Actualitate
Capitoliu – Cotroceni, paralele inegale
Despre ce s-a întâmplat în aceste zile la Washington, fiecare crede ce-i convine.
De pildă, prinde teren ipoteza unor analiști fără parti pris-uri, dar cu mintea limpede, conform căreia „insurecția” a fost pregătită chiar de serviciile secrete americane tocmai pentru ca Trump să rămână lipit de astfel de imagini detestabile, iar politica americană nouă să câștige astfel un plus de audiență. Voi reveni.
Deocamdată, pe Dâmbovița cel mai interesant este spectacolul caracterelor. Corul părelologilor, lingători de clanțe pe la diverse ambasade, își ridică poalele în cap… Adulatorii violențelor încurajate de Iohannis au devenit acuzatorii protestelor de la Washington! Iar propaganda care, până mai ieri, îi ridica osanale lui Trump, acum cotește cu grație împotriva acestuia.
În rest, situația României rămâne cum am vorbit…
Totuși, un lucru important pentru viața politică românească ar fi dacă evenimentele de acolo pot oferi o cheie unitară în care să fie citite și niște evenimente petrecute în România. Că d-aia stăm cu gura căscată la democrația americană. Și nu mă refer aici la ipoteza de mai sus, invocând similitudinea non combat-ului securității din sediul CC în decembrie 1989 cu non combat-ul secret service din Capitoliu, în ianuarie 2020.
Mă întreb doar dacă, din această pățanie a Americii, leadership-ul dâmbovițean, în frunte cu „președintele-meditator”, e capabil să desprindă vreo lecție despre ce înseamnă raportul dintre stradă și autorități și ce presupune respectul față de vot.
O comparație trebuie făcută, pentru că lumina noastră vine acum de peste gârlă, și este important să știm dacă avem sau nu ceva de învățat din ceea ce se consideră a fi un eveniment unic în istoria Americii.
Prima întrebarea care se pune despre evenimentele de la Washington este dacă ele sunt o dovadă a democrației sau nu?
Voci de mare autoritate ale politicii americane și comentariile presei internaționale susțin unanim că avem de-a face cu un atac asupra democrației. Discursul președintelui ales, Joe Biden, rostit în plină desfășurare a evenimentelor, este fără echivoc: „La ora asta democrația noastră este sub un asalt fără precedent. Cum nu a mai fost văzut în timpurile noastre. Un asalt asupra Capitolului, a oamenilor care ne reprezintă, asupra oamenilor din serviciul public, un asalt la statul de drept, la regulile democratice ale Americii”.
Pentru noi, este mai complicat să dăm la acea întrebare un răspuns tranșant negativ, pentru că Iohannis ne-a învățat că strada este purtătoarea reală a democrației. De pildă, la protestele din 22 ianuarie 2017, la nici o lună de la constituirea parlamentului abia ales, „președintele” s-a alăturat nu instituțiilor democratice ale statului, ci demonstranților. „Am venit în Piața Universității ca să-mi arăt indignarea. O gașcă de oameni politici cu probleme penale vrea să schimbe legislația din România. Așa ceva nu se poate admite”, spunea atunci Iohannis din pragul Mercedesului blindat, îmbrăcat în pufoaică roșie și cu vestă anti-glonț. „Gașca” de oameni politici era un guvern legitim ales cu aproape 60 la sută din voturile electoratului.
Spus mai pe scurt, la Washington a avut loc o tentativă de a împiedica prin violență o putere legitim aleasă (Congresul american) de a-și exercita atribuțiile legale (de validare a președintelui ales). Iar acolo protestele pentru împiedicarea exercițiului unei puteri legitim alese sunt considerate insurecție.
La noi, lucrurile nu stau chiar așa. La noi, împiedicarea prin violență a Guvernului să guverneze cum crede reprezintă „voința românilor”.
Sau, protestele „Lor” sunt rele și ale noastre sunt bune?
