Deși teatrul oferit de către alegerile prezidențiale din SUA se încheie, repede, prin declararea unui învingător, iată că în acest ciclu electoral avem un episod doi al spectacolului politic. Exact pe 5 Ianuarie, în statul Georgia, au loc două alegeri legislative siameze. Acolo, alegerile din Noiembrie anul trecut nu au decis câștigătorii a două locuri din senatul american.

Sunt cele două locuri care, câstigate sau pierdute de către unul dintre cele doua partide, republican sau democrat, vor arăta lumii cum va arăta politica noii administrații Biden. Astăzi când vorbim, alegerile de anul trecut au dat o paritate perfectă în Senatul SUA, fiecare partid având un număr egal de locuri. Dacă Senatul va fi câștigat de către democrați, viitorul președinte Joe Biden va avea libertatea totală de a își impune agenda prezindențială. Și în acel moment Donald Trump este a doua oară înfrânt, partidul republican trumpist fiind obligat să se retragă în analele istoriei. Dacă, însă, republicanii căștigă cele două locuri aflate în joc, trumpismul mai primește o gură de oxigen și șansa a încă patru ani de luptă, președintele perdant Trump pedalând voios pentru o nouă candidatură la Casa Albă. Iar administrația Biden va avea o lungă bătălie de dus pentru schimbarea de politici interne, dar mai ales proiectelor externe ale SUA.

Ca atare, aceste alegeri parțiale din Georgia sunt extrem de importante, nu numai pentru SUA dar și pentru întreaga comunitate internațională. De obicei, un presedinte american are cel puțin doi ani de liniște pâna la noile alegeri de mijloc de mandat, perioadă care îi permite să recalibreze prioritățile politice ale Casei Albe. De data aceasta pentru președintele ales Joe Biden, alegerile care să îi definească locul în istoria SUA au loc înainte de a intra în funcție. O provocare imensă, mai ales în conditiile unei totale deficiențe democratice și de dialog intern, cauzate de către actiunile lui Donald Trump. Furios că a pierdut, acesta a pus la punct un sistem de spectacole grotești, în care, indivizi care trăiesc doar din scandal și se hrănesc doar din minciuna provocatoare de titluri de o șchioapă în presa tabloidă, de tip Giulianni, Powell, Flynn, au creat o cultură a conspiratiei absolute. Această cultură care a penetrat în mediul social serios provoacă deja unde de șoc unei societăți americane fragilizate de criza pandemică și de numărul tot mai mare de morți datorat acesteia. Pe fundalul eșecului monumental al politicilor trumpiene la adresa pandemiei SARS COV2, tocmai aceste alegeri devin cheia eliberării Casei Albe de spectrul trumpismului nationalist, războinic, arogant și lipsit de sens istoric. Exact aceste doua alegeri din Georgia, un stat american complicat din punct de vedere electoral reprezintă miza deceniului care urmează. Democrații din Georgia, Jon Ossoff, cât și Raphael Warnock trebuie să câștige marți pentru a oferi un senat egal împărțit 50 la 50. Vicepreședintele Kamala Harris, în calitate de președinte al Senatului, va oferi votul de aur necesar pentru a determina controlul acestei camere.

Constituirea congresului american modelează orice administrație, dar poate cu atât mai mult pentru Joe Biden, care a petrecut 36 de ani în Senat, plus opt ca vicepreședinte al lui Obama, fiind legătura intrinsecă a acestuia cu congresul dominat de republicani. În timpul campaniei sale prezidențiale tocmai acest CV l-a prezentat ca argument suprem în favoarea alegerii sale, prezentându-se ca un modelator de consens promitând ca președinția sa va fi total diferită și de a lui Obama și de cea a lui Trump. O președinție mai puțin prezidențială, care să respecte și să protejeze puterile legislative ale Congresului, unele dintre ele deja erodate, în ultimile decenii, de o serie de președinți ambițiosi, pare o formula câștigătoare pentru democrați, dar nu se încadrează cu agenda de viitor extrem de fermă a vicepreședintelui Kamal Harris. Aceasta, tocmai prin utilizarea privilegiilor executive pe care le va avea, dorește să promoveze rapid și fără prea multe discuții, agenda sa progresită de reforme economice, sociale și rasiale.

