Connect with us

Featured

Destinul temelor lui Donald Trump

Publicat

pe

Se încheie o președinție  a Statelor Unite ale Americii care a ieșit din obișnuit sub multe aspecte. De la început până la capăt. Acum patru ani am publicat articolele – „Temele lui Donald Trump” și „Praguri”. Am spus atunci ce este nou în temele lui Donald Trump și am anticipat unele desfășurări.

A vorbi despre America pretinde stăpânirea de date precise. Recunosc că m-am bucurat în timp să cunosc Statele Unite mai ales din turnee de conferințe, după 1989, și din două burse de cercetare („Woodrow Wilson”, 1992, și „National Endowement for Democracy”, 1996). Am și publicat, ca rezultat, două cărți documentate în incomparabilele biblioteci de peste ocean – Relativismul și consecințele sale (EFES, Cluj-Napoca, 1998) și Reconstrucția pragmatică a filosofiei. Profilul Americii clasice (Editura Academiei Române, București, 2017) – și introduceri la traduceri.Am cunoscut îndeaproape cei mai importanți gânditori americani ai epocii – Richard Rorty, care a și fost oaspetele meu la Cluj-Napoca și în Transilvania, Hillary Putnam și alții din generații mai noi. Profesori iluștri și lideri academici americani mi-au fost oaspeți. Ca ministru de externe al țării mele, am avut convorbiri cu secretarul de stat Hillary Clinton, la Chicago și Paris. Am susținut conferințe la Harvard, Columbia, Pittsburg, New School, New York, Riverside, University of Chicago, Columbus-Ohio, Washington DC, Athens și în alte universități și institute americane.Am fost setos să cunosc resorturile democrației, societății și gândirii americane. Impresionat de la început de tradiția americană a argumentării și a cultivării argumentelor mai bune în viața publică, mi-am dat seama, cum, de altfel, am și scris, că America este puternică prin raționalismul ei – un raționalism orientat de un proiect profund. Poți fi în America adeptul unui partid, dar aceasta nu te face habotnic, ci te îndeamnă să găsești punți argumentative, fie și față de un rival. Partizanatul și rațiunea nu se opun în cultura Americii la modul rudimentar din alte țări. Americanii știu bine ce fel de viață este de căutat în lumea dată.

Admir temeinicia profesională și deschiderea minților din SUA. Discutând cu Hillary Clinton, de exemplu, am avut încă o dată sentimentul că SUA sunt greu de concurat sub aspectul formării personalităților. Pregătire instituțională impecabilă, cultură, capacitatea de a distinge unghiurile de vedere, mișcarea lejeră pe diapazonul limbilor moderne – acestea le-am văzut la demnitarul american. Le menționez pentru a confirma că nu credeam că Hillary Clinton va pierde alegerile din 2016. La votul popular a și câștigat cu un plus de trei milioane de voturi.

Este prea devreme spre a face bilanțul administrației Donald Trump. Se poate spune că aproape totul a fost neobișnuit. Am trăit la Washington DC încercările de a înlocui un alt președinte, dar ceea ce a fost în ultimii ani mi s-a părut și mai tensionat.

În 2016, a fost cea mai puțin elegantă campanie prezidențială. Donald Trump a fost cel mai bogat cetățean american ajuns președinte. El a fost cel mai vârtsnic președinte la primul mandat – Ronald Reagan l-a întrecut doar la intrarea în mandatul al doilea. Punând în cauză establishment-ul, Donald Trump a stârnit o susținere semnificativă în societate. Ba chiar a făcut ca partidul său să câștige în 2016, în același timp, Senatul și Camera Reprezentanților! Deși cu afinități conservatoare, Donald Trump a lărgit adresarea spre muncitorii industriali („working class”, cum a formulat el), care, de fapt, l-au dus la desprinderea în câștigător. În cursul campaniei, Donald Trump a făcut afirmații riscante, pe care mulți le-au exploatat. Ronald Reagan a venit la Casa Albă pe un val cultural, fiind purtat de curentul „neoconservatorilor” de atunci. Donald Trump avea de creat un curent care să-l susțină.

Împotriva lui Donald Trump s-a ridicat cea mai vastă rezistență cunoscută – la un moment dat, abia un ziar din Las Vegas l-a sprijinit. Toate sondajele l-au dat pierzător. A înfruntat o strategie de discreditare fără de menajamente. Abia Vaticanul a fost din capul locului deschis, premierul Ungariei s-a pronunțat în favoarea sa, iar primul ministru al Israelului și conducerea Rusiei i-au dorit victoria. Restul au fost mai degrabă împotrivă.

Până în ultima clipă – deci și înainte de votul Colegiului Electoral și în preajma confirmării din partea Congresului american din ianuarie 2017 – s-a încercat blocarea. Cu câteva ore înainte de a depune jurământul, Donald Trump a fost acuzat că ar fi câștigat cu ajutorul unei puteri străine și a susținut de la tribuna din fața Capitoliului cel mai întunecat discurs inaugural.

În unele acțiuni, Donald Trump a reușit, în altele nu. A pus economia în mișcare cu rare precedente. Pandemia l-a lovit însă din greu, după ce el însuși a subestimat pericolul. A vrut să comunice direct cu populația și a desconsiderat, în pagubă, comunicarea tradițională. Numirile de personal, cu prea puține excepții, au fost pripite și neconvingătoare.

S-a spus la timp că Donald Trump a sesizat cât de acute sunt unele probleme în societate, chiar dincolo de ceea ce partidul său, oponenții și media recunoșteau. Așa stând lucrurile, se pune întrebarea: dispar oare temele sale odată cu plecarea de la Casa Albă? Să reflectăm.

În anii nouăzeci, cu administrația Bill Clinton, globalizarea, înțeleasă ca revizuire și înlăturare a barierelor vamale între țări, concepută de grupul din jurul lui Robert Reich, a intrat pe scenă, cu toate implicațiile: trecerea la piața globală, mobilitatea capitalurilor, dislocarea forței de muncă, intensificarea competiției. Globalizarea a fost lansată ca politică economică și a redat competitivitate industriei americane, în interiror și în exterior. Dar pe soclul globalizării economice s-a format repede o ideologie: globalismul.

Conform globalismului, politicile sociale, democratizarea, dezvoltarea ar ieși din atributele statelor naționale și s-ar decide de acum din anumite centre ale lumii. Tot ce le-ar rămâne de făcut națiunilor ar fi să-și deschidă frontierele și să se supună.

Ideologia globalismului dă de furcă și în zilele noastre. Unii cred, evident fals, că am fi la „sfârșitul istoriei” și nu ar mai fi nimic de schimbat. George Soros s-a pus în fruntea acestei optici și o reprezintă în zilele noastre.

Din nefericire, însă, la globalism sunt încă mai mult reacții, izvorâte din nemulțumire și teamă – reacții de înțeles, desigur – decât contrargumente. Or, contraargumente precise există și ar trebui luate în seamă.

Când spun aceasta am în vedere, doar ca un exemplu, analize americane care arată că SUA au a-și privi mai exigent angajamentele în diferite țări, în raport cu persoane și grupuri. Nu a fost doar cazul României, dar a fost și al României, atunci când, în 2012, s-a sprijinit necondiționat o persoană respinsă la votul referendumului de poporul român, care a adus, în fapt, daune democrației – de pildă, subordonarea justiției față de serviciile secrete sau reducerea cooperării internaționale cu simpla adaptare. Chiar analize ale armatei americane (Sarah Chayes, Thieves of State. Why Corruption Threatens Global Security, W.W.Norton & Company, New York, London, 2015, p.148) au arătat că liberalizările, privatizările, ajustările structurale sprijinite de SUA au fost instrumentate nu o dată, în diferite regimuri din lume, de corupții și cleptocrații locului, pentru a dezvolta de fapt societăți corupte.

Donald Trump a semnalat energic nevoia unei „corecturi a globalizării”. Economiști de prim plan (de la Krugman și Stieglitz, la Attkinson, Piketty și Bootle) și personalități de pondere din Europa o reliefaseră de ceva vreme. Pierre Mannent a argumentat că nu este posibilă democrație decât în cadrul național, Jürgen Habermas că nu sunt posibile politici sociale în afara acestui cadru. Am argumentat, la rândul meu, că nici la dezvoltare nu se ajunge fără activarea competențelor naționale.

Ar fi greșit să se vadă în „corectura globalizării” revenirea la protecționism. Nu este vorba de așa ceva! Este vorba de a da soluții mai adânci și mai realiste la chestiuni deloc simple.

În tradiția republicană, Donald Trump a reluat tema scăderii impozitelor, pe care a prelungit-o cu restructurarea lor. Nu era ceva complet nou. Donald Trump a redat însă ascuțime reducerii impozitelor pe fondul temei mai largi a asigurării competitivității.

Donald Trump a sesizat că suntem în plină migrație a popoarelor și a impus o nouă politică a imigrării, SUA, ca cea mai atractivă țară, fiind mereu sub presiune. Pe de altă parte, rămâne o întrebare a cooperării internaționale dincoace de ceea ce a decis Donald Trump: cum faci ca în cooperare să nu-l devalizezi pe altul prin faptul că îi iei personal calificat? Întrebarea rămâne deschisă.

Donald Trump a acuzat degradarea politicii în „corectitudine politică (political correctness)” arătând că aceasta are urmări grave. Mulți aflați în viața publică de azi se drapează cu principii, sub care comit malversațiuni respingătoare, iar fenomenul nu este nicidecum doar american. Donald Trump a adresat cel mai explicit o critică acestei maladii, care nu și-a aflat nici acum leac.

