Featured
Follow the money. Cum a primit George Maior o jumătate de milion de lei de la SNSPA pentru a coordona doctorate de la Washington D.C.

Fostul director SRI George Maior primeste titlul de Doctor Honoris Causa in cadrul unei ceremonii desfasurata in Aula Magna a Academiei Tehnice Militare din Bucuresti.
George Maior, ambasadorul României în Statele Unite ale Americii și fost director al Serviciului Român de Informații (SRI), a încasat în ultimii cinci ani aproximativ o jumătate de milion de lei pentru coordonarea a șapte doctoranzi, desfășurată de la 8.000 de kilometri, adică din Washington D.C., orașul în care locuiește începând din toamna lui 2015.
Banii i-au fost virați în cont în ultimii cinci ani – de când acesta îndeplinește misiunea de ambasador în SUA – de către Școala Națională de Științe Politice și Administrative (SNSPA), unde Maior este din 2015 profesor universitar titular și conducător de doctorate.
La cei circa 400.000 de lei, menționați deja în mod transparent de Maior în declarațiile de avere, se vor mai adăuga în declarația de avere din 2021, cel mai probabil, alți aproximativ 100.000 de lei, sumă aferentă anului 2020.
Banii nu au fost încasați pentru activitățile didactice care îi revin ca profesor universitar titular, deoarece și-a suspendat contractul de bază, ci pentru coordonarea de doctorate pentru care George Maior a obținut oficial abilitarea după plecarea la post, în Statele Unite.
Începând cu octombrie 2015 și până în septembrie 2020, George Maior a avut un număr de șapte doctoranzi în coordonare, însă nici unul dintre aceștia nu și-a încheiat studiile, deși legea spune că termenul de finalizare a unui doctorat este de trei ani.
Alte trei persoane, care au dat examen de admitere la Școala Doctorală a SNSPA anul trecut, au devenit doctoranzii fostului șef al SRI începând cu octombrie 2020.
Mai mult, în acești cinci ani în care a fost plătit de SNSPA cu circa o jumătate de milion de lei, Maior nu figurează cu activitate de referent în vreo comisie de susținere a tezelor altor doctoranzi.
SNSPA este condusă de rectorul Remus Pricopie, un fidel apropiat al lui George Maior, cel căruia acesta i-a încredințat la plecarea în SUA conducerea Academiei de Științe ale Securității Naționale (ASSN), una dintre cele mai opace instituții finanțate până nu demult de statul român.
În mandatul lui George Maior de director al Serviciului Român de Informații, Școala Doctorală a Academiei SRI s-a transformat într-o veritabilă fabrică de plagiate. Nu mai puțin de 42 dintre cele 82 de teze susținute în perioada ianuarie 2010 – decembrie 2014, în care Maior era directorul Serviciului, au fost reclamate ulterior la CNATDCU pentru plagiat, 38 dintre acestea chiar de către noua conducere a Academiei.
Pe urma banilor
Anunțul că George Maior a fost nominalizat ambasador al României în Statele Unite ale Americii a fost făcut public de Administrația Prezidențială pe 30 aprilie 2015.
Numirea oficială a fost făcută de președintele Klaus Iohannis, prin decret, pe 29 iunie 2015, iar mandatul l-a început oficial pe 17 septembrie 2015, odată cu prezentarea scrisorilor de acreditare președintelui Statelor Unite ale Americii, Barack Obama.
George Maior menționează în declarațiile de avere care acoperă perioada de când se află la Washington circa 400.000 de lei bani încasați de la SNSPA „pentru activități didactice”.
Sumele declarate până acum se ridică la 407.153 de lei: estimativ 21.000 lei pentru intervalul octombrie–decembrie 2015 și 386.153 de lei pentru intervalul 2016–2019. La acestea se vor adăuga alți circa 100.000 lei – venituri obținute în 2020, care urmează să fie incluse în declarația de avere ce va deveni publică în mai 2021.
Un total de o jumătate de milion de lei din bani publici, având în vedere că SNSPA este o universitate de stat.






Într-un răspuns la o solicitare pe care am adresat-o SNSPA se precizează că „la momentul numirii în funcția de ambasador în Statele Unite ale Americii, domnul Maior și-a suspendat activitatea de bază, în conformitate cu prevederile legale și regulamentele interne ale facultății”.
Potrivit Legii Educației nr. 1/2011 (art. 304, alin. 6 și alin. 8), un profesor titular care pleacă într-o funcție în afara țării poate cere rezervarea postului – ceea ce înseamnă că postul îi este înghețat, astfel încât norma didactică să nu-i fie afectată – iar drepturile salariale nu i se mai plătesc, a explicat secretarul de stat în Ministerul Educației, responsabil cu învățământul superior, Gigel Paraschiv.
Acesta mai susține că în cazul diplomaților drepturile salariale nu se plătesc în țară, ci în statul unde își exercită atribuțiile și că nu are cunoștință „să existe vreun diplomat care să-și primească în continuare drepturile salariale de la universitate”.
Legal, SNSPA nu îi mai putea plăti salariul lui George Maior în condițiile în care postul fusese rezervat, în acord cu Legea Educației, dar și cu Statutul corpului diplomatic, care precizează că drepturile salariale ale unei persoane care ocupă o funcție diplomatică sunt plătite de Ministerul Afacerilor Externe.
Cum Maior nu putea fi plătit ca profesor universitar, l-am întrebat pe rectorul SNSPA, Remus Pricopie, pentru ce „activitate didactică” i-a fost achitată jumătatea de milion de lei.

Răspunsul nu l-am primit direct de la Pricopie, ci de la Direcția de Comunicare și Media a SNSPA, care precizează că George Maior este încadrat „în conformitate cu legea” în calitate de coordonator de doctorat, în regim de cumul, la Școala Doctorală a instituției, „unde desfășoară activități de îndrumare a doctoranzilor”.

Pe ultima sută de metri înainte de a pleca la post, SNSPA a găsit o variantă care să îi asigure lui George Maior, în continuare, obținerea unui salariu constant, echivalent cu cel pe care l-ar fi încasat dacă ar fi fost în continuare profesor universitar și ar fi avut activitate didactică: conducerea de doctorate.
