Connect with us

Actualitate

Despre PARADOXURI | Agenţia AMOS News

Publicat

pe

Paradoxul umanităţii. Îţi faci prieteni minţind şi îţi faci duşmani spunând adevărul.”

(Aculin Levitzki[1]).

Cuprins.

1. Noţiunea de paradox

2 Paradoxul geocentrismului şi al heliocentrismului

3. Paradoxul (filozofic al) mincinosului sau paradoxul lui Epimenide.

4. Paradoxul  (filozofic al) identității sau Nava lui Tezeu

5. Paradoxul identității fiinţelor umane FECUNDAREA ÎN VITRO

6. Paradoxul identității fiinţelor umane obţinute prin CLONARE

7. CONSECINŢELE reproducerii de fiinţe umane în afara relaţiilor sexuale

8. Paradoxurile ÎN LOGICĂ

9. Paradoxurile ÎN ȘTIINȚĂ

10. Paradoxurile ÎN MATEMATICĂ

11. Paradoxurile ÎN RELIGIE

12. Paradoxurile ÎN LITERATURĂ

13. Paradoxurile ÎN ECONOMIE

14. Paradoxurile ÎN POLITICĂ

Anexa nr. 1. Sensul şi conţinutul unora dintre noţiunile folosite în acest articol

 

Rezumat.

Noţiunea de „paradox” este foarte diferită, acesta fiind şi motivul pentru care nu există o concepţie unitară în definirea acesteia. Diferenţele, în definirea acesteia, sunt foarte mari şi ca urmare „al sensului, al conţinutului” său foarte diferit de la un domeniu la altul, al vieţii economice, sociale etc. În general se consideră că un paradox este o ciudățenie; o enormitate, o absurditate a unei afirmații, a unei situații. Pe parcursul istoriei au existat însă şi mai multe enunţuri, afirmaţii, raţionamente, „opinii oficiale”: 1) atât care au susţinut ca fiind adevărată o anumită teorie, dar care ulterior (uneori peste sute şi chiar peste mii de ani) s-a dovedit falsă, 2) cât şi care au considerat, blamat o anumită teorie, ca fiind falsă, absurdă, dar care ulterior (uneori peste secole şi chiar peste milenii) s-a dovedit ca fiind adevărată. Din textul articolului rezultă clar care este sensul şi conţinutul noţiunii de „paradox”.

 

Cuvinte şi expresii cheie: paradox; paradoxul geocentrismului şi al heliocentrismului; paradoxul mincinosului; paradoxul identității; paradoxul identității fiinţelor umane: fecundarea în vitro, fecundarea prin clonare; paradoxurile: în logică, în știință, în matematică, în religie, în literatură, în economie.

 

1. Noţiunea de paradox

 

Noţiunea de „paradox” este foarte diferită, acesta fiind şi motivul pentru care nu există o concepţie unitară în definirea acesteia.

Diferenţele, în definirea acesteia, sunt foarte mari şi ca urmare „al sensului, al conţinutului” său foarte diferit de la un domeniu la altul de activitate, al vieţii economice, sociale etc.

În zecile de dicţionare[2], cuvântul „paradox” cunoaşte numeroase definiţii, precum:

1) enunț contradictoriu și în același timp, demonstrabil;

2) părere, opinie absurdă, contrară unui adevăr unanim recunoscut;

3) ciudățenie; enormitate, absurditate a unei afirmații, a unei situații;

4) situație în care două idei, elemente, fenomene etc., deși ar trebui să se excludă reciproc, coexistă.

5) fapt despre care se poate demonstra atât că este adevărat, cât și că este fals;

6) raționament aparent just care duce la concluzii contradictorii, ce nu pot fi considerate nici adevărate, nici false;

7) părere contrară opiniunii generale;

8) lucru care la un moment dat pare absurd, dar ulterior (uneori peste sute sau mii de ani) se dovedeşte că este adevărat.

Pe parcursul istoriei au existat însă şi mai multe enunţuri, afirmaţii, raţionamente, „opinii oficiale”:

1) atât care au susţinut ca fiind adevărată o anumită teorie, dar care ulterior (uneori peste sute şi chiar mii de ani) s-a dovedit falsă,

2) cât şi care au considerat, blamat o anumită teorie, ca fiind falsă, absurdă, dar care ulterior (uneori peste secole şi chiar peste milenii) s-a dovedit ca fiind adevărată.

Provocarea este de a descoperi ce anume s-a greşit în raţionamentele false ale paradoxurilor.

În toate domeniile vieţii există numeroase paradoxuri imposibil de rezolvat.[3]

Impresia cu care se alege o persoană atunci când ia cunoştinţă de „impasul logic” dintr-un paradox este aceea de: amuzament; de „prestidigitaţie verbală” cu cuvinte şi cu idei adevărate şi/sau false; de scamatorie (făcută cu artă şi tehnică) cu cuvinte şi cu idei logice şi ilogice, cu „adevăruri false” şi cu „minciuni mincinoase”; de joc de cuvinte şi de idei cu două judecăți contradictorii.

Exemplele ce urmează sunt edificatoare în acest sens.[4]

 

2. Paradoxul geocentrismului şi al heliocentrismului

 

Un foarte bun exemplu de teorie care mii de ani a fost considerată absurdă, dar care ulterior (peste mii de ani) s-a dovedit că este adevărată, este „paradoxul geocentrismului şi al heliocentrismului.

După facerea lumii, mii de ani a existat teoria geocentri, care considera că Pământul este o planetă fixă, plată, amplasată în centrul Universului, în jurul căreia se rotesc toate celelalte planete şi Soarele. Această teorie datează, de peste 2.000 de ani, începând cu primele scrieri Sacre, preluate în Sfânta Scriptură (Biblie), în care se găseşte şi astăzi.

Galileo Galilei a fost condamnat de biserică (în anul 1633) pentru susţinerea teoriei heliocentrice, considerată de inchiziţie ca erezie, de care savantul s-a dezis în faţa autorităţilor religioase pentru a-şi salva viaţa, dar de care, în convingerile sale, nu s-a dezis niciodată cu adevărat; cu toate acestea, el a fost obligat să stea în arest la domiciliu până la sfârșitul vieții.

Giordano Bruno (n. ianuarie 1548– d. 17 februarie 1600), a fost condamnat și ars pe rug de Inchiziție pentru concepția sa heliocentrică şi asupra infinității universului, idei considerate eretice; numele lui a devenit sinonim cu cel de victimă a obscurantismului.

Nicolaus Copernic (n. 19 februarie 1473 – d. 24 mai 1543) este considerat cel care a dat o fundamentate temeinică (în anul 1543) teoriei heliocentrică potrivit căreia Pământul se roteşte în jurul Soarelui, care se află în centrul Sistemului Solar, care la rândul său face parte din Calea Lactee, una dintre numeroasele galaxii din Univers, teorie care ulterior a fost dovedită ştiinţific.

 

 

 

3. Paradoxul (filozofic al) mincinosului sau paradoxul lui Epimenide

 

Epimenide, care era cretan, a scris într-un poem al său: „Cretanii, întotdeauna mincinoși, fiare ale răului, burtoși leneși. Dacă afirmația sa că toți cretanii sunt mereu mincinoși este o minciună, atunci înseamnă că toți cretanii spun adevărul, iar afirmația lui Epimenides este adevărată.”

Deci, dacă o minciună este mincinoasă, atunci înseamnă că nu s-a minţit, ci s-a spus adevărul, sau, altfel spus, „adevărul se poate spune şi printr-o minciună mincinoasă”.

Generalizând, „paradoxul mincinosului” poate fi exprimat, sintetic, astfel:

 

Dacă cineva spune:

«Eu mint», minte sau spune adevărul.

Dacă ceea ce spune este fals, atunci spune adevărul, dacă este adevărat, atