaslui admite în parte apelul:
- anulează confiscarea;
- menține amenda de 10.000 de lei.
Decizia este definitivă. Într-un stat de drept normal, asta ar însemna că situația revine la momentul anterior confiscării, iar marfa pleacă mai departe. În România, însă, „definitiv” înseamnă doar „orientativ”.
Hotărâre definitivă? Vama zice: „mulțumim, nu servim”
După ce câștigă în instanță anularea confiscării, Dimarco Trans se adresează Biroului Vamal de Frontieră Albița: „Ce trebuie să facem ca să transportăm marfa spre Republica Moldova?”.
Răspunsul este un refuz pe toată linia. Vama invocă regimul sancțiunilor internaționale și spune că nu poate permite plecarea mărfii. Compania susține că aceste sancțiuni nici măcar nu se aplică în cazul lor, pentru că transportul a fost prezentat în vamă înainte de 2 octombrie 2024, data la care ar fi intrat în vigoare măsurile restrictive invocate acum atât de grijuliu de autoritate.
Cum hotărârea definitivă nu produce efecte, Dimarco Trans apelează la instrumentul de bază al oricărui stat de drept: executorul judecătoresc.
Executorul își face treaba, Vama îi explică de ce e periculos să respecți legea
Pe 27 august, Judecătoria Iași încuviințează executarea silită.
Pe 7 septembrie, executorul somează oficial Vama:
- să predea cantitatea de 18.145 kg de fibră de sticlă;
- să întocmească documentația necesară pentru ca marfa să iasă legal din depozitul Biroului Vamal de Frontieră Albița;
- să plătească, în termen de o zi, suma de 3.081,30 lei, cheltuieli de executare.
Pe 16 septembrie, Direcția Regională Vamală Iași răspunde. Și ceea ce în mod normal ar trebui să fie o procedură banală de punere în aplicare a unei hotărâri definitive se transformă într-un manifest administrativ despre cum să nu respecți legea, invocând alta.
Vama susține:
- că fibra de sticlă este „resursă economică” supusă sancțiunilor internaționale;
- că o hotărâre judecătorească națională „nu poate fi executată în mod material” dacă ar încălca un regulament al Uniunii Europene;
- că executorul nu o poate obliga să întocmească documentele de scoatere a mărfii din antrepozit.
Până aici, avem deja un refuz de punere în executare. Dar instituția nu se oprește aici.
Cine execută hotărârea riscă dosar penal, cine o blochează se acoperă cu „UE”
În aceeași adresă, Vama merge mai departe:
- precizează că actul de executare silită nu este o cauză de exonerare a răspunderii penale;
- sugerează că, dacă executorul continuă demersurile, actele lui ar putea intra sub incidența legii penale;
- cere suspendarea oricăror acțiuni de preluare sau mutare a mărfii;
- își rezervă dreptul de a sesiza organele de urmărire penală.
Cu alte cuvinte, executorul este practic avertizat că respectarea unei hotărâri definitive îl poate duce la dosar penal, în timp ce nerespectarea aceleiași hotărâri e prezentată ca un act de responsabilitate față de sancțiunile internaționale.
Avocatul ieșean Dragomir Tomașeschi rezumă absurdul situației într-o declarație pentru „Ziarul de Iași”:
„Ceea ce ni s-a părut de neînchipuit e că, în răspunsul dat de vamă, chiar executorul judecătoresc este amenințat cu răspunderea penală, pentru simplul fapt că pune în aplicare o hotărâre definitivă a unei instanțe. Practic vama spune că cine execută legea riscă dosar penal, iar cine o încalcă e protejat de sancțiuni. Este exact pe dos.”
Exact pe dos – descrierea perfectă a unui sistem în care statul se teme mai mult de propriile hotărâri decât de propriile abuzuri.
De la suspiciuni de „dublă utilizare” la blocaj cu nume și prenume
În plângerea penală depusă pe 18 septembrie la Parchetul de pe lângă Judecătoria Iași, Dimarco Trans susține că problemele nu au început ieri, ci din momentul reținerii mărfii.
Compania acuză că Vama Albița, condusă de Elena Cotea, „ascunzându-se sub umbrela unor suspiciuni de transport al mărfurilor cu dublă utilizare”, a ținut marfa blocată luni întregi, apoi a venit cu amenda și confiscarea. Reprezentanții societății invocă o expertiză care ar fi stabilit că mărfurile nu aveau dublă utilizare.