Abilitarea
26 august 2015. Cu circa două săptămâni înainte să se suie în avionul care avea să îl ducă spre Washington D.C. – unde urma să preia postul de ambasador al României –, George Maior își susține abilitarea pentru a deveni conducător de doctorate.
Comisia care l-a validat a fost formată din apropiați ai săi: Iordan Gheorghe Bărbulescu,Vasile Pușcaș și Ioan Horga.
Bărbulescu și Horga au fost membri și în comisia de concurs când Maior a devenit profesor universitar la SNSPA, în ianuarie 2015.
Iordan Gheorghe Bărbulescu, la acel moment șef al Școlii Doctorale a SNSPA, obținuse în 2015 statutul de academician în Academia de Științe ale Securității Naționale (ASSN) după ce George Maior a devenit președintele acesteia, în ianuarie 2015.
Vasile Pușcaș are o relație personală foarte apropiată cu Maior. Fost deputat și ministru în guvernul Adrian Năstase, Pușcaș este – alături de Maior – unul dintre membrii așa-numitului „Grup de la Cluj” din PSD, văzut în prima parte a anilor 2000 ca un fel de grupare disidentă față de direcția impusă în partid de fostul premier Adrian Năstase. Din același grup făcea parte și Vasile Dîncu, prietenul intim al lui Maior, și el academician în ASSN.
După ce Maior și-a susținut teza de abilitare, dosarul său a plecat spre Consiliul Național de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare (CNATDCU).
Potrivit legislației, dosarul a fost analizat de către Comisia de Sociologie Științe Politice și Administrative a CNATDCU, din care au făcut parte și doi dintre universitarii în fața cărora își susținuse teza de abilitare: Vasile Pușcaș – în calitate de vicepreședinte – și Ioan Horga, ca membru.
Consiliul General al CNATDCU, ultimul prag de avizare a unei abilitări, i-a validat dosarul lui Maior pe 25 septembrie 2015, însă dreptul de a coordona doctorate i-a fost acordat în mod oficial abia pe 29 septembrie 2015, odată cu semnarea ordinului de către ministrul Educației, Sorin Cîmpeanu, și el membru al ASSN.
La acel moment George Maior se afla la Washington de două săptămâni.
Cum au fost plătiți banii?
Sumele lunare încasate de George Maior de la SNSPA doar pentru activitatea de coordonare de doctorate sunt apropiate sau chiar ușor mai mari decât cele pe care un profesor universitar le primește ca salariu de bază. Oricum, sunt cu mult peste ceea ce primește un profesor universitar pentru activitatea de coordonare de doctorate.
Cum SNSPA a refuzat să ofere alte informații, am întrebat un profesor universitar – care este conducător de doctorate și director al Consiliului Studiilor Universitare de Doctorat (CSUD) într-o universitate din România – cum poate o universitate, în teorie, să plătească unui profesor, prin cumul, doar coordonarea de doctorate, în condițiile în care contractul de bază este suspendat.
Acesta a descris situația ca pe o „ciudățenie” și susține că singura variantă în care s-ar putea face plata prin cumul ar fi încheierea unui alt contract „pe care nu l-au suspendat, și asta ar putea explica de ce i-au spus «cumul»”.
Totuși, referitor la suma de circa 100.000 de lei plătită pe an – apropiată ca valoare de salariul de bază încasat anual de un profesor, care presupune susținerea de cursuri și activități de cercetare – universitarul susține că „nu vede” cum ar putea fi justificată numai de activitatea de conducător de doctorat.
Acesta mai susține că, teoretic, pentru a se ajunge la o asemenea sumă, un coordonator ar trebui să aibă cel puțin 14 doctoranzi simultan în stagiu – ceea ce oricum ar fi ilegal, legea prevăzând o limită maximă de 12 doctoranzi – și, în plus, să țină și ore de curs.
„Eu nu văd cum ar putea să îi dea o normă integrală, să plătească un salariu întreg. Adică s-ar putea un cumul parțial, de sfert de normă sau, la limită, jumătate de normă. Să fie o normă integrală, nu ai cum, adică prevederile legale sunt atât de constrângătoare încât nu văd cum ar putea să dea în cumul o normă întreagă și numai pe doctorat, adică nu iese. Legislația nu permite așa ceva”, a mai declarat profesorul, care a furnizat aceste informații sub protecția anonimatului.
Care a fost activitatea de coordonare doctorală?
Oficial, George Maior a devenit coordonator de doctorate în Științe Politice la SNSPA începând cu 29 septembrie 2015, când ministrul Educației de atunci, Sorin Cîmpeanu, i-a semnat ordinul de confirmare a abilitării.
Totuși, pentru a-și formaliza relația cu SNSPA, Maior trebuia să facă o cerere de afiliere la școala doctorală și să semneze un nou contract. Când s-au întocmit aceste documente și cum au fost ele semnate, având în vedere că Maior era la 8.000 de kilometri distanță, e greu de spus în lipsa unor explicații oficiale.
În ciuda faptului că SNSPA a refuzat să furnizeze orice fel de informații despre activitatea lui George Maior din perioada 2015–2020, din datele publice disponibile pe site-ul instituției am reconstituit contribuția sa la activitatea școlii doctorale.
În mod normal, activitatea unui coordonator de doctorate poate fi confirmată prin prezența ca membru, în fiecare toamnă, în comisiile de admitere a candidaților; prin îndrumarea propriu-zisă a acestora pe parcursul celor trei ani de studii doctorale; și prin prezența – în calitate de coordonator științific sau referent – în comisiile de susținere publică a tezelor de doctorat.
În perioada 25 ianuarie 2016 – 4 decembrie 2020, 125 de doctoranzi și-au susținut lucrările științifice la SNSPA, conform anunțurilor de pe site-ul instituției, în cele patru domenii ale Școlii Doctorale a SNSPA.
Legea obligă universitățile să anunțe public susținerea tezelor de doctorat, deci e puțin probabil ca la SNSPA, în intervalul de cinci ani analizat, să fi fost susținute și alte lucrări.
În acest interval, Maior – afiliat domeniului Științe Politice – a avut zece doctoranzi, însă niciunul nu și-a finalizat teza de doctorat prin susținere publică. În plus, Maior nu a făcut parte din nicio comisie de referenți pentru tezele altor doctoranzi din cadrul SNSPA – și nici nu a fost membru, conform anunțurilor publice, în comisiile de admitere organizate în fiecare toamnă.
