Administratie
Legionarii benefiaciau de sprijinul material al Serviciului Secret American (CIC)
Istoriografia româneasca de dupa 1989 omite cu bune stiinta un aspect important al relatiilor dintre anglo-americani si exilul românesc în primii ani de dupa razboi – trimiterea legionarilor în tara pentru a rezista regimului comunist.
Împartirea Austriei în zone de influenta ale Aliatilor i-a gasit pe legionari în teritoriile controlate de americani, în cea mai mare parte. Fostii membri ai guvernului de la Viena (fara Horia Sima, care fugise în nordul Italiei) au formulat un memoriu militarilor americani, prin care-si exprimau dorinta de a lupta în continuare împotriva comunizarii României. Însa la acea data Statele Unite nu-si permiteau sa sustina public o dizidenta în spatiul controlat de Uniunea Sovietica din Europa de Est, astfel ca legionarii „cu grade” au fost arestati si internati în lagare. Ei au fost anchetati de o comisie care activa pe lânga Tribunalul de la Nurnberg, pentru a se stabili în ce masura se faceau vinovati de crime de razboi. Cercetarile au relevat faptul ca membrii Miscarii legionare nu se faceau responsabili de crime de razboi în Est, astfel ca au fost absolviti de orice responsabilitate privind abuzurile contra populatiei si evreilor peste Nistru.
Începând din 1946, legionarii au început sa fie „curtati” de franco-anglo-americani, pe fondul racirii relatiilor cu Uniunea Sovietica. Serviciile secrete ale puterilor democratice elaborau în acea perioada tot felul de scenarii post-belice privind relatiile internationale, printre care si finantarea unui razboi de gherila contra sovieticilor în statele comunizate de Armata Rosie.
Alertati de sovietici cu privire la „uneltirile” legionare, conducatorii serviciilor de informatii românesti trimit în martie 1947 un ofiter la Viena pentru a face observatii despre activitatile anti-comuniste. Acesta a constatat ca emigratia legionara din Austria se ridica la circa 600 de oameni, plasati în lagare de refugiati la Graz, Linz, Innsbruck si în alte câteva orase din zona americana. La Viena locuiau doar câtiva dintre lideri, care metineau contactele cu Horia Sima si planuiau împreuna cu consulul general al României, pe nume Cârstciuc, eventuale operatiuni de parasutare în tara. Legionarii benefiaciau de sprijinul material al Serviciului Secret American (CIC), care a continuat pregatirea extremistilor români începuta de nazisti în timpul guvernului de la Viena. Primii oameni fusesera trimisi în Dobrogea, cu scopul de a culege informatii despre Armata Rosie si despre starea de spirit a populatiei. Sovieticii i-au cerut ofiterului român de Siguranta sa transmita Ministerului de Externe de la Bucuresti sa-l recheme degraba pe Cârstciuc la „centrala”, deoarece manifesta o atitudine anti-sovietica fatisa. Acesta era acuzat ca primea bani de la serviciile speciale ale SUA, prin intermediul ambasadei de la Viena, pe care o vizita zilnic. În schimb, la reprezentanta diplomatica a URSS-ului nu fusese decât o singura data.
Începând cu 1949, legionarii devin tot mai „atractivi” pentru planurile de sabotare din interior a regimurilor comuniste. Aceasta strategie fusese pusa la cale de Harry Truman (presedintele SUA) si Vincent Auriol (presedintele Frantei), având ca scop înfiintarea unor armate de exil ale tarilor din Europa de Est. Mai întâi, anglo-francezii s-au adresat lui Nicolae Radescu si Consiliului National Român, însa politicienii „democrati” nu au putut mobiliza „cadre” pentru o eventuala armata româna de exil. În acel moment legionarii au „intrat în carti” din nou, fiind cunoscut anticomunismul de care dadeau dovada.
