Actualitate
Povestea macaragiului care contribuie la o Românie modernă: „Pasiunea te face să progresezi, nu o diplomă pe care o ții în vitrină” (INTERVIU)
„CU GÂNDUL LA ROMÂNIA” vă prezintă, în fiecare zi, oameni remarcabili care au cunoscut excelența în diferite domenii precum educație, cercetare, cinematografie, teatru, muzică, afaceri, informatică, administrație sau sport.
„CU GÂNDUL LA ROMÂNIA” se dorește a fi, cotidian, o întâlnire motivantă cu adevărate personalități ale țării. În cuprinsul acestei rubrici cu totul speciale veți face cunoștință cu oameni pentru care locul întâi al unui podium – fie el și metaforic – se transformă, de fiecare dată, într-o realitate palpabilă. Oameni pentru care un microscop devine o a doua natură, iar camera de luat vederi o prelungire, firească, a gândului și a sufletului.
„CU GÂNDUL LA ROMÂNIA” nu este doar un laitmotiv jurnalistic, ci o întreagă lume adusă mai aproape și descifrată sub ochii cititorului, o ”scenă” unde ”actorii” își prezintă realizările extraordinare. În același timp, ei și sunt oamenii deciși să își îndeplinească visele și să își transforme propriile speranțe în certitudini, oamenii care impresionează, de altfel, și dincolo de granițele României.
Povestea macaragiului Marian Marcu. La Podul de la Brăila se lucrează 24 de ore din 24:”De când s-au început pilonii nu se stă deloc, macaraua este regina șantierului”, explică macaragiul, Marian Marcu.
Seara, după o îndelungată muncă pe șantier, Marian Marcu, președintele Asociației Macaragiilor Români, acompaniat de colegul său Radu Satala, își termină programul de lucru, nu înainte de a preda ștafeta celorlalți colegi macaragii care vor continua să lucreze la Podul suspendat de la Brăila.
Ei sunt oamenii care ating acele înalțimi și stârnesc multora admirație, prețuire, dar și teamă. La peste 200 de metri Marian Marcu șicolegii săi macaragii sunt o dovadă de curaj și responsabilitate în vârful celui mai mare proiect de infrastructură din România ultimilor trei decenii și al treilea din Europa.
Când am fost tineri, adolescenți, am trecut pe lângă șantiere și ne-am uitat la acea macara chiar dacă nu visam sădevenim macaragii. Dar ne-am gândit cu toții cum ar fi acolo sus, cum ne-ar sta. Uneori și adulții se mai gândesc la acest lucru când ne privesc aproape de nori și se întreabă: ”Oare cum trăiesc acești oameni?
Fiecare își pune un semn de întrebare. Majoritarea spun că nu s-ar urca așa de sus nici pentru 50.00 de euro, alții fac asta din pasiune”, explică Marian Marcu.
Noi când suntem acolo pe teren folosim patru ochi, nicidecum doi. Suntem cu ochii în toate părțile. Ne bazăm pe experiență și de la proiectla proiect noi învățăm. De la șantier la șantier e totul diferit. Noi învățăm până ieșim la pensie. E o meserie de viitor”, subliniază macaragiul Radu Satală.
În rândul macaragiilor predomină sentimentul de colegialitate, acompaniat desigur de un înalt profesionalism și simț al datoriei. Macaragiii sunt o breaslă mai puțin cunoscută publicului român. Vă propun să ne cunoaștem!Noi, macaragiii, ne ajutăm cu locuri de muncă, ne dăm sfaturi vis a vis de salarii și eu, precum și alți colegi facem voluntariat în cadrul asociației. Personal am fost implicat în câteva acte de caritate și în școlile profesionale pentru elevii începători (de la Liceul Petru Poni din Capitală), unde am încercat să colaborăm cu o școală de macaragii din București, care are peste 25 de ani de existență, fiind condusă în prezent de Elena Ududec, pentru a pregăti și oferi sprijin profesional tinerilor.
Presa a scris când am făcut un act de caritate la Casa Plină de lângă Teleorman unde am mers cucadouri, după ce anterior am strâns de la colegi diverite sume de bani menite să facem viața frumoasă unor copii. Au urmat apoi 10 evenimente. Nu ne-am oprit aici. Eo cursă lungă și pe macara și în afara ei.
