Fănica Rarinca s-a născut și a copilărit în Comuna Barcea, Județul Galați și copilăria ei a fost una absolut obișnuită.  Cea mai mare parte a experienței sale profesionale este aceea de profesor. Din anul 2000 până în prezent activează ca profesor de geografie în orașul Galați.

Însă pe parcursul acestor 20 de ani de muncă a fost tentată și de alte activități.

A încercat fotografierea. Într-un an și-a cumpărat cameră foto digitală, apoi, pe parcursul a unul-doi ani a cumpărat diverse reviste de specialitate din care a învățat foarte multe detalii despre fotografiere și utilizarea unor programe de prelucrare a acestora.

În mod deosebit pe timpul vacanțelor de vară era în căutare și de altceva pentru că avea nevoie de un venit suplimentar. Într-o vară a făcut asigurări, în alta a fost agent de publicitate, mergând din firmă în firmă, din magazin în magazin, încercând să-i convingă pe proprietarii de firme să-și facă reclamă prin publicația pe care o reprezenta.

Însă acestea au fost activități pe care le desfășura strict pe perioada verii, pentru că după ce începea anul școlar, activitatea și meseria de profesor îi solicita efortul și timpul la maxim.

În meseria didactică a avut două eleve care în doi ani consecutivi au participat la Olimpiada Națională de Geografie, obținând premii frumoase, una dintre ele – Ciobanu Ramona a obținut Mențiune, iar cealaltă – Țurcanu Roxana a obținut premiul I pe țară. Asta se întâmpla în anii 2007-2008. Apoi, timp de trei ani a participat la conferințele Societății de Geografie din România. A fost consilier educativ în școală și asta o ținea foarte, foarte ocupată și o făcea să se simtă super stresată.

În vara anului 2010 s-a schimbat totul. Era  în căutare de o altă activitate prin care să câștige niște bani în plus, mai ales că voia să-mi cumpere apartament prin sistemul de rate. Probabil că a emis în Univers această dorință, că după câteva zile a fost sunată de o doamnă care a invitat-o la un seminar din care putea afla o posibilitate să câștige niște bani în plus.

A spus DA pe loc și a doua zi s-a prezentat la acel seminar. Doamna care a invitat-o a uitat să-i spună că seminarul era contra cost, altminteri, probabil că nu s-ar fi dus. Era un seminar cu o durată de patru ore, organizat de o companie de dezvoltarea unei afaceri în rețea. La acel seminar s-a îndrăgostit de procesul de dezvoltare personală.

A renunțat la acele responsabilități și activități din școală care îi consumau timpul și îi produceau foarte mult stres, pentru a avea timp de noile proiecte personale, care au acaparat-o. A început să arate planul de marketing, să meargă și la alte seminare, să citească din cărți de dezvoltare personală și chiar să câștige niște bani în plus.

N-a mai aplicat niciodată la sistemul de credite, pentru că a înțeles, urmând învățăturile din cărți și seminare că cine face asta devine sclav la bancă. Iar dacă o mai și face pe termen lung pentru apartament, atunci riscă să nu se mai elibereze toată viața de povara ratelor și datoriilor. Iar ea își dorește să fie liberă.

Încet-încet a început să-și schimbe percepția asupra a ceea ce reprezintă lumea. A început să-și schimbe rezultatele, și-a îmbunătățit relațiile cu colegii, cu elevii, cu părinții acestora. Doar că banii pe care-i obținea erau cam puțini. Dorind să crească, linia de îndrumare a trimis-o să fac terapie. „Doamna Rarinca, i-a zis linia de îndrumare, aveți răni emoționale și răniți clienții și prospecții cu atitudinea dvs.  Vă recomand să mergeți să faceți câteva ședințe de terapie…”

În urma ședințelor de terapie, și-a deschis inima și a acceptat să iubească și să fie iubită. S-a căsătorit, a rămas însărcinată și i-a devenit dificil să se mai deplaseze cu produse după ea, să arate planul de marketing. A decis că cel mai bun activ pe care-l are este mintea ei în care am investit zeci de seminare, de cărți și CD-uri de dezvoltare personală.