Horia Sima a fost contactat de doi ofiteri de informatii (unul francez si unul american) pentru a negocia conditiile în care legionarii urmau sa fie folositi în actiuni de sabotaj din România. Planul avea doua componente – o parte ofensiva de patrundere în România si actiuni de informatii, plus o parte contrainformativa, în afara tarii, care acoperea prima operatiune. Pentru fiecare componenta a planului au fost solicitati 50 de legionari. Horia Sima s-a ocupat personal de selectarea „recrutilor” (care urmau sa fie instruiti de franco-americani), tinând contactul cu ei prin intermediul a doi apropiati – Mircea Dimitriu si Traian Borobaru.
Nu numai autoritatile franceze si americane au colaborat cu legionarii in pregatirea si trimiterea in Romania a unor echipe. Dupa 1949 si autoritatile britanice au colaborat cu legionarii, Horia Sima deplasandu-se la Londra pentru un contact direct. Echipa pregatita de britanici (Ovidiu Gaina-Constantin Zus) a fost antrenata la Londra in toamna 1953 primavara 1954. Dupa anularea operatiunii, cei doi s-au reintors la Buenos Aires unde se stabilisera la sfarsitul razboiului, Ovidiu Gaina predand psihologie la Universitatea din Buenos Aires.
Cei 100 de legionari au fost instruiti în Franta de catre serviciile militare ale acestui stat, în colaborare cu instructori americani. O parte dintre ei mai fusesera pregatiti în perioada 1944-1945 de germani pentru misiuni de acelasi fel, având oarecare experienta. Instruirea „agentilor” avea mai multe etape. În primul rând învatau telegrafia Morse, dorindu-se ca la o echipa de 3-4 oameni sa fie o persoana cunoscatoare a acestui cod de comunicatie. Apoi învatau tehnici de falsificare a documentelor, pentru a-si procura tot felul de legitimatii si acte de calatorie în timpul activitatii din România. Instructia prevedea si însusirea unor tehnici de auto-aparare, de tir sau de camuflare în caz ca ar fi fost descoperiti. O atentie importanta în programul de antrenament se dadea lectiilor de parasutism, care se tineau în sudul Frantei, în baze militare. Armata franceza a fost implicata „pâna în gât” în acest proiect, transportându-i pe „recruti” cu avioane militare când schimbau locul de instructie. Avioanele care-i transportau pe legionari în România plecau din Franta, faceau o escala în Grecia, apoi treceau pe deasupra Bulgariei pâna la Marea Neagra, zburând pe teritoriul României la joasa altitudine, pentru a nu fi detectate de radare. Aproape toate transporturile au avut ca destinatie finala zona Carpatilor Meridionali, unde se aflau alte grupuri de „rezistenti”.
Agentii de informatii franco-americani, sau chiar legionarii implicati în proiect, nu au fost atât de discreti încât sa mentina secretul total al operatiunii. Astfel ca, serviciile de informatii externe ale României, ajutate cel mai probabil de „colegii” sovietici, au interceptat unele echipe parasutate si i-au arestatat pe „agentii imperialistilor”. Programul a fost întrerupt în 1953, dupa prinderea unui „lot” de zece „parasutati”, carora li s-a organizat un proces public la Bucuresti intre 9-12 octombrie 1953. Echipa Ion Golea-Ion Samoila a fost parasutata in toamna anului 1951. Au fost condamnati la moarte toti cei zece legionari: Alexandru (Ica) Tanase, Ion Samoila, Ion Golea, Mircea Popovici, Ion Tolan, Vasile Mihai Vlad, Ion Buda, Gheorghe Dinca, Aurel Corlansi Erich Tartler. Executia a avut loc in noaptea de 31 octombrie spre 1 noiembrie la Jilava.
Unul dintre delegatii Miscarii Legionare ce a tratat cu francezii implicarea legionarilor in miscarea de rezistenta anticomunista din Romania a fost Mircea Dimitru. Urmeaza o parte a interviului acestuia acordat la 5 ianuarie 1999:
-Unde a avut loc intalnirea?