În Statele Unite se bănuie de decenii, cel puțin de la asasinarea președintelui John Kennedy, acțiunea unui „deep state” – un fel de „stat paralel”, ce talonează și controlează de fapt statul de drept democratic în care cetățenii sunt chemați să aibă încredere. Donald Trump a adus tema în discuția publică. Reușita lui rămâne discutabilă, dar că democrația este subminată cu un astfel de stat nu a putut nimeni de bună credință să conteste.

Statele Unite dispun, prin acumulările istoriei, de justiția cea mai de încredere. Multe atuuri – de la calitatea formulării legilor, trecând prin folosirea curților cu jurați, la solida pregătire a juriștilor în universități – conferă justiției americane superioritatea. Este explicabil, de altfel, că autoritățile SUA luptă ca cetățenii americani să fie judecați în tribunale americane.

Dar chiar și în cea mai performantă justiție, Donald Trump a semnalat tentația procurorilor și a unor judecători de a face ei legea, la distanță de legile votate în Congres, și a reacționat. El a insistat continuu că legile nu se fac de cei chemați să le aplice!

Este destul să observăm că și pe fondul protestelor din 2020 cu privire la aplicarea nediscriminatorie a drepturilor, forțele politice americane s-au pronunțat pentru a ameliora cadrul juridic. A fost clar că legi bune sunt indispensabile și că acestea s-au adoptat, în materia înlăturării discriminărilor, de-a lungul deceniilor, de la Lyndon Johnson încoace. Dar a fost la fel de clar că, fie și atunci când legile sunt bune, mai trebuie lucrat pentru a face ca oamenii să se poată bucura de justiție în mod egal. Justiția este ceva ce nu se sfârșește cu „aplicarea legii”, cum cred activiști juridici cu formație sumară, ci presupune grijă față de situația celuilalt, îndoială, neliniște etică. În SUA, această conștiință juridică este cultivată.

În același timp, Donald Trump a sesizat că, în societatea mediatică, faptele depind de mediatizare și a deschis critica exploatării mercantile a informațiilor. Nu este vorba în reacția sa doar de nemulțumirile fatale ale unui decident față de mediatizarea acțiunilor sale. Este vorba de ceva mai mult, de ceva ce realitatea atestă continuu, anume, comercialismul care a cuprins și ceea ce în tradiția europeană numim „sfera publică (Offentlichkeit)” a vieții din societate.

Donald Trump și-a asumat că democrația liberală are nevoie de o energie nouă, prin încurajarea comportamentului de întreprinzător. El a dat seama de faptul că societățile democratice sunt scindate și a pus problema regăsirii unității comunităților de viață, dincolo de diferențierea din sânul lor. Nu a rezolvat-o, dar tema rămâne.

În politica internațională, Donald Trump a propus o reconsolidare din interior spre exterior. Hegemonia americană a fost și pentru el axioma. În evaluarea sa, America a câștigat de prea puține ori în războaiele în care s-a angajat în deceniile recente. „Suntem – scrie el – într-o situație în care trebuie să ne punem în față sarcina de a face America din nou măreață. Noi toți.” (Donald J. Trump, Great again! Wie ich Amerika retten werde, Plassen, Kulmbach, 2016, p. 8). Donald Trump a plecat de la observația că „nu a fost niciodată un timp atât de periculos ca cel de astăzi” (p. 47). În fapt, Donald Trump și-a asumat maxima lui Theodore Roosevelt: vorbește blajin, dar poartă la tine un băț. În vederile sale, „totul începe cu o armată puternică”. Opțiunea sa nu era fără ambiguități, care au ieșit în relief mai ales în finalul mandatului și mai cu seamă la unii colaboratori, dar ea va stârni mințile și de aici înainte.

Donald Trump a insistat asupra faptului că intervențiile în diferite țări nu au adus neapărat câștiguri Americii. Kuweitienii au fost eliberați de armata americană, dar s-au dus la Paris cu banii și s-au lăudat că nu le plac americanii (p. 51). În Irak, America a cheltuit peste 2000 de miliarde de dolari, dar ce a ieșit? Cu Iranul s-a negociat lăsându-i acestuia de la început să înțeleagă nevoia de a se bifa un acord, încât este „o posibilitate foarte reală” (p.57) ca, în curând, America să aibă în față o altă putere nucleară.

Pentru cei care simplifică grosier situația internațională este mereu tentant să opereze cu termenii cei mai severi – „inamic”,”dușman” și să vadă în lume numai conflicte pe viață și pe moarte. Donald Trump nu a cedat mirajului simplismului. El a vorbit realist de „competitori”.

Pentru Donald Trump, „Rusia și China vor rămâne, pe termen lung, neîndoielnic, cei mai mari competitori” (p. 59) ai Americii. Cu China, scria el, „s-a intrat deocamdată doar în competiția economică”, dar aici este deja „un duel în care de multă vreme [America] pierde” (p. 59). Donald Trump s-a și lansat în renegocieri de tarife vamale, dintre care o parte s-au semnat la Casa Albă la sfârșitul anului 2019.

