Șeful Serviciului Secret German recunoaște că germanii s-au înșelat și că ISIS s-a folosit de refugiați pentru a intra în țară iar situația este foarte gravă.

Nu numai că s-au înșelat. Au sfidat chiar și rigurozitatea proverbială, ceea ce un neamț nu face de regulă: au încălcat toate procedurile și criteriile emise, acumulate în mulți ani de experiență privind prioritatea preluării imigranților și acordării de statut de refugiat politic. Dacă i-ar fi ținut în lagăre în primul stat din UE unde au forțat frontiera (cum îi țineau pe emigranții estici înainte de căderea comunismului) și i-ar fi triat pe criterii corecte și profesioniste; dacă le-ar fi asigurat „carantina” în tabere securizate și li s-ar fi interzis libera circulație până la clarificarea situației lor politice (și religioase) și nu i-ar fi primit Germania în hoarde, fără a le interzice libera circulație, Europa era, în continuare, un loc sigur, iar ISIS nu ar fi putut atât de simplu să atace Europa. Acum, neamț, francez sau ceilalți cetățeni UE trăiesc zilnic cu frica că pot fi următoarea victimă, oridecâte ori văd un cetățean din Orientul Mijociu în preajma lor, chiar și cunoscuți. Și, indiferent de câtă toleranța ar da dovadă cetățeanul european, prea desele acte de terorism comise de refugiați vor avea efecte asupra conștiinței și caracterului, iar oamenii vor deveni tot mai reticenți cu emigranții și, în special, cu cei proveniți din Orientul Mijlociu. Mai grav, efectele terorii se vor răsfrânge și asupra celor care nu sunt vinovați de terorism sau fanatism religios, dar au ghinionul să se fi născut și să fie compatrioți cu cei din țările din Orientul Mijlociu unde operează ISIS. Dacă lucrurile vor continua în același ritm, în viitorul apropiat un val de xenofobie se va instaura în Europa și va avea ca și consecință radicalizarea multor cetățeni europeni, islamiști, dintre cei ce dețin cetățenie europeană, sunt născuți în Europa, s-au integrat și nu au creat probleme, dar sunt de origine din Orientul Mijlociu. Și asta pentru că vor fi discriminați, marginalizați, acuzați fățiș, ocoliți și priviți ca și posibili teroriști sau ca cei care susțin terorismul, de o lume tot mai speriată de consecințele prezenței musulmanilor radicali în Europa și de crimele comise de aceștia în numele religiei. Acesta e cel mai mare pericol care pândește Europa. Radicalizarea musulmanilor moderați, cetățeni europeni, ca urmare a xenofobiei generată de atentatele teroriste comise de semenii lor. Iar ultimele exemple, arată că majoritatea atentatelor nu sunt comise de militanți ISIS recent emigrați din Orient, ci de cei radicalizați, aflați de mulți ani în Europa, care nu s-au putut integra, se simt discriminați și marginalizați de societatea europeană. Deși politicienii (al căror discurs demagogic a devenit deja ceva cronic) ne asigură că Europa este pregătită să facă față agresiunii ISIS, adevărul e că nu ISIS din Orient reprezintă pericolul cel mare, ci „armata” de gherilă formată din radicalizații islamici aflați în interiorul UE, care, aparent, nu reprezintă pericol (în viziunea politicienilor) dar se dovedește că politicienii s-au înșelat și se înșeală. O fi din prostie sau un scenariu premeditat ?

Când te lupți cu un dușman pe care-l poți identifica și-i poți anticipa mișcările, e una și cu totul alta când dușmanul se află în propria-ți „cazarmă”, îți este coleg și n-ai nici un motiv să bănuiești că s-ar putea să-ți fie dușman. Iar numitorul comun al radicalizării religioase este fanatismul religios care, speculat de cei care fac din exploatarea urii un mijloc de impunere a fricii ca instrument de dominare, are o tot mai mare priză la generația actuală de islamiști, ce se simte dezrădăcinată, fără țel și fără viitor. Împotriva acestei ofensive a radicalismului și fanatismului religios europenii, aparent, nu au, deocamdată, un antidot sau o soluție, pentru că sunt în aceeași culpă din punct de vedere religios și a toleranței excesive a supremației religiei în stat. Și n-au învățat nimic nici de la cruciați, nici de la otomanii Mahomed sau Soliman, nici de la maurii ce-au stăpânit sudul Spaniei peste 500 de ani și nici măcar din exemplul lui Kemal Ataturk care a laicizat armata și administrația, pentru a scoate Turcia din feudalism. Un președinte de origine musulmană, care știa foarte bine ce înseamnă această religie fiind cel mai autorizat și cel mai în măsură să se exprime cu privire la ce înseamnă islamismul radical într-o societate, având suficientă experiență, ce l-a determinat – cunoscând efectele nocive ale fanatismului religios asupra cetățeanului ignorant și naiv și asupra statului și societății -, să ia decizia cea mai radical posibilor vis-a-vis de fanatismul religios: laicizarea statului turc, adică a armatei, educației și administrației. Iar Turcia a prosperat economic fără a mai exploata popoarele cucerite.