Și la București, protestele au fost tot pentru împiedicarea unei puteri legitim alese de a-și exercita prerogativele. Iar dacă Guvernul dădea legi care nu convenea unora – asta-i viața, aceștia trebuia să mai aștepte un tur până la alegerile următoare. Bașca faptul că ordonanțele incriminate în 2017 se transformau în legi, pe care „președintele” le putea retrimite la parlament sau la Curtea Constituțională, nicidecum să le conteste în stradă înainte de a fi adoptate, alături de demonstranții violenți. Păstrând comparația, este ca și cum ieri, la Washington, Mike Pence președintele Senatului american, se alătura în stradă celor care protestau chiar împotriva Senatului pe care-l conducea…
Biden mai reamintea, ieri, un lucru simplu: „Cuvintele unui președinte contează, oricât de bun sau de rău ar fi acel președinte. În cel mai bun caz, cuvintele lui pot inspira. În cel mai rău caz, pot instiga”.
În România, cuvintele „președintelui” au fost în permanență de instigare a străzii împotriva fostului guvern și împotriva fostului parlament. Și a fost urmat de cohorta talibanilor cu ochii injectați de ură, ajungându-se astfel la rupturi greu reparabile în societate.
Tot în discursul de ieri, Biden îl chema pe Trump să-și tempereze susținătorii, „să meargă acum la televiziunea națională pentru a-și îndeplini jurământul și a apăra Constituția și să pună capăt haosului”.
La noi, „președintele” este primul care și-a încălcat jurământul, care a încălcat Constituția și a încurajat haosul și huliganismul politic, atât în stradă cât și în Parlament.
Ne putem imagina în Camera Reprezentaților de la Washington ca un deputat să vină cu boxele și să facă discotecă în timpul unei ședințe a Comisiei juridice? Pentru ca, apoi, președintele Biden să-i primească jurământul ca ministru – secretar de stat, cum e în SUA – la Justiție?
„Amenințarea securității aleșilor nu este un protest, este o insurecție”, mai spunea, ieri, președintele nou ales al SUA.
La noi, amenințarea aleșilor s-a produs la lumina zilei, în stradă, la metrou, în parlament, la domiciliu, în presă, fără ca marele meditator de la Cotroceni să aibă vreo reacție.
Ieri, la reluarea ședinței Congresului, vicepreședintele Mike Pence sintetiza aventura zilei: „Celor care au produs distrugeri în capitala noastră, astăzi, le spun: Nu aţi câştigat! Violenţa nu câştigă niciodată!”.
La București este de neimaginat ca actualul „președinte” să fi putut spune vreodată celor care dădeau foc prin Piața Victoriei, care agresau senatori pe stradă ori la intrarea în casă, care bubuiau manele în timpul ședințelor parlamentare: „violența nu câștigă niciodată!”…Dimpotrivă, el și-a construit puterea pe violență, pe „desființarea peeeseeedeee”, pe „o țară fără pesediști”, pe dosare politice și eliminarea din viața politică a celor care-i erau incomozi în poftele de mărire.
Președintele ales al SUA, Biden, declara despre trupele de intervenție în timpul violențelor de la Capitoliu că „ofiţerii lucrează pentru inima republicii noastre, luptă pentru statul de drept aşa cum nu am mai văzut”. Și s-a lăsat cu împușcături și victime: patru morți, 52 de arestări și 14 ofițeri răniți.
La București au fost demonstrațiile din 10 august 2018. Nota bene: neautorizate, ilegale, fără lideri asumați ca atare, fără o listă clară de revendicări, fără un grup care să susțină un dialog cu guvernul. Dar de o violență la ușa Guvernului vecină cu ceea ce s-a întâmplat ieri pe scările Capitoliului.
Ce-a reținut „președintele” din toate aceste caracteristici ale demonstrației din 10 august? A reținut asta: „Guvernul pesedist și-a atacat proprii cetățeni cu bâte, cu gaze lacrimogene, români care au demonstrat pașnic au fost atacați de Guvernul României. Este clar că evenimentele de anul trecut din 10 august trebuie elucidate, trebuie văzut cine a dat comanda politică pentru așa ceva, ceva inimaginabil”.
Și la Washington se anunță elucidări, dar în sens opus celor dorite de Iohannis: după ce s-au readunat în ședința Congresului, parlamentarii americani au anunțat că vor ancheta modul în care forțele de ordine au acționat în fața violențelor suporterilor lui Trump care au luat cu asalt Capitoliul, fiind pusă sub semnul întrebării lipsa de reacție a poliției (nu a altora!), care știa la ce se poate aștepta înainte de ședința Congresului.
