Actualitate
Dr. Florin Zăinescu: ”Ce a spart insula Sacalin din Delta Dunării?”
Partea centrală a insulei Sacalin, s-a spart într-un mod spectaculos în iarna 2012 – 2013. Dacă priviți cu atenție cele două imagini satelitare de mai jos, localizate la sud de gura de vărsare Sfantu Gheorghe din Delta Dunării, veți observa că – în 2013 – o porțiune din plajă aparținând insulei Sacalin a dispărut pe câțiva kilometri.
Împreuna cu cercetătorii de la Stațiunea de Cercetări Marine și Fluviale Sfântu Gheorghe am document cazul excepțional de spargere al insulei bariere.
Dar să începem cu câteva noțiuni elementare.
Ce este o insula barieră?
Insulele barieră sunt fâșii înguste de nisip, construite și întreținute de valuri, existând pe aproape 10% din coastele lumii. Toată stațiunea Mamaia e situată pe o barieră ce separa lacul Siutghiol de Marea Neagră, dar are o plajă mai puțin mobilă decât cele din Delta Dunării. Stațiunile Eforie, Neptun și Saturn cuprind și ele bariere nisipoase.
Sacalinul face parte din insulele barieră numite “spits”, care apar la gurile de vărsare ale deltelor mari și indică transportul general de sedimente antrenate de valuri, întotdeauna de la gura de vărsare spre capătul îndepărtat. Sacalinul este în prezent o rezervație științifică protejată în cadrul Rezervației Biosferei Delta Dunării (sit Ramsar și sit al Patrimoniului Mondial UNESCO).

De ce sunt importante insulele barieră?
Sacalinul îndeplinește o funcție de habitat pentru peste 30 de specii de păsări (inclusiv pelicanul) care folosesc bariera sau laguna ca loc de cuibărit și hrănire. În plus, laguna salmastră, Meleaua, din spatele ei, ferită de acțiunea directă a mării, este un loc propice pentru reproducerea peștelui. De aceea, formele acestea de relief poarta numele de bariere, adăpostesc lagune și zone umede de influența valurilor.
În plus, insulele precum Sacalinul sunt foarte vizibile la sud de brațele Dunării în deltă, formate în ultimele câteva milenii și făcând acum parte din geologia edificiului deltaic.
Furtunile – factor declanșator?
Furtunile costiere de iarna, sunt cele care controlează dinamica liniei tarmului si rata eroziunii, iar furtunile extreme, produse de cicloni extratropicali, sunt considerate hazarde costiere care pot induce eroziunea accelerată a plajelor, pagube materiale și inundarea localităților. Cele mai puternice furtuni (valuri ce ating 4 – 7 m, și vânt ce depăește 15 – 24 m/s) sunt anunțate la știri (atunci se închide portul Constanța din cauza valurilor mari și periculoase pentru navigatie, iar pe continent se produc viscole puternice).
Marea Spărtură, botezată așa pentru ca un eveniment excepțional are nevoie de un nume pe măsură, a ajuns la o lungime de aproximativ 3.5 km în 2014. După măsurătorile topografice și batimetrice , am început sa cautam făptașul, și anume furtuna care a putut produce un eveniment de o asemenea magnitudine, mai precizează dr. Florin Zăinescu, potrivit infoclima.ro.
Exemplul Uraganului Katrina
Schimbările morfologice atestate de Marea Spărtură ar fi putut fi provocate doar de un eveniment de același ordin de magnitudine cu Uraganul Katrina (2005). Acest uragan a fost cel mai puternic și mai devastator în istoria SUA, cu mult peste cele mai extreme furtuni care pot exista în Marea Neagră, pe țărmul românesc al Deltei Dunării.
Spre exemplu, Uraganul Katrina a atins viteze ale vântului de 54 m/s (~200 km/h) și valuri de 15 m înălțime, în timp ce la noi vitezele maxime ale vântului nu depășesc 28 m/s iar valurile 7 m. În același timp, poate cel mai important factor, mareea de furtună (storm surge) este de câteva ori mai mica pe țărmul românesc.

