„Dosarul Brâncuşi”

Aflăm, în ultimul moment, de Ia Craiova că Tatulea Mărgărit Corneliu, de 56 ani, directorul Muzeului de Artă din municipiul Craiova, a decedat, în ziua de 11.11.1990, în urma unui accident vascular cerebral ca urmare a unei discuţii telefonice purtată cu o persoană din Ministerul Culturii. Susnumitul era singurul semnatar, din partea Muzeului de Artă Craiova, al contrac-
tului de împrumut şi al contractului de asigurare cu firma „Loyds”, pentru un număr de 4 sculpturi ale lui Constantin Brâncuşi, împrumutate unei firme americane pentru organizarea unei expoziţii la New York. Să fie oare vorba de o nouă „piesă” la „Dosarul Brâncuşi”?

BRÂNCUŞI-ecouri de peste ocean

Europa liberă a difuzat în 10 noiembrie la ora 21 corespondenţa de la New York a lui Nestor Rateş, care marchează deschiderea pentru prima oară in 21 de ani a unei expoziţii Brâncuşi, cu lucrări aduse din România. Despre această expoziţie relatează, din studiourile new-yorkeze Andrei Brinduş.

Gazda actualei mini-expoziţii Brâncuşi, cu sculpturi de o mare frumuseţe şi valoare este importanta galerie de pe Madison Avenue, Larry Gagosian. În vasta sală de expoziţii de la etajul 6 sînt orînduite pe socluri construite special, cu un rar rafinament, 6 din operele lui Constantin Brâncuşi, care, în mod obişnuit, îşi au reşedinţa la muzeele de artă din Bucureşti şi Craiova. Un public numeros, cunoscător în materie de artă a asistat atît la avanpremiera expoziţiei cît şi la deschiderea oficială, care a avut loc marţi, 6 noiembrie. Organizatorul expoziţiei este renumitul critic Radu Varia, stabilit de aproape 20 de ani în Franţa, autorul lucrării monografice de mare valoare asupra operei lui Brâncuşi. Volumul a apărut în engleză in 1986, în Editura Rizolli din New York, fiind apoi tradus în japoneză şi franceză, bu-curîndu-se pretutindeni de un mare succes în lumea specialiştilor şi a iubitorilor de artă.

Corespondentul postului de radio i-a solicitat criticului Radu Varia, un scurt interviu legat de vernisajul expoziţiei.

Radu Varia răspunde la întrebarea: cum a luat naştere ideea organizării acestei expoziţii Brâncuşi la New York?

La sfirsitul lunii iunie mă aflam la Bordeaux, în Franţa, la masa primarului oraşului Bordeaux, alaturi de d-nul Leon Castelli, fondatorul celei mai cunoscute şi importante galerii de artă din lume. Dl. Castelli mi l-a prezentat , pe d-nul Gagosian care are o galerie la New York despre care ştiam foarte bine pentru că este o galerie care domină scena new-yorkeză. Primul lucru pe care mi l-a spus dl. Gagosian a fost: „cunosc foarte bine cartea dvs. despre Brâncuşi, visul meu dintotdeauna a fost să fac o expoziţie Brâncuşi şi v-aş fi foarte recunoscător dacă aţi avea o idee in acest sens”. Probabil că un anumit sentiment a lucrat în timpul acesta şi i-am spus că ar fi poate o idee interesantă şi realizabilă aceea de a face o expoziţie cu capodopere ale lui Brâncuşi aflate in muzeele româneşti. Se ştie că de 21 de ani, date fiind circumstanţele cunoscute de toţi, nu au putut circula şi, după 21 de ani iată, pentru prima dată. România trimite acest mesaj de nobleţe a artei, de puritate a artei lui Brâncuşi, „Sărutul” lui Brâncuşi, aici, în inima New Yorkulul.

Rep. — Desigur că au fost piedici, au fost şi satisfacţii. Te-aş ruga să-mi spui cum s-a putut pune în practică acest proiect după părerea mea, intr-un timp destul de scurt.

R.V. — Timpul a fost, intr-adevăr, extraordinar de scurt şi trebuie să spun că am avut ocazia să observ o adevărată radiografie a societăţii româneşti la ora aceasta. Am găsit o extraordinar de mare bunăvoinţă, înţelegere, înţelegerea importantei pentru România a unei manifestări în America in acest moment, la acest nivel extraordinar de înalt, din partea ministrului culturii şi al preşedintelui României. M-am lovit, in schimb, de nişte dificultăţi extraordinar de absurde, de surprinzătoare, la nivelurile inferioare. Această expoziţie este o prezenţă extraordinară a României în inima Americii şi care este, în acelaşi timp, cel mai important eveniment în viaţa artistică new-yorkeză în acest an.