Chiar dacă pare absurdă și utopică Europa n-are decât o singură soluție radicală: aplicarea modelului Kemal Ataturk, adică laicizarea reală și totală a administrației, învățământului, educației și interzicerea, prin legi, a oricăror forme de manifestare religioasă în public și scoaterea în afara legii a oricăror organizații religioase extremiste, radicale ori fanatice (atât creștine cât și musulmane). De asemenea, acestea trebuie însoțite de declararea indizerabilă și expulzarea oricărui exponent al fanatismului religios, care se manifestă în public. Pentru că pretextul religios și toleranța excesivă a radicalismului religios, în Europa, sunt cele care generează atentatele. În fapt însă, parcă incapabili să vadă pericolul, în loc să prevină efectele devastatoare ale cultivării fanatismului religios, prin asigurarea pazei la manifestațiile publice, forțele de ordine, serviciile și celelalte instituții ce veghează la securitatea cetățeanului, consideră că pot descuraja actele de terorism. Acest lucru va fi imposibil pentru că, exact ca și în cazul unei tumori, nu există vindecare până nu este înlăturat focarul. Iar focarul terorismului este extremismul și fanatismul religios cultivat pe solul fertil al ignoranței, care și-a găsit suficiente „cuiburi” în inima Europei, profitând de stupida toleranță religioasă a europeanului. Pentru a putea elimina efectul fanatismului religios, pe lângă eliminarea ignoranței determinată de lipsa de educație (care ar trebui să fie preocuparea de bază),  europenii ar trebui, în primul rând, să analizeze cauza, adică să monitorizeze atent toate lăcașurile de cult, școlile confesionale, școlile și universitățile, toate cluburile, ONG-urile și toate zonele unde s-ar putea propaga și sădi germenii radicalismului și fanatismului religios – indiferent că sunt creștine sau de origine islamică și să interzică leaderilor religioși educarea adepților în spiritul fanatismului religios bazat pe manipularea minții prin minciună, speculând ignoranța. Și împotriva celor care propagă radicalismul, fanatismul sau instigă la rebeliune religioasă, sub orice formă (moderată sau radicală), ar trebui luate cele mai drastice măsuri posibile, pentru că aceștia sunt, de fapt, autorii morali ale tuturor crimelor comise prin atentate justificate religios. Nu va fi liniște niciodată în Europa cât timp vor exista moschei și biserici în care se va propovădui absurditatea războiului sfânt între oameni și va sădi în om minciuna că Dumnezeu are nevoie de „soldați” care să comită crime în numele său, iar aceste aberații nu vor fi pedepsite prin lege. Oricine îndeamnă la crimă în numele lui Dumnezeu sau a lui Alah (care sunt totuna) ar trebui pedepsit mult mai aspru decât cel ce comite crima, pentru că acesta este, în fapt, autorul real al crimelor, cel „convins” fiind doar instrumentul prin care se săvârșește crima. Iar dacă politicienii europeni, în loc să țină discursuri demagogice despre triumful conștiinței, civilizației și educației în Europa și despre primordialitatea bunăstării materiale în fața conștiinței religioase, ar studia puțin mai aprofundat istoria islamismului, condițiile și logica apariției, principiile de bază ale legii Sharia, metodele și modelele expansiunii islamiste în lume și, în special, cauzele creșterii alarmante a procentului celor ce se convertesc la islamism, vor constata că declarația lui Erdogan privind faptul că moscheile sunt „bastioanele” islamismului în lume, e un adevăr care spune mult mai mult decât pare la prima vedere și care trebuie luat serios în seamă.

Omenirea se află la o răscruce periculoasă și mă tem că va fi forțată să plătească lăcomia care a privat accesul la educație și ținerea în ignoranță a unui procent uriaș din cetățenii lumii prin reîntoarcerea (pemeditată sau fortuit) la totalitarism. Peste 70% din populația globului, datorită lăcomiei corporatiste, nu are acces la hrană și educație și nici nu se poate bucura de binefacerile democrației. Din cei peste 70 % jumătate sunt musulmani. Musulmani care, în urma lipsei educației, au devenit radicali, ignoranța fiind cel mai fertil teren pentru cultivarea fanatismului religios și a răsplății utopice divine pentru crimă. Or, valul de emigranți mânat spre Europa de sărăcie, în primul rând (garnisit și cu mentori religioși ori luptători ISIS), are, în medie, peste 70% analfabeți, care n-au altă educație decât partea din Coran pe care le-a predat-o leaderii religioși și cu care i-au fanatizat. Pentru radicalii europeni aceștia sunt „carne de tun” și cobaii perfecți prin care vor semăna haos pentru a instaura domnia fricii și a-i culege roadele.

Iar superficialitatea cu care privesc și reacționează europenii la ofensiva islamică, a cărei germeni sunt sădiți în toate colțurile Europei și care încep să acționeze unitar, folosind moscheile, clericul radical, organizațiile islamice (școli, universități, cluburi, ONG-uri, etc.,) pe post de centre de comandă, racolări și instruiri de trupe, e o dovadă a faptului că istoria se repetă și că europenii n-au înțeles nimic din ea, cum n-au înțeles decât atunci când otomanii bombardau zidurile Vienei.

Sau – o variantă sinistră dar plauzibilă -, mă înșel și dincolo de aparențe și de victimile ce plătesc cu viața, să fie un scenariu elaborat minuțios, iar „invazia” musulmană, inclusiv cu componenta teroristă, să fi fost ceva premeditat, care să determine reinstaurarea absolutimului statal, ca formă forma ideală a protejării corporatismului tot mai lacom ? Să fie începutul sfârșitului democrației europene ? (Pavel Roman)