”Nu este singura spărtură mare”
Investigând bazele de date climatice disponibile precum măsurătorile locale de vânt de la stația meteo Sulina, și datele de înălțime și direcție a valurilor provenite din modelul global ERA – ECMWF, precum și datele satelitare (Landsat) și hărți istorice am ajuns la următoarele concluzii:
- Nu a existat o furtună extremă care să se coreleze cu magnitudinea spărturii.
- Cea mai puternică furtună din ultimii 40 de ani (Dec-1997-1998) a reușit să creeze doar niște mici portițe în partea cea mai vulnerabilă a barierei (lățime=250m) și să depoziteze o terasă nisipoasă pe bariera mai lată (lățime =400m).
- Nu este singura spărtură mare. Pe lângă spărturile mici care apar mult mai frecvent, înainte să fie documentat acest caz prin imaginile Landsat, în același loc al prezentei spargeri, s-a mai produs eveniment asemănător în perioada 1977-1979. Asta a dus și la crearea confuziei legată de existența a două insule, Sacalinul mic și Sacalinul mare în anii 70’.
Este Marea Spărtură o dovadă de tipul “smoking gun” și sunt furtunile extreme singurele care pot provoca un astfel de fenomen?
Principalul motiv: Bariera refuză să se lățească, iar prin eroziune ajunge la o lățime (critică) suficient de mică ca să fie spartă și de niște furtuni obișnuite. Nu se lățeste, deoarece transportul nisipului peste barieră este inhibat de morfologia barierei, și important în ultimele faze, de prezența stufului care prin structurile de rădăcini cu mâluri pe care le creează contribuie la disiparea valurilor. Totodată, bariera a ajuns suficient de subțire pe o lungime de coastă întinsă în același timp, morfologia fiind predeterminată de spargerile anterioare.
Practic nu avem nevoie de un eveniment climatic extrem pentru a crea un răspuns extrem în unele sisteme terestre, ceea ce demonstrează relația nonlineara (care nu e dată de un răspuns direct dintre cele două). De aceea, este important de ținut cont de praguri (în cazul nostru lățimea critica de spargere), feedback-uri și nonlinearitate atunci când se incearcă prezicerea răspunsului sistemelor costiere la furtuni și la schimbările climatice viitoare.
În final, spărtura nu a fost creată de un eveniment extrem, ci de mai multe furtuni obișnuite, care au subțiat bariera până la spargere.
Viitorul și ”modelul ciclic al eternei reîntoarceri”
Bariera se deplasează prin procesul de „rostogolire” cuprinzând următoarele faze:
- Subțierea este produsă de eroziunea cauzată de furtunile de iarnă.
- Bariera ajunge la un punct critic și se sparge.
- Lățirea se produce (majoritar) în timpul spărturilor care sunt ca niște porţi deschise pentru sedimente.
- Bariera se înalță , dezvolta stuf, și inhiba transportul de sedimente și lățirea ei. Astfel, ciclul se reia.
Faptul că un eveniment asemănător s-a produs acum mai bine de 40 de ani, ne face să ne gândim în ce măsură putem prezice următoarea spărtură. Ținând cont că bariera refăcută are o lățime medie de 500 m, din care scădem lățimea critică (100 m), și consideram o retragere anuala medie de 14 m/an, ne putem aștepta că următoarea spărtură să se producă peste aproximativ 30 de ani, +/- 5 ani.

Vestea bună
Suntem norocoși pentru că insula se reface în mod natural de la sine. Credem că lipsa mareelor (care prin curenții ar contribui la intensificarea circulației) și abundența stocurilor sedimentare sunt motive pentru care insula se închide în mod natural. De unde au provenit sedimentele? Măsurătorile noastre arata că provin în principal din plaja submersa din fața barierei, și apoi cele transportante de valuri de la gura de vărsare din nord.

- Volumul total de sedimente măsurat de noi care s-au depus în spărtură a fost de 4.3 milioane metri cubi. Ca o coincidență, exact același volum de sedimente a fost folosit de inginerii americani pentru reconstrucția ecologică a insulei Shell de pe coastele deltei Mississippi în Golful Mexic.
