Exclusiv
Nu exista pic de onoare in aceasta actiune, parte a unui joc operativ prin care baietelul de securist Ludovic Orban este doar trecut pe un alt palier
Pentru toti cei care o dau cu “onoarea” lui Ludovic Orban, pentru ca a demisionat in plina criza de sanatate publica si in plina criza economica le spun doar atat: maurul si-a facut treaba, maurul trebuie sa plece. Celorlalti le spun atat: Nu exista pic de onoare in aceasta actiune, parte a unui joc operativ prin care baietelul de securist Ludovic Orban este doar trecut pe un alt palier. Onoare la un om care cersea 50.000 de euro de la Urdareanu sau “da-mi un sut in fund”? Onoare la un individ care, abtiguit fiind la volanul masinii oficiale de ministru al transporturilor, a fugit de la locul accidentului? Onoare la un individ care, dupa ce a fost “abuzat” de DNA – in fapt DNA s-a impiedicat in cercetarea penala, a tacut malc dupa ce a fost achitat de o instanta sub protocol cu SRI si nu a incercat repararea prejudiciilor? Onoare la un individ care in timp ce amendau populatia cu mii de lei pentru ca nu poarta masca dadea o petrecere cu alcool si tutun si fara masca impreuna cu alti destrabalati din cabinetul sau? Onoare la acest individ dupa un an in care a gestionat criza si in care a fost posibila tragediande la Piatra Neamt? Unde e onoarea acestui individ? Nu seamana ea mai degraba cu onoarea de sluga?
De la ,,Te gândești dacă poți sau îmi dai un șut în fund…” (50.000 de Euro) la alocarea din fonduri publice a 200 de milioane de lei pentru patronii de presă din România.
Cat de eficientă este activitatea DNA față de niște persoane care primesc avize SRI pentru a lua funcții în statul român? Poate contesta cineva conflictul de interese între documentarea/cercetarea unor infracțiuni și tragerea la răspundere penală de către colaboratori ai SRI a unor avizați ai SRI?
Sunt cele două întrebări la care vă invit să găsiți răspunsul analizând cazul Ludovic Orban, în lumina celor 200 de milioane de lei (din împrumuturi) pe care le alocă patronilor de presă, pentru a cumpăra bunăvoința lor. Mecanismul de alocare este unul schilod: ,,campanie de informare privind măsurile de după stare dea urgență”.
La 6 săptămâni după introducerea stării de urgență (și cu 2 săptămâni înainte de încheierea ei, când se presupune că oamenii știu ce trebuie să facă și ce nu în starea de urgență), în ședința de guvern din 30 aprilie 2020, Orban alocă până la 200 de milioane de lei – circa 41 de milioane de Euro) pentru ,,informarea cetățenilor cu privire la măsurile care trebuie respectate pe perioada stării de urgență dar și a măsurilor ce vor fi luate după 15 mai pentru reluarea activităților economice”. Din bani publici.
Au trecut abia patru ani de când Ludovic Orban își retrăgea candidatura la Primăria Capitalei (aprilie 2016), după ce DNA îl punea sub acuzare pentru săvârșirea infracțiunii de folosire a influenței în scopul obținerii unor foloase necuvenite.
În opinia mea, oameni din DNA și SRI (instituții legate printr-un protocol neconstituțional) au avertizat atunci terminațiile lor din PNL – după modelul avertizării terminațiilor lor din PSD, că urma punerea sub acuzare a lui Orban, iar ICCJ (instituție deasemenea aflată sub protocol cu SRI) a desăvârșit opera ,,împiedicării” DNA și SRI: a menținut decizia de achitare dată în fond (în fond, 2 judecători s-au pronunțat pentru achitare și unul pentru condamnare).