Corespondentul BBC l-a rugat pe d-nul Thomas Messer fostul director al Galeriei Gugenheim să-şi spună părerea despre această expoziţie.
„Sint uimit că un grup atit de important ca acesta este prezentat atit de repede şi fără o anunţare prealabila.

Cred că sculpturile lui Brâncuşi, aduse direct din ţară, n-au mai fost expuse la New York de la expoziţia din 1969, expoziţie care a indus, sub formă de împrumut, nu numai piese aduse din România, ci şi din Paris şi din colecţii din New York şi Philadelphia. Cunosc foarte bine toate aceste piese şi parcă pe unele le mai simt încă in miinile mele de pe vremea cind le-am aranjat în expoziţia de la Gugenheim. Dar, 21 de ani reprezintă o perioadă îndelungată şi există o generaţie întreagă care n-a văzut niciodată lucrările româneşti şi poate că nu le-ar fi văzut niciodată, aşa că e un lucru minunat ca ele să fie expuse acuma aici. 

Nestor Rateş — Aflu în ultima clipă că expoziţia despre care v-am vorbit a stîrnit unele observaţii agitate în cîteva ziare din Bucureşti. Nu cred că merită să ne ocupăm de ele în această emisiune. M-am adresat totuşi, criticului de artă Coriolan Babeţi, in prezent Secretar de Stat la Ministerul Culturii care se găseşte la New York cu prilejul expoziţiei Brâncuşi pentru a limpezi un lucru: cînd urmează, anume, să se întoarcă in tară cele 6 preţioase lucrări ale lui Brâncuşi?

C.B. — Deci, d-le Rates, imediat după vernisaj au apărut numeroase oferte ale marilor muzee americane să preia această expoziţie, noi intenţionăm să respectăm clauzele contractuale iniţiale, semnate cu Larry Gagosian şi să aducem expoziţia la Bucureşti în decembrie?

N.R. — Va fi o expoziţie şi la Bucureşti, similară cu cea de la New York?

C.B. — Nu, pur şi simplu, este vorba de aducerea celor 6 lucrări acasă.

Ziarul Libertatea din 15 noiembrie 1990 pag. 1-a ► Click pe imagine pentru mărire! 

Caricatură de ANDO

Ziarul Libertatea din 15 noiembrie 1990 pag. a 2-a ► Click pe imagine pentru mărire! 

Ziarul Libertatea din 15 noiembrie 1990 pag. a 3-a ► Click pe imagine pentru mărire! 

PRONOSTIC CIA

Democraţiile in curs da afirmare în ţările Europei Răsăritene se vor confrunta cu probleme economice copleşitoare, ce vor obliga cetăţenii să accepte ani de inflaţie acută şi penurii de bunuri de consum.
Cheia stabilităţii o constituie măsura în care publicul este dispus să tolereze privaţiunile în schimbul libertăţilor politice nou dobîndite. TOLERANŢA PUBLICULUI LA O AUSTERITATE PRELUNGITA VA FI CHEIA SUCCESULUI REFORMELOR, dar ea rămîne în mare măsură netestată chiar în Polonia.
Am citat dintr-un raport C.I.A. dat publicităţii în urmă cu o jumătate de an. Este, în continuare, cu totul de actualitate. 
(C. N.)