Cum ați ajuns să lucrați la Podul de La Brăila?
Am fost recrutat de firma Astaldi și însărcinat să caut macaragii care au lucrat la înălțimi mari și care au un CV foate bun în spate pentru acest proiect de mare anvergură. Considerămcă este un proiect foarte frumos, o rampă de lansare pentru România, pentru toată lumea și suntembucuroși că și noi facem parte din el. Va rămâne în istorie nu știm cât de curând se va mai face un proiect așa de mare. Urmărim tot ce se întâmplă în domeniul construcțiilor. Până la urmă meseria noastră nu se rezumă doar la o macara, e un hobby, e o pasiune. Noi am găsit drumul acestei profesii. Te cheamă pasiunea. Noi am vrut să devenim macaragii. Dacă privim la rece de la fața locului, macaragiul este pionul principal, iar macaraua este regina șantierului.
Ce înseamnă să fii macaragiu. Ce prespune această meserie?
Meseria de macaragiu este de viitor și este bine plătită pe piața muncii la nivel internațional. Această meserie te responsabilizează foarte mult. Dacă nu accepți responsabilitatea nu ai ce să cauți acolo sus pentru că aceasta nu este o meserie frumoasă pentru orice om. În primul rând, trebuie să ai curaj și pasiune. La acestea două se adaugă responsabilitatea care este extrem de importantă.Am întâlnit multe generații de elevi care s-au înscris la școală și care la primele teste sau la primul tronson au cedat și au spus simplu ”Nea Mariane, nu-i de mine!”.
„Înainte de a intra în școală eu le recomand tuturor aspiranților să verifice dacă au rău de înălțime. Fiecare job are frumusețea și greutatea sa. În general macaragii provin 80% din meseriile de pe șantier. Pasiunea te face să progresezi, nu o diplomă pe care o ții în vitrină. Sunt mulți care nu profesează, iar aici nu mai putem vorbi de pasiune. Eu nu mă văd practicând altă meserie. Și la criza din 2008-2009, Europa a avut nevoie de macaragii. Spre exemplu, în Germania oferte au existat pentru noi. E o meserie care îți aduce mari satisfacții precum împlinirea pasiunii și stabilitatea financiară specifică unui trai decent, indiferent de mersul economiilor naționale. Domeniul construcțiilor rămâne în picioare în orice economie funcțională. Adică… de lucru va fi mai mereu în acest domeniu. Un job de macaragiu pornește de la 4.500 de lei în sus. Dincolo de bani, și pe noi macaragii această epidemie ne-a făcut să conștientizăm ce contează și anume familia. Noi deabia așteptăm să avem liber să mergem acasă la familie”, mărturisește acesta.
Care este atmosfera pe șantier la pod?
Toți macaragii sunt profesioniști la ambele maluri. Noi, colegii macaragii, am venit aiciîn septembrie. Pilonii erau la 20 de metri acum sunt la 165 de metri. Entuziasmați am fost de la început de când am aflat că macaralele sunt acum la 153 de metri și 167 de metri. Când am vorbit cu cei de la Astaldi am căutat să facem o echipă și eu mi-am pus în slujbă toată priceperea. Înainte să semnăm contractul am căutat toți macaragii care au lucrat la proiectele mari din România și din Germania, pe care îi cunoșteam din trecut și nu numai. M-am interesat printre colegii mei macaragii de cine a lucrat la înălțimi mari, ce realizări a avut și alte detalii specifice profesiei noastre. Am căutat toți macaragii care au lucrat la proiecte mariși au experiență cu diverse înalțimi. Toți au trecut printr-o preselecție.
La peste 200 de metri, Marian Marcu împreună cu colegii săi: Radu Satală, Iosif Luan Cojocaru, Talabă Daniel, George Predica, Adrian Mazilu, Marius Sima, Sergiu Florinel Garcia și alți macaragii, lucrează cu capul în nori și cu vârful picioarelor pe piscuri. Seriozitatea, responsabilitatea, pasiunea și curajul – ingredientele meseriei. Am căutat să aducem numai oameni pe care să ne bazăm. Vă spun că dintre toți cei șase, cinci am rămas, iar unul din cauza unor probleme familiale a trebuit să renunțe, dar era un profesionist desăvârșit. De toți ceilalți până la 12 s-a ocupat firma Astaldi.