Coordonatorii de doctorate afiliați domeniului Științe Politice au fost implicați într-un fel sau altul – în calitate de coordonatori științifici sau de referenți – în susținerea a 88 dintre cele 125 de teze de doctorat susținute public.
Filiera americană a doctoranzilor
Dintre cei zece doctoranzi pe care George Maior îi are în coordonare, șapte ar fi trebuit să fi susținut public deja tezele de doctorat; ceilalți trei abia au fost admiși la studii în luna octombrie 2020.
George Maior figurează cu un număr de trei doctoranzi în coordonare chiar din 2015, anul în care și-a obținut abilitarea. În 2015, la data admiterii, Maior nu figura pe lista coordonatorilor pentru care candidații la studii doctorale ar fi putut opta – și nici nu a făcut parte din comisiile de admitere întrunite la 29 septembrie 2015, data la care ministrul Educației Sorin Cîmpeanu îi semna, de altfel, ordinul de abilitare.
Patru dintre doctoranzii lui Maior, care ar fi trebuit să își finalizeze studiile prin susținerea publică a tezei în 2018 și 2019, figurează în prelungire de școlaritate; unora le-a expirat, însă, și prelungirea.
Și celor trei doctoranzi care au început studiile doctorale în 2017 le-a expirat termenul legal de susținere a tezelor, însă în cazul lor nu există nicio mențiune referitoare la prelungirea școlarității pe site-ul SNSPA.

Trei dintre doctoranzii lui George Maior îi sunt subordonați acestuia la Ambasada României din Washington D.C.
Ștefana Rotaru (admisă în 2016), ocupă funcția de ministrul plenipotențiar, conform site-ului misiunii diplomatice, ocupând a treia poziție în linie ca importanță după ambasador.
Alina Sînziana Păun (admisă în 2015) ocupă funcția de consilier în Biroul Politic, iar Iulia Huiu (admisă în 2020) este secretar I al ambasadei.
Poziția lui Maior
Într-un răspuns la o solicitare pe care i-am transmis-o prin e-mail, George Maior susține că și-a îndeplinit atribuțiile de coordonator, ba mai mult, a susținut și cursuri.
„În perioada menționată, am asigurat îndrumarea și coordonarea individuală a doctoranzilor prin intermediul instrumentelor de comunicare online, telefonic, precum și nemijlocit, în momentele în care acest lucru a fost posibil. De asemenea, am susținut, online, cursuri de specialitate și prelegeri”, susține ambasadorul României în SUA.
Maior mai spune că a participat la discuții și dezbateri pe teme academice cu doctoranzi și cadre didactice și că a îndeplinit „integral atribuțiile aferente unui coordonator de doctorat, conform actelor normative și regulamentelor în vigoare”.
„Îmi permit să cred că cea mai bună apreciere a activității mele în acest domeniu este dată de faptul că am avut întotdeauna un număr mare de studenți care au dorit să se înscrie la studii doctorale sub îndrumarea mea. Încrederea lor mă onorează și mă obligă, așadar am încercat permanent să le acord cât mai mult timp și sprijin în parcursul lor academic”, a încheiat George Maior declarația.
Profesor universitar la SNSPA
Întreg anul 2015 – cel în care a părăsit, după mai bine de opt ani, funcția de director al SRI – a fost marcat de schimbări în plan academic pentru Maior: a devenit profesor universitar, apoi academician și președinte al Academiei de Științe ale Securității Naționale (ASSN) – înființată de bunul său prieten Gabriel Oprea – iar, în final, a devenit și conducător de doctorate.

George Maior, fost director al SRI în perioada 2006–2015, a susținut concursul pentru postul de profesor universitar la SNSPA pe 24 ianuarie 2015, într-o liniștită dimineață de sâmbătă.
Era cu trei zile înainte ca președintele Klaus Iohannis să-i ceară demisia din funcția de director al Serviciului Român de Informații (SRI).
Maior era încă din 2005 conferențiar universitar la SNSPA, când s-a înscris în 2015 la concursul pentru poziția de profesor universitar în Departamentul de Relații Europene și Integrare Europeană (DRIIE).
Interesant este contextul de dinaintea organizării concursului.
Postul de profesor a fost scos la concurs în plină campanie electorală pentru prezidențiale când exista o certitudine: România urma să aibă un nou președinte. Anunțul a fost publicat în Monitorul Oficial în 24 noiembrie 2014, la opt zile după ce Klaus Iohannis a câștigat în mod surprinzător – dar categoric – al doilea tur al alegerilor prezidențiale, învingându-l pe fostul premier Victor Ponta.
În perioada campaniei electorale și înaintea primului tur de scrutin, care a avut loc pe 2 noiembrie 2014, multiple surse politice îl creditau pe George Maior ca fiind viitorul premier din partea PSD, în scenariul în care Victor Ponta – care obținuse 40,44% în primul tur, cu 10% mai mult decât Klaus Iohannis – urma să devină președintele României.
Relația de prietenie dintre Victor Ponta și George Maior este una de notorietate. Cei doi sunt și înrudiți: George Maior i-a fost naș de cununie lui Victor Ponta când acesta s-a căsătorit cu Daciana Sârbu – și este și nașul de botez al fiicei celor doi, Irina.
Avansul de 10% al lui Ponta din primul tur a fost însă anihilat de proasta organizare a alegerilor din diaspora: imaginile cu cetățeni români care nu au reușit să voteze a generat revoltă – și o neașteptată mobilizare – în țară: în turul al doilea, cu o prezență masivă la vot, Klaus Iohannis l-a învins pe Victor Ponta categoric, cu un avantaj de aproape 9%.
În acest context politic agitat, în care directorul SRI își lua adio de la prezumtiva funcție de prim-ministru, Școala Națională de Științe Politice și Administrative organiza concursul pentru un post de profesor universitar în Departamentul de Relații Internaționale și Integrare Europeană, post pentru care s-a înscris un singur candidat: George Maior.
Președinte autosuspendat al ASSN
O altă schimbare importantă în plan academic s-a produs pentru George Maior la scurt timp după încheierea alegerilor.