Fac precizarea că Ludovic Orban (care fusese și ministru al transporturilor) fusese multiplu avizat de SRI pentru funcție guvernamentală. Deși DNA avea posibilitatea contestației în anulare (completul de 5 care a menținut decizia de achitare în faza definitivă era nelegal constituit, potrivit deciziei Curții Constituționale), nu a făcut-o. (Am scris despre achitarea lui Orban și aici)
Am arătat chiar la acel moment acest lucru, într-unul dintre momentele ,,speachless”, la Antena 3, cu ocazia câtorva întrebări puse lui Marian Munteanu, cel pe care l-au vrut candidatul succesor al lui Orban (și căruia nominalizarea i-a fost retrasă după acea emisiune pe care am numit-o ,,priceless”).
Marian Munteanu fusese invitat să îi ia locul lui Orban cu câteva zile înainte de audierea și punerea sub acuzare a lui Orban. Detalii aici.(13 aprilie 2016, minutul 2.10).
Pe scurt, lucrurile au stat așa în aprilie 2016: Ludovic Orban, candidat la primăria capitalei din partea PNL avea nevoie de bani să cumpere presa ca să îl prezinte pozitiv. Pentru asta, i-a cerut (printre alții) fiului fostului general MapN Urdăreanu, suma de 50.000 de Euro. Tiberiu Urdăreanu (UTI) s-a dus cu tehnică de la SRI pe el (înainte cu 6 luni DNA ceruse arestul la domiciliu pentru mituirea primarului Iașiului Nechita) și l-a înregistrat pe wannabe.
Stenograma înregistrării este reflectată la acel moment de ziare.com:
,,Ludovic Orban: Am avut surprize si de la Antena 3 ca sar calul… de aia nu ajungi la nici o intelegere cu ei… Pai ti-am zis, pe sondajul de desemnare eu aveam 28 la suta intentie de vot, fara sa-mi fac o zi de campanie, iar Busoi, dupa toata campania lui, avea 18 la suta fara potential de crestere. La mine potentialul de crestere e mare. Eu m-am dus acum cam intre 33 si 35.
Ludovic Orban: Ma, asculta-ma; astea… le discutam sigur si mai in detaliu. Adica tu stii ca orice este util pentru Bucuresti, eu sprijin… fara…
Om de afaceri: Atuncea ti-i pregatesc in niste transe…
Ludovic Orban: Exact.
Ludovic Orban: Mi-ar trebui cam la sfarsitul saptamanii viitoare, inceputul saptamanii celelalte…”
Potrivit rechizitoriului DNA, “Ludovic Orban a aratat ca are nevoie de suma ceruta (50.000 de Euro n.r.), eventual in transe, incepand cu prima saptamana din luna aprilie (…) Ludovic Orban i-a spus omului de afaceri ca el pretinde putin ca nu mai e cum era pe vremuri (…) “Ludovic Orban i-a spus omului de afaceri sa se gandeasca daca poate sa dea banii: ‘Te gandesti daca poti sau imi dai un sut in fund‘””
Apărarea lui Ludovic Orban în fața instanței definitive (dar și argumentele DNA) sunt reflectate tot de ziare.com:
Procuror DNA: “Cerem sa dispuneti pentru inculpatul Orban condamnarea orientata spre minimum cu executare cu privare de libertate. (…) Orban s-a folosit de functia sa din partid, de obtinerea de foloase necuvenite. Influenta este data de pozitia sa din partid. La data faptei, Orban era constient de puterea pe care o avea datorita functiei sale din partid. Este real ca Urdareanu este cel care l-a contactat, insa Orban este cel care a insistat pentru a se intalni cu Urdareanu. (…) Din coroborarea probelor, rezulta fara echivoc concluzia ca inculpatul, in functia de conducere a PNL, i-a solicitat lui Urdareanu sprijin cu eludarea dispozitiilor legale, ceea ce reprezinta foloase necuvenite“, a spus procurorul DNA în fața instanței care a pronunțat definitiv decizia de menținere a soluției din fond (achitare, 2 judecători pentru, unul opinie separată pentru condamnare cu executare).