„Nu puteam aduce un macaragiu care să nu fie experimentat la 100 de metri pentru un astfel de proiect, cum este Podul de la Brăila.Așteptăm și alte lucrări precum viaductele de la Brașov unde ne vom pune la bătaie experiența acumulată pe parcursul carierei noastre, în special la Podul suspendat de la Brăila. Seriozitatea, responsabilitatea, pasiunea și curajul,sunt combinația ideală și necesară. Trebuie să-ți placă și muncă, bineînțeles, și să înțelegi rolul tău în configurația șantierului.Dacă macaragiul se îmbolnăvește sau pățește ceva, până vine un alt macaragiu se blochează tot pe șantier. Macaragiul este pionul principal, iar macaraua este regina șantierului, cum am mai zis. La Podul de la Brăila 10-12 ore suntem full option. Când se termină mașina de fier băgăm beton, terminăm betonul, băgăm fier, apoi mai stăm că a venit o altă mașină de beton și tot așa. Deci, de 24 de ore din 24 decând s-au început pilonii nu se stă deloc. Noi acum chiar dacă am plecat acasă ne iau locul alți colegi. Și mâine lucrăm tot așa în schimburi. Calmitatea este cea care te ține în frâu în această meserie. Sunt unii macaragii care după trei zile pe șantier clachează și pleacă, spune Marian.
Noi suntem bucuroși că am ajuns la 170 de metri și suntem siguri că putem ducem totul la bun sfârșit. Noi ne încurajăm unii pe alții, continuăm să împărtășim unul din experiența celuilalt. Acum ceilalți colegi care ne-au schimbat pe noi lucrează. Să sperăm ca realizarea acestui complex proiect de infrastructură de la Brăila le va aduce o binemeritată experiență pe care să o pună și în slujba altor proiecte CNAIR, contribuind la cimentarea unei bresle care face cinste românilor.
Marian Marcu este unul dintre macaragii care și-a pus amprenta în acest domeniu.Asociația Macaragiilor Români e o organizație energică, care servește drept instrument de profesionalizare a breslei macaragiilor și de reprezentare publică a intereselor profesionale ale membrilor.
Podul Brăila – Lungimea totală a podului suspendat peste Dunăre este de 1.974,30 metri, iar deschiderea centrală este de 1.120 metri. Cele două turnuri, câte unul pe fiecare mal, vor avea o înălțime de 192,64 metri, devenind, astfel, cele mai înalte construcții din România.
Mariana Ioniţă, directorul general al CNAIR sublinia că:”finalizarea acestui amplu proiect de infrastructură va deschide României o nouă perspectivă de reală dezvoltare, atât în regiune cât și la nivel internațional
Actualitate
Paradoxul Ankarei: Turcia și NATO, între pragmatism strategic și tensiuni nerezolvate
În pragul summitului NATO de la Ankara, relația dintre Turcia și aliații săi transatlantici traversează o perioadă de redefinire profundă. Deși conflictele recente și noile priorități de securitate au sudat legăturile dintre Ankara și blocul nord-atlantic, în special în sectorul industriei de apărare, punctele de presiune rămân active sub suprafața unei cooperări aparent consolidate. Experții subliniază că poziția Turciei în cadrul Alianței este astăzi mai solidă decât în ultimii ani, Ankara fiind văzută ca un pion central în securizarea Flancului Sudic, gestionarea Mării Negre și controlul crizelor din vecinătatea extinsă.
Ambiții regionale versus excluderea europeană
În ciuda importanței sale strategice, Ankara simte că Europa nu depune suficiente eforturi pentru a o integra în noile arhitecturi de apărare ale continentului. Oficialii turci critică dur ceea ce ei numesc o „abordare lipsită de viziune” din partea liderilor europeni, argumentând că excluderea capacităților industriale masive ale Turciei din inițiativele de apărare ale UE este o eroare strategică. Pe de altă parte, dorința Turciei de a rămâne o putere regională autonomă creează fricțiuni: Ankara refuză să își subordoneze prioritățile geopolitice agendei Washingtonului sau Bruxelles-ului, mai ales atunci când acestea intră în conflict cu interesele sale în Mediterana de Est sau în Orientul Mijlociu.