-Intr-o casa conspirativa a Serviciului francez.
-Ce ati discutat la aceasta intalnire? Ce anume s-a hotarat?
-Ofiterii francezi si americani au dezvoltat propunerea, cerand aprobarea Miscarii pentru ca sa se faca operatii ofensive in Romania. Atunci, bineinteles, Miscarea Legionara avea un interes deosebit, din mai multe motive: ea obtinea o dovada mai vizibila si mai convingatoare decat la Nurnberg, ca nu este o organizatie fascista sau nazista, pe urma, ea putea activa public, fiind considerata un factor politic de importanta in emigratia romaneasca. In afara de asta, in special i se oferea posibilitatea de a intra mai usor in contact cu Miscarea Legionra din tara, pentru a o reorganzia dupa arestarile masive care au avut loc, pentru eventuala rascoala populara in caz de conflict.
-In tara n-au fost parasutate decat 11 persoane…
-Da, n-au fost toti trimisi…Noi am pregatit mai multe echipe, insa dupa ce a fost procesul din 1953 am intrerupt aceasta colaborare, impreuna de comun acord din mai multe motive.
Si in tara legionarii ramasi inca liberi incercau sa se coordoneze cu actiunile celor din afara. Iata ce afirma Traian Popescu la 6 iulie 1998:
-Ce mai facem? Hai sa sensibilizam opinia publica! Opinia publica, ne gandeam, nu omul de rand, ci, in special, intelectualii, care, incet-incet, mai ezitanti, mai…intai prin tacere, apoi prin adeziune, chiar din 1945, multi incepusera sa adere pe diverse considerente la noul sistem si la ceea ce se-ntampla. Si-atunci, la mine acasa, am procurat un Gesttetner, masina de multiplicat, am procurat hartie- aveam de unde ca am editat si niste cursuri atunci cu inca un coleg-, am scos primul nr dintr-o pretentioasa revista, cam opt pagini scrise la Gesttetner, intitulata Neamul Romanesc! Ne-am inspirat culmea, din Neamul Romanesc al lui Iorga, de-aia i-am dat numele asa.
-Ce cuprindea?
-Un articol de fond si apoi informatii cu ceea ce puteam si noi sa culegem, ce se petrece in tara, ba cu trupele rusesti, dar mai mult cu comunistii, care aderasera…Portret al lui Nicolae Pana, Ana Pauker, portret al lui Teohari Georgescu si al lui Gheoghiu-Dej si asa mai departe. Scoteam cam unul pe luna cel putin, uneori doua pe luna, tot anul 1945, 1946, pana-n 1947. Noi le scoteam, noi le editam, noi le raspandeam in cutiile postale, iar altele le mai trimiteam la diverse adrese de institutii, la Academia Romana…Scoteam cam 1000 de exemplare, 1500, ca nu puteam mai mult, nu aveam timp. Noapta in general, lucram la ele.
Emigratia legionara nu a fost implicata numai în proiectele puterilor occidentale de sabotare a adversarilor comunisti. În primii ani dupa încheierea razboiului, principala misiune a „gardistilor” a fost asistenta grupurilor de refugiati politic, care paraseau România de teama represiunii comuniste. Aflându-se în Austria sau Germania înca din anii ’40, legionarii aveau experienta în organziarea unor tabere de refugiati, oferindu-si serviciile pentru toti emigrantii, nu numai pentru „fratii ideologici”. Spre exemplu, la Salzburg (Austria) au cumparat în 1945 o baraca de lemn care se afla peste un buncar, organizând aici un lagar de refugiati. Au amenajat un dormitor cu 15 paturi, o sala de mese si o bucatarie, oferindu-le adapost pentru câteva zile românilor care se îndreptau spre vestul Europei. În acest proiect s-au implicat si numerosi preoti greco-catolici (ce primeau sprijin de la Biserica Catolica austriaca), precum si biserica ortodoxa româneasca din Viena. Astfel de asociatii ale emigrantilor care ofereau consultanta exilatilor români au functionat pâna la sfârsitul anilor ’40, fiind conduse în general de legionari. În anii ’50, majoritatea structurilor de acest fel au fost transformate în asociatii culturale, care au functionat pâna la caderea comunismului în Europa. (Irinel I.).