Donald Trump a încercat reexaminarea politicii externe pe două direcții conjugate: mai buna fundamentare a deciziilor și revenirea, de la climatul tensionat, care irosește posibilități și energii, la cooperarea supraputerilor pentru a soluționa problemele existente. Soluția Nixon-Kissinger a fost cea asumată din nou de către administrația lui Donald Trump, multă vreme. El știa bine că terorismul internațional se poate opri prin cooperarea supreputerilor, ceea ce s-a realizat, cel puțin deocamdată. Opțiunea lui Barack Obama, de „încercurire (containment)” a rivalilor, nu l-a atras.

Fapt notabil, Donald Trump nu a declanșat războaie, ci și-a propus să aducă acasă soldații. El a început dezlegarea nodului Orientului Mijlociu – cu mutarea ambasadei americane la Ierusalim, capitala Israelului, și cu recunoașterea reciprocă dintre Israel și state arabe. Faptul ar putea fi o cotitură a istoriei.

Donald J. Trump avea de găsit, la rândul său, o soluție care să scoată economia din alternative epuizate, precum Hayek versus Keynes sau Gallbraith versus Samuelson. De asemenea, o soluție care să ducă societatea americană dincolo de controversa civismului, care i-a opus pe Sandel și Levin. Ambele teme rămân în scenă.

America avea de optimizat relația dintre autonomia inițiativei private și imperativele societății, dintre libertatea persoanei și măsurile de securitate. O soluție dincolo de „progresismul” și „conservatorismul” de pe scena de acum, care, fiecare, în mod evident, exploatează neajunsuri, dar nu dispune de viziuni asupra societății ca întreg, a rămas necesară. Nici „progresismul” și nici „conservatorismul”, care se alimentează din preluări fragmentare ale tradiției americane, nu vor putea motiva durabil societatea americană.

Era digitală a pus pe agenda zilei securitatea cibernetică. Deja este a doua oară când în SUA se acuză intervenția externă în alegeri și afectarea rezultatelor. Digitalizarea a pus pe agendă și protecția vieții private. Panoptismul câștigă teren, dar fără această protecție, democrația nu va putea fi funcțională. Și democrația se cere regândită în era digitalizării, dar ne-am înșela amarnic dacă ar fi confundată cu „resetarea” de care unii vorbesc în Europa fără a știi despre ce este vorba. Democrația nu se poate nici construi și nici apăra decât cu democrație.

Istoria ce vine nu va confirma nici ea simplismul. Ne amintim că Ronald Reagan a fost perceput ca ceva amenințător când a venit la Casa Albă și a lăsat în urmă o schimbare democratică în lume. Barack Obama a venit pacificator și a lăsat în urmă conflicte. Donald Trump a anunțat schimbări pe bază de acorduri, dar lasă în urmă crize, în circumstanțe, desigur, diferite. Acum, Joseph Biden vine, foarte probabil tot pentru un mandat la Casa Albă, care va fi solicitat de pandemie, relansarea economică și restabilirea încrederii. Sunt însă teme ale lui Donald Trump, care prin forța realității, rămân pe tapet.

Andrei Marga

Exclusiv

„Mafia Antigrindină”: Radiografia unui ospiciu atmosferic. Marea „pârjoleală” de 5.000% și rachetele-ruletă care vânează conducte de gaz sub nasul Prefectului

Publicat

pe

De

România, 19 aprilie 2026. Bine ați venit în rezervația naturală a absurdului, unde statul român a reușit imposibilul: a transformat cerul într-un poligon de tragere ilegal și farfuria cetățeanului într-un laborator de toxicologie. În timp ce instituțiile de forță zac într-o „comă birocratică” demnă de Cartea Recordurilor, ziarul de investigații Incisiv de Prahova și „Agenții 007 ai Gliei” – fermierii prahoveni – au detonat bomba care spulberă cel mai mare jaf programat din istoria recentă: Sistemul Național Antigrindină (SNACP).

Matematica de balamuc: Cum să raportezi o pădure când tu ai dat cu spray peste trei mușcate

Dacă credeați că sifonarea banului public are limite, pregătiți-vă pentru „Marea Umflătură”. Conform investigațiilor marca Incisiv de Prahova, băieții deștepți din spatele rachetelor au inventat o realitate paralelă unde un hectar se transformă prin magie bugetară în cincizeci. Vorbim despre o supraestimare de minim 5.000% a suprafețelor „protejate” – o ficțiune contabilă menită să justifice deconturi grase pentru trageri la nimereală.

În timp ce Electromecanica Ploiești desenează pe hărți 112.000 de hectare „apărate”, Direcția Agricolă Prahova ridică din umeri: „Nu știm unde sunt, domn’e, zonele astea!”. Practic, statul trage cu rachete de milioane în „hectare fantomă”, în timp ce deficitul bugetar confirmat de Curtea de Conturi a sărit de 260 de milioane de lei. Este o „schizofrenie juridică” în care stația Prahova e „pilot” de 20 de ani – probabil cel mai lung experiment din istoria omenirii, după cel cu facerea lumii.