Mai grav, după ce executorul a început procedura de executare, Vama ar fi luat noi măsuri pentru a împiedica scoaterea mărfii din antrepozit. Compania afirmă că Vama Albița i-a „înghețat” resursele economice, măsură dispusă chiar după somația executorului.
La final, Dimarco Trans nu se ferește de nume:
- persoane fizice indicate: Elena Cotea și Octav Giugaru;
- persoane juridice: Direcția Regională Vamală (DRV) Iași și Biroul Vamal de Frontieră (BVF) Albița.
Faptele, susține compania, se încadrează la nerespectarea hotărârilor judecătorești, iar solicitarea este clară: tragerea la răspundere penală a celor considerați responsabili.
Când hotărârea judecătorească devine propunere, iar vama devine legiuitor
Cazul prezentat de „Ziarul de Iași” și devoalat în cheie sindicală de Diamantul arată un lucru extrem de grav:
- o hotărâre judecătorească definitivă poate fi tratată de o instituție a statului nu ca obligație, ci ca opțiune negociabilă, condiționată de interpretările proprii ale funcționarilor;
- executorul judecătoresc, adică brațul care ar trebui să garanteze aplicarea deciziei instanței, este descurajat, avertizat și practic intimidat;
- invocarea dreptului european devine o scuză comodă pentru a nu aplica dreptul național – de parcă regulamentele UE ar spune undeva: „Nu respectați hotărârile definitive dacă vă e teamă de responsabilitate.”
Întrebarea pusă la început de sindicatul Diamantul rămâne, așadar, perfect valabilă și extrem de incomodă:
Cine se află, în fapt, în afara legii?
- Firma care cere punerea în aplicare a unei decizii definitive?
- Executorul care își face treaba?
- Sau instituția care blochează hotărârea, amenință cu dosare penale și se ascunde după o interpretare convenabilă a sancțiunilor internaționale?
Până când răspunsul nu va veni de la procurori și judecători, rămânem cu imaginea perfectă a paradoxului:
În România, cine execută hotărârile judecătorești riscă să devină suspect, iar cine nu le execută își trece „respectarea sancțiunilor internaționale” la capitolul merite profesionale. (Cristina T.).
Exclusiv
M.A.I. – Tasta 1 pentru lege, tasta 2 pentru nimic: cum semnează un chestor fără să răspundă
Există momente în care nu e nevoie să spui cine știe ce despre un adjunct de inspectorat general. Este suficient să lași documentele să vorbească pentru el. Iar, de data aceasta, „vorbele” sunt semnătura chestorului Dan Călinoiu, adjunct al Poliției de Frontieră Române, așezată cu gravitate pe o hârtie goală de conținut, după cum a dezvăluit Sindicatul Europol.
O solicitare clară, un răspuns „stupefiant”: o bucată de lege copiată la indigo, fără niciun DA, fără niciun NU. Două cuvinte aparent prea grele pentru nivelul de efort intelectual trădat de acel document oficial.
„Analfabetism funcțional” cu antet oficial

Să primești o cerere simplă, să copiezi niște articole de lege și, în loc de răspuns, să livrezi doar un colaj legislativ fără nicio concluzie – asta seamănă periculos de mult cu ceea ce în limbajul normal se numește analfabetism funcțional. Doar că, în acest caz, nu e vorba de un elev de clasa a VIII-a, ci de o instituție publică de apărare a frontierelor.
Când o asemenea „lucrare” poartă semnătura unui chestor aflat în conducerea Inspectoratului General al Poliției de Frontieră (IGPF), nu mai poți da vina pe funcționarul de la registratură sau pe „cel care a redactat”. Semnătura confirmă asumarea. Iar asumarea unui vid de răspuns spune tot despre nivelul de înțelegere și responsabilitate.
Funcția cadou, competența… lipsește la apel
Domnule chestor, a ocupa un scaun în conducerea Poliției de Frontieră nu înseamnă automat că te ridici la nivelul scaunului. Funcția poate fi primită pe filieră „de încredere”, „de partid”, „de sistem” – pe scurt, cadou. Competența, însă, nu se primește cu semnătura, se dovedește cu ea.