PLUTIND PE APE LINIŞTITE

COMPANIE DE UNUL SINGUR

Ce mai vedem, ce mai auzim pe scenele bucureştene? Un tînăr francez jovial, venit să ne povestească o fabulă chineză. Tigrul, intr-o interpretare pregătită, probabil, pentru copii. EI reprezintă „Compania teatrală Risorius”, al cărei director şi unic membru e, fiind ajutat de un alt flăcău simpatic, din acelaşi orăşel (Auxerre; sau ceva pe lîngă) mînuitor destoinic a două reflectoare şi al unui magnetofon. Cîntînd, sărind, recitind, glumind, mimînd, imitînd animale, interpretul unic a binemeritat aplauze pentru efortul şi bunăvoinţa sa. Dl. Thierry Dupre e un actor autodidact — ceea ce se vede bine şi numaidecît — discutînd cîteodată spiritual cu spectatorii, făcîndu-se că-i sperie, descălţîndu-i şi expunîndu-le în văz public respectivele resurse, cerîndu-le să-l acompanieze coral etc., ceea ce a produs nu puţină bucurie unora din coi cam treizeci de audienţi mari şi mărunţei, aflaţi în sala teatrului „Masca” din strada Biserica Amzei. Conducătorul instituţiei ce l-a găzduit cu prietenie, dl. Mihai Mălaimare, i-a prilejuit şi o conferinţă de presă. Oaspetele şi-a povestit aici puţina-i biografie a evocat condiţiile eroice ale cutezătoarei sale întreprinderi şi ne-a mărturisit că vrea să rămînă la Bucureşti (ori să revină?) pentru a vă oferi o viziune personală asupra comediei Conu Leonida faţă cu reacţiunea de I.L. Ca-ragiale. Îl aşteptăm cu plăcere.

O PARANTEZĂ LA „BULANDRA”

Ca o paranteză între tăcutul Hamlet şi îndelung pregătitul Merlin, Teatrul „Bulandra” ne oferă comedia de cameră Meditaţiile Ritei în transpunerea lui Florian Pittiş (interpret şi regizor) şi a Emiliei Popescu, ei avînd-o ca sprijin scenografic (impersonal) pe Doina Râpeanu. Ilustraţiile muzicale — neadecvate, anodine, funcţionînd aproape exclusiv între tablouri — nu sînt atribuite nimănui, anonimatul lor fiind astfel deplin.

Pină ce vom avea la dispoziţie un caiet-program care să cuprindă eventual şi destăinuirile autorului, vom observa că piesa (titlul original Educating Rit-a) e o pastişă deliberată a lucrării Pygmalion de Shaw avînd, spre deosebire de aceea, o derulare fără peripeţii şi un final fericit. Căci profesorul de literatură care o pregăteşte cultural pe coafeza incultă şi zăpăcita ca să devină un bun critic literar amator si o femeie de lume, obţine dragostea elevei şi pleacă apoi, împreună cu ea, în Australia, unde a fost surghiunit pentru un caz de beţie. Willy Bussel, autorul, a funcţionat o vreme pe lingă Everymam Theatre dim Liverpool fiind considerat „autor local”, evidenţiindu-se întrucîtva printr-un muzical despre grupul Beatlet (1974). Cînd Royal Shakespeare Company a deschis studioul londonez Warehouse pentru încurajarea tinerilor autori britanici. Bussel a fost acceptat aici cu piesa despre Rita (1980), obţinînd un succes durabil, ce l-a şi confirmat ca dramaturg.

Ce interesează, totuşi, în această comedie neoriginală, cu o intrigă previzibilă de la început, cu gag-uri doar de limbaj (dar unele nostime), situaţii in general statice, şi o desfăşurare mult şi artificios prelungită? E în ea o propunere atrăgătoare — pină la un punct — de metodă antididactică în formarea unei personalităţi cu o matură autentică. Metodă ce denotă intuitie şi întelepciune, ba chiar şi o oarecare strategie sentimentală a învăţătorului faţă de învăţăcel. Mai e si descriere inteligentă a felului în care procesul de dobîndire a unei constiinte de sine trece prin etape de suferinţe si jertfe. Iti aminteşte, la un moment dat, că luciditatea e însoţită, ca de o umbră, de dramatism după cum atît de profund a observat cîndva Camil Petrescu.

Tînăra valoroasa actriţă Emilia Popescu urmăreşte cu sensibilitate, fără sensiblerii şi trucuri, avatarurile fetişcanei, năuce devenite o doamnă ce a cîstigat o înţelegere nouă a lumii. Să nădăjduim că talentul ei bogat şi rodnic va găsi în universul scenic şi acele roluri care s-o ferească de încarcerarea intr-un manierism al drăgălăşeniilor convenabile, de strădanie artistică medie. Florian Pitiş, regizorul e, in genere, un distribuitor discutabil al actorului cu acelaşi nume în roluri. Internetul a reuşit, totuşi, în bună măsură, să fie grav fără afectare şi spiritual cu naturaleţe. Ceva din personaj îi rămîne încă străin: poate momentul pasional, necesar; sau sentimentul aceluia că a descoperit ceea ce căutase multă vreme fără speranţă; ori ieşirea lui dintr-o blazare cronică… Altminteri, rînduiala din scenă, penumbra misterioasă dintre tablouri, perplexităţile fericit găsite ale eroilor ar desemna o apropiere de ceea ce numim arta regiei.

DEFILĂRI Şl IMPROVIZAŢII (la Naţional)

După ce a realizat un spectacol monumental pe texte străvechi, într-o modalitate foarte originală, apoi o lucrare scenică în bună parte cuceritoare pe un text de importanţă modică şi construcţie dramatică evazivă, Andrei Şerban a ţinut să ofere şi un divertisment: prezentarea — in grup — a tinerilor angajaţi (prin concurs) la Teatrul Naţional, pretextul defilării lor în succesiune simplă fiind reiterarea (oarecum), sub regim improvizatoric, a examenului de intrare în instituţie. A rezultat un moment distractiv, simpatic şi mic; socot că mai puţin concludent pentru însuşirile celor admişi decît concursul propriu-zis. Căci în timp ce la acela (cum se ştie şi se anunţă şi în prologul cu auto-prezentări) junii şi junele s-au înfăţişat cu scene de teatru, microrecitaluri, poeme din marea literatură, în selecţie proprie, acum recită, cîntă, mimează, dansează şi glumesc în general cu fason şcolăresc, cu poante de recreaţie şi inspiraţii momentane nu întotdeauna de duh. Impresia produsă de unii e că prezintă nu au mai bun in calitate de actori, ci hobby-uri de societate ale unor profesionişti abilitaţi în altă parcelă. Faptul că Simona Măicănescu poate susţine cu iscusinţă citeva minute de step e meritoriu, dar lipsit de semnificaţie. Alexandru Bindea rosteste pertinent o schiţă de Caragiale dar potenţele sale sînt mult mai mari. Dan Puric oferă o pantomimă agreabilă, dar el s-a impus în materie prin performanţe mai vechi şi mai proeminente. Majoritatea celor care cîntă nu prea ne-au convins. Unii chiar deloc. O excepţie ar fi Ecaterina Nazare care a fredonat cu simţire o melodie tandră pe versuri bacoviene. O alta. Maria Filimon, excelînd prin temperament, feminitate şi senzualitate elaborată, într-un cîntec şi dans ţigănesc. Desigur nu poţi să nu observi virtuozităţi la Clau-diu Bleonţ, (mai era nevoie?), Ana Ciontea, Tatiana Constantin (cît nerv!). Mircea Busu (care atrage atenţia publicului că nu trebuie să-l confundăm cu Mircea Creţu, ceea ce probabil – s-o fi întîmplat — in detrimentul ambilor, desigur!), Valentin Mihali, Iuliana Moise, Carmen Ionescu (cu umor personal), Raluca Penu, Cerasela Stan (prezentă scenică pregnantă) şi alţii, poate. Dar am fi preferat să-i vedem şi jucînd.

In ce priveşte improvizaţia, ea mi s-a părut a se reduce la atmosfera de bruhaha cu care eşti întîmpinat cînd intri în sală (surpriză ilariantă, desigur) şi mai ales la invitaţiile la dans adresate spectatorilor (şi spectatoarelor) de actori (şi actriţe). Compoziţia e şi ea redusă la elementar: interpreţii se avîntă pe planşeu de pe scaune — la care ori se întorc, ori de care le părăsesc pentru a ieşi în culise (sau prin sală). Coeficientul de imaginaţie e prea mărunt în raport cu fantezia notorie a regizorului si cea ştiută a actorilor. Aparenţa e de ceea ce la repetiţiile din instituţiile muzicale se numeşte „sitzprobe”..

Ideea directorului Andrei Şerban de a-şi recomanda astfel noii componenţi ai trupei e binevenită, fireşte. Prospeţimea unora din prezentări si bunăvoia generală aerul familiar al împrejurării compensează în parte, deficitul de substanţă şi de teatralitate. E o manifestare metaspectaculoasă care, în ansamblu, întăreşte încrederea în actuala formaţie, mai ales că pe cei mai mulţi l-am preţuit anterior la valoarea lor reală iar, pe unii, în acest an chiar, în capodopera scenică inaugurată a Teatrului Naţional din anul 1990.

Valentin SILVESTRU

CE MAI ZICE LUMEA DESPRE NOI

Partidul Naţional-Ţărănesc creştin, şi democrat (PNŢ-cd) consideră Vatra Românească şi organizaţia sa politică, AUR, organizaţii şoviale. Membrilor PNŢ-cd le este interzisă orice colaborare cu asemenea organizaţii. Trebuie eliminate toate elementele extremiste. Totodată, şi ungurii trebuie să evite a da vreo ocazie pentru dezlănţuirea naţionalismului românesc. Concilierea dintre Bucureşti, şi Budapesta prezintă un interes primordial pentru ambele popoare — subliniază în numărul din 9 noiembrie al publicaţiei „Nepszabadsag” Corneliu Coposu, preşedintele PNŢ-cd care, la invitaţia Forumului Democratic Ungar (FDU), a efectuat o vizită în Ungaria, în fruntea unei delegaţii.    

Delegaţia PNŢ-cd a avut convorbiri cu conducerea secţiei internaţionaile a FDU, cu Gyorgy Csoty, vicepreşedinte al Comisiei pentru probleme internaţionale a Adunării de Stat, precum şi cu Laszlo Sarossi, secretar de stat al Ministerului Agriculturii. În continuare, in PNŢ-c.d. a renunţat Gyula, delegaţia a avut o întrevedere cu reprezentaţii românilor din Ungaria. Liderul partidului român de opoziţie s-a pronunţat cu fermitate pentru exercitarea drepturilor minorităţilor naţionale în cele două ţări. Corneliu Coposu şi Gyorgy-Cşoty au evidenţiat caracteru’ realist al convorbirilor. F.D.U. constată cu satisfacţie că P.N.Ţ.-c.d. a renunţat la manifestările extremiste anterioare şi acţionează ca un partid cu adevărat european. Din aceste considerente, F.D.U. intenţionează să sprijine admiterea P.N.Ţ.-c.d. in forumurile partidelor creştin-democrate şi conservatoare din Europa, a declarat Gyorgy Csoty (M.T.I.)

Întilnirea de la Bucureşti a militarilor contestatari

In cursul întilnirii oare a avut loc duminică, Comitetul pentru democratizarea armatei (CADA) a apreciat că democratizarea armatei române, „in pofida tuturor eforturilor”, este un „simulacru” şi a denunţat faptul că „fostele structuri (comuniste) ale armatei au fost reactivate sub alte denumiri”.

În cadrul reuniunii celor patru mişcări ale militarilor contestatari, organizată la iniţiativa CADA, reprezentanţii Acţiunii pentru Justiţia Militară (AJM), ai Asociaţiilor Democratice ale Cadrelor Militare (ADCM, oficiale), ai Grupului ds Acţiune pentru Modernizarea Armatei (GAMA) şi cei ai CADA au afirmat că „la zece luni după revoluţie, una din principalele lor revendicări — elucidarea rolului armatei în cursul evenimentelor — nu s-a realizat”.

Militarii contestatari au încercat să elimine „suspiciunile” care există între mişcările lor. Ofiţerii din AJM şi ADCM au afirmat astfel că împărtăşesc ideile celor de la CADA şi că Intîlnirea de la Bucureşti. C.A.D.A. şi că unii dintre ei fac parte din această organizaţie oficial dizolvată la 14 iunie de autorităţile româneşti. C.A.D.A. cerea în primul rind ca „cei 41 de generali pensionaţi rechemaţi de fostul ministru al apărării Nicolae Militaru sa fie trecuţi din nou în rezervă, întrucît, prin prezenţa şi prin acţiunile lor, ei „sint factori de destabilizare”.

GAMA, prim glasul colonelului in rezervă Nicolae Radu, singurul reprezentant cunoscut al acestui grup (prezentat de presa străină ca membru al diferitelor comploturi împotriva lui Ceauşescu, organizate la sfirşitul anilor ’80), a afirmat că aderă la principiile democratizării armatei susţinute de C.A.D.A.

Ministrul apărării, generalul Victor Stanculescu, a afirmat la 16 octombrie, la o conferinţă de presă, că propunerile de democratizare a armatei formulate de C.A.D.A. au fost aplicate. În ceea ce priveşte grupul GAMA, ministrul a apreciat că acesta este compus din cadre de rezervă şi că nu se poate moderniza armata cu „ideile celor care au părăsit-o demult”. A.F.P.

Ziarul Libertatea din 15 noiembrie 1990 pag. a 4-a ► Click pe imagine pentru mărire! 

CE MAI ZICE LUMEA DESPRE NOI

O privatizare ce o va face invidioasă pe doamna Thatcher!?

(The Guardian)

Majorările de preţuri care au provocat demonstraţii zilnice in capitala României reprezintă doar începutul strategiei guvernamentale vizind crearea economiei de piaţă. Urmeazii şomajul, un nou sistem de impozite şi o privatizare ale cărei dimensiuni o vor face invidioasă pină şi pe Margaret Thatcher.
Desfiinţarea controlului a determinat creşterea vertiginoasă a preţurilor tuturor produselor, cu excepţia cîtorva articole esenţiale, ca pîinea si chiriile, care mai simt protejate. Panica cumpărătorilor a golit multe magazine. Între timp, cînd săptăminile viitoare va îi introdusă legea ajutorului de şomaj, întreprinderilor li se va ordona să reducă locurile de muncă pentru a deveni rentabile. Şi, în timp ce romanii se străduiesc să facă faţă majorărilor de preţuri, va fi introdus şi un impozit pe venituri. (…)

România cere sprijinul specialiştilor din Japonia şi Coreea de Sud
Ministrul român pentru reforma, Adrian Severim, a afirmat că a cerut Japoniei şi Coreei de Sud să trimită in ţară specialişti in managemtent şi consilieri economici pentru a ajuta România să treacă la economia de piaţă, după decenii de economie comunistă planificată centralizat. El a relevat ca a lansat aceasta cerere cu prilejul recentului turneu efectuat, iar cele două ţări asiatice, unde a expus conţinutul reformelor în faţa unor personalităţi guvernamentale şi din lumea afacerilor. De asemenea, el a cerut sprijin financiar pentru reformele pe care le întreprinde România. „Peste tot am primit răspunsuri încurajatoare. Firmele japoneze şi sud-coreene şi-au manifestat interesul faţă de cererea de acordare a unui sprijin financiar pentru astfel de planuri, ca şi pentru pregătirea specialiştilor români în management”, a relevat Severin. (Reuter)

Presa acum 50 de ani

• CONDUCĂTORUL LA DUCE. Generalul Ion Antonescu, conducătorul Statului Român, întreprinde o vizită la Roma. Din cuvîntul rostit de Horia Sima, comandantul Mişcării Legionare: „La plecarea Dumneavoastră în Italia Fascistă a Marelui Duce Mussolini. Guvernul şi Mişcarea Legionară este prezentă dovedind încă o dată că Generalul Antonescu, primul soldat al României Legionare şi Conducătorul firesc al acestui popor ieşit victorios din cea mai mare revoluţie a Iui este, în acelaşi timp purtătorul destinelor legionare si dincolo de hotare” • INTERDICŢII MATRIMONIALE. Printr-un Decret-lege semnat de General Antonescu, conducătorul Statului Român si preşedinte al Consiliului de Miniştri, si de Mihai A. Antonescu ministrul justiţiei. „Funcţionarii publici nu se vor putea căsători cu persoane de orietare etnică străină” • „CEA MAI FRUMOASĂ VlRSTA A FEMEII începe la şaizeci de ani: ce uşurare! Nici vanitate, nici griji, nici gelozii feminine” (Sofia Gay). „Sînteti de aceeaşi părere?” • TRISTE VREMI. „In triste vremi comemorează Franţa împlinirea unui veac şi jumătate de Ia naşterea poetului romantic Alphonse de Lamartine, poetul copilăriei celor mai bătrîni dintre noi si al iluziilor prefăcute în fum ca şi tinereţea noastră de eri” • DELICIOSUL BORVlZ. „Beţi la masă deliciosul Borviz de Dorna: digestiv, alcalin, diuretic, carbo-gazos. Regenerează sîngele. Întăreşte nervii. Cereţi restaurante, băcănii. Depozit Uranus 77, tel. 5.55.50. Expediţii la domiciliu. In provincie de la 50 sticle • APĂRAREA PACIFICULUI. Ziarul „New York World Telegram” publică un articol în care se arată că guvernul Statelor Unite a fost rugat cu insistentă” să se însărcineze imediat cu apărarea Pacificului pentru a elibera flota britanică de această sarcină”. Succesele germane din Oceanul Atlantic, Scrie ziarul, dovedesc situatia disperată a Angliei. „Situatia este mai gravă decit în 1914”. • „SUEDIA VREA SĂ-Şl PĂSTREZE INDEPENDENŢA”, a declarat primul ministru, D. Mansson • SINDICATUL ARTELOR FRUMOASE. Ministerul Educaţiei, Cultelor şi Artelor a instituit o comisie interimară pentru conducerea Sindicatului Artelor Frumoase, alcătuită din cunoscuţi plasticieni: Dimitrie Anastase, Ma-rius Bunescu, Alexandru Basarab, Andronic Cantacuzino, Cristea Grosu, Oscar Han, Valentin Hoeflich, Ion Gr. Popovici, Nicolae Staicu, Gh. N. Gh. Vânătoru, N. Delavrancea-Dona, Micaela Eleutheriade • „TOATE ZIARELE scot în relief aniversarea Regelui împărat Victor Emanuel, preamărind nobila figură a Suveranului Italiei, care aparţine Dinastiei ce a dat Italiei independenţa, unitatea si marea strălucire concepută şi realizată de Duce” • ZGUDUITOR REALISM. „Jocul cu Fiara se intitulează drama într-un act, de un zguduitor realism, pe care d. Mircea Streinul o publică în Universul literar de Sîmbătă, 9 Noiembrie” • „MARE BUCĂTĂRIE PUBLICĂ. La Amsterdam se va deschide în foarte scurt timp, o mare bucătărie publică, care va distribui zilnic mese calde la câte 4.000 persoane” • ŞTIRE FANTEZISTĂ. „Se dezminte ca fiind cu totul de domeniul fanteziei ştirea lansată de agenţia Bavas relativă la pretinse demisii din guvernul român” • RECOMPENSĂ GRASĂ. „A dispărut sotia mea legitima Domnica Creţu, pe ziua de 3 XI 1940. Rog cine cunoaşte şi ştie unde se află sa denunţe circumscripţiei 35 sau pe adresa Calea Griviţei nr. 290, Cretu. Primeşte premiu 2.000 lei”…

Rubrică realizata de loan BUTNARU

Ultima oră • Ultima oră

Din partea Biroului de presă al M.Ap.N.

Aniversăm împlinirea a trei ani de Ia manifestările revoluţionare ce au avut loc la Braşov în 15 noiembrie 1987 — eveniment important în dezvoltarea mişcării antitotalitare, cu contribuţie notabilă la declanşarea Revoluţiei In acelaşi timp anumite forţe sociale, care se autointitulează apolitice, anunţă acţiuni cu caracter nedemocra-tic, chiar agresiv, pe care vor să le declanşeze concomitent cu mitingurile şi demonstraţiile paşnice aniversare.
De aceea cerem tuturor cetăţenilor, tuturor grupărilor şi forţelor sociale din România să nu accepte acţiunile provocatoare, destabilizatoare, să nu pericliteze prin acţiuni ilegale noul curs democratic ce se dezvoltă în România şi să nu facă jocul celor care şi de această dată ar dori să arate străinătăţii că poporul român nu este pregătit „pentru a intra în Europa”.
Continuatoarea tradiţiilor de luptă ale poporului pentru independenţă şi suveranitate, garant al valorilor democratice cucerite prin, jertfe în Revoluţia din decembrie 1989, armata română va fi gata în orice moment să apere cu devotament şi spirit de sacrificiu glia străbună şi ordinea de drept în stat, să îndeplinească, acum şi in viitor, misiunile încredinţate de conducerea legal constituită a României.

Preşedintele Ungariei, despre relaţiile cu România

Într-o corespondenţă din Seul privind vizita in Coreea de Sud a preşedintelui Ungariei, Arpaid Goncz, agenţia ungară MTI scrie intre altele: „Încă Ia Tokio, preşedintele a lăsat reprezentanţilor presei japoneze să înţeleagă că se desfăşoară pregătiri pentru o întîlnire româno-ungară la nivelul şefilor de stat. In legătură cu a-ceasta, el a arătat că a locuit în acelaşi hotel şi a participat la aceleaşi acţiuni ca şi şeful statului român, Ion IIiescu, astfel incît a avut posibilitatea în repetate rînduri să vorbească cu el, deşi nu au efectuat in esenţă un schimb de păreri. A. Goncz a subliniat: „Au loc convorbiri diplomatice pregătitoare, iar în cazul că acestea vor fi încununate de succes, sintem gata să ne întîlnim în luna decembrie”.