Iodura de argint, „condimentul” secret din meniul Gărzii de Mediu

În timp ce noi mâncăm pește cu garnitură de argint greu, „pudelii” de la Garda Națională de Mediu dau din coadă a neputință. La întrebările punctuale ale ziarului nostru despre toxicitatea iodurii de argint (AgI), instituția a oferit un răspuns de o imbecilitate sublimă: „nu avem competențe”.

CSAT a sunat alarma (document obținut în EXCLUSIVITATE de Incisiv de Prahova!), avertizând că aceste sisteme sunt abandonate în Europa din cauza riscurilor de mediu, dar „specialiștii” noștri continuă să pârjolească norii. Cine a măsurat bioacumularea argintului în roșia de pe masă? Nimeni. Cine garantează siguranța apei? Probabil aceiași pirotehnicieni „școliți” prin Moldova, care apasă pe buton ca la jocurile video.

Atentat la siguranța națională? Rachete trase „la noroc” peste conductele de gaz

Elementul de noutate care ar trebui să trimită imediat mascații la ușa responsabililor vine din ultima ofensivă a „Procurorilor Gliei”. Asociația ACCPT Prahova, condusă de ing. Adrian Mocanu, a somat oficial Instituția Prefectului și ISU Prahova să iasă din bârlog.

Întrebările fermierilor sunt un veritabil rechizitoriu: A evaluat cineva riscul ca aceste rachete să explodeze peste conductele de gaz, stațiile de carburanți sau rețelele electrice? Se pare că în Prahova, „reziliența entităților critice” este o glumă proastă. Tragem cu muniție pirotehnică repetitiv, lângă școli și biserici, fără ca ISU să aibă un plan real de intervenție în caz de „rachetă rătăcită” prin sufrageria unui cetățean.

Ultimatum la Prefectură: Cine semnează pentru „Planul de Jaf 2040”?

Radiografia hazardului: Întrebările care bagă Prefectura și ISU în  scurtcircuit administrativ („short-circuit”)

Domeniul de Control (Solicitare ACCPT Prahova) Miza de Siguranță Publică și Reziliență Suspiciunea de „Dermatită” Legală (Analiză Incisiv de Prahova)
Infrastructura Critică (IC) Identificarea formală a rețelelor de gaz, curent și apă aflate sub „bombardamentul” rachetelor. Suspiciunea că se trage cu muniție pirotehnică peste conducte magistrale fără nicio hartă de risc, la „noroc”.
Planul de Acoperire a Riscurilor Includerea scenariilor de rachete căzute pe sol în documentele operative ale ISU și CJSU. Posibila omisiune criminală a riscului de impact din planurile de urgență, lăsând populația neprotejată în caz de incident.
Protocolul de Alertă și Notificare Obligația de a prealerta operatorii de servicii esențiale (apa, gaz, energie) înainte de trageri. Lipsa totală de comunicare; operatorii află că le trec rachete pe deasupra capului doar când le cad fragmente în curte.
Simulări și Exerciții Tabletop Existența unor antrenamente comune ISU – Antigrindină pentru gestionarea incendiilor sau exploziilor provocate. Suspiciunea că singurele „exerciții” făcute sunt cele de „ridicare” a banilor publici, nu de salvare a cetățenilor.
Zonarea și Distanțele de Siguranță Stabilirea unor zone de excludere față de școli, biserici, depozite chimice sau zone locuite. Ignorarea normelor minime de siguranță; rachetele sunt lansate periculos de aproape de obiective civile sensibile.
Trasabilitatea Incidentelor Ascunse Registrul oficial al rachetelor „rătăcite” care au necesitat intervenția echipelor de neutralizare. Mușamalizarea sistematică a „rateurilor” tehnice pentru a păstra imaginea falsă a unui sistem „perfect”.
Resiliența Entităților Critice Reevaluarea întregului sistem conform noului cadru normativ privind reziliența infrastructurilor vitale. Operarea sistemului într-un vid legislativ total, sfidând noile directive europene privind securitatea entităților critice.
Asumarea Răspunderii Prefectului Documentarea informării complete a Instituției Prefectului cu privire la riscurile operaționale reale. Suspiciunea că Prefectura a fost „dusă cu preșul” de către Autoritatea Antigrindină cu rapoarte roz, în timp ce riscul real e roșu aprins.

Realizat in EXCLUSIVITATE de ziarul de investigatii Incisiv de Prahova

Fermierii-007 au pus punctul pe „i”: există protocoale de cooperare între „bombardierii” de la Antigrindină și ISU? Au fost instruiți operatorii de infrastructură critică despre ce să facă atunci când fragmente de rachetă le cad în curte? Sau totul se bazează pe principiul românesc „lasă că merge așa”?