- Prețul proiectului de reconstrucție, implementat de Autoritatea pentru Restaurare și Protecție Costiera din SUA este fabulos, 101 milioane de dolari. Asta ne spune multe despre ce eforturi se fac pentru reconstrucția mediului, și combaterea efectelor evenimentelor extreme și schimbărilor climatice.
- Spărtura a stabilit câteva recorduri: lungime (3.5 km), eroziune (600 m) umplere naturală (4.3 milioane metric cubi de sedimente).
Dr. Florin Zăinescu – Universitatea din Strasbourg – este cercetător, contributor InfoClima, ambasador al Mării Negre. Subiecte pe care le abordează: Geomorfologie costieră, Climatul recent, Schimbările climatice și impactul asupra sistemelor costiere.
Material preluat de pe site-ul infoclima.ro
Actualitate
Israel și Grecia încheie un acord de 3,4 miliarde de dolari pentru un scut antiaerian integrat
Israelul și Grecia au semnat astăzi, la sediul Ministerului israelian al Apărării din Tel Aviv, un contract în valoare de 3,4 miliarde de dolari, echivalentul a aproximativ 3 miliarde de euro, pentru furnizarea unor sisteme avansate de apărare aeriană.
„Scutul lui Ahile”, noua arhitectură defensivă a Greciei
Sistemul, denumit în Grecia „Scutul lui Ahile”, este conceput ca o rețea multistratificată, capabilă să răspundă unei game largi de amenințări, de la rachete balistice până la drone de mici dimensiuni.
Acordul este considerat un pas major în extinderea cooperării industriale dintre cele două țări și în consolidarea lanțurilor de aprovizionare din domeniul apărării. Încheierea contractului era anticipată de mai multe luni.
Ministrul grec al Apărării Naționale, Nikos Dendias, a descris proiectul drept o componentă esențială a reformei forțelor armate elene și un răspuns necesar la provocările geopolitice și tehnologice actuale.
„Scutul lui Ahile” va funcționa ca un sistem integrat de descurajare, în care navele, aeronavele, vehiculele terestre, platformele autonome și sateliții vor fi conectate printr-o arhitectură unică, centrată pe rețea. Toate aceste componente vor putea utiliza în comun datele furnizate de senzori.
Israelul livrează pentru prima dată un sistem defensiv complet
Pentru Israel, acordul reprezintă o premieră: este prima dată când țara furnizează unui partener extern o arhitectură completă de apărare, capabilă să contracareze simultan mai multe categorii de amenințări.
Sistemul grec va fi alcătuit exclusiv din tehnologii israeliene și va beneficia de experiența operațională acumulată de industria și structurile de apărare ale Israelului în timpul conflictelor recente.
Pachetul include sistemul de interceptare cu rază medie David’s Sling, dezvoltat de Rafael Advanced Defense Systems cu sprijin american. Sistemul a realizat prima interceptare într-o situație de luptă în 2023 și a fost exportat, de asemenea, în Finlanda.
Grecia va primi și sistemul Barak MX, produs de Israel Aerospace Industries, care a fost deja vândut mai multor clienți internaționali. Din contract face parte și sistemul de apărare aeriană Spyder, fabricat de Rafael și achiziționat recent și de România, într-un acord evaluat la câteva miliarde de dolari.
Radare israeliene pentru supravegherea spațiului aerian
Pe lângă sistemele de interceptare, Grecia va achiziționa și radare MMR produse de Elta, subsidiară a Israel Aerospace Industries.
Tehnologii radar similare sunt utilizate deja de Cehia și Slovacia, ceea ce consolidează prezența sistemelor israeliene în arhitectura de apărare a mai multor state europene.
Cel mai mare contract militar dintre Israel și Grecia
Contractul semnat la Tel Aviv este cea mai importantă tranzacție din istoria cooperării militare dintre Israel și Grecia.
Acordul prevede și transferuri de cunoștințe și tehnologie către industria elenă, cu scopul de a extinde colaborarea industrială și de a dezvolta capacități locale în domeniul apărării.
Companiile israeliene au derulat și alte proiecte majore în Grecia. Printre acestea se numără dezvoltarea unui centru internațional de pregătire pentru piloți militari la Kalamata, realizat de Elbit Systems.
Cooperarea dintre cele două state, inclusiv exercițiile militare comune, s-a intensificat în ultimii ani. Israelul consideră Grecia un partener strategic în regiunea estică a Mediteranei.
Exporturile de apărare, instrument strategic pentru Israel
Directorul general al Ministerului israelian al Apărării, general-maiorul Amir Baram, a declarat că acordul reflectă strategia instituției de a transforma exporturile militare într-un motor al dezvoltării forțelor armate israeliene, al influenței externe a țării și al consolidării industriei și economiei naționale.
Contractul ar urma să contribuie și la extinderea liniilor de producție din Israel și la creșterea stocurilor de armament. Ambele obiective au devenit prioritare pentru statele occidentale, afectate de presiunile asupra capacităților industriale și a rezervelor militare în contextul războiului din Ucraina și al confruntărilor cu Iranul.
Israel Aerospace Industries își consolidează poziția în Europa
Președintele Israel Aerospace Industries, Boaz Levy, a subliniat că acordul cu Grecia vine după mai mulți ani în care compania și-a extins activitatea pe piața elenă, în colaborare cu parteneri locali.
Levy a afirmat că sistemele operaționale de apărare aeriană ale companiei și-au demonstrat eficiența în confruntările recente cu Iranul și grupările sprijinite de Teheran, interceptând cu succes mai multe tipuri de amenințări, inclusiv rachete balistice exoatmosferice.
Alegerea făcută de Grecia consolidează și activitatea companiei în Europa. Israel Aerospace Industries a încheiat anterior cu Germania un contract în valoare de 6,5 miliarde de dolari pentru furnizarea sistemului de apărare antirachetă Arrow.
Actualitate
Tehnologiile spațiale și sistemele antirachetă, în centrul atenției la Huntsville
Industria de apărare își dispută contractele pentru „Golden Dome”
Simpozionul anual dedicat apărării spațiale și antirachetă a început la Huntsville, în statul Alabama, reunind oficiali militari, reprezentanți ai industriei de apărare și specialiști în tehnologii spațiale.
Evenimentul are loc într-un moment în care Statele Unite accelerează dezvoltarea unor proiecte majore pentru spațiu și apărare antirachetă, inclusiv inițiativa „Golden Dome”. Companiile americane și internaționale își expun cele mai noi sisteme și echipamente, încercând să obțină o parte din finanțările alocate acestor programe.
Oficiali militari și lideri ai industriei, față în față
Participanții la ediția din 2026 a simpozionului au asistat la discursurile inaugurale și la prezentările dedicate evoluției tehnologiilor de apărare. Evenimentul oferă un cadru pentru dezbateri privind viitorul operațiunilor spațiale, protecția împotriva rachetelor și integrarea noilor sisteme în arhitectura militară americană.
Printre personalitățile prezente s-a numărat generalul Mike Guetlein, coordonatorul programului „Golden Dome”, surprins în discuții cu generalul-locotenent în rezervă Dan Karbler, fost oficial de rang înalt al armatei americane.
Roboți, muniții inteligente și interceptori de ultimă generație
Zona expozițională a reunit sisteme militare complexe, dar și proiecte demonstrative cu o componentă mai puțin convențională. Echipa de robotică Browncoats, din Huntsville, a prezentat robotul „Vera”, conceput pentru competiții tehnice și capabil să lanseze mingi din plastic.
În același spațiu au fost expuse și echipamente destinate direct operațiunilor militare. Compania L3Harris a prezentat muniția Red Wolf, un sistem proiectat pentru misiuni de atac de precizie și lovirea unor ținte aflate la distanță.
Senzori și interceptori pentru apărarea antiaeriană
Raytheon a adus la Huntsville două dintre sistemele sale importante pentru apărarea antiaeriană și antirachetă. În prim-plan s-a aflat LTAMDS, senzorul Lower Tier Air and Missile Defense Sensor, destinat detectării și urmăririi amenințărilor aeriene și balistice.
În spatele acestuia a fost prezentat interceptorul SM-3, utilizat în arhitectura americană de apărare împotriva rachetelor balistice. Sistemul este proiectat pentru interceptarea țintelor în afara atmosferei sau în faze avansate ale traiectoriei acestora.
Răspunsul la amenințarea rachetelor hipersonice
Northrop Grumman a expus interceptorul Glide Phase Interceptor, cunoscut sub acronimul GPI. Sistemul este conceput pentru apărarea stratificată împotriva rachetelor hipersonice, în special în etapa de planare a zborului.
Dezvoltarea unor asemenea interceptori reprezintă una dintre principalele direcții ale apărării antirachetă americane, în condițiile în care armele hipersonice pot schimba traiectoria, pot zbura la viteze extrem de mari și pot reduce timpul disponibil pentru detectare și reacție.
PAC-3 și THAAD, în centrul expoziției Lockheed Martin
Lockheed Martin a prezentat două dintre cele mai cunoscute sisteme ale sale: racheta PAC-3 și interceptorul THAAD.
PAC-3 este destinat combaterii rachetelor balistice tactice și a altor amenințări aeriene, în timp ce THAAD oferă apărare împotriva rachetelor balistice în faza finală a zborului, atât în atmosferă, cât și în afara acesteia.
Prezența celor două sisteme subliniază accentul pus pe apărarea stratificată, în care mai multe tipuri de senzori și interceptori sunt conectate pentru a proteja obiectivele militare și infrastructura critică.
Huntsville, punct de întâlnire pentru viitorul apărării spațiale
Deschiderea simpozionului a transformat Huntsville într-un punct de întâlnire pentru principalii actori ai sectorului spațial și antirachetă. Pe durata evenimentului, oficialii și companiile de apărare analizează evoluția amenințărilor, noile soluții tehnologice și modul în care acestea pot fi integrate în proiectele strategice ale Statelor Unite.
Expoziția din prima zi a oferit o imagine asupra direcțiilor care domină în prezent domeniul: detectarea rapidă, interceptarea rachetelor hipersonice, mobilitatea sistemelor, munițiile de precizie și dezvoltarea unor rețele capabile să lege apărarea terestră de operațiunile spațiale.
Actualitate
Armata SUA vrea o „dublură digitală” a rețelelor pentru a testa inteligența artificială în războiul cibernetic
O replică virtuală a întregii infrastructuri informatice
Pentru a valorifica pe deplin potențialul inteligenței artificiale, Armata Statelor Unite intenționează să creeze o simulare complexă a propriilor rețele informatice — un așa-numit „geamăn digital”.
Modelul ar reproduce în detaliu infrastructura reală și ar fi alimentat permanent cu date despre modul în care aceasta funcționează. Într-un astfel de mediu, militarii ar putea antrena atât algoritmii de inteligență artificială, cât și operatorii umani care îi folosesc.
General-maiorul Jacqueline Denise McPhail, șefa Army Network Command (NETCOM), a recunoscut că un asemenea proiect ar fi extrem de dificil de realizat. Cu toate acestea, ea i-a îndemnat pe reprezentanții industriei de apărare să înceapă dezvoltarea lui, considerând că beneficiile ar justifica efortul și amploarea investiției.
Un poligon virtual pentru atacuri cibernetice
Un geamăn digital al rețelelor armatei ar putea deveni un spațiu de antrenament extrem de realist pentru operatorii de rețea, specialiștii în apărare cibernetică și sistemele bazate pe inteligență artificială.
Aceștia ar putea studia modul în care funcționează infrastructura, ar testa reacția acesteia la atacuri și ar identifica metode pentru menținerea operaționalității chiar și în condiții de presiune extremă.
Armata americană se confruntă cu aproximativ 1,2 milioane de atacuri cibernetice în fiecare zi, iar amenințările devin tot mai sofisticate. Atacurile nu mai sunt dominate de metode ușor de recunoscut, precum blocarea masivă a serviciilor prin atacuri distribuite de tip DDoS.
De la atacuri evidente la comportamente suspecte
În prezent, apărarea cibernetică trebuie să detecteze modificări subtile în comportamentul rețelei. Specialiștii sunt nevoiți să analizeze volume uriașe de date pentru a face diferența dintre traficul obișnuit, zgomotul informațional și semnalele care indică o activitate ostilă.
Întrebarea esențială nu mai este doar dacă sistemul a fost atacat, ci ce comportament s-a modificat și de ce.
Inteligența artificială ar putea avea un rol decisiv în această analiză. Un model digital al rețelei DoDIN-A — Departamentul de Rețele Informatice al Apărării pentru componenta terestră — ar permite identificarea vulnerabilităților, a zonelor insuficient protejate și a componentelor care demonstrează reziliență.
Un proiect uriaș, care ar putea începe la scară redusă
McPhail a admis că realizarea unei asemenea replici virtuale reprezintă un obiectiv de proporții.
„Este o solicitare majoră. Știu că este un efort de mare amploare. Cred că trebuie să începem cu o componentă restrânsă și să dezvoltăm treptat sistemul”, a transmis șefa NETCOM.
Strategia ar presupune construirea progresivă a modelului, prin adăugarea succesivă a unor segmente de rețea, a unor fluxuri de date și a unor scenarii de atac.
Ce înseamnă, de fapt, un geamăn digital
În doctrina Pentagonului, un geamăn digital este definit drept o reprezentare computerizată — formată dintr-un ansamblu integrat de modele — care funcționează ca echivalent digital, în timp real, al unui obiect sau proces fizic.
În mediul militar, astfel de modele pot reproduce aeronave, lanțuri logistice sau chiar pacienți virtuali utilizați pentru pregătirea personalului medical.
Scopul este ca fiecare componentă și interacțiune să fie simulate cu suficientă precizie încât replica virtuală să reacționeze la fel ca sistemul real în orice situație dată.
Teste imposibile în lumea reală
Un asemenea model ar permite armatei să supună rețeaua unor teste extreme, fără riscul de a afecta infrastructura operațională. Specialiștii ar putea simula atacuri, testa configurații noi, evalua modernizări și analiza consecințele unor modificări înainte ca acestea să fie aplicate în sistemele reale.
Geamănul digital ar putea fi folosit inclusiv pentru anticiparea incidentelor și identificarea unor soluții preventive.
În cazul rețelei militare, avantajul este cu atât mai important cu cât cea mai mare parte a activității care trebuie analizată se desfășoară la nivel software, chiar dacă infrastructura are la bază echipamente fizice precum procesoare, cabluri de fibră optică, routere și centre de date.
Rețeaua trebuie protejată fără a fi destabilizată
Obiectivul nu este doar descoperirea componentelor defecte. La fel de important este ca armata să înțeleagă ce funcționează corect, pentru a evita ca o intervenție sau o actualizare să provoace noi probleme.
În logica proiectului, geamănul digital ar deveni un instrument permanent de verificare: ar arăta ce trebuie reparat, dar și ce trebuie păstrat intact pentru ca reziliența rețelei să nu fie compromisă.
-
Exclusivacum 4 zileEpisodul 53 din serialul nostru „IPJ Prahova – Grădinița de cadre”: Nașul de la Rutieră, finul de pe folii negre și „plavanul” mutat de la criminal de căruțași la Protecția Animalelor
-
Exclusivacum o zi„IPJ Prahova – Grădinița de cadre”, episodul 54: Noaptea, ca hoții. Subcomisarul fără numere și fără rușine
-
Exclusivacum o ziFamiglia Teoroc, lovită din interior: “Ajunge!” – Directorul general al ANP confirmă mafia sindicală din penitenciare
-
Exclusivacum 4 zileTCE Ploiești: Consiliul de administrație, captiv clanului lui Nae Comisionaru’. Doar AGA și salariații mai pot opri dezastrul
-
Exclusivacum 2 zileTCE Ploiești în ajun de AGA: De la organigrama „chilotel” la liderul de sindicat prins la furat de pește – probitate morală la conservă (VIDEO)
-
Exclusivacum 3 zileMătura onoarei: cum a trebuit să fie dat IPJ Brăila în judecată ca să descopere că există firme de curățenie
-
Exclusivacum 4 zileCum fac aleșii locali dintr-un om nevinovat țap ispășitor, ca să nu recunoască ce-au votat ieri
-
Exclusivacum o ziCÂȚI POLIȚIȘTI MAI TREBUIE BATJOCORIȚI CA SĂ ÎNȚELEGĂ STATUL CĂ PATRULA CU DOUĂ SUFLETE NU E SCUTUL ROMÂNIEI?