Așa s-a născut blogul Fanuatodidact.ro, blog de dezvoltare personală, unde din 2014 până în prezent a scris peste 200 de articole.

Gândul.ro: Bine v-am găsit și vă mulțumim pentru timpul acordat. În câteva cuvinte, ce vă caracterizează ca scriitor și de unde a pornit dorința de a împărtăși cu ceilalți povești și principii de viață?

Fănica Rarinca: Am fost dintotdeauna pasionată de povești pe care le devoram, fie din cărți, fie din filme. Iar prin povești mă refer inclusiv la romane. Doar că în copilărie acestea erau destul de rare pentru mine. Până prin facultate nu am avut o bibliotecă personală. Pentru cărți trebuia să mă împrumut de la biblioteca școlii sau de la cea comunală. Ajunsesem atât de pasionată de citit, încât prin adolescență, citeam și în ore. Stăteam cu pixul pe caiet doar să creez impresia că scriu, dar cu cartea în bancă și citeam. Când nu citeam îmi imaginam că sunt și eu autor de carte și cititorii mei sunt la fel de captivați de ceea ce transmit. Această imaginație îmi era stimulată constant de părinți, care mereu mă descriau că stau toată ziua cu cartea și pixul în mână, după care adăugau că doar pe acestea mi le-am ales când mi-au tăiat moțul. Această idee m-a făcut să cred că sunt destinată să devin scriitoare.

Pe măsură ce am crescut, aproape am uitat de această dorință a mea. Timpul a trecut, după școală și liceu a urmat facultatea, apoi meseria de profesor și am devenit tot mai ocupată. Făceam ceea ce ni se cerea, iar eu, tânără și dornică de afirmare m-am înhămat la muncă fără comentarii. Am uitat complet de această „chemare” către a scrie. De altfel, ca să fiu sinceră, ajunsesem să detest ideea de a scrie, pentru că în activitatea didactică nu scriam decât procese verbale și alte tipuri de documente școlare, pe care habar n-aveam cum să le concep.

Gândul.ro: Ce v-a împins să vă îndreptați spre scrierea de cărți pentru copii și de dezvoltare personală?

Fănica Rarinca: Prima încercare de a scrie o carte a fost în perioada în care se dădea examen de capacitate la disciplina geografie. Am scris-o, am finalizat-o, dar n-am avut curajul să o public. O am și acum pe undeva salvată pe un CD. Încă nu știam că ceea ce mă reținea era dorința de perfecțiune atinsă din prima încercare, frica de a fi judecată de alții, frica de a-mi împlini un vis sau alt gen de frică. Apoi, timpul a trecut, examenul de capacitate la geografie s-a scos și publicarea ei a devenit inutilă.

Prima carte pe care am publicat-o s-a născut dintr-un coșmar de noapte. La aproape un an după ce am început să mă ocup de arătarea planului de marketing și de citit cărți de dezvoltare personală am avut un coșmar.

M-am trezit dintr-un vis în care personajul masculin de care eram îndrăgostită în vis (în realitate nu exista), a fost trădat de trei dintre prieteni. Aceștia au luat legătura cu un vrăjitor vestit și l-au transformat pe Guru, pe care-l iubeam, într-o broască râioasă. M-am trezit și voiam să adorm la loc, să visez continuarea. Deși personajul nu exista decât în acel coșmar, eram convinsă că Guru va redeveni om și voiam să știu cum va face asta.

Numai că în loc să adorm la loc și să visez continuarea, am început să mi-o imaginez. Am devenit atât de entuziasmată de scenele din mintea mea, încât m-am ridicat din pat, m-am așezat la calculator, mi-am făcut o schiță a capitolelor cărții și m-am apucat de scris. Nu știam că este o carte pentru copii. Asta mi-a spus colega mea, profesoară de limba română care i-a făcut corectura.

Însă, de data aceasta, tot ce învățasem din cărțile și CD-urile de dezvoltare personală m-au ajutat să îmi înving fricile legate de acțiune și am publicat-o. Am denumit-o Guru și Ciocârlia (Ciocârlia fiind eu).

Cât despre cartea de dezvoltare personală pe care am scris-o, intitulată: „Eliberează-te de rănile trecutului și redescoperă fericirea!” a apărut în urma mai multor procese și tehnici de auto-vindecare de rănile emoționale din copilărie și m-am gândit că ar putea să fie de folos și altora.

Și la această carte am avut niște temeri personale. Mi-amintesc că la un moment dat m-am întrebat Cine sunt eu să public o carte? Ce pot să-i învăț pe alții? Ce înseamnă 5-6 ani de dezvoltare personală pe lângă decenii ale altora care nu s-au încumetat să scrie cărți? Pentru că în mintea mea, mă comparam cu alți lideri care fac dezvoltare personală de ani buni. Apoi, ca urmare a multor tehnici din domeniul dezvoltării personale am găsit răspunsul. Dacă John Maxwell, Stephen Covey, Daniel Goleman, Andy Szekely,  și mulți alții ar fi spus la fel, niciunul dintre ei n-ar fi publicat nimic, iar eu n-aș fi fost niciodată influențată de ideile pe care le-am citit din cărțile lor.

Așa că mi-am îndepărtat această teamă și m-am gândit că poate cartea mea nu va schimba viața liderilor cu mai mulți ani de experiență în domeniul dezvoltării personale, dar sigur, ar putea face o diferență în viața unui începător.

Gândul.ro: Povestea fantasy pentru copii – Guru și Ciocârlia – se găsește și în traducere în limba engleză, și în format electronic. Cum a fost primită de public și care este mesajul ei?

Fănica Rarinca: Cartea Guru și Ciocârlia este tradusă în limba engleză și publicată pe Amazon cu un titlu nou. În urma unui curs de publicare pe Amazon, am înțeles că un aspect la care trebuie să fiu atentă pentru a nu avea probleme ulterioare este încălcarea mărcilor înregistrate pentru diferiți termeni. Când am verificat, existau mărci înregistrate în SUA atât pentru numele Guru cât și pentru Lark (Ciocârlia). Orice variante de nume cunoscute am încercat, exista deja marcă înregistrată, așa că am pus un nume unic, care nu există nici măcar în limba noastră. În prezent cartea de pe Amazon se numește Patronel and Soriela și este publicată atât în format tipărit, cât și Kindle (ebook).

În ceea ce privește vânzările, momentan acestea sunt destul de mici, atât din cauza titlului mai neobișnuit, cât și din cauza lipsei abilităților mele pentru marketing. Acesta este motivul pentru care am început să urmez un curs de marketing pentru cărțile publicate pe Amazon, pentru a învăța să-mi duc vânzările la alt nivel.

Cât despre reacțiile cititorilor, acestea sunt bune. Cei care au citit cartea au lăsat review-uri bune și foarte bune. Pe Amazon, cartea a fost achiziționată dominat în format Kindle și a primit 7 review-uri de 5 stele, în afară de cele pe care le-am primit de la cei din țară, care au cumpărat-o și citit-o înainte de a fi tradusă și care nu apar pe Amazon.

Gândul.ro: Considerați că este dificil să scrieți literatură pentru copii? Cum vedeți că evoluează acest segment pe piața de carte?

Fănica Rarinca: Deși mi-am încadrat cărțile fantasy la categoria literatură pentru copii și, eventual, adolescenți, de fapt, unii cititori mi-au spus că se potrivesc pentru toate categoriile de vârstă, inclusiv adulți pentru că deși sunt cărți fantastice, au în cuprinsul lor lecții de viață valoroase și pentru copiii cu mai mulți ani și chiar prefixe de vârstă.

Privind din acest unghi, ca să scrii literatură pentru copii, trebuie să cobori la nivelul de gândire al unui copil, adică trebuie să spui lucrurile cu fraze puține și concise, fără prea multe explicații, fără prea multe detalii. Ai nevoie să gândești ca un copil și să te exprimi pe cât de simplu se poate.

Cred că piața de carte, în general, ar putea să ofere o atracție mai mare decât în prezent și un număr tot mai mare de persoane ar trebui să citească. Dacă citesc cartea în format tipărit sau ebook, este mai puțin relevant, din punctul meu de vedere, atât timp, cât continuă să-și cultive mintea cu informații valoroase.