Dacă statul român plănuiește să extindă acest „Ospiciu Antigrindină” până în 2040, fermierii prahoveni anunță un război total. Sătui să fie cobaii unui experiment toxic care le pârjolește culturile și le otrăvește solul, acești oameni sunt gata să finanțeze din buzunarul propriu studiile pe care statul le refuză de două decenii.

Fermierii: Eroii tragici ai gliei, finanțatori ai adevărului

Domnule Prefect, domnilor de la DNA, SRI și SIE, treziți-vă din coma birocratică! „Mafia Norilor” nu doar fură banii, ci se joacă cu siguranța publică și sănătatea națională. Incisiv de Prahova va rămâne pe baricade. Adevărul este la fel de toxic ca argintul vostru, dar noi nu ne oprim până când vinovații nu vor schimba costumul de „specialist” cu cel de deținut.

Vom reveni. Asediul asupra imposturii abia a început! (Cristina T.).

Sursa: Documente obținute în EXCLUSIVITATE de ziarul de investigații Incisiv de Prahova și Memoriul Nr. 101/30.03.2026 al ACCPT Prahova.

Consultati  arhiva: (aici),  (aici),  (aici),  (aici),  (aici),  (aici),  (aici), (aici),  (aici), (aici),  (aici),  (aici),  (aici),  (aici),  (aici),  (aici),  (aici),  (aici),  (aici),  (aici),  (aici),  (aici), (aici), (aici),  (aici),

Citeste in continuare

Exclusiv

Buna Vestire a tablelor indoite: Cum a „sfințit” miliția prahoveană paharul de Ziua Poliției

Publicat

pe

De

Sărbătoarea Poliției Române, menită să onoreze uniforma și legea, s-a transformat la I.P.J. Prahova într-un spectacol grotesc, unde onoarea s-a înecat în aburi de licori bahice, iar epoleții s-au murdărit de noroiul mușamalizărilor „frățești”.

Sfinți, epoleți și multă smerenie bahică

În fiecare an, pe 25 martie, Poliția Română își scoate hainele de gală, invocând simbolul creștin al Bunei Vestiri. O tradiție pornită sub domnitorul Grigore Dimitrie Ghica în 1822 și consfințită modern prin Legea 218/2002, menită să fie un moment de recunoaștere pentru cei care veghează la siguranța noastră.

Însă, la Ploiești, semnificația creștină a fost rapid înlocuită de o „vestire” mult mai pământeană: aceea că, indiferent de regim sau epocă, apucăturile de milițian rămân neschimbate sub coaja de polițist european.

În timp ce investigațiile noastre curgeau pe alte fronturi, am omis să punctăm „miracolul” petrecut la I.P.J. Prahova, unde festivitățile oficiale, avansările în grad și etalarea tehnicii de luptă au fost doar paravanul unei paranghelii de pomină. La masa plină cu „recunoștință” au fost invitați și foștii șefi ai instituției, personaje care au demonstrat că, odată ieșit la pensie, coloana vertebrală devine o opțiune facultativă, iar spiritul de castă bate legea pe care cândva jurau să o apere.

De la comandă la tarabă: „Pietarul-Șef” și miracolul celor 24 de ore

Punctul culminant al acestei „serate de gală” a fost marcat de un incident care ar face orice cursant al Academiei de Poliție să roșească de indignare. Un fost șef de vază al I.P.J. Prahova, ajuns între timp să gestioneze soarta pătrunjelului și a ridichilor în calitate de șef la Hale și Piețe Ploiești, a demonstrat că reflexele de mare strateg nu se pierd.

Gurile rele din târg spun că personajul s-a întors „la origini”, adică la piață, dar comportamentul său de după eveniment trădează o mentalitate de neatins. Imediat după „paranghelia” oficială, mașina personală a acestui „ilustru” pensionar a fost implicată într-o tamponare serioasă. Dar, stupoare! Într-un județ în care radarele pândesc și cel mai mic exces de viteză, incidentul fostului comandant a beneficiat de o liniște mormântală. Fiindcă nu au existat victime, s-a activat imediat protocolul „mușamalizarea”, o practică veche de când lumea în care foștii și actualii șefi își spală reciproc păcatele sub preș.

Extratereștri la volan și aburii lui Bahus

Cea mai savuroasă parte a acestui scenariu de prost gust este momentul raportării. Celebrul „pietar-șef” s-a prezentat să declare evenimentul după fix 24 de ore, termenul legal limită. De ce această întârziere strategică? Noi nu am putea specula că la volan se afla chiar domnia sa, cu reflexele alterate de „spiritul” sărbătorii.

Probabil, conform unei logici demne de dosarele X, la volan s-a aflat un extraterestru cu grade de fost șef, care a așteptat cuminte ca „aburii lui Bahus” să se evapore complet din organism înainte de a da ochii cu foștii subalterni. Este un spectacol absurd în care „uscăturile” din sistem, fie ele active sau la pensie, își pun amprenta pe o imagine și așa șifonată a Poliției Române. În timp ce polițiștii cu coloană vertebrală încearcă să spele blazonul instituției, astfel de specimene demonstrează că, în Prahova, legea este doar o sugestie, mai ales dacă ai avut cândva puterea de a semna statele de plată. Vom reveni cu dezvaluiri de culise. (Cristina T.).