Referinte:
Ilarion Tuiu, Miscarea Legionara, reactivata de americani, http://www.jurnalul.ro/stire-istoria-comunismului/miscarea-legionara-reactivata-de-americani-119387.html;
Mariana Conovici, Silvia Iliescu, Octavian Silivestru, Tara, Legiunea, Capitanul.Miscarea Legionara in documente de istorie orala, Bucuresti, 2008.
Administratie
Rogobete avertizează: România nu-și permite încă un exod al medicilor
Fostul ministru al Sănătății, Alexandru Rogobete, avertizează că reducerea veniturilor personalului medical ar putea redeschide una dintre cele mai grave răni ale sistemului sanitar românesc: plecarea medicilor în străinătate. În opinia sa, o eventuală reformă în sănătate nu trebuie să înceapă cu tăieri salariale, ci cu măsuri care să păstreze specialiștii în țară și să îi aducă înapoi pe cei care profesează deja în spitale din Europa.
Rogobete susține că România a mai trecut prin această lecție și nu își permite să o repete. Statul investește ani întregi în formarea unui medic, dar riscă apoi să îl piardă exact în momentul în care acesta poate contribui la funcționarea sistemului public de sănătate.
Veniturile medicilor, între reformă bugetară și risc pentru pacienți
Alexandru Rogobete atrage atenția că o reducere a veniturilor medicilor nu ar fi doar o chestiune contabilă. În sănătate, spune acesta, tăierile salariale se pot transforma rapid într-o criză de personal, iar criza de personal ajunge inevitabil să fie resimțită de pacienți.
Fostul ministru invocă date privind scăderea numărului de documente profesionale solicitate de medici pentru a putea lucra în străinătate. Potrivit acestuia, în 2015 au fost înregistrate 2.269 de solicitări, în 2018 au fost eliberate 1.221 de certificate profesionale curente, iar în 2023 numărul a coborât la 822.
Pentru Rogobete, această evoluție arată că majorarea veniturilor și îmbunătățirea condițiilor din sistem au contribuit la temperarea migrației medicale.
„Reducerea veniturilor medicilor nu este doar o problemă salarială. Poate deveni foarte repede o problemă de resursă umană și, în final, o problemă pentru pacienți”, a transmis acesta.
Mesajul este limpede: dacă veniturile scad, medicii pot reîncepe să caute stabilitate, respect profesional și predictibilitate în spitalele din Germania, Franța sau alte state europene.
„Îi pregătim aici, apoi îi împingem afară”
Rogobete critică logica prin care România investește în formarea medicilor, dar nu creează suficiente motive pentru ca aceștia să rămână în țară. Fostul ministru avertizează că nu poți pregăti ani la rând un specialist, pentru ca apoi să îi reduci veniturile, să îi blochezi postul și să te miri că alege să plece.
Această observație atinge una dintre marile contradicții ale sistemului sanitar românesc: România produce medici, dar nu reușește întotdeauna să îi păstreze. Iar când aceștia pleacă, pierderea nu este doar administrativă sau financiară. Este o pierdere directă pentru spitale, pentru pacienți și pentru comunitățile în care deficitul de personal medical este deja acut.
În special în orașele mici și în zonele vulnerabile, lipsa medicilor nu este o statistică rece, ci o realitate zilnică: liste de așteptare, secții subdimensionate, gărzi greu de acoperit și pacienți trimiși la zeci sau sute de kilometri pentru consultații și tratamente.
Ce propune Alexandru Rogobete
Fostul ministru susține că viitoarele reforme din sănătate ar trebui să urmărească două obiective majore: păstrarea medicilor în România și repatrierea medicilor români care lucrează în străinătate.