Deci în Georgia se va decide care partid controlează Senatul și, astfel, cât de departe poate ajunge noul președinte care se va instala pe 20 Ianuarie, în materie legislativă cu privire la chestiuni precum pandemia, asigurările naționale de sănătate, impozitele plătite de cei bogați, resursele energetice sau politicile de mediu. Acestea sunt priorități interne fundamentale care vor reprezenta și pilonii politicii externe americane pentru următorii patru ani. Dacă nu cumva vorbim de opt ani, luând în considerare faptul că portofoliul de responsabilități al vicepreședintelui Kamala Harris va fi cel mai dezvoltat din istoria prezidențială americană. Joe Biden de altfel a fost foarte clar în a anunța că, la nivel politic și de responsabilități, SUA vor avea practic doi președinți în funcție, Kamala Harris primind enorm de multe puteri, tocmai pentru a o pregăti pentru momentul (nedorit de nimeni, dar posibil) de tranziție neașteptată a puterii executive între cei doi locatari de la Casa Albă.

De aceea, Kamala Harris este obligată să învețe, din mers, întregul mecanism al puterii executive americane. Indiferend dacă Joe Biden va avea puterea să își termine mandatul sau viața îl va obliga să predea puterea, aceste alegeri din Georgia îl obligă să își demonstreze experiența sa de decenii în cadrul senatului american și capacitatea sa de a produce o noua surpriză prin aducerea în tabăra democrațiilor a celor doua locuri din Georgia. Pentru orice strategie politică realistă avand pe Kamala Harris ca punct central, o majoritate democrată în Senat ar permite o imediată integrare a strategiilor democrate pe cel puțin 10 ani de acum inainte. Pentru întreaga elită americană este clar că alegerile din Georgia vor ajuta la stabilizarea procesului politic intern american, permanent amenințat de dramoleta jucată de către Donald Trump.

Cu siguranță, chiar și un Senat democrat nu îi poate oferi lui Biden tot ceea ce vrea. Regulile senatului impun linia celor 60 de voturi pentru a fi operate schimbări în legislația americană majoră. Deocamdată, nu sunt destui democrați aleși dispuși să schimbe această regulă. Căci are prezidențializa mult prea mult republica americană, în detrimental puterilor legislative ale Congresului. Deci, indiferent de rezultatele alegerilor din Georgia, Biden va trebui să-i cucerească și pe republicanii din senat, dintre care tocmai un grup de trumpiști fundamentaliști deja dorește să îi conteste, pe 6 Ianuarie, tocmai alegerea sa ca președinte. Fără a avea vre-o fărâmă de șansă avand în vedere desenul constituțional al SUA, acest model politic de a țipa tot timpul, de a acuza și de a face zgomot pentru a fi băgat în seama, produce deja destul discomfort viitoarei administrații pentru ca președintele Biden să nu vadă pericolul rasist, nationalist și etnocentrist al jocului post electoral al lui Trump și bazei sale electorale.

Pe de altă parte un senat democrat oferă o cale mai ușoară pentru candidații lui Biden către posturi cheie, în special în sistemul judiciar federal sau cel diplomatic (distrus complet și alienat de către trumpistul fundamentalist cel mai activ care a fost Pompeo, alături de ambasadorii politici ai clanului Trump numiți contra unor finanțări generoase, care au decimat relațiile externe tradiționale ale SUA cu diversele puteri aliate sau conglomerate continentale) și ar oferi democraților controlul asupra comitetelor critice din cadrul sistemului legislativ. Fără un astfel de control, ne putem trezi cu tot felul de asimilați ai clanului Trump, de tipul amabasadorilor SUA din diverse capitale europene precum Praga, Berlin sau București, că rămân la post, continuând politicile trumpiste anti europene sau cele de îmbogățire personală, pe care le-au promovat sub președinția Trump. Un senat condus de republicanul McConnell cu siguranță ar nega lui Joe Biden victorii legislative majore, așa cum a făcut-o târziu în mandatul președintelui Barack Obama, prin menținerea agendei sale personale, deseori bizare și fără fundament în realitatea americană de zi cu zi, chiar cu riscul de a permite supraviețuirea trumpismului și propagandei naționaliste și rasiste.