Ludovic Orban: ,,Vad ca DNA cauta sa creeze o legatura intre desemnarea ca si candidat la functia de primar si functia politica pe care am ocupat-o. Desemnarea mea in functia de candidat nu a fost facuta datorita functiei. Desemnarea ca si candidat s-a facut in baza sondajelor de opinie care ma plasau la momentul acela drept cel cu cele mai mari sanse. (…) In interceptari eu spun ca exista un plafon maxim care poate fi cheltuit. Prin acest lucru arata nu un indicator catre martorul denuntator, ci releva intentia mea de a ma incadra in prevederile legale. (…) Ma consider nevinovat, nu am abuzat de influenta politica. Nu am facut nici cea mai mica aluzie la aceasta functie. Nu am avut niciun moment intentia de a beneficia de finantare ilegala. Nu e Biblia aici, dar v-am jurat. Am incredere in capacitatea dumneavoastra de a judeca“, a spus Ludovic Orban instanței aflată sub protocol cu SRI. Și instanța a menținut decizia de achitare.
Am făcut acest scurt background pentru a arăta că, decizia de achitare a lui Ludovic Orban – fiului fostului căpitan de Securitate în cadrul Direcției Regionale Brașov, (Orban Imre, cu varianta de nume Orban Emeric,) din postura de candidat la Primăria București, a fost în urma unui proces prin care a cerut 50.000 de Euro unei persoane despre care știa că este cercetată că l-a mituit pe primarul Iașiului. Din aceești bani, Ludovic voia să cumpere presa, ca să îi facă imagine de candidat.
Patru ani mai târziu, același Ludovic Orban, este premier al României și alocă din această postură o sumă de peste 80 de ori mai mare (200 de milioane de lei) pentru cumpărarea presei pentru a da mesaje pe care oricum le-ar fi dat, în esență, în opinia mea, suma fiind direcționată către patronii de ,,presă”. Ca președinte al PNL, nimeni nu poate pretinde că Orban nu urmărește să câștige alegerile.
În opinia mea, procurori ai DNA și ofițeri ai SRI, legați de protocol, s-au împiedicat în cercetarea penală (2016) a lui Ludovic Orban în cazul în care acesta i-a cerut lui Urdăreanu 50.000 de Euro ca să cumpere presa în campania electorală (inclusiv prin neintroducerea căii contestației în anulare de către DNA după decizia Curții Constituționale). Scopul a fost pentru a îl învăța pe fostul minstru al transporturilor din perioada Transalpina-Nelu Iordache, ministru avizat multiplu de SRI, o lecție foarte clară: ,,cine fură azi un ou, este un bou”. Netransmiterea acestei lecții ar fi împiedicat favorizarea înțelepciunii populare: ,,cine fură azi un ou, mâine va fura un bou”. Ceea mă face să mă întreb, în perioadă de profundă criză economică, având în vedere și nesesizarea din oficiu a modului în care se alocă cele 200 de milioane de lei (din împrumuturi) pentru ,,presă”: Cât de eficientă este activitatea DNA față de niște persoane care primesc avize SRI pentru a ocupa funcții în statul român? Poate contesta cineva conflictul de interese între documentareași tragerea la răspundere penală de către colaboratori ai SRI a unor avizați ai SRI?Aștept să văd dacă Parlamentul va accepta Ordonanța de 200 de milioane de lei și mai ales dacă Președintele Iohannis va promulga această Ordonanță, pentru că, nu-i așa, tocmai ne-a asigurat de ,,brațul lung al legii”.
- Apărarea în fața instanței ICCJ (instituție fundamentală aflată sub protocol cu SRI) a fost asigurată pentru Ludovic Orban de societatea de avocatură a unui fost ofițer de Securitate și turnător de deținuți politici în închisoarea de la Aiud.