Maior a fost directorul SRI până în 27 ianuarie 2015, zi în care noul președinte, Klaus Iohannis, i-a cerut demisia – la capătul unei perioade de tensiuni și declarații contondente făcute pe marginea legilor siguranței naționale, respinse între timp de Curtea Constituțională.
La doar două zile după ce a plecat din SRI, Maior a speculat o altă oportunitate academică: a devenit președintele Academiei de Științe ale Securității Naționale.
Și de această dată contextul este important.
Formal, ASSN a fost înființată în anul 2012 la inițiativa unui grup de politicieni – printre care fostul vicepremier Gabriel Oprea, fostul ministru de Externe Teodor Meleșcanu, fostul șef al Marelui Stat Major al Armatei Eugen Bădălan și fostul ministru Eugen Nicolicea.
Ideea înființării unei academii de științe militare i-a aparținut lui Gabriel Oprea, însă scopul, forma și conducerea i-au fost deturnate spre zona de securitate națională de George Maior imediat după demiterea sa intempestivă de la conducerea SRI.
Pe Oprea și Maior îi leagă o strânsă prietenie.
În mandatul lui Maior de director al SRI, Gabriel Oprea a înființat o școală doctorală în cadrul Academiei SRI – devenind profesor și conducător de doctorate.
De numele lui Oprea și al Academiei SRI se leagă cel mai mare scandal public de plagiat pe care România l-a cunoscut vreodată: instituția a fost nevoită să recunoască în 2018/2019 faptul că 41 de teze de doctorat din 85 sunt plagiate, 11 fiind coordonate de Oprea.
În perioada în care fabrica de plagiate de la Academia SRI duduia, Maior era directorul SRI, iar Oprea era unul dintre conducătorii-cheie de doctorate.
Dar asta nu e singura dovadă a prieteniei celor doi.
Episodul „Sufrageria lui Oprea”, mai exact întâlnirea de taină din noaptea turului doi al alegerilor prezidențiale din 2009, care avea să-l reconfirme pe Traian Băsescu pentru cel de-al doilea mandat de președinte, este chiar mai grăitor.
Atunci, în sufrageria lui Gabriel Oprea din vila acestuia din cartierul Cotroceni, aveau să se adune George Maior, director al SRI, Florian Coldea, prim-adjunct al directorului SRI, Laura Codruța Kövesi, prim-procuror al Direcției Naționale Anticorupție, și Vasile Dîncu, membru PSD, academician ASSN și prieten intim al lui Maior.
Academician fără palmares
Revenind la ASSN – care l-a plătit până în decembrie 2019 pe ambasadorul României în SUA, din bani publici, cu o indemnizație viageră – , această instituție a reprezentat o oportunitate pentru George Maior, rămas la 24 ianuarie 2015 fără nicio funcție oficială, de a nu-și pierde relevanța pe scena publică.
Conducerea ASSN a fost schimbată într-o ședință a Adunării Generale din 29 ianuarie 2015. Președinte a fost ales George Maior, care părăsise funcția de director al SRI cu doar două zile înainte.
Tot atunci, vicepreședinte a fost ales prof. univ. Vasile Mihail Ozunu, director al Colegiului Național de Apărare din cadrul Universității Naționale de Apărare „Carol I”, un apropiat al lui Gabriel Oprea, iar secretar general a devenit prof. univ. Gheorghe Toma, la acea dată prorector al Academiei SRI.
După preluarea președinției ASSN de către George Maior și până la plecarea acestuia la post, în Statele Unite, ASSN a suferit mai multe transformări.
Unii dintre membrii Academiei numiți în 2012 au dispărut, fiind înlocuiți de apropiați ai lui Maior sau Oprea, fără nicio legătură, cel puțin la prima vedere, cu securitatea națională: Remus Pricopie, rector al SNSPA și succesor al lui Maior la șefia ASSN, Vasile Dîncu, acum deputat PSD și președinte al Consiliului Național al partidului, Adrian Curaj, fost ministru al Educației, Petre Tobă, fost ministru de Interne, Sorin Cîmpeanu, actual ministru al Educației, Dan Mihalache, actual ambasador în Cipru.
Despre cine sunt membrii ASSN și despre istoria acestei instituții am scris mai multe texte care pot fi citite aici, aici și aici.
După ce a fost desemnat ambasador, Maior s-a suspendat din funcția de președinte al ASSN, președinte interimar fiind desemnat Remus Pricopie, rectorul SNSPA și un fidel apropiat al lui Maior.

Una dintre modificările importante aduse ASSN în scurtul mandat al lui Maior a fost faptul că Academia a primit dreptul de a fi finanțată din bani de la bugetul de stat, plătiți prin Ministerul Educației, iar membrii săi au primit dreptul de a fi remunerați pe viață cu indemnizații de academicieni.
Membrii ASSN au beneficiat de rente viagere plătite din bani de la bugetul de stat prin Ministerul Educației până în ianuarie 2020.
Finanțarea Academiei a fost tăiată la începutul lui ianuarie anul trecut, când în bugetul pe 2020 nu au mai fost alocați bani pentru această instituție.
De altfel, în cei cinci ani de când se află la Washington, George Maior a încasat un total de 153.219 lei ca indemnizație viageră de la ASSN, via bugetul de stat, deși activitatea academică a acestuia în cadrul instituției este complet necunoscută.

Încercarea de a afla – printr-o solicitare în baza legii liberului acces la informațiile de interes public – care a fost activitatea lui Maior în cadrul ASSN începând cu 2015 s-a lovit de un refuz din partea conducerii Academiei.
Din acest motiv, am acționat Academia de Științe ale Securității Naționale în instanță în mai multe procese, pe care le-am câștigat în faza de fond, apelurile urmând să fie judecate în lunile care urmează.
Un articol de Emilia Sercan la care a contribuit si Mona Dîrțu.
https://pressone.ro/follow-the-money-cum-a-primit-george-maior-o-jumatate-de-milion-de-lei-de-la-snspa-pentru-a-coordona-doctorate-de-la-washington-d-c?fbclid=IwAR0n7XcSvgsm10LslHUa1gOaYdY1jEd4iiEfkJO13g5NEnk-hmI7jDjXS8M
Exclusiv
Alarmă la IPJ Prahova: dosarele penale ascunse prin sertare cer aer și cătușe– «Grădinița de cadre» IPJ Prahova (XVII)
„S-a stins lumina la clanuri”. Dosarele cu miros de grajd, coca-cola toxică și doctori de vite cu costume de firmă –pentru mafioții din instituțiile statului din Prahova
Luni, zi nefastă pentru șmecheri: „protectorii” s-au spălat pe mâini
În Prahova, se anunță cod roșu de dosare penale uitate „din greșeală” prin sertarele IPJ Prahova.
