Pe malurile paraului Harbovat s-au identificat urme de locuire din neoliticul tarziu(3700-2500 i.e.n.) si de la sfarsitul epocii bronzului(1300-1200 i.e.n.) iar pe inaltimea Dealul Burlei din marginea satului se inalta ca niste musuroaie uriase mai multi tumuli pastratori tacuti ai tainelor trecutului.In anii 1971-1973,pe Dealul Burlei s-au cercetat sapte movile,care cuprindeau numeroase morminte.Piesele arheologice gasite,precum si observarea obiceiurilor de inmormantare,dovedesc ca movilele pot fi datate atat la inceputul primei epoci a fierulul(1200-1000 i.e.n.),cat si spre sfarsitul acesteia,(600-500 i.e.n.),cand acelasi loc este folosit din nou,pentru a se ridica alte movile funerare.Si intr-un caz si in celalalt,avem de-a face cu aceiasi populatie traco-getica,in a carei arie de formare si dezvoltare era cuprinsa si aceasta zona.Materialul arheologic descoperit,compus din urne funerare(vase in care se puneau resturile de la arderea celor decedati),piese de podoaba din bronz si din lut ,ofera date noi si semnificative cu privire la nivelul de dezvoltare a societatii si culturii traco-getice.

De prin veacurile VI -VII ale erei noastre ,s-au gasit urme de vietuire,de data aceasta jos in vale,caci desele framantari si razboaie n-au permis niciodata populatiilor sa-si dureze aici ,ca si in toata Moldova,asezari care sa durerze secole de-a randul,in acelasi loc.Incepand cu secolul al XIV -lea,vestigiile si informatiile incep sa se inmulteasca,iar traditia legendara imbogateste si imbraca intr-o haina stralucitoare fapte istorice sigur atestate documentar.La sfarsitul secolului al XIX-lea,S.Fl.Marian consemna intr-o frumoasa legenda ,drumul parcurs de primul domn al Moldovei,care oprindu-se la Volovat ar fi construit o cetate si o biserica.Evident,numai cercetarea arhiologica sistematica va putea preciza daca intr-adevar cetatea cu valurile de aparare din pamant,care a fost identificata in padurea de pe dealul Arsita,s-ar putea data din aceasta perioada..Documente din veacul al XVIII lea mentioneaza “o sfanta biserica de lemn,ce au facut-o Dragos voda la Olovat ( Volovat -n.n.) si raposatul Stefan voda ( cel Mare-n.n.) au mutat-o la Putna”(document din 1736).Neculai Costin,fiul marelui cronicar si el insusi cronicar insemnat (m.1712),stia acelasi lucru,cu un amanunt in plus: in biserica de lemn de la Volovat fusese ingropat chiar Dragos.Traditia populara, pe urmele careia au venit cronicarii,inregistreaza aceleasi fapte,chiar si mutarea bisericii la Putna.Profesorul universitar dr.Stefan S.Gorovei reputat istoric,scrie”O insemnare de la Putna arata ca aceasta biserica de lemn a fost construita de Dragos voda la 1353. La Volovat,existenta unei biserici e constatata inca din domnia lui Alexandru cel Bun.La 1490,ea era la locul ei;in 1500-1502,Stefan cel Mare a inlocuit-o cu una masiva,de piatra mutand-o pe cea de lemn la Putna.Pe la 1840,un calator polonez a vazut aici o piatra pe care Stefan cel Mare ar fi pus-o,la 1473, pe mormantul “stramosului sau ” Dragos voda.Un calugar de la Putna a confundat-o cu alta piatra, provocand alte confuzii si neantelegeri intre istoricii de azi.Am adus,intr-un alt studiu,argumente noi in favoarea ingroparii lui Dragos la Volovat; (St. S.Gorovei,Biserica de la Volovat si mormantul lui Dragos voda,1971.),vom atrage,aici,atentia asupra unui lucru care ni se pare deosebit de logic: de vreme ce nici un document nu lasa sa se intrevada nici macar o umbra de ipoteza ca Dragos Desccalecatorul s-ar fi intors in Maramures,si cum putem fi convinsi ca prezenta sa era in fiecare ceas reclamata in Moldova,e greu sa ne inchipuim ca ar fi putut fi ingropat in alta parte decat in Moldova.Toate indiciile ne indreapta spre Volovat,targ care,la inceputul veacului al XV-lea,s-a bucurat de un regim deosebit;Volovatul si Siretul au fost constituite,de doua ori,in apanaj domnesc: o data pentru Doamna Ringala,la despartirea ei de Alexandru cel Bun,si a doua oara pentru Doamna Marinca,vaduva lui Ilias.Sunt probleme pe care doar sapaturi arheologice,metodice si amanuntite, le-ar putea lamuri.Pana atunci,insa ne mentinem la ceea ce,de secole,poporul pastreaza cu sfintenie in memoria colectiva:cand “Dragos,mandru ca un soare “, a trecut in eternitate,modesta bisericuta de lemn de la Volovat i-a primit oasele-i batrane, sub o piatra pe care “sta scris Dragos voda “. Cronica moldo-rusa,din secolul al XVI-lea consemneaza ca:”Un barbat intelept si viteaz,anume Dragos…….a pornit ( pe la 1347 n.n.) cu drujina lui la vanatoare de fiare ……… a dat de urma unui bour,a trecut peste plaiuri inalte si a ajuns pe urmele bourului la locuri de ses frumoase si au prins din urma calari pe bour la un rau,pe mal,sub o salcie si l-au omorat,si s-au ospatat din vanatul lor.Si le-a venit de la Dumnezeu in inima gandul sa-si faca loc de trai si s-au asezat sici si s-au unit intr-un singur gand si s-au hotarat cu totii sa ramana aici.” DRAGOS VODA s-a stins din viata la 1354, si a fost inmormantat ( probabil) in propria ctitorie – bisericuta de lemn din Volovat. La 28 iunie 1401,dmnul Moldovei,Alexandru cel Bun,impreuna cu fratele sau,Bogdan,daruieste unui boier satul Plotunesti de la Strunga.La dania domneasca este prezent si un boier pe nume Giurgiu de la VOLOVAT,aceasta data este luata de istorici-deocamdata-ca prima atestare a satului nostru. (Irinel I.).