- Este aceeași societate de avocatură care l-a apărat pe Klaus Iohannis în dosarul civil (și din informațiile mele și în cel penal clasat de Parchetul General) legat de casele obținute în baza unui testament falsificat.
- Ulterior, la conducerea ICCJ a ajuns, numită de Klaus Iohannis, o fostă angajată a grupului condus de infiltratul Securității de la închisoarea Aiud – cel care conduce casa de avocatură care i-a apărat pe Klaus, pe Carmen și pe Ludovic.
- La conducerea PICCJ în perioada în care a fost achitat Orban, se afla fostul ,,bici al Securității” de la închisoarea Aiud, primul șef al grupului operativ central SRI-SIE-Ministerul Justitiei-Parchet, prin care se subordona justiția încă din 1998, Augustin Lazăr. Pentru asta, Augustin Lazăr fusese adus de la Alba de către Valeriu Stoica, ministru de justiție în epocă.
- În perioada în care a rămas șomer în urma investigației DNA, Ludovic Orban și-a câștigat existența primind sume de bani pentru servicii ce urmează a fi dovedite a fi fost prestate, de la firma finuui lui Valeriu Stoica – ,,Doru Trăilă și Asociații”. Cotidianul.ro a dezvăluit și prezența lui Mitică ,,câmp tactic” Dumbravă alături de firma care îi plătea bani lui Orban în perioada de dinainte de a fi reciclat ca premier.
Despre primele 4 puncte, am scris pe larg, în urmă cu un an:
Despre infiltratul de la Aiud – Gheorghe Mușat, despre ,,biciul securității” – Augustin Lazăr și despre amnezia SRI – serviciu NATO.
Ludovic Orban este același care, ca premier:
- mințea populația că investește în spital, în timp ce direcționa bani din împrumuturi, pe datorie, pentru cumpărarea unui mall de la un privat, ca bibliotecă și nu spital. Am scris despre asta, în exclusiviate, AICI.
- a încercat să legifereze o fraudă la buget de 300 de milioane de Euro, prin încercarea de punere în sarcina bugetului a sumelor care trebuie returnate în principal de către BCR – Banca pentru locuințe și de Raiffeisen – Banca Pentru Locuințe. Din informațiile mele confirmate din două surse, avocat al grupului BCR a fost în mai multe ocazii – Valeriu Stoica. Raiffeisen – Banca pentru Locuințe face parte din grupul Raiffeisen, cel care i-a plătit lui Klaus Iohannis pestre 300.000 de Euro pentru imobilul din Sibiu obținut prin fraudă la lege, pe baza unui testament falsficat.
- Despre tentativa de fraudă de 300 de milioane de Euro, am scris primul, aici, și poate și argumentele mele au ajutat la a i se face frică lui Ludovic Orban să mai transpună în Ordonanță de urgență frauda urmărită în 4 februarie 2020 (în celebra ședință cu 25 de ordonanțe de urgență, înainte de picarea prin moțiune și reînvierea ,,la loc comanda” a Guvernului Orban, dezvaluie analistul Radu Teodor Soviani. (Cristina T.).
Exclusiv
Olimpia Bin Go: plătești ca la Bingo, trăiești ca la groapa de gunoi
„Olimpia gunoiului”: la Sala Sporturilor din Ploiești, campion e doar coșul care se uită neputincios la mizeria de pe lângă el
Olimpia nu mai e sală de sport, e sală de expoziție a eșecului la salubritate

Sala Sporturilor Olimpia, situată pe strada Mărășești- Ploiesti, azi, 17.05.2026, orele 16.00
Sala Sporturilor „Olimpia”, de pe strada Mărășești din Ploiești, ar trebui să fie templul mișcării, al fair-play-ului și al respectului pentru comunitate. În realitate, zona arată ca un decor de antrenament pentru echipa națională de aruncat gunoiul „pe lângă coș”.