Nu pentru că s-au deșteptat brusc domnii polițiști, procurori și judecători. Nu.
Ci pentru că protectorii lor și-ai șmecherilor locali s-au spălat pe mâini. Au întors spatele. Au scos „bănuții lor” la mal (sau „viceversa”?)….și au lăsat băieții de la butoane să se descurce singuri.
Începând de luni, multe „pile” din:
- Poliția Locală Ploiești,
- Poliția Națională,
- Parchet,
- instanțe,
- Primăria Ploiești,
- Consiliul Județean și administrația județeană Prahova,
au aflat o veste simplă:
„De azi, nu mai ținem nimic în brațe. Ce ați făcut, suportați. V-ați crezut prea șmecheri.”
Sertarele IPJ Prahova, bombă cu ceas: de la grajduri de vite la grajduri de dosare
Ani de zile, sertarele unor polițiști de la IPJ Prahova au fost depozit de dosare penale:
- dosare băgate sub teanc,
- dosare plimbate ca „mapa de serviciu”,
- dosare îngropate pentru politicieni, doctori, directori, șefi de la deconcentrate, funcționari, polițiști locali și naționali.
Acum, când „îngerii păzitori” și nașii din umbră s-au retras și nu mai dau telefonul salvator, toate aceste dosare încep să miște, să foșnească, să se ceară la lumină.
Vor deveni, pe rând:
- hazlii, pentru că unele fapte sunt de cascadorii râsului,
- cutremurătoare, pentru că altele miros a mafie, bani, terenuri, falsuri și abuzuri grosolane.
Doctori de vaci, boi cu epoleți și funcționari cu suflet de tabel Excel
Pregătiți-vă: în perioada următoare se ridică cortina peste:
- doctori din instituțiile deconcentrate ale județului Prahova care au ținut în mână soarta fermelor de boi, vaci și bani,
- funcționari din Primăria Ploiești care au semnat cu ochii închiși și mâna întinsă,
- băieți de la Consiliul Județean care au confundat bugetul public cu portofelul personal,
- polițiști locali și naționali care au făcut din uniformă scut pentru clanuri, falsuri si uz de fals, etc,
- procurori și judecători care au jucat reflexul clasic: „nu vedem, nu auzim, nu se poate”.
Dosare cu:
- fals și uz de fals sub semnătură privată,
- combinații la ferme, la terenuri, la „autorizări”,
- „doctori” în animăluțe, dar rezidenți permanenți în grajdul combinațiilor cu bani publici.
Popcorn, cola toxică și spectacol de sirene: noi ne așezăm în față, voi tremurați în culise
Noi ne-am luat deja:
- popcorn,
- o sticlă de Coca-Cola toxică (așa cum am tot scris în dezvăluirile anterioare),
- și ne-am pus pe scaunele din primul rând.
Pentru că ce urmează în Prahova va arăta așa:
- scene de lumini la DNA, Parchet și IPJ,
- șefi cu privirea în pământ,
- funcționari cu mâinile transpirate,
- doamne și domni de prin birouri care nu mai știu dacă să-și șteargă transpiratia sau să-și șteargă conturile.
Cine a râs de „presa de investigații” va râde mai puțin când o să-și vadă numărul de dosar trecut pe citație.
Mafioții care au jucat la dublu-triplu: când te crezi prea deștept pentru propriii tăi protectori
Mesaj pentru cunoscători: de ce s-au deblocat dosarele?
Nu pentru că sistemul s-a trezit moral. Ci pentru că unii dintre protejați au încercat să joace la dublu-triplu:
- au mințit și protectorii,
- au mușcat mâna care i-a ținut în brațe,
- au crezut că pot face combinații și cu un grup, și cu altul, și cu a treia tabără,
- au confundat tăcerea sistemului cu prostia.
Când te crezi prea șmecher și îți bați joc și de cei care te-au salvat de dosare ani la rând, vine ziua în care ți se spune:
„Descurcă-te singur, băiat deștept/fata desteapta. Noi nu mai suntem aici.”
Și atunci se întâmplă ce urmează să vedem:
sertarele se deschid, dosarele ies la aer, iar numele încep să curgă.
Stați aproape. Cine doarme pierde episodul în care Prahova își vede mafia la lumină
Pentru mafioții din poliție, din Parchet, din instanțe, din administrația locală și județeană Prahova:
- vremurile cu „las’ că vorbesc eu la X, la Y, la Z” s-au cam dus,
- cine are dosar „adormit” să-și pregătească perna de beton,
- cine a crezut că „nu i se poate întâmpla tocmai lui” să-și verifice telefonul – nu mai sună nimeni să-l scoată.
Pentru cititori:
- stați aproape,
- ce urmează e important,
- „nici nu știți ce pierdeți” dacă nu urmăriți fiecare episod.
Noi suntem aici, cu pixul, documentele și popcornul.
Ei sunt acolo, cu dosarele care încep, unul câte unul, să explodeze.
Zilele astea, într-o marți – probabil marțea neagră pentru aceste vipere – unele dintre ele au fost văzute pe la biserici, dând acatiste, sperând că, dacă pilele de până acum nu le mai pot salva, măcar bunul Dumnezeu le va scoate basma curată. În zadar: când sufletul nu mai poate fi salvat, ce pretenții să mai ai la libertate?
Exclusiv
„Abonamentul la șmecherie”. Cum își făceau plinul la buget familia comisarului‑șef Popescu – «Grădinița de cadre» IPJ Prahova (XVI)
După ce în episodul XV am arătat cum IPJ Prahova plătește micii de pe DN1 și folia neagră de la Dedeman, continuăm serialul «Grădinița de cadre» IPJ Prahova cu un nou tablou: de la aerul condiționat de castă la abonamentul de lux pe bani publici.