În momentul în care îți așezi numele pe un document care nu răspunde la întrebarea pusă, demonstrația de competență e simplă și se încheie repede: nu iese. Când ți se cere un răspuns clar, iar tu livrezi doar copy-paste din lege, diferența dintre a fi conducător de instituție și a fi simplu „semnatar de hârtii” devine brusc vizibilă.
Întrebarea pe care ditamai conducerea IGPF n-o poate gestiona
În esență, problema este mai simplă decât pare. Întrebarea la care întreaga conducere IGPF nu a reușit să răspundă sună așa: aplicați legea sau nu?
Nu s-a cerut un curs extins de drept, nici o lecție de copy-paste legislativ. Nu s-a cerut un eseu, nu s-a cerut o notă de fundamentare. S-a cerut ceva ce încapă în două litere: DA sau NU.
În timp ce polițiștilor li se cere să respecte legea „la literă”, de la amărâtul de agent de stradă până la ofițerul operativ, conducerii IGPF pare că îi este greu să respecte măcar limba română la nivelul unei propoziții cu sens. Să răspunzi la o întrebare binară nu ar trebui să fie un exercițiu olimpic de logică, ci doar apăsarea tastei 1 sau a tastei 2.
Puterea de a semna, incapacitatea de a răspunde
Aici începe partea cu adevărat gravă. Puterea de a semna există. Hârtie cu antet există. Lege de citat, slavă Domnului, există cu duiumul. Ce lipsește este exact esențialul: răspunsul.
Când o instituție de apărare invocă articole de lege, dar ocolește cu grijă să spună limpede dacă le și aplică, hârtia emisă nu rezolvă nimic. Dimpotrivă, amplifică problema.
În loc să clarifice „da, aplicăm” sau „nu, nu aplicăm”, documentul semnat de chestorul Călinoiu reușește performanța rară de a fi în același timp oficial, parafat, cu antet… și perfect inutil. Un fel de manual practic despre cum să mimezi legalitatea, evitând în același timp orice responsabilitate.
Statul copy-paste: apăsăm enter, nu răspundem
Cazul prezentat de Sindicatul Europol nu este doar o anecdotă birocratică, ci o radiografie a modului în care se conduce o instituție cheie a statului. Nu vorbim doar de o neatenție, ci de un reflex instituțional: la solicitări clare se răspunde cu texte generale, la întrebări concrete se livrează formulări vagi, la „DA sau NU” se trimite „vedeți articolul cutare”.
Când legea devine doar decor într-un document care evită deliberat să spună dacă ea chiar se aplică, nu mai suntem în fața unui simplu abuz birocratic, ci a unui sistem care fuge de asumare. Și, din păcate, semnăturile de sus nu mai pot ascunde faptul că, de multe ori, sub uniforma cu epoleți se ascunde doar un mare nimic administrativ.
Într-un stat normal, funcția obligă. Într-un stat al copy-paste-ului, funcția doar semnează. Iar întrebarea rămâne aceeași, la fel de simplă și la fel de dureroasă: aplicați legea sau doar o copiați? (Cerasela N.).
Featured
Șefia în Justiție, cu proiectul la corigență: cinci note de 4 și un singur 10
Fotoliul de șef se vede frumos. Până începe examinarea
Una este să te imaginezi la conducere și alta să convingi comisia că ai și un plan pentru asta. La concursul pentru numirea în funcții de conducere a judecătorilor, sesiunea iulie–noiembrie 2026, proba proiectului managerial a pus aspirațiile în dreptul notelor. Iar pentru cinci candidați, întâlnirea dintre ambiție și evaluare s-a încheiat cu un sec 4,00.
Potrivit publicației Lumea Justiției, 33 de candidați s-au prezentat la această probă, iar cinci au picat, fiecare cu nota 4. Tabelul de rezultate inițiale al Institutului Național al Magistraturii confirmă cele 33 de poziții și cele cinci note identice. În limbaj administrativ: rezultate ale evaluării. În limbaj de pamflet: cinci proiecte au venit să ceară cheile instituției și au plecat cu tema de refăcut.
Cinci de 4: ambiția a venit la costum, proiectul n-a trecut proba
Nota 4 are un talent aparte: scurtează discursurile despre viziune. Poți vorbi despre eficiență, coordonare și organizare până obosește microfonul; dacă evaluarea se oprește la 4, între intenție și demonstrație rămâne loc de parcat o întreagă organigramă.