Imaginea din jurul sălii spune tot: un coș de gunoi verde, singur, copleșit, iar pe jos – ambalaje, pahare, resturi de mâncare, șervețele îmbibate, cutii, de parcă orașul și-ar fi făcut încălzirea la capitolul nesimțire, nu la capitolul sport.
Banca din apropiere veghează scena ca un martor mut la falimentul unui oraș care plătește „ca la lux” (după cum reiese din dezvăluirile Incisiv de Prahova privind tarifele la salubritate), dar trăiește – vizual, olfactiv și moral – ca la groapa de gunoi.
De la „Olimpia” la „Coșimia”: coșul stă în picioare, dar logica administrației e la pământ
Fotografia e simplă și devastatoare:
- coșul e gol sau aproape gol;
- gunoiul e pe jos, în jur;
- iar aleea, într-un oraș care se laudă cu „strategii” și „contracte”, arată ca o intrare laterală la un tomberon, nu la o sală de sport.
Aici se vede, fără raport de audit și fără tabele stufoase, „rezultatul final” al combinației letale dintre:
- tarife la salubritate stabilite ca la cazinou, după cum a arătat Incisiv de Prahova în analiza despre Bin Go Solutions;
- administrație locală paralizată;
- cetățeni obișnuiți să arunce „un pic pe lângă”, că „nu se vede”.
Ce nu se vede în poză, dar se simte la fiecare factură: ploieșteanul plătește, oficial, pentru un serviciu de salubritate care, în teren, se traduce prin mizerie „de patrimoniu” lângă una dintre cele mai cunoscute locații sportive ale orașului.
„Ruletă Bin Go”: tarife premium, peisaj de ligă inferioară
În timp ce la facturi se joacă fin cu zecimale și diferențe de câțiva lei pe persoană între casă, bloc și chiar bloc vs. bloc, realitatea de lângă Sala Sporturilor „Olimpia” e brutal de simplă:
- gunoaiele sunt „la comun”;
- peisajul e „standard”: ambalaje aruncate pe jos, resturi împrăștiate, coș umilit de propria inutilitate;
- singurul element „personalizat” rămâne suma de plată de pe factură.
Același operator, același oraș, același tip de deșeu, dar, după cum arăta Incisiv de Prahova, tarife diferite – 23,73 lei, 24,51 lei, 25,95 lei/persoană. În schimb, la Sala „Olimpia”, tariful psihologic e unic: „bătaie de joc inclusă”.
Când pui alături:
- mormanele de gunoi dintre blocuri,
- tarifele „coafate” din listele de întreținere,
- și acum imaginea de pe strada Mărășești, lângă Sala Sporturilor,
tabolul e clar: Ploieștiul a reușit performanța de a transforma întreg orașul într-o sală uriașă de sport pentru gândaci, șobolani și bacterii.
Olimpia „disciplinei” administrative: primarul tace, coșul „vorbește” în mizerie
Primarul, altădată extrem de vocal pe tema „jafului din salubritate”, a ajuns acum să privească același film în reluare, dar cu sonorul dat la zero.
În timp ce Incisiv de Prahova documentează în rapoarte și analize modul în care s-au scurs bani pe tarife, bunuri de retur și contracte, administrația locală oferă, la Sala Sporturilor, o demonstrație practică de:
- lipsă de control;
- lipsă de întreținere a spațiilor publice;
- lipsă de rușine.
Sala „Olimpia” ar fi trebuit să fie un reper vizual al orașului. A devenit, prin mizeria tolerată lângă ea, un panou publicitar al eșecului comun: instituții + operator + parte dintre cetățeni.
Campioni la aruncat pe jos, codași la bun simț
Nu poți da vina doar pe Bin Go pentru farfuriile de plastic, paharele și resturile alimentare vărsate sub ochii coșului de gunoi. Acolo e și:
- nesimțirea unor ploieșteni care aruncă intenționat pe jos;
- absența patrulelor de control;
- indiferența autorităților care nu înțeleg că o sală de sport murdară la exterior trimite un mesaj clar la interior: „nu există reguli, doar improvizație”.