Printre măsurile indicate de Rogobete se numără:
- o salarizare adaptată responsabilității și specificului fiecărei specialități;
- deblocarea și crearea de posturi în zonele cu deficit de personal;
- condiții profesionale mai bune în spitale;
- un program real pentru întoarcerea medicilor români din diaspora;
- politici publice care să ofere predictibilitate și respect profesional.
Rogobete insistă că soluția nu este reducerea veniturilor, urmată de constatarea plecărilor, ci construirea unui sistem în care medicii să aibă motive reale să rămână.
„Avem nevoie de o politică națională prin care medicul român să aibă motive să rămână acasă, iar cel care a plecat să aibă motive să se întoarcă”, a transmis fostul ministru.
Reforma nu trebuie să devină motiv de plecare
În viziunea lui Alexandru Rogobete, reforma din sănătate nu ar trebui să fie percepută de medici ca o amenințare, ci ca o șansă de stabilizare și modernizare a sistemului. Dacă schimbările se traduc prin tăieri de venituri, blocaje administrative și lipsă de perspectivă, efectul ar putea fi exact opus celui dorit.
România riscă astfel să repete scenariul în care spitalele occidentale devin alternativa firească pentru medicii formați în țară. Iar acest lucru ar însemna nu doar pierderea unor profesioniști, ci și adâncirea problemelor din sistemul public de sănătate.
Rogobete avertizează că România nu își mai permite un nou val de migrație a medicilor. Iar dacă reforma va produce un asemenea efect, atunci nu va fi o reformă care vindecă sistemul, ci una care îi golește și mai mult secțiile.
Administratie
Elevii din Dumbrăvești încep noul an școlar la Plopeni Sat. Școala a fost pregătită cu mobilier și echipamente moderne
Primăria comunei Dumbrăvești, condusă de primarul Dorin Gabriel Răducanu, anunță că toate pregătirile pentru debutul noului an școlar au fost finalizate. Elevii Școlii Gimnaziale Dumbrăvești își vor desfășura temporar activitatea la unitatea de învățământ din Plopeni Sat, după demolarea clădirii vechi, pe amplasamentul căreia urmează să fie construită o școală nouă.
Școala din Plopeni Sat va găzdui elevii din ambele unități
Potrivit informării transmise de Primăria comunei Dumbrăvești, mutarea elevilor a impus o serie de lucrări și investiții menite să asigure desfășurarea cursurilor în condiții cât mai bune.
În ultimele săptămâni, autoritățile locale au intervenit pentru adaptarea spațiilor și pregătirea școlii din Plopeni Sat pentru primirea tuturor copiilor.
Printre lucrările realizate se numără extinderea grupului sanitar și amenajarea unei copertine la intrarea din spate a școlii. Zona va fi utilizată pentru preluarea elevilor care vor fi transportați cu microbuzele școlare.
Mobilier nou și dotări digitale pentru sălile de clasă
Toate sălile de clasă au fost echipate cu mobilier nou, iar procesul educațional beneficiază de dotări informatice actualizate.
De asemenea, sălile de curs au fost dotate cu table inteligente — display-uri interactive care permit utilizarea unor metode moderne de predare și prezentarea de materiale audio-video în timpul orelor.
Administrația locală susține că investițiile urmăresc ca mutarea temporară a elevilor să nu afecteze calitatea procesului educațional și să nu reprezinte un regres pentru copii.
Centrala Școlii Dumbrăvești a fost relocată
În cadrul lucrărilor de pregătire, centrala termică și coșul de fum de la Școala Dumbrăvești au fost relocate la unitatea din Plopeni Sat.
Potrivit primăriei, echipamentele se aflau într-o stare bună și vor putea fi utilizate în continuare în condiții îmbunătățite, comparativ cu vechile cazane.
Primarul le cere părinților să semnaleze eventualele probleme
Primarul Dorin Gabriel Răducanu a transmis că autoritățile locale sunt conștiente că tranziția către o nouă formulă de desfășurare a cursurilor poate genera situații neprevăzute.
„Dacă apar probleme, vă rog să mi le semnalați!”, este mesajul adresat părinților de edil, potrivit comunicării Primăriei Dumbrăvești.
Acesta a dat asigurări că fiecare sesizare va fi analizată, iar administrația locală va încerca să identifice rapid soluții pentru problemele care țin de competența sa.
Obiectivul final: o școală nouă la Dumbrăvești
Activitatea didactică la Plopeni Sat este o soluție temporară, necesară până la finalizarea noii Școli Gimnaziale Dumbrăvești.
Administrația locală subliniază că demolarea vechii clădiri și construirea unei școli moderne și sigure reprezintă un proiect major pentru comunitate. Până la finalizarea investiției, autoritățile spun că vor continua să asigure elevilor condiții adecvate pentru învățare.
În mesajul transmis la început de an școlar, Primăria Dumbrăvești le-a urat elevilor succes, profesorilor putere de muncă și inspirație, iar părinților răbdare, încredere și cât mai multe motive de bucurie.
Administratie
Alimentarea cu apă, întreruptă în Băicoi și Dumbrăvești din cauza unei avarii
HIDRO PRAHOVA S.A. informează abonații că alimentarea cu apă potabilă a fost întreruptă începând cu ora 13:00, pe tronsonul de aducțiune Dumbrăvești – N.H. Movila Vulpii.
Potrivit comunicatului transmis de Exploatarea Sistem Zonal (ESZ) Prahova, întreruperea a fost provocată de o avarie la conducta de aducțiune aflată în administrarea operatorului. Prin această infrastructură este transportată apa potabilă către zonele deservite.
Sunt afectați:
- în orașul Băicoi: abonații de pe străzile Piatra Craiului, Piatra Arsă și Fundătura Plaiului;
- în comuna Dumbrăvești: abonații din zonele înalte ale satului Plopeni Sat.
Durata întreruperii este estimată, în acest moment, la aproximativ 36 de ore.
HIDRO PRAHOVA S.A. va reveni cu informații actualizate privind evoluția lucrărilor și reluarea furnizării apei, în funcție de datele transmise de ESZ Prahova.
-
Exclusivacum 3 zileIPJ Prahova – Grădinița de Cadre, episodul 56: Pensia nu prescrie păcatele și nu spală urmele „dispecerilor de lux”
-
Exclusivacum 4 zileIPJ Prahova – Grădinița de Cadre, episodul 55: Pinochio de Băicoi își taie singur nasul… la pensie
-
Exclusivacum 4 zileTCE Ploiești – „Organigrama cu chiloți” trece, oamenii cu 40 de ani vechime pleacă. AGA, cu ștampila pe teroare
-
Exclusivacum 2 zileMinistrul Darău, lovit în față cu propriul proiect – Când Ministerul Justiției îți spune, politicos-juridic: „Așa ceva nu se face nici măcar într-un guvern demis”
-
Exclusivacum o ziMEDAT, TRANSFORMAT ÎN „MINISTERUL ȘMENULUI NAȚIONAL” – Cum a ajuns strategia de stat pe mâna unui trio cu dosar, ORNISS la ghici și Constituția făcută sul
-
Exclusivacum 3 zileTriada care vrea să-și facă minister la purtător: Darău, Vișoianu, Miron și operațiunea „Jaf la MEDAT”
-
Exclusivacum 2 zile„Lanțul de aur al incompatibilității”: cum a legat MAI polițistul de caloriferul birocrației până la ONU și Frontex
-
Exclusivacum 2 zileIndustria groazei lângă casă: cum se topește sticla, nervii și legea, toate la un loc – Fabrica de coșmar de la Blejoi: „reciclare” pe nervii și plămânii vecinilor