Citeste in continuare

Exclusiv

Safari cu emoții pe strada Minerva: Ploieștiul, orașul unde gropile mănâncă mașini sub nasul poliției rutiere

Publicat

pe

De

În timp ce administrația locală pare ocupată cu număratul frunzelor de pe asfalt, strada Minerva din Ploiești s-a transformat într-un poligon de încercări demn de misiunile NASA pe Marte. Singura diferență? Pe Marte nu sunt trei școli și o secție de poliție care să asiste, la dezintegrarea vehiculelor.

Trilogia incompetenței: Trei scoli, o Secție de Poliție și cratere de proporții biblice

Dacă vrei să-ți testezi norocul și rezistența planetarelor, strada Minerva este destinația ideală. Nu este nevoie de indicatoare, căci „obstacolele” sunt de mărimea unor bazine olimpice de cartier. Potrivit relatărilor din teren, orice șofer care îndrăznește să depășească viteza de 10 km/h pe acest tronson riscă să își lase roțile ca ofrandă zeilor asfaltului și să plece acasă pe platformă.

Ironia sorții face ca acest peisaj post-apocaliptic să fie situat strategic, chiar sub ferestrele IPJ Prahova (Sectia 3 Politie Vest).

Se pare că si agenții de poliție au dezvoltat un simț eroic: își distrug zilnic mașinile personale și de serviciu în aceleași cratere, dar așteaptă probabil o minune divină pentru a sancționa administratorul drumului (Politia Rutiera din cadrul IPJ Prahova).

Este un spectacol grotesc să vezi cum siguranța elevilor din cele trei școli din zonă este lăsată la voia hazardului, într-un oraș care pare să fi uitat că drumul public nu este o capcană pentru urși.

Amenzi de „semințe” pentru un calvar de lux

Cifrele vorbesc de la sine, dar nu spun nimic celor care semnează statele de plată în Primărie. De la începutul anului, Primăria Ploiești a fost „urecheată” de Poliția Rutieră cu două amenzi monumentale, în valoare de 4.252,5 lei fiecare. O sumă care, pentru bugetul unei administrații, reprezintă probabil contravaloarea protocolului de cafea pe o săptămână.

În timp ce Codul Rutier obligă administratorii să mențină drumurile în stare de funcționare, la Ploiești legea pare a fi doar o sugestie facultativă.

Ne întrebăm, cu un gust amar de sarcasm: oare când se va trezi Poliția Rutieră din somnul cel de moarte pentru a amenda drastic ignoranța de pe strada Minerva? Sau poate se așteaptă ca vreun microbus școlar să fie înghițit de pământ pentru a se constata „pericolul”?

Dorel a săpat, garanția a expirat, iar pământul stă să se surpe

Culmea ridicolului administrativ atinge cote de avarie atunci când vine vorba de istoricul acestei străzi blestemate. Toate arterele din zonă au fost „mângâiate” cu puțin bitum, mai puțin Minerva. De ce? Pentru că aici, marea lucrare de canalizare de pe vremuri a fost făcută după manualul de „așa nu”.

Surse din administrație indică faptul că problema este atât de gravă sub stratul de praf, încât niciun constructor întreg la minte nu vrea să se atingă de plombări.

Un „Dorel” mai curajos a fost chemat la fața locului, dar când a văzut că strada stă să se surpe cu totul, i-a „dat pas” Primăriei, realizând că acolo nu e nevoie de asfalt, ci de un exorcist sau de un genist. Între timp, pe o distanță de 200 de metri, chiar în fața școlilor, copiii și părinții fac echilibristică printre denivelări, așteptând momentul în care asfaltul va decide să capituleze definitiv sub greutatea vreunei mașini.

Concluzia e simplă: pe strada Minerva, dacă nu te lasă mașina, te lasă nervii. Iar dacă nici nervii nu cedează, sigur se va găsi o groapă destul de adâncă în care să se îngroape și ultima fărâmă de bun-simț a autorităților ploieștene. Vom reveni. (Cerasela N.).

Citeste in continuare

Aveți un PONT?

Cel mai complet ziar de investigații dedicat cititorilor din România. Aveți un pont despre fapte de corupție la nivel local și/sau național? Garantăm confidențialitatea! Scrie-ne la Whatsapp: 0735.085.503 Sau la adresa: incisiv.anticoruptie@gmail.com Departament Investigații - Secția Anticorupție

Știri calde

Exclusivo oră ago

„Mafia Antigrindină”: Radiografia unui ospiciu atmosferic. Marea „pârjoleală” de 5.000% și rachetele-ruletă care vânează conducte de gaz sub nasul Prefectului

România, 19 aprilie 2026. Bine ați venit în rezervația naturală a absurdului, unde statul român a reușit imposibilul: a transformat...