În loc ca „Olimpia” să fie locul în care copiii învață despre disciplină, respect și ordine, aceștia trec pe lângă munți de mizerie și învață, involuntar, lecția reală a orașului:
- gunoiul se aruncă pe jos, că „oricum nu pățești nimic”;
- tarifele cresc, dar spațiile publice decad;
- nimeni nu răspunde pentru nimic.
Ploiești – orașul în care sala de sport arată ca un vestiar după meciul cu bunul simț
Imaginea de pe strada Mărășești nu e un accident, e o concluzie.
Concluzia anilor în care:
- tarifele la gunoi au fost jonglate ca fisele pe masa de ruletă;
- bunurile de retur au dispărut „în ceață”;
- administrația a preferat comunicate în loc de controale;
- iar o parte din cetățeni au acceptat să trăiască printre gunoaie, atâta timp cât coșul „nu le vorbește”.
Sala Sporturilor „Olimpia”, simbol al mișcării, a fost transformată într-un fundal perfect pentru un oraș blocat într-o mocirlă de neglijență și aroganță administrativă.
Concluzie: la Ploiești, sportul oficial e „aruncatul la coș… pe lângă coș”
Până când Primăria Ploiești, ADI Prahova și operatorul de salubritate nu vor fi obligați să explice, la leu și la imagine, de ce:
- ploieșteanul plătește tarife „de oraș civilizat”;
- dar primește, la Sala Olimpia și nu numai, peisaje „de mahala abandonată”;
Ploieștiul va rămâne capitala unui singur tip de performanță:
- performanța de a transforma fiecare coș de gunoi într-un monument al neputinței,
- și fiecare sală de sport într-o vitrină rușinoasă a bătaiei de joc față de cetățeni.
Olimpia nu mai e doar o sală. E diagnoza unui oraș care continuă să înoate în gunoi, dar se laudă că face „înot de performanță” în acte și strategii.
Vom reveni. (Cerasela N.).
Exclusiv
SRL Dică & Asociații: La I.P.J. Constanța, legea se aplică doar cu „bon de ordine” de la jupânul serviciului
SRL IPJ Constanța: Legea se aplică doar cu „bilet de voie” de la jupânii cu epoleți
Constanța, tărâmul unde marea se întâlnește cu cerul și unde logica polițienească se îneacă oficial la mal sub greutatea unor epoleți care se cred patroni de tarabă. Într-o demonstrație de forță a absurdului, Serviciul Siguranță Transporturi din cadrul IPJ Constanța a fost transformat, prin pixul unui șefuleț, într-un fel de club privat unde legea intră doar dacă este pe lista de invitați a „conducerii”.
Comisarul Dică și „biletul de voie”: Cum să pui legea în lanțuri pentru liniștea „sistemului”
Potrivit unor dezvăluiri incendiare făcute de Sindicatul Europol, universul polițienesc de la malul mării a fost zguduit de o dispoziție care frizează patologicul administrativ. Se pare că domnul comisar șef Dică Alexandru, marele arhitect al ordinii și liniștii (mai ales a liniștii „prijtenilor”), a decis că polițiștii din subordine sunt prea harnici.
Astfel, a emis o dispoziție scrisă prin care le interzice agenților să aplice legea rutieră în afara intervalelor și locurilor stabilite de domnia sa. Practic, dacă un polițist vede un pericol public pe șosea, acesta trebuie să stea în poziție de drepți și să ceară „aprobare” pentru a-și face meseria. Oare ce urmează, domnule Dică? Cerere cu timbru fiscal pentru a sufla în etilotest?