Și eu, personal, citesc din ambele variante. În prezent am sute de cărți în bibliotecă din care aleg să citesc, însă, pe o anumită temă, dacă nu găsesc cărți traduse în limba romană sau, pentru că nu mai am spațiu fizic pentru cărți, am început să cumpăr de pe Amazon, în format kindle pe care le citesc de pe laptop, de pe telefon sau de pe tabletă.

Gândul.ro: Ați scris și o carte de dezvoltare personală. Ce ne puteți spune despre aceasta și impactul acestui gen de scrieri printre cititori?

Fănica Rarinca: Cartea „Eiberează-te de rănile trecutului și redescoperă fericirea!” este o carte de dezvoltare personală, pentru a-i ajuta pe cei care au suferit sau au fost supuși la anumite comportamente care i-au traumatizat în copilăria timpurie. În carte am tratat doar cinci dintre acestea cum ar fi: frica, învinuirea, rușinea, ignorarea nevoilor proprii și furia.

După ce aceste emoții sunt tratate din punct de vedere teoretic, informațional, pentru a fi mai ușor de înțeles, cartea prezintă o serie de capitole prin care orice persoană își poate crește nivelul de fericire, învățând să aibă relații mai bune cu sine, cu ceilalți, cu banii, cu timpul, cu kilogramele și cu pasiunile sale. La finalul cărții, am pus o anexă cu 8 tehnici EFT și NLP, menite să ajute procesul de eliberarea emoțională a traumelor și care pot fi un ghid pentru cei care doresc să-și transforme emoțiile.

Cei care au citit-o mi-au trimis feedback pozitiv, spunând că „La orice pagină ai deschide-o, găsești ceva de folos” (Oana Seremetis), sau „O carte care, de fapt, conține mai multe cărți, în care vei găsi deopotrivă informații, povești, dar și tehnici care să te ajute să redescoperi fericirea.” (Gabriela Chiriac – business coach, public speaker) ca să dau doar două dintre testimonialele pe care le-am primit.

Totuși, după epuizarea primului tiraj, intenționez să o revizuiesc și să o restructurez, să includ și alte categorii de răni ale trecutului, încât să fie utilă unui număr cât mai mare de cititori.

Gândul.ro: De curând ați lansat o nouă carte, de această dată un roman de educație emoțională pentru adolescenți și adulți. Care este povestea din spatele titlului „Mica Stea Portocalie – De unul singur”?

Fănica Rarinca: Mica Stea Portocalie – De unul singur este primul volum al unui roman în serie și este o altă carte care s-a născut dintr-un coșmar. Pe când fiul meu avea 3 ani, m-am trezit dintr-un vis înfricoșător. Se făcea că mergând printr-un parc, fiul meu n-a vrut să mă asculte și a pus mâna pe un panou electric. Chiar sub privirile mele îngrozite a fost micșorat până la dimensiunea de un deget, apoi, nu l-am mai văzut. Știu doar că îl văzusem mic, portocaliu și strălucitor.

M-am trezit înspăimântată, apoi, am simțit recunoștință să-l văd dormind liniștit în pat.

Însă, mintea mea a început, din nou, să se întrebe cum s-ar fi descurcat copilul meu fără mine, dacă chiar i s-ar fi întâmplat așa ceva.

Am fost entuziasmată de povestea care începea să se nască în mintea mea. M-am așezat la masa de scris, în fața calculatorului și am început să umplu pagină după pagină, să scriu capitol după capitol. Inițial, am vrut să-l intitulez Aventurile băiatului micșorat de un panou electric, dar m-am gândit că titlul era prea lung și apoi, l-am intitulat după principalele lui caracteristici vizibile. Era mic, portocaliu și strălucea ca o stea.

Pe parcurs am fost inspirată de alte romane pe care le citeam, de multe filme pe care le-am vizionat în acea perioadă, sau de diferite întâmplări, unele de pe stradă, altele din conversațiile pe care le auzeam în jurul meu. Unele erau amuzante, altele mai tulburătoare.