Echipa lui Joe Biden este foarte conștientă de aceasta miză. Președintele ales se va deplasa luni la Atlanta, în preziua alegerilor, pentru a face campanie cu Ossoff și Warnock. Eforturile echipei Biden sunt simetrice celor ale echipei Trump, care își dorește la fel de mult menținerea Senatului în tabăra republican trumpistă. Căci, așa cum mai toți analiștii serioși au observat, partidul republican din SUA este astăzi partidul trumpist, elementele conservatorismului care au făcut altă dată mândria republicii fiind eliminate, unul după altul, în favoarea unor indivizi sau individe cu pregătire intelectuală minoră sau de loc de tipul fiilor decolorați de privilegii Eric, Donald Jr sau Lara Trump, alături desigur de port drapelul kushenrian în față, tocmai pentru a nu fi acuzați, pe lângă păcatul originar al rasismului și de antisemitism. Este foarte clar tuturor că tribul Trump nu are de gând să lase partidul republican din mână, obligând votanții săi să alunece spre un nationalism rasist și perfect unghiular care sădește semințele viitoarelor corecții violente ale tensiunilor sociale pe care aceștia le provoacă conștient și fără nici o urmă de morală.

În acelasi timp cu alunecarea partidului republican spre un bizar model etniocentric și religios, dual prin ura pe care o promovează și prin revanșa atipică pe care o promite, la democrați lucrurile nu sunt nici pe departe ușoare. Administrația Joe Biden va avea nevoie de abilități superioare de negociere pentru a naviga printre cererile extreme ale flancului stâng al propriului său partid. În timp ce progresiștii spun că și-au redus așteptările cu privire la ceea ce este posibil – chiar și sub un Senat democrat – încă intenționează să-l împingă pe Biden spre o agendă spectaculoasă și foarte apropiată unui socialism de tip european, tipic anilor 70 din secolului trecut. O provocare nu numai ideologică pentru echipa Biden dar și pragmatic legislativă, avand în vedere că Nancy Pelosi este și ea la ultimul său mandat de leader al Camerei Reprezentanților, fiind slăbită politic de pierderile suferite de către democrați la ultimile alegeri.

Democrații progresiștii îl vor împinge pe Biden să folosească din plin autoritatea executivă a funcției sale pentru a izola opoziția republicană din Congres, exact ceea ce acesta a promis să nu facă. Democrații de stânga au și dat doua exemple, pe care Biden le-a identificat și el în mod public: încetarea noilor foraje pe pământuri federale și creșterea salariului minim pentru contractanții federali la 15 USD pe oră, chiar dacă Congresul nu va stabili acest nivel în întreaga economie americană. O altă prioritate progresistă, anularea datoriilor studenților în cadrul programelor federale de împrumut se poate face doar prin ordin executiv, deoarece nu există nici un fel de suport real legislativ în nici una dintre cele doua camera ale Congresului.

Ca atare ambele partide și principalii actori ai dramei politice americane, că este perdantul alegerilor și bizarul non politician Trump sau viitorul președinte Biden, toți doresc să câștige în Georgia. Nimeni însă nu vede venind, ca pe aripile vântului, adevărata forță politică a următoarelor decenii. Prezența ei va mătura jocurile paranoid-falsificatoare ale unui Trump sau clasicul șah al lui Biden. Căci indiferend de unde privești, așteptările societății americane și ale cetățeanului de rând sunt atat de multe și atât de imediate încăt vechile mecanisme de putere de la Washington nu mai răspund cu eficiență și/sau viteza necesară. Maximaliști sau minimaliști, toți încep să înțeleagă că destinul SUA se află la răscruce. Depinde de soluțiile găsite în interior pentru a răspunde zgomotului din ce în ce mai puternic din exterior.

H.D. Hartmann