Filtre birocratice pentru „pile”: Sindicatul Sidepol confirmă dictatura „camarilei”
În timp ce drumurile sunt pline de vitezomani, „geniile” de la SST Constanța par mai preocupate să ridice scuturi de protecție deasupra cui trebuie. Sursa citată, Sindicatul Sidepol, dar și colegii de la Europol, ridică o întrebare legitimă: nu cumva aceste „aprobări” sunt, de fapt, filtre de sortare a victimelor?
Republica autonomă a sefuleților: La IPJ Constanța, legea se aplică doar cu „bilet de voie” de la stăpânire
Dacă agentul constată o contravenție și trebuie să sune după permisiune, nu cumva la celălalt capăt al firului se verifică dacă „contravenientul” este vreo pilă a sistemului, vreun apropiat al șefului sau vreun membru al „camarilei” de partid și de stat? Este pentru prima dată când vedem o tentativă atât de grosolană de control subiectiv, o condiționare a legii care transformă uniforma de polițist într-un costum de lacheu la curtea „Jupânului” Dică.
Interese de grup și „stenogramele” rușinii: Când poliția devine scut pentru traficul de influență
Această limitare absurdă a atribuțiilor nu este doar o eroare managerială, ci pare să facă parte dintr-un tablou mult mai sinistru. În contextul actual, unde stenogramele scot la iveală cum procurori, oameni de afaceri și polițiști își dau mâna în „frății” obscure, dispoziția de la Constanța miroase a interes de grup.
Sindicatul Europol subliniază gravitatea situației: polițistul este vulnerabilizat și forțat să intre într-un joc periculos de „sunat șeful”. Este o tentativă clară de a anula autonomia agentului, pentru a se asigura că nicio „persoană importantă” nu este deranjată de rigorile Codului Rutier în timp ce se deplasează spre port sau spre vreo vilă de protocol.
Chestorul Mototolea, somnul rațiunii naște monștri cu epolet!
Întrebarea care rămâne este: unde este șeful IPJ Constanța în tot acest circ? Chestorul Mototolea privește cum subordonații săi reinventează statul de drept după bunul plac? Dacă intervenția polițienească se face cu „viza de la Dică”, înseamnă că siguranța cetățeanului a fost scoasă la mezat pentru liniștea „băieților deștepți”.
Domnilor șefuleți, legea (OUG 195/2002 și Legea 218/2002) nu se suspendă prin dispoziții interne de consum propriu. Polițistul nu trebuie să ceară voie să fie polițist. Așteptăm cu interes să vedem dacă mai există vreo urmă de onoare sau dacă IPJ Constanța va rămâne oficial un SRL unde dreptatea se dă pe sub mână, cu aprobarea prealabilă a patronatului. Până atunci, dragi constănțeni, dacă vă oprește poliția, întrebați agentul dacă are „bilet de voie” de la domnul Dică sau dacă a visat și el azi-noapte că are voie să aplice legea! (Cerasela N.).
Exclusiv
Palatul secretelor la M.A.I. și Bayraktarul pe hârtie: când statul pune lacăt pe lumină
Transparență cu parafa „Clasificat”
Secretariatul General al Guvernului a scos la transparență un proiect de hotărâre care ar obliga RA-APPS să publice periodic lista completă a imobilelor din administrare și cine le folosește, cu tot cu prețuri și chirii. Sună a revoluție cu fișă tehnică. Dezvăluirea vine de la Sindicatul Diamantul, care întreabă, pe bună dreptate, de ce a trebuit atâta beznă ca să aflăm câți metri pătrați se plimbă pe sub masă.
Vila imperială și poporul curios
Recorder a scos la iveală, în februarie 2024, investigația „Palatul Împăratului” (sursa: Recorder), despre o vilă de 1.200 mp, cu sume vehiculate de 7–9 milioane de euro, pregătită discret pentru o singură familie. Contractul? Ascuns în detaliu prin HG 999/2022, semnată de premierul Nicolae Ciucă — eroul administrativ care pare să fi câștigat mai multe bătălii decât Ștefan cel Mare și Vlad Țepeș la un loc, cel puțin pe frontul ștampilei „Secret”.