Comparația dintre cum sunt tratate protestele în America și la București arată diferențe de la cer la pământ. În America se afirmă că respectul legii și instituțiilor este sacrosant. La noi, Iohannis a ridicat huliganismul politic la rang de evanghelie. La Paris, de luni bune, protestanților li se se pune furtunul cu apă în urechi și trompa cu gaze în nas fără ezitare, fără ca jandarmii să fie anchetați. La noi, jandarmeria care a apărat Guvernul în calea huliganilor este vânată de procurori sub presiunea unor propagandiști cu ochii mari, rotunzi și umezi.
Nu cred că actuala putere a învățat ceva despre cine trebuie respectat și cine nu în viața publică.
Dar, totuși, evenimentele din America pot avea și pentru România un singur efect concret: un fel de mucles al ambasadorului din Băneasa, care, măcar o perioadă, ar putea să-și reprime bădărăniile și jignirile grosolane aduse sistematic câtorva sute de mii de români.
Actualitate
Instanța federală menține interdicția Pentagonului împotriva Anthropic. Compania mai are însă opțiuni juridice
Curtea de Apel confirmă etichetarea Anthropic drept risc pentru lanțul de aprovizionare
Un complet format din trei judecători ai Curții de Apel a Statelor Unite pentru Districtul Columbia a validat decizia Pentagonului de a considera produsele dezvoltate de Anthropic drept un „risc pentru lanțul de aprovizionare” în materie de securitate națională.
Hotărârea permite Departamentului Apărării să interzică utilizarea sistemelor de inteligență artificială dezvoltate de companie nu doar de către propriii angajați, ci și de salariații firmelor private care lucrează în cadrul unor contracte de apărare.
Decizia reprezintă o victorie importantă pentru Pentagon, însă nu încheie disputa juridică dintre administrația americană și compania care dezvoltă modelul Claude.
Două procese distincte, două direcții juridice diferite
Hotărârea pronunțată la Washington se referă exclusiv la măsura adoptată de Departamentul Apărării. Ea nu influențează un alt proces, desfășurat separat în Districtul de Nord al Californiei.
În acel dosar, judecătoarea Rita Lin a respins, luna trecută, încercarea administrației Trump de a exclude Anthropic de la toate contractele federale. Prin urmare, compania se confruntă cu două litigii paralele, ale căror rezultate au fost până acum diferite.
Pentagonul își apără decizia, Anthropic ia în calcul noi apeluri
Emil Michael, directorul tehnologic al Pentagonului și unul dintre principalii susținători ai măsurilor împotriva Anthropic, a salutat public hotărârea instanței.
Acesta a afirmat că argumentele companiei au fost respinse și că desemnarea Anthropic drept risc pentru baza industrială de apărare oferă o mai mare siguranță militarilor și sistemului de comandă.
La rândul său, Anthropic a transmis că nu este de acord cu verdictul, dar a lăsat deschisă posibilitatea continuării demersurilor judiciare. Compania a invocat hotărârea favorabilă pronunțată în California și a precizat că analizează toate opțiunile, inclusiv solicitarea unei noi examinări a cazului.
Judecătorii majoritari au invocat restricțiile impuse de Anthropic asupra modelului Claude
Avizul majoritar a fost redactat de judecătorul Gregory Katsas și susținut de judecătoarea Naomi Rao, ambii numiți de Donald Trump.
Cei doi au considerat că administrația a avut suficiente argumente pentru a concluziona că integrarea în continuare a modelului Claude în sistemele informatice ale Departamentului Apărării, fie direct, fie prin intermediul contractorilor, poate reprezenta un risc pentru securitatea națională.
Judecătorii au pus accent pe faptul că Anthropic introduce în model restricții menite să împiedice executarea anumitor sarcini. În opinia majoritară, aceste limitări au împiedicat în mai multe rânduri modelul să răspundă unor solicitări formulate de utilizatori guvernamentali.
Opinia separată: legea nu vizează o companie americană preocupată de siguranța AI
Judecătoarea Karen Henderson, numită de fostul președinte George H.W. Bush, a avut o opinie diferită și a votat împotriva deciziei majoritare.