Familia „abonată” la banul public: Popescu de la Drajna și doamna de la Bătrâni
În prim‑planul noului episod intră comisarul‑șef de poliție Popescu Valentin, șeful Secției de Poliție Rurală nr. 11 Drajna din cadrul IPJ Prahova, și soția sa, Popescu Magdalena, până de curând secretar general al comunei Bătrâni.
Conform informațiilor obținute la nivelul Primăriei Bătrâni și datelor analizate de redacție, schema ar arăta așa:
- Doamna Popescu beneficia de abonament lunar de transport pe ruta Vălenii de Munte – Bătrâni, emis de S.C. Chivaran S.R.L.
- Preț plătit efectiv: doar 50% din valoarea reală a abonamentului.
- Restul de 50% era „rezolvat” la buget: decontat integral din banii comunei Bătrâni, ca și cum ar fi fost plătit 100%.
Altfel spus: jumătate plătea doamna, cealaltă jumătate o plătea prostul colectiv numit „buget local”.
Trafic de influență pe patru roți: când funcția de șef de secție ține loc de portofel
Potrivit surselor din zonă, facilitatea de a plăti doar jumătate din abonament nu a picat din cer pe ruta Vălenii de Munte – Bătrâni.
Există indicii că „reducerea” ar fi venit în considerarea funcției deținute de soț, comisar‑șef Popescu Valentin:
- Șeful SPR 11 Drajna are competență teritorială inclusiv asupra comunei Bătrâni;
- Are atribuții de control asupra operatorilor de transport din zonă, inclusiv asupra S.C. Chivaran S.R.L.
Într‑o țară normală, asta se cheamă conflict de interese și ridică suspiciuni de trafic de influență: operatorul de transport „înțelege” că e sănătos pentru afacere să fie generos cu soția celui care îl controlează.
În Prahova, însă, pare doar încă o zi la serviciu în „Inspectoratul de Protecție al Jmecherului”.
Imprimanta magică: cum se umflă abonamentul la xerox și se subțiază bugetul local
Partea cu adevărat „artistică” începe la imprimantă.
Conform informațiilor analizate, Popescu Magdalena ar fi procedat astfel:
- Primea abonamentul lunar emis de S.C. Chivaran S.R.L., pe care era trecut prețul real de 100%;
- În fapt, achita doar 50% din valoare;
- Ar fi modificat, cu ajutorul unei imprimante, valoarea înscrisă pe abonament, astfel încât documentul să pară că a fost plătit integral;
- Abonamentele astfel „corectate” erau depuse la compartimentul financiar‑contabil al Primăriei Bătrâni pentru decontare integrală;
- În realitate, doamna Popescu plătise doar jumătate, dar încasa de la buget 100%.
Cu alte cuvinte, un mic laborator de fals în înscrisuri și delapidare la nivel de abonament de transport. Nu e mare afacere ca sumă lunară, dar e perfectă ca schemă:
– ban public,
– document modificat,
– „decont” umflat,
– prejudiciu la buget,
– avantaj personal.
Și, mai ales, funcție publică + soț polițist cu competență în zonă – combinația clasică pentru slăit banul comunal.
Delapidarea la porția mică: puțin câte puțin, lună de lună
Schema nu ar fi fost o întâmplare izolată, ci un mecanism repetat lunar.
Prin acest procedeu, există suspiciunea că:
- au fost încasate fără drept sume de bani din bugetul comunei Bătrâni;
- s‑a creat, prin înscrisuri modificate, aparența unei cheltuieli mai mari decât cea suportată în realitate;
- s‑a produs un prejudiciu constant bugetului local.
Nu vorbim doar de câțiva lei „neînsemnați”. Vorbim de principiu: dacă pentru un simplu funcționar sau cetățean așa ceva înseamnă dosar de fals, uz de fals și delapidare, pentru șefimea de cuplu polițist‑secretar pare să fie tratat ca „facilitate”.
Aici, „abonamentul” nu e doar la transport. Este un posibil abonament la banul public.
Primarul sună trezirea: „Alo, doamna Popescu, ceva nu e în regulă…”
Potrivit informațiilor de la nivelul Primăriei Bătrâni, săptămâna trecută primarul comunei i‑ar fi adus la cunoștință doamnei Popescu Magdalena:
- neregulile constatate cu privire la decontarea abonamentelor de transport,
- diferențele între suma real plătită și suma decontată din buget,
- suspiciunile privind modificarea documentelor.
Reacția doamnei Popescu nu a fost să explice public, să clarifice, să ceară control.
Ci, la scurt timp după discuție, și‑a prezentat demisia din funcția de secretar general al comunei Bătrâni.
Demisia, în acest context, nu e doar un gest administrativ. Este un element cheie pentru înțelegerea situației:
- fie recunoaștere tacită că povestea „abonamentului” nu e tocmai curată,
- fie încercare de evitare a unei proceduri disciplinare sau a unei analize prea adânci în hârtii,
- fie, clasic pentru Prahova, primul pas spre „mutarea” discretă în altă parte.
Indiferent de motiv, momentul demisiei – imediat după confruntarea cu neregulile – nu este o întâmplare. Este un indiciu.
SPR 11 Drajna: când șeful de secție plutește deasupra comunei Bătrâni
Toată această poveste nu poate fi separată de funcția lui Popescu Valentin, șeful Secției de Poliție Rurală nr. 11 Drajna.
Secția are:
- competență teritorială pe mai multe comune, inclusiv Bătrâni,
- atribuții de control și verificare a operatorilor de transport,
- putere de sancționare, de avizare, de „recomandare” și „atenționare”.
În acest context, „abonamentul redus” al soției, oferit de un operator care funcționează pe teritoriul aflat sub umbrela de competență a soțului polițist, nu mai e o simplă reducere.
Devine:
- fie o formă de trafic de influență mascată sub aparența unei „facilități comerciale”,
- fie o complicitate între operator și puterea locală de control,
- fie pur și simplu un troc: liniște și protecție contra favoruri financiare.
Indiferent de varianta exactă, miroase a abuz de funcție.