Ministerul Adevărului Incomod — intrare interzisă
Când dai cu lanterna prin instituții unde nu are ce căuta întunericul, găsești, surpriză, avantaje cu circuit închis. MAI nu face excepție. Potrivit Sindicatului Diamantul, refuzurile de a comunica informații publice și de a declasifica acte au acoperit, de prea multe ori, incompetență, abuzuri și privilegii cu nume mic și cheltuieli mari.
Sindicate de decor vs. sindicatul care deranjează
Și mai ustură altceva: „sindicatele reprezentative” care ar fi fost consultate și chipurile de acord cu secretizarea unor ordine ce privesc drepturile și obligațiile polițiștilor. Întrebare simplă, cu ecou mare: de ce te duci la masă ca „reprezentant” ca să pui semnătura pe tăcerea celor pe care îi reprezinți?
Bayraktarul bugetar — zboară doar din fluturaș
Diamantul spune că trage singur să desecretizeze OMAI S7/2018 și contestă criteriile de reducere/sistare a majorării „Bayraktar”, fixate ilegal, zic ei, prin ordin de ministru secret, sub lege și peste bun-simț. Câți pierd bani lunar din cauza acestor criterii făcute la adăpostul clasificat? Probabil mii. Cine se ocupă concret? Întreabă Emil Păscuț de la Sindicatul Diamantul. Răspunsul din sală: ecou.
Intertitlu: Lecție de igienă publică — aerisiți dulapurile! Concluzia e scurtă și taie: acolo unde secretul nu are ce căuta, lumina nu e opțională, e datorie. Iar când HG-urile devin cortine, publicul are dreptul să tragă de sfoară. Sursa investigației privind vila: Recorder. Sursa acuzațiilor privind MAI și ordinele secrete: Sindicatul Diamantul. Restul e liniștea din spatele ușilor închise. Deocamdată. (Cerasela N.).
-
Exclusivacum 5 zileREPUBLICA „LENTILEI UNSE” : Cum s-a transformat MEDAT în bancomat de familie, iar IOR în „El Dorado” de 51.850 lei
-
Exclusivacum 2 zileȘAH MAT LA CARACATIȚA DIN PENITENCIARE: CUM S-A ÎNECAT „FAMIGLIA” TEOROC LA MALUL ADMINISTRAȚIEI NAȚIONALE A PENITENCIARELOR
-
Exclusivacum 5 zileEpoleți cu miros de clor: La IPJ Prahova, „Siguranța și Încrederea” se livrează la pachet cu mopul și găleata
-
Exclusivacum 5 zilePLOIEȘTI, CAPITALA GUNOIULUI PE DATORIE – Ruleta Bin Go lovește din nou: Incisiv de Prahova a avut dreptate, primarul ține în brațe un operator îngropat în datorii
-
Exclusivacum 4 zileJustiția dă verdictul în cazul „Luptătorul vs. Sistemul”: Internarea forțată la psihiatrie, folosită ca armă de represiune în Poliția Română
-
Exclusivacum 4 zileRăzboi total în Ministerul de Interne: Sindicatul „Diamantul” dă șah-mat sistemului prin „avalanșa” de procese câștigate
-
Exclusivacum 3 zileMAFIA CAZANELOR ȘI REȚETA SUCCESULUI „DUPĂ GRATII”: CUM A DEVENIT ISCIR PLOIEȘTI FEUDA UNUI PUȘCĂRIAȘ ȘI A PROTECTORILOR SĂI DIN MINISTER
-
Exclusivacum 3 zileMASACRUL INTEGRITĂȚII LA FRONTIERĂ: Cum să execuți un polițist incomod prin „metoda asfixierii” financiare