Ea a susținut că legislația utilizată pentru desemnarea Anthropic drept risc — Federal Acquisition Supply Chain Security Act, adoptată în 2018 — a fost creată pentru a preveni sabotajul unor puteri străine ostile.
În opinia sa, această lege nu ar trebui aplicată unei companii americane care introduce în propriile produse mecanisme de siguranță și reguli etice cunoscute public.
Anthropic poate cere rejudecarea de către întregul tribunal
Experții juridici consideră că firma are două căi principale de atac. Anthropic poate solicita intervenția Curții Supreme a Statelor Unite sau poate cere ca dosarul să fie analizat de un complet extins al Curții de Apel pentru Districtul Columbia.
Ambele variante sunt însă incerte. Curtea Supremă nu este obligată să accepte un caz, iar astfel de solicitări sunt aprobate doar într-un număr redus de situații. La rândul său, rejudecarea de către întregul complet al Curții de Apel este o procedură discreționară și nu este acordată în mod frecvent.
Componența întregii Curți de Apel ar putea schimba rezultatul
Spre deosebire de completul care a pronunțat decizia — format din doi judecători numiți de Donald Trump și unul numit de George H.W. Bush — întregul tribunal federal are o componență mai diversă, cu judecători numiți de președinți republicani și democrați.
Această structură ar putea face ca o eventuală rejudecare să fie mai puțin previzibilă. Unii specialiști consideră că judecătorii ar putea analiza mai atent limitele puterii executive atunci când administrația invocă motive de securitate națională.
Totuși, apărarea bazată pe securitatea națională oferă executivului o marjă largă de apreciere, iar instanțele sunt adesea prudente atunci când sunt chemate să conteste decizii ale Pentagonului în acest domeniu.
Un dosar cu miză majoră pentru industria AI și securitatea națională
Cazul Anthropic depășește disputa dintre o companie de tehnologie și Departamentul Apărării. El poate stabili cât de mult control pot exercita furnizorii de inteligență artificială asupra utilizării produselor lor de către guvern și în ce măsură administrația poate interzice aceste tehnologii în numele securității naționale.
Analiștii consideră că, dacă va primi dreptul de a contesta decizia în fața unui complet extins, Anthropic ar putea avea șanse reale să obțină un rezultat diferit. O eventuală sesizare a Curții Supreme ar putea amplifica și mai mult importanța cazului.
Pentru moment, însă, compania nu are garantat dreptul la o nouă etapă de judecată, iar interdicția Pentagonului rămâne în vigoare.
Actualitate
Italia comandă două distrugătoare DDX pentru apărarea împotriva rachetelor hipersonice
Contract de 3,7 miliarde de euro pentru Marina Italiană
Organizația Europeană pentru Cooperare în Domeniul Armamentului (OCCAR) a atribuit un contract în valoare de 3,7 miliarde de euro pentru construirea a două distrugătoare DDX destinate Marinei Italiene.
Acordul a fost încheiat cu Orizzonte Sistemi Navali (OSN), companie mixtă controlată de producătorul naval Fincantieri și grupul de tehnologie și apărare Leonardo. Aproximativ 1,3 miliarde de euro din valoarea totală a contractului reprezintă opțiuni.
Fincantieri și Leonardo își împart responsabilitățile
În următoarele săptămâni, OSN urmează să semneze contracte de subcontractare cu cele două companii italiene. Fincantieri va primi comenzi estimate la 1,8 miliarde de euro, în timp ce valoarea contractelor atribuite companiei Leonardo este evaluată la aproximativ 1,7 miliarde de euro.
Fincantieri va răspunde de proiectarea și construcția celor două nave, iar Leonardo va contribui la dezvoltarea sistemului de luptă.
Potrivit producătorilor, programul DDX va aduce o schimbare majoră în profilul operațional al Marinei Italiene, atât prin caracteristicile platformei navale, cât și prin nivelul de integrare al sistemelor de luptă.
Navele vor înlocui distrugătoarele din clasa Horizon
Cele două distrugătoare sunt programate să fie livrate în 2033 și 2035. Calendarul reprezintă o întârziere față de planurile inițiale ale Romei. În momentul în care Italia a prezentat programul noilor nave, în 2020, primele livrări erau anticipate pentru anul 2028.
Contractul pentru construcție ar fi trebuit să fie semnat în 2023, în funcție de disponibilitatea finanțării. Definirea cerințelor operaționale și identificarea resurselor financiare ar fi provocat însă întârzieri semnificative, proiectul fiind amânat cu aproximativ trei ani.
Noile nave vor înlocui distrugătoarele italiene din clasa Horizon și vor deveni unele dintre cele mai importante platforme de apărare aeriană și antirachetă ale flotei.
Distrugătoare de 180 de metri, cu rază de acțiune de peste 4.000 de mile
Fiecare distrugător DDX va avea o lungime de 180 de metri și o deplasare de aproximativ 13.500 de tone. Navele vor putea parcurge peste 4.000 de mile nautice fără realimentare.
Platformele vor fi echipate cu un sistem integrat de comandă, control, comunicații, calculatoare și informații, denumit SADOC 5 C5I. La bord vor fi instalate și un radar digital AESA în banda S, precum și sisteme de armament dezvoltate de compania europeană MBDA.
Scut naval împotriva amenințărilor aeriene și hipersonice
Principalul obiectiv al programului este asigurarea unei capacități avansate de apărare aeriană și antirachetă. Sistemele instalate pe distrugătoare vor fi concepute pentru detectarea și combaterea rachetelor convenționale, balistice și hipersonice.
Prin integrarea radarului AESA, a sistemului de comandă SADOC și a armamentului MBDA, navele vor putea proteja atât propria platformă, cât și alte unități navale aflate în aceeași formație.
Programul este prezentat drept un salt tehnologic major pentru Marina Italiană, într-un context în care amenințările aeriene și cu rachete devin tot mai complexe și mai greu de contracarat.
Fincantieri își extinde portofoliul de comenzi
Fincantieri anunțase anterior că se așteaptă la contracte noi în valoare de aproximativ 5 miliarde de euro pe termen scurt, iar proiectul DDX se numără printre principalele acorduri incluse în această estimare.
Compania urma să contracteze, în perioada următoare, și două unități navale în cadrul programului italian Joint Maritime Mission System, cunoscut sub denumirea J3MS.
Strategia Fincantieri vizează, în același timp, extinderea activității pe piețele externe. Producătorul italian intenționează să încheie contracte importante cu mai multe marine militare străine pentru furnizarea de nave de suprafață, inclusiv fregate FREMM, dar și pentru servicii destinate unor clienți din Orientul Mijlociu și din alte regiuni strategice.
Un nou sistem de război electronic pentru protecția flotei
Compania italiană ELT Group va dota distrugătoarele DDX cu un sistem de război electronic de nouă generație.
Soluția este destinată să îmbunătățească protecția navelor și a întregii formații navale în scenarii operaționale caracterizate de amenințări multiple, desfășurate simultan în domeniile maritim, aerian, terestru, spațial și cibernetic.
Prin combinația dintre apărarea antirachetă, radarul avansat, sistemele de comandă și războiul electronic, cele două distrugătoare vor reprezenta un element central al viitoarei arhitecturi de apărare a Marinei Italiene.
Actualitate
Siria vrea să elimine toate bazele militare străine de pe teritoriul său
Al-Sharaa: „Suveranitatea deplină” este obiectivul Damascului
Siria urmărește să nu mai găzduiască baze militare străine, a declarat președintele Ahmad al-Sharaa în cadrul unui eveniment organizat de Atlantic Council. Liderul de la Damasc a susținut că retragerea prezenței militare externe ar permite statului sirian să își exercite „suveranitatea completă și neîngrădită”.
Declarația vine în contextul reorganizării relațiilor militare ale Siriei cu Rusia și Turcia, două state care au menținut, în perioada regimului Assad, o prezență militară semnificativă pe teritoriul sirian.
Rusia și-a redus drastic infrastructura militară
Potrivit lui Ahmad al-Sharaa, Rusia opera înainte de schimbarea regimului de la Damasc aproximativ 170 de baze militare în Siria. După înlăturarea regimului Assad, numărul acestora s-a redus la doar două.
„Avea în jur de 170 de baze militare, iar acum au mai rămas doar două”, a declarat președintele sirian.
Cele două instalații rusești — baza aeriană Hmeimim și baza navală de la Tartus — nu ar mai urma să fie utilizate ca puncte de sprijin pentru operațiuni militare externe. În urma unor negocieri îndelungate, Damascul și Moscova au convenit transformarea lor în centre destinate pregătirii armatei siriene.
În luna august, cele două țări au semnat un memorandum de înțelegere prin care bazele urmau să fie transformate în „centre comune de instruire și calificare”.
Prezența turcă, reevaluată de autoritățile de la Damasc
Siria a început, de asemenea, să reducă numărul bazelor militare deținute de Turcia, a mai afirmat Ahmad al-Sharaa. Președintele nu a precizat însă câte instalații turcești existau inițial și câte mai sunt active în prezent.
În timpul regimului Assad, Turcia avea trupe și posturi de observare în nordul și nord-vestul Siriei. Prezența militară turcă fusese justificată prin necesitatea protejării frontierei și combaterii infiltrării unor grupări teroriste și miliții înarmate.
Damasc cere un cadru legal pentru bazele rămase
Ahmad al-Sharaa a subliniat că bazele turcești nu au fost autorizate anterior de parlamentul sirian. În acest context, autoritățile de la Damasc analizează posibilitatea acordării unui statut juridic instalațiilor turcești care ar urma să rămână pe teritoriul țării.
„Orice prezență străină trebuie să se bazeze pe aprobarea Adunării Poporului și să aibă un statut legal”, a explicat liderul sirian.
Declarația indică intenția noii conduceri de a supune orice formă de prezență militară externă controlului instituțiilor siriene și de a elimina situațiile considerate nelegale de autoritățile de la Damasc.
Siria vizează relații diplomatice, nu alianțe militare
Președintele sirian a afirmat că țara sa nu va mai avea, într-un viitor apropiat, nevoie de trupe străine sau de baze militare aparținând altor state.
În locul sprijinului militar extern, Damascoul urmărește dezvoltarea unor relații bazate pe diplomație, respect reciproc și cooperare cu statele vecine și cu partenerii internaționali ai Siriei.
Obiectivul anunțat de Ahmad al-Sharaa este transformarea teritoriului sirian într-un spațiu aflat exclusiv sub autoritatea statului, fără baze străine capabile să susțină operațiuni militare împotriva altor țări.
-
Exclusivacum 3 zileCumetrie mare între adjunctul șefului I.P.J. Prahova și DGA Prahova: rețeaua de relații care sfidează incompatibilitatea
-
Exclusivacum 4 zileÎncă o investigație Incisiv de Prahova, confirmată oficial: Alexandri Nicolae, zis „Nae Comisionaru’”, intră în sfera penalului – comisie de apel ilegală și plângeri penale pe numele lui (DOCUMENTE)
-
Exclusivacum 4 zileALARMĂ ROȘIE LA INDUSTRIA DE APĂRARE – Triada de la MEDAT sfidează CSAT, Consiliul Legislativ și bunul‑simț (Documente)
-
Exclusivacum 4 zileIPJ Prahova: „comartimente”, șefi clonați și filiera Buzău cu nota 4 la volanul Rutierului (DOCUMENTE)
-
Uncategorizedacum 2 zileFEUDA PENALĂ A LUI „NAE COMISIONARU” de la T.C.E. Ploiesti: angajări de fini, fișe de post trucate și bani publici la dispoziția nașului
-
Uncategorizedacum 2 zileALARMĂ MAXIMĂ! TRIADA DE LA MEDAT ȘI OMUL CU PIXUL DE AUR – joc mortal cu Constituția și securitatea națională
-
Exclusivacum 4 zileRepublica T.C.E. Ploiesti se repliază: cum încearcă Slănicenceanca să salveze „nepotul” lui Alexandri Nicolae, zis „Nae Comisionaru’”, fără permis și fără meserie
-
Exclusivacum 2 zileIPJ Prahova își pansează „comartimentul”, dar lasă dispeceratele-fantomă să bântuie. Și mai naște niște secții rurale clonă