„Grădinița de cadre” lovește din nou: de la mici pe DN1 la abonamente la xerox
După episodul cu:
- pensionarul de 130 de milioane alergat după micii de pe DN1,
- Năsulea de la Logistic, cu mașinile zombie, folia neagră și aerul condiționat de castă,
IPJ Prahova ne livrează acum, în stil propriu:
- un șef de secție cu soție într‑o poziție cheie în administrația locală,
- un operator de transport „inspirat”,
- un abonament care, la imprimantă, valorează dublu,
- un buget local transformat în pușculiță pentru „reduceri”.
În „Grădinița de cadre” IPJ Prahova, lecțiile par similare:
- la unii – pensii speciale, mic, bere și DN1,
- la alții – abonament, imprimantă și ban public.
Numitorul comun: funcția nu e responsabilitate, e privilegiu.
Concluzie: IPJ Prahova, „Inspectoratul de Protecție al Jmecherului”, ediția cu abonament
Puse cap la cap, elementele acestui episod:
- soție de șef de secție, secretar general al comunei Bătrâni;
- abonament de transport la S.C. Chivaran S.R.L., plătit doar 50%;
- modificarea valorii abonamentului cu ajutorul unei imprimante, pentru a părea plătit integral;
- decontarea integrală din bugetul local, deși în realitate era suportată doar jumătate din sumă;
- mecanism repetat lunar, cu suspiciuni de fals în înscrisuri și delapidare;
- primar care semnalează neregulile;
- demisia imediată a doamnei Popescu Magdalena după discuția cu primarul;
- funcția lui Popescu Valentin, cu competență de control asupra operatorului de transport și asupra comunei unde se produce „magia”,
conturează încă un tablou perfect pentru ceea ce Incisiv de Prahova a numit deja: Inspectoratul de Protecție al Jmecherului Prahovean.
În timp ce:
- cetățeanul de rând e călcat în picioare pentru un bec ars ori o întârziere la taxă,
- funcționarul mărunt tremură pentru orice greșeală birocratică,
prin birouri se joacă, cu imprimanta în brațe, ruleta banului public.
Serialul «Grădinița de cadre» IPJ Prahova continuă.
Episodul XVI e despre abonamentul la șmecherie. Următoarele episoade, din păcate pentru contribuabil, au material din belșug. (Cristina T.).
Exclusiv
Cursa rușinii la Penitenciarul Tulcea: doi deținuți la atac, trei ofițeri la fugă, o singură poartă cu coloană vertebrală (Documente)
Doi deținuți, trei ofițeri și o demonstrație practică: „Cum să faci praf autoritatea uniformei în câteva secunde”
Scena de la Penitenciarul Tulcea din 2 decembrie 2025 arată mai puțin a „sistem de siguranță”, mai mult a scenetă de comedie neagră cu tentă de manual „AȘA NU”.
Doi deținuți agresivi, trei ofițeri în uniformă. După logica instituțională, balanța de forțe ar fi trebuit să fie clară. În realitate, ceea ce au consemnat documentele oficiale ale Administrației Naționale a Penitenciarelor (ANP) a fost altceva: doi deținuți au alergat trei ofițeri. La propriu.
Și, ca să nu rămânem doar la episodul „fuga rușinoasă, dar sănătoasă”, ANP a completat tabloul cu un detaliu esențial: niciunul dintre cei trei nu și-a activat camera video portabilă (bodycam), deși obligativitatea folosirii acestor dispozitive era negru pe alb în proceduri.
Singurul care nu a fugit – nici de deținuți, nici de responsabilitate – a fost agentul care a închis poarta și a oprit extinderea incidentului. Adică omul care a dovedit că, într-o instituție care se vrea de forță, mai există, din fericire, și coloană vertebrală.
Când procedurile stau în sertar, iar uniforma devine simplu costum de figurant
Documentele întocmite la nivelul ANP arată clar: modul în care unii ofițeri au gestionat situația operativă de la Penitenciarul Tulcea nu doar că a lăsat de dorit, dar a pus sub semnul întrebării însăși noțiunea de „autoritate” în penitenciar.
În momentul în care doi deținuți cu comportament agresiv au declanșat scandalul în secția de detenție, toate manualele, procedurile și regulamentele spuneau același lucru: se folosesc bodycam-urile, se documentează intervenția, se protejează personalul și se descurajează violența.
În teren, însă, s-a aplicat varianta „personalizată”:
- bodycam-urile au rămas doar ca accesoriu decorativ;
- intervenția a fost gestionată defectuos;
- incidentul a fost lăsat să se amplifice.
Concluzia ANP, consemnată în documentele oficiale, e tăioasă: neutilizarea camerelor video portabile a lăsat intervenția fără un instrument esențial pentru:
- documentarea faptelor;
- protejarea personalului;
- descurajarea manifestărilor agresive.
Cu alte cuvinte, exact ce trebuia să prevină escaladarea situației a fost ignorat cu seninătate.
„AȘA NU” – capitolul special dedicat celor trei ofițeri în documentele ANP
Dacă ar exista un manual ilustrat cu „așa nu se face”, cazul celor trei ofițeri de la Tulcea ar fi capitolul de deschidere.
Potrivit documentelor oficiale analizate, cei trei s-au remarcat prin:
- neutilizarea camerelor video portabile din dotare;
- gestionarea defectuoasă a relocării unuia dintre deținuți;
- permiterea escaladării unei situații tensionate;
- „performanța” de a deveni obiectul unor măsuri de consiliere și pregătire profesională dispuse de ANP.
După verificări, Administrația Națională a Penitenciarelor a decis includerea lor într-un program individual de pregătire și consiliere profesională desfășurat la Penitenciarul Giurgiu.
Tradus din limbaj birocratic: instituția a constatat deficiențe profesionale atât de evidente, încât a fost nevoie de măsuri de corectare și monitorizare. Când trei ofițeri de penitenciare ajung să fie trimiși, practic, „la reparații”, mesajul este limpede: ceva s-a rupt grav între uniformă și responsabilitate.
Un om, o poartă, o diferență: agentul care n-a fugit
În contrast violent cu prestația celor trei ofițeri, același set de documente oficiale scoate în evidență figura unui agent supraveghetor care a făcut exact opusul: n-a fugit.
Când a observat că trei ofițeri sunt urmăriți de doi deținuți agresivi, agentul:
- a intervenit imediat;
- s-a deplasat rapid către zona incidentului;
- a închis grilajul de tronsonare;
- a reușit să izoleze conflictul, împiedicând răspândirea acestuia în alte zone ale penitenciarului.
În condițiile unui risc real pentru personalul aflat în apropiere, reacția sa promptă și fermă este remarcată explicit în documentele ANP. A demonstrat:
- stăpânire de sine;
- asumarea responsabilității;
- respectarea misiunii.
În loc de „cursă de urmărire cu deținuți pe post de vânători”, am avut, datorită lui, un incident limitat. Adică exact ce ar trebui să fie normalitatea într-un penitenciar, dar ce în acest caz a devenit excepția.
Manual practic de contrast: cum arată curajul, cum arată deruta
Diferența dintre atitudinea agentului și conduita celor trei ofițeri nu mai are nevoie de comentarii. Vorbesc faptele.
- Agentul:
- a mers spre pericol,
- a închis poarta,
- a izolat incidentul,
- a protejat personalul și instituția.
- Cei trei ofițeri:
- au ajuns să fie urmăriți de doi deținuți,
- nu au respectat obligația utilizării bodycam-urilor,
- au permis escaladarea situației,
- au devenit subiectul unor măsuri de consiliere și pregătire profesională dispuse de ANP.
Unul a făcut ce scrie în fișa postului. Ceilalți trei au bifat tot ce nu trebuie făcut, iar acum figurează în documente nu la capitolul „bune practici”, ci la „exemple de corectat urgent”.
Acest contrast nu e doar o diferență de reacție. Este radiografia unei probleme de fond: într-o instituție în care reacția fiecărui om din sistem poate însemna diferența dintre incident controlat și dezastru, nu toți cei în uniformă înțeleg ce poartă pe umeri.
Imaginea sistemului penitenciar, făcută țăndări de o fugă penibilă
Poate cea mai gravă consecință a acestui episod nu este fuga în sine, ci ce lasă ea în urmă: imaginea unui sistem penitenciar în care:
- disciplina e opțională;
- procedurile sunt negociabile;
- bodycam-urile sunt decorative;
- ofițerii pot fi urmăriți de deținuți, în loc să fie invers.
Într-un domeniu în care:
- autoritatea,
- disciplina,
- respectarea strictă a procedurilor
ar trebui să fie fundamentul oricărei intervenții, faptul că trei ofițeri au ajuns să fie vânați de doi deținuți și nu au respectat obligația utilizării camerelor video portabile ridică întrebări legitime despre:
- pregătirea lor reală;
- capacitatea de reacție;
- seriozitatea cu care sunt aplicate regulile în situații de criză.
Camerele video portabile nu sunt jucării și nu sunt nici brelocuri de uniformă. Sunt:
- instrumente de protecție pentru personal;
- garanții pentru deținuți;
- scut juridic și de imagine pentru instituție.
Când procedurile privind utilizarea lor sunt ignorate, nu mai vorbim doar de o breșă tehnică. Vorbim de:
- intervenții nedocumentate;
- încredere publică erodată;
- impresia că în spatele zidurilor, regulile se aplică după chef, nu după lege.
Ce urmează: de la documente la nume

Acest material are la bază concluziile consemnate în documentele oficiale ale Administrației Naționale a Penitenciarelor referitoare la incidentul produs la Penitenciarul Tulcea la 2 decembrie 2025.
Într-un material viitor va fi prezentată identitatea celor trei ofițeri vizați de măsurile administrative dispuse de ANP. Pentru că, atunci când autoritatea se transformă în spectacol penibil de fugă, publicul are dreptul să știe cine poartă uniforma și cum o onorează.
Concluzie: când un singur om salvează ce trei ofițeri fac praf

Incidentul de la Penitenciarul Tulcea expune, fără menajamente, două modele opuse de reacție sub aceeași stemă:
- Pe de o parte, un agent:
- curajos,
- lucid,
- capabil să intervină ferm într-un moment critic,
- care a limitat incidentul și a protejat instituția.
- Pe de altă parte, trei ofițeri:
- a căror conduită profesională a fost criticată în documentele oficiale,
- care nu au respectat procedurile privind utilizarea bodycam-urilor,
- care au permis escaladarea situației,
- care au fost incluși de ANP într-un program de consiliere și pregătire profesională.
Într-o instituție în care siguranța personalului depinde de reacția fiecărui membru al echipei, profesionalismul nu este o opțiune, nu este un moft și nu este o bifă formală la evaluare. Este o obligație.
Iar când diferența dintre un incident controlat și unul scăpat de sub control este făcută de un singur om care închide la timp o poartă, în timp ce alții aleargă în sens invers, concluziile nu mai au nevoie de explicații suplimentare. Vorbește realitatea, consemnată chiar de Administrația Națională a Penitenciarelor. (Cerasela N.).
-
Exclusivacum 17 ore„Abonamentul la șmecherie”. Cum își făceau plinul la buget familia comisarului‑șef Popescu – «Grădinița de cadre» IPJ Prahova (XVI)
-
Exclusivacum 17 oreAlarmă la IPJ Prahova: dosarele penale ascunse prin sertare cer aer și cătușe– «Grădinița de cadre» IPJ Prahova (XVII)
-
Exclusivacum 17 oreCursa rușinii la Penitenciarul Tulcea: doi deținuți la atac, trei ofițeri la fugă, o singură poartă cu coloană vertebrală (Documente)
-
Exclusivacum 4 zileCând poliția fuge de propriile cuvinte: Sindicatul Diamantul îi dă în judecată să afle ce a vrut să spună Drăgan
-
Ancheteacum 4 zileElena Udrea, ironie devastatoare după nominalizarea lui Siegfried Mureșan: „L-am pus pe listă la rugămintea Elenei Băsescu și pe banii lui Pinalty”
-
Featuredacum 5 zileFocile politice și pușculița de la Palat: cum a ajuns George Simion să-l țină în brațe pe Ilie Bolojan
-
Featuredacum 4 zileRăzboi total la Apele Române: Ministrul Diana Buzoianu, acuzată de „sclavagism modern” și „minciuni ordinare” de către sindicaliști
-
Exclusivacum 3 zileMafia de la Volan”: Cum ar fi fost jefuit IGPR la carburant și piese, sub semnătura Prim‑ministrului și sub nasul “șefilor cu ochii închiși”