Exclusiv2 ore ago

Buna Vestire a tablelor indoite: Cum a „sfințit” miliția prahoveană paharul de Ziua Poliției

Sărbătoarea Poliției Române, menită să onoreze uniforma și legea, s-a transformat la I.P.J. Prahova într-un spectacol grotesc, unde onoarea s-a...

Exclusiv2 ore ago

Safari cu emoții pe strada Minerva: Ploieștiul, orașul unde gropile mănâncă mașini sub nasul poliției rutiere

În timp ce administrația locală pare ocupată cu număratul frunzelor de pe asfalt, strada Minerva din Ploiești s-a transformat într-un...

Exclusiv3 ore ago

IPJ NEAMȚ ȘI LOGICA DE BIROU: CUM SĂ LOCUIEȘTI ÎNTR-UN SERTAR ȘI SĂ TE CREZI PROPRIETAR DE PALAT

Într-o desfășurare de forțe intelectuale care ar lăsa orice filosof al absurdului fără replică, geniile administrative de la IPJ Neamț...

Exclusivo zi ago

Ospiciul „sărăcește-norul”: Marea pârjoleală de 5.000% și „Agenții 007 ai gliei” care au demascat mafia argintului sub privirile mute ale statului

România anului 2026 a devenit oficial rezervația naturală a absurdului, unde „specialiștii” statului au reușit o performanță demnă de Cartea...

Exclusivo zi ago

JUSTIȚIA DIN VĂLENII DE MUNTE: „PROTECȚIE” CU PORȚIA ȘI CITARE PRIN TELEPATIE (I)

Procedura „Houdini”: Cum să judeci un om fără să-l inviți la proces, dar să pretinzi că-l aperi Să trăiți, stimată...

Exclusivo zi ago

Ploieștiul, între ghenă și tribunal: Cum a ajuns „Republica lui Caragiale” un „Bingo” penal pe 10 milioane de euro, sub bagheta Magicianului-Fanfară!

Orașul lui Caragiale a fost transformat oficial în cel mai scump experiment de supraviețuire urbană din România. În timp ce...

Exclusivo zi ago

Stigmatizarea sărăciei: Sindicatul Europol desființează „Lista Rușinii” impusă de Guvern românilor cu datorii mici

O măsură care vizează cetățenii vulnerabili, nu marii evazioniști, transformă dificultățile financiare ale populației într-o execuție publică orchestrată de stat....

Exclusiv2 zile ago

Poliția, transformată în agent de asigurări: Proiectul legislativ care pune în pericol siguranța publică pentru a proteja interesele electorale ale primarilor

Într-o mișcare ce riscă să paralizeze și mai mult activitatea operativă a forțelor de ordine, o nouă propunere legislativă vizează...

Exclusiv2 zile ago

Dreptul la odihnă, tratat ca „sfidare”: Sindicatul Diamantul denunță abuzurile manageriale și „sclavia” din rândul polițiștilor

Într-un rechizitoriu dur la adresa practicilor administrative din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, Emil Pașcut, reprezentantul Sindicatului Diamantul, scoate la lumină...

Exclusiv3 zile ago

MISIUNEA „OARBA” LA NATO/DOCUMENTE: CUM SĂ CUCEREȘTI BRUXELLES-UL CU UN CAZIER „REPUTAȚIONAL” ȘI DOUĂ FUNCȚII ÎN BUZUNAR

În timp ce România se screme să pară un pilon de stabilitate la granița estică, Ministerul Economiei, condus de „vizionarul”...

Exclusiv3 zile ago

TALIBANUL MORALIST CU TRAFALET ÎN DOTARE: CUM SE MAI „EDUCĂ” TINERII PRIN TRAMVAIELE DIN CRAIOVA

În timp ce lumea civilizată discută despre progres, prin mijloacele de transport din Craiova încă mai bântuie specimene care confundă...

Exclusiv4 zile ago

Război total între IGPR și Sindicatul Europol: Poliția Română denunță o campanie de dezinformare privind concursurile de management

Într-o reacție neobișnuit de dură, Centrul de Informare și Relații Publice al Poliției Române a lansat o serie de precizări...

Exclusiv5 zile ago

EXCLUSIV: Bomba de sub nori – Fermierii-007 iau Poliția la întrebări: Sunt rachetele antigrindină muniție de război sau doar jucării scumpe pentru „băieții deștepți”?

În timp ce instituțiile statului mimează vigilența, ziarul de investigații Incisiv de Prahova, singura publicație care a avut curajul să...

Exclusiv5 zile ago

MILIȚIA ÎN BOXA ACUZAȚILOR: Statul îți dă bani de avocat, dar tot tu rămâi cu buza umflată!

Într-o țară în care infractorii au mai multe drepturi decât cei care îi încătușează, polițistul român a ajuns un fel...

Partener media exclusiv

stiri actualizate Raspandacul

Parteneri

Criptomonede Taxi Heathrow London

Top Articole Incisiv