Cele cinci note nu descriu întreaga activitate profesională a candidaților și nici nu dau, singure, un verdict asupra felului în care judecă. Ele privesc această probă managerială. Dar tocmai aici este ironia: când candidezi să conduci, proiectul de conducere nu este ornamentul dosarului. Este chiar lucrul pe care trebuie să-l susții.
Fotoliul nu vine cu instrucțiunea: „Luați loc, managementul îl descoperiți pe parcurs”.

Un singur 10: vârful clasamentului n-a avut nevoie de înghesuială
La capătul celălalt al tabelului apare o singură notă de 10, obținută de candidatul cu codul A0006. Urmează rezultate precum 9,71 și 9,37, semn că proba a permis și prestații apreciate cu note ridicate.
Așadar, nu avem în față un dezastru colectiv, oricât de tentant ar fi pentru fabrica de titluri să pornească sirena. Avem diferențe consistente între rezultate: un candidat la nota maximă, mai mulți peste 9 și cinci opriți la 4.
Excelența a ocupat un singur loc. La nota 4 s-a constituit deja un mic colectiv — fără să fie nevoie de ședință de organizare.
Rezultate inițiale, nu sentințe bătute în cuie
Documentul publicat de Institutul Național al Magistraturii precizează că rezultatele sunt inițiale. Nota explicativă indică posibilitatea contestării notei în termen de trei zile de la publicarea rezultatelor, potrivit regulamentului invocat.
Prin urmare, clasamentul trebuie citit cu această rezervă: procedura permite contestații, iar rezultatele prezentate nu trebuie confundate cu unele definitive. Nici pamfletul nu primește dispensă de la exactitate doar pentru că și-a ascuțit creionul.
Conducerea nu se acordă pentru curajul de a depune dosarul
Dincolo de comedia cifrelor, miza rămâne serioasă. Administrarea unei instanțe cere mai mult decât disponibilitatea de a deveni șef. Cere capacitatea de a explica limpede ce vrei să faci și cum.
La această probă, cinci candidați au primit un răspuns numeric deloc ceremonios. Nu știm din tabel unde au greșit și nici ce argumente au cântărit în evaluare. Știm însă rezultatul: 4,00.
Iar între „vreau să conduc” și „am demonstrat că pot” există, din fericire, și o comisie. Altfel, orice ambiție cu dosar complet s-ar putea considera proiect managerial. (Irinel I.).
-
Exclusivacum 3 zileCumetrie mare între adjunctul șefului I.P.J. Prahova și DGA Prahova: rețeaua de relații care sfidează incompatibilitatea
-
Exclusivacum 4 zileÎncă o investigație Incisiv de Prahova, confirmată oficial: Alexandri Nicolae, zis „Nae Comisionaru’”, intră în sfera penalului – comisie de apel ilegală și plângeri penale pe numele lui (DOCUMENTE)
-
Exclusivacum 4 zileALARMĂ ROȘIE LA INDUSTRIA DE APĂRARE – Triada de la MEDAT sfidează CSAT, Consiliul Legislativ și bunul‑simț (Documente)
-
Exclusivacum 4 zileIPJ Prahova: „comartimente”, șefi clonați și filiera Buzău cu nota 4 la volanul Rutierului (DOCUMENTE)
-
Uncategorizedacum 2 zileFEUDA PENALĂ A LUI „NAE COMISIONARU” de la T.C.E. Ploiesti: angajări de fini, fișe de post trucate și bani publici la dispoziția nașului
-
Uncategorizedacum 2 zileALARMĂ MAXIMĂ! TRIADA DE LA MEDAT ȘI OMUL CU PIXUL DE AUR – joc mortal cu Constituția și securitatea națională
-
Exclusivacum 4 zileRepublica T.C.E. Ploiesti se repliază: cum încearcă Slănicenceanca să salveze „nepotul” lui Alexandri Nicolae, zis „Nae Comisionaru’”, fără permis și fără meserie
-
Exclusivacum 2 zileIPJ Prahova își pansează „comartimentul”, dar lasă dispeceratele-fantomă să bântuie. Și mai naște niște secții rurale clonă