Puterea militară: De la dronele TB3 la dominația în Marea Neagră
Contribuția Turciei la misiunile NATO rămâne, însă, incontestabilă. De la sprijinul defensiv aerian primit în timpul tensiunilor cu Iranul, până la participarea masivă la exercițiul „Steadfast Defender” cu peste 2.000 de trupe și portavionul TCG Anadolu, Ankara demonstrează o forță militară de elită. Un moment istoric a fost marcat de prima utilizare operațională a dronelor înarmate de tip TB3 de pe o navă de luptă, o inovație pur turcească. Mai mult, rolul Ankarei în conflictul din Ucraina — prin blocarea navelor rusești în Marea Neagră și furnizarea de drone Bayraktar — a devenit un pilon esențial în strategia de descurajare a agresiunii ruse.
F-35 și KAAN: Nodul gordian al relațiilor cu SUA
Cea mai sensibilă problemă rămâne însă relația cu Statele Unite, marcată de excluderea Turciei din programul F-35 în 2019, după achiziția sistemelor rusești S-400. Deși există semnale privind o posibilă deblocare a livrărilor de motoare General Electric F110 pentru viitorul avion de luptă autohton, KAAN, situația avionului F-35 rămâne blocată politic. Pentru Ankara, prioritatea s-a mutat acum pe dezvoltarea propriilor tehnologii de generația a cincea, încercând să transforme o sancțiune într-un motor pentru independența industrială. Summitul de la Ankara va fi testul suprem: dacă aliații vor integra Turcia în planificarea pe termen lung, influența acesteia va deveni de neclintit; dacă nu, pragmatismul tranzacțional va continua să definească acest parteneriat complicat.
Actualitate
O nouă eră în războiul asistat de algoritmi: cum a devenit Maven Smart System „motorul” campaniei aeriene împotriva Iranului
Planificatorii Pentagonului și statele majore americane au folosit într‑un mod fără precedent inteligența artificială în timpul celor 38 de zile de război aerian împotriva Iranului, arată date nou publicate despre modul în care a fost utilizat Maven Smart System (MSS), suita de AI a Departamentului Apărării.
13.000 de ținte în 38 de zile: foamea de AI pe câmpul de luptă
„Operațiunea Epic Fury a folosit Maven Smart System al Palantir pentru a executa misiuni de lovire în întregul spațiu de luptă, 13.000 de ținte în 38 de zile”, a declarat Cameron Stanley, Chief Digital & AI Officer (CDAO) al Pentagonului, la conferința SCSP AI+Expo.
Militarii, spune el, au arătat „o poftă nesățioasă” pentru astfel de instrumente: „[Instrumentele de AI] ne permit să luăm toate aceste date, să le sintetizăm și să luăm decizii mai bune, mai rapide, pe câmpul de luptă.”
MSS este o suită de instrumente de inteligență artificială derivată din experimentul inițial Project Maven, evoluată într‑un instrument multifuncțional de planificare militară dezvoltat de Palantir. (O ramură separată a Maven este operată de Agenția Națională de Informații Geospațiale.)
Explozie de utilizare: miliarde de „tokens” pe zi
În timpul Epic Fury, folosirea MSS a crescut abrupt, atât în sfera clasificată, cât și în cea neclasificată, au explicat oficialii.
– Utilizarea neclasificată a crescut cu 38% de la o lună la alta.
– Utilizarea clasificată a urcat cu 89%.
– Măsurată în „tokens” – operațiunile matematice de bază care stau la baza AI generative – vârful zilnic de consum a explodat cu 4.425%.
La un moment dat, a precizat un purtător de cuvânt al Pentagonului, utilizarea zilnică a ajuns la aproximativ 20 de miliarde de tokens.
Prin comparație, într‑un context civil, o singură interacțiune cu un chatbot poate consuma câteva sute de tokens, iar un „power user” care folosește AI intensiv, de exemplu pentru programare, poate ajunge la circa un sfert de milion de tokens pe zi.
„De la începuturile sale modeste, ca o mică echipă transfuncțională de circa 45 de oameni în Pentagon, [Maven] a explodat și a devenit cea mai bună capabilitate de comandă și control (C2) asistată de AI de pe planetă”, a spus Stanley.
De la identificarea teroriștilor la „vederea în direct” a câmpului de luptă
Ce produce, concret, această activitate intensă? Pentagonul a refuzat să ofere exemple specifice din conflictul cu Iranul, însă descrie funcționalități care amintesc, la versiuni militare, de trusele de AI comerciale.
MSS include unelte „low‑code/no‑code” care permit personalului fără expertiză în programare să își construiască propriile aplicații sau chiar agenți AI semi‑autonomi, capabili să preia sarcini repetitive.
În același timp, sistemul execută funcții profund militare.
Nucleul Project Maven a fost, inițial, detectarea țintelor teroriste în ore interminabile de imagini video provenite de la drone. Treptat, suita s‑a extins către ceea ce Palantir descrie ca „o vedere sincronizată, în timp real, a spațiului de luptă”, care permite planificare și execuție de misiuni sincronizate, automatizează detectarea obiectelor și centralizează procesul de identificare și gestionare a țintelor.
Tehnologia analizează combinații complexe de imagini video, imagini satelitare și alte surse de informații extrem de tehnice, potrivit companiei și relatărilor publice. Maven Smart System poate, de asemenea, să filtreze biblioteci uriașe de rapoarte de informații și să genereze rezumate sau posibile opțiuni de acțiune viitoare, a mai explicat purtătorul de cuvânt al Pentagonului.
„Nu adversarul, ci capacitatea noastră”: lupta pentru putere de calcul
Toată această activitate consumă o cantitate tot mai mare de putere de calcul, avertizează Stanley.
„Cea mai mare teamă a mea, în acest moment, nu este adversarul”, a spus el la SCSP AI+Expo. „Cea mai mare teamă a mea este: putem ține pasul?”
„Vedem o creștere dramatică, nu doar în utilizarea sistemelor noastre, ci și în cantitatea de compute necesară”, a continuat el. „Departamentul analizează în prezent diverse modalități prin care putem crește capacitatea în fiecare domeniu, la fiecare nivel de clasificare, pentru a ne asigura că acea poftă nesățioasă este satisfăcută, de la cel mai tânăr operator până la cel mai înalt comandant.”
Costul vitezei: erori, victime colaterale și testarea algoritmilor
Accelerarea AI în război nu este lipsită de riscuri, recunoaște Stanley. Nu a discutat explicit pagubele colaterale în loviturile asupra Iranului, deși chiar prima zi a campaniei a ucis cel puțin 175 de persoane într‑o școală aflată lângă o bază a Gardienilor Revoluției, incident atribuit unor informații învechite. Astfel de tragedii, subliniază observatorii, au avut loc și înainte de era AI.
CDAO insistă însă că algoritmii sunt supuși unor programe riguroase de testare. Pe termen lung, Stanley susține că o echipă mixtă om‑mașină, în care fiecare îl verifică pe celălalt, ar putea reduce erorile și salva vieți.
„Deși ritmul s‑a accelerat, un lucru care mă preocupă profund în război este să minimizez greșelile, mai ales în ceea ce privește deciziile operaționale”, a spus el. „Și știm, din istoria noastră lungă, că oamenii, singuri, greșesc. Mașinile, singure, greșesc și ele. Ce încerc să implementez este cea mai bună echipă om‑mașină posibilă.”
„Folosești tehnologia pentru ceea ce face ea cel mai bine – procesare foarte rapidă a datelor – dar păstrezi întotdeauna omul care va analiza situația, va aplica arta operațională, contextul și intenția legală, pentru a reduce drastic erorile și a asigura superioritatea decizională pe câmpul de luptă”, a concluzionat Stanley.
Actualitate
O nouă dimensiune a recunoașterii pe câmpul de luptă: Teledyne FLIR Defense lansează sistemul Black Recon pentru vehicule blindate
Teledyne FLIR Defense a dezvăluit recent o inovație tehnologică de ultimă oră sub forma unei „microdrone” intitulate Black Recon. Conceput special pentru a fi integrat pe vehiculele terestre cu echipaj uman, acest sistem promite să ofere trupelor de la sol un avantaj tactic fără precedent, transformând fiecare vehicul într-un centru mobil de lansare și coordonare a dronelor.
Sistemul Black Recon este compus dintr-un lansator echipat cu trei aparate de zbor de dimensiuni reduse. Conform detaliilor tehnice oferite, dronele decolează în mod autonom, execută misiuni complexe de recunoaștere, supraveghere și achiziție a țintelor (RSTA), iar la finalul misiunii revin singure la lansator pentru andocare și reîncărcare automată.
Supraveghere persistentă la viteze de top: Performanțele tehnice care definesc noua microdronă
Deși cântărește mai puțin de 450 de grame, Black Recon impresionează prin capabilitățile sale de zbor. Microdrona poate atinge viteze de aproximativ 90 km/h și are o autonomie de zbor de până la o oră. Aceste specificații o fac ideală pentru monitorizarea rapidă a perimetrului în medii de luptă dinamice, unde informațiile în timp real sunt vitale pentru supraviețuirea echipajului.
Testele inițiale au fost deja efectuate cu succes în condiții climatice aspre, în Norvegia, pe parcursul iernii trecute. De asemenea, sistemul a fost evaluat în teren utilizând vehicule de tip Ford Raptor, demonstrându-și versatilitatea și capacitatea de integrare pe diverse platforme terestre.
Extinderea către piața globală: Contracte europene și perspective pentru forțele terestre americane
Impactul tehnologiei pe piața de apărare este deja vizibil. Dezvoltatorul a confirmat deja semnarea unor contracte cu doi clienți europeni, ale căror nume rămân confidențiale. Deși sistemul nu a fost încă prezentat oficial în demonstrații pentru Armata SUA, sunt așteptate teste oficiale cu forțele americane în cursul acestui an, interesul pentru soluții autonome de recunoaștere fiind la un nivel record.
Livrările pentru noul sistem sunt programate să înceapă în anul 2027. Totodată, producătorul și-a luat angajamentul de a dezvolta module suplimentare care vor extinde utilitatea sistemului. Viitoarele actualizări vor include sarcini utile letale și senzori specializați pentru detecția amenințărilor chimice, biologice, radiologice și nucleare (CBRN).
Siguranță sporită pentru operatori: Automatizarea ca pilon central al misiunilor de mare intensitate
Obiectivul principal al sistemului Black Recon este acela de a oferi comandanților o imagine clară și persistentă asupra câmpului de luptă, fără a expune militarii la riscuri inutile. Prin automatizarea completă a lansării, recuperării și reîncărcării, operatorii primesc acces rapid la informații tactice esențiale, menținând în același timp un ritm ridicat al operațiunilor.
Această soluție de ultimă generație subliniază tendința globală de a integra sistemele autonome în structura de bază a unităților de infanterie mecanizată, oferind o protecție sporită și o capacitate de reacție mult mai rapidă în fața amenințărilor imprevizibile.
-
Exclusivacum 4 zileGândacul‑șef cu salariu de „merit” – cum își unge pensia comisarul Sadicovici pe spinarea agenților sufocați în autospeciale fără aer condiționat – Grădinița de cadre – IPJ Prahova (XVIII)
-
Exclusivacum 3 zileInspectoratul de Protecție al Jmecherului, sezonul XIX: bețivi la volan, fini de „nași”, pozari cu vile și gândacul‑șef care încasează „merit” la A3 – Grădinița de cadre – IPJ Prahova (XIX)
-
Exclusivacum 2 zileHipodromul de Ploiești: „Tips & Tricks” despre cum să fugi mai repede de antidoping
-
Exclusivacum 2 zileGrădinița de cadre – IPJ Prahova (XX): când „instructorul de etică” are 0,25 la etilotest
-
Exclusivacum 2 zileIPJ Prahova si maneliadă la lege: cum dictează clanurile codul penal în centrul Ploieștiului
-
Exclusivacum 5 zileNu mai sunt oameni pentru funcții de conducere? Ba sunt! Nu mai sunt proști motivați! ANP, cu frânele rupte, dar cu Facebook-ul la maximum
-
Exclusivacum 5 zileRepublica „butoiului roșu”: Mafia deșeurilor de la Coca‑Cola Ploiești își face legea pe OLX
-
Exclusivacum 5 zileRepublica Fiduciei S.A. (Bin Go Solutions SRL) – Gunoaiele, miliardele și acționarii invizibili. Cum se spală bani la umbra legii împotriva spălării banilor