Gândul.ro: Ce înseamnă educație emoțională și cum reușiți să transmiteți mesajul corect prin această carte?

Fănica Rarinca: Educație emoțională înseamnă că cel care o parcurge învață și despre emoții. Personajul principal, Stelian Soare descoperă că a primit de la panou puteri electrice prin intermediul cărora ucide pe oricine atinge atunci când este trist, îngrijorat, furios sau vindecă atunci când este fericit.

La un anumit moment, Stelian întâlnește o zână care-l informează despre puterile lui și-l învață cum să-și controleze, sau să-și transforme emoțiile, încât să fie fericit și să vindece ființele din viața lui.

Fiecare aventură pe care o are personajul principal este o împletire extraordinară dintre fantezie, pericol, suspans, cu informații de educație emoțională, preluate din cărți de specialitate (care sunt reale), menite să-l învețe pe personajul principal (și pe cititor în același timp), cum să-și gestioneze emoțiile.

Gândul.ro: De ce este necesară o astfel de lectură?

Fănica Rarinca: Romanul este o călătorie a personajului principal de la nenorocire la fericire. În același timp, pentru că sfaturile și tehnicile de transformare a emoțiilor sunt reale și cititorul se poate inspira din ele și își poate gestiona viața și emoțiile așa cum îi place și și să o schimbe – de la o viață obișnuită să ajungă la una extraordinară.

Este un roman de educație emoțională pentru începători, care își doresc o viață mai bună, să aibă un control mai mare asupra propriei vieți, dar care cred că dezvoltarea personală este ceva foarte plictisitor și greu de învățat.

Cititorul poate afla că schimbarea nu se petrece brusc, ci treptat, schimbând o emoție după alta și devenind din ce în ce mai fericit. Cititorul poate afla, la un nivel primar, de bază, cum să-și gestioneze furia, cum să-și depășească frica pentru a fi mai curajos, ce să facă să nu se mai simtă vinovat niciodată, cum să transforme o situație neplăcută și să vadă partea bună a situației, cum să-l ierte pe cel care i-a greșit, deși celălalt nu merită, cum să se elibereze de vicii și multe altele.

Gândul.ro: Ați menționat că acesta este un prim volum, deci planurile pentru anul ce urmează includ o continuare? Ce alte proiecte mai aveți?

Fănica Rarinca: Mica Stea Portocalie –  De unul singur este primul volum al unei serii de patru volume. Toate celelalte patru volume sunt deja scrise și aproape finalizate.

Volumul al doilea, pe care urmează să-l dau curând la editură, l-am intitulat ­Mica Stea Portocalie și Prădătorul, un volum în care crește numărul persoanelor micșorate, iar complexitatea acțiunii, a efectelor emoțiilor sunt mult mai mari.

În primul volum personajul principal a învățat să-și gestioneze emoțiile, însă a fost singur. Iar când ești singur, este destul de simplu să fii în controlul emoțiilor tale. Nimeni nu te stresează, nimeni nu te judecă, nu te critică, nu te ceartă, nu te bate la cap, nu are așteptări de la tine, decât persoana pe care o vezi în oglindă.

Astfel, în al doilea volum Mica Stea Portocalie are o provocare mult mai mare, pentru că așa cum noi oamenii, devenim stresați în interacțiunea cu alți oameni, la fel s-a întâmplat și cu el.

Băiatul trece la alt nivel de educație emoțională, și învață cum să fie fericit în relația cu ceilalți oameni, învață să-i accepte pe ceilalți cu tot cu defectele lor personale. De asemenea, pe plan fizic, acțiunea se complică prin bătălii cu fulgere între cei micșorați, situații noi, provocatoare, de adaptare și de descoperire.

Câteva întrebări domină în mintea și pe buzele lor. De ce i-a micșorat panoul? A fost un accident sau a fost o minte criminală care a setat panoul să facă asta?

Cel de-al treilea volum va fi intitulat Mica Stea Portocalie în Căutarea lui Cain Viperosu, iar volumul IV se va numi Mica Stea Portocalie și Organizația Dreptății. Însă, mai multe nu vă voi dezvălui, cel puțin deocamdată. Știu că există cititori care doresc să descopere singuri finalizarea acțiunii.

Cât despre alte planuri de viitor, am deja în lucru două cărți, din categoria short read, de circa 10 000 -15 000 de cuvinte.

Pentru început o să le public pe Amazon, pentru că am constatat că este mai convenabil din punct de vedere financiar. Dacă public printr-o editură clasică, mi se cer foarte mulți bani pe care trebuie să-i scot din buzunar înainte ca opera mea să intre sub tipar. Dacă se vinde sau nu, asta este altă poveste care s-ar putea să nu intre în interesul editurii. Eu pot sta cu stocul de cărți, fără să vând, iar dacă cineva sesizează vreo greșeală, nu o pot corecta decât la a doua ediție.

În timp ce, pentru publicarea pe Amazon, te poate costa traducerea, și, eventual, coperta – să fie profesionist făcută.

Amazon nu face stocuri de cărți și are serviciul print-on-demand (printare la cerere) atunci când un client solicită cumpărarea fizică a cărții. Ei se ocupă de printare, legare a cărții și s-o trimită la cumpărător. Trebuie doar să știi să o promovezi pentru a ajunge în fața publicului țintă. Este mult mai convenabil și mai comod, din punctul meu de vedere. În plus, dacă obțin feedback negativ, pot oricând să intervin asupra manuscrisului, fac corectura necesară și în mai puțin de o oră o pot publica din nou, îmbunătățită. Fără absolut niciun cost suplimentar.

Gândul.ro: În încheiere, ce doriți să le spuneți cititorilor noștri?

Fănica Rarinca: Cât timp scriam documente școlare la care habar n-aveam ce să scriu, aveam o durere în ceafă, între omoplați și o nemulțumire de mine mare cât casa. Cât timp am scris la romanul Mica Stea Portocalie am simțit o căldură imensă care mi-a încălzit inima. Mă așezam în fața calculatorului cu o idee pe care o dezvoltam. Scriam câteva pagini și nu realizam cum zbura timpul pe lângă mine și treceau chiar câteva ore bune. Iar la final aveam un sentiment de bucurie, de încântare că am făcut ceva frumos, interesat, plăcut care îmi dădea o stare de satisfacție aparte.

Așa că, dragă cititorule, mai întâi te felicit că ai citit acest interviu până la final.

În al doilea rând, dacă citești articole cu interviuri despre autori, probabil te interesează să devii unul. Nu aștepta momentul perfect pentru că n-o să fie niciodată așa ceva. Îți faci timp și măcar 10-15 minute pe zi dacă te ocupi de ce te pasionează, într-un an vei avea minim 3650 de minute în care ai conceput ceva. Tot e mai bine decât să aștepți momentul potrivit.

În al treilea rând, Nu căuta să fie perfect totul din prima încercare. Altminteri nu vei mai deveni niciodată autor. Orice operă poate fi îmbunătățită pe parcurs, încât să devină din ce în ce mai bună. Perfecțiunea se atinge prin exercițiu, prin încercare și eroare și învățare continuă. Și până nu primești feedback de la cititori nu ai de unde să știi dacă e bună sau nu.

În al patrulea rând, dacă nu îți dorești să devii autor, verifică ce activitate îți creează o stare de bine, de satisfacție, de împlinire pe plan emoțional. Pentru că acea emoție este doar a ta și nimeni nu ți-o poate lua. Indiferent cât te stresează munca pe care o faci sau șeful tău, când ajungi acasă, în insula ta de liniște, ocupă-te de ceea ce te face fericit! Dumnezeu te-a creat și te-a adus pe lume ca să fii fericit!

Dacă doriți să discutăm despre cărți sau activitatea voastră din domeniul literar, dacă aveți o carte pe care vreți să o prezentăm, acestea fiind publicate în rubrica Gânduri printre cărți, nu ezitați să ne trimiteți un mesaj pe adresa de e-mail – [email protected] , care să conțină numele și un număr de telefon, precizând în subiect – în atenția Simonei Tănăsescu și Alinei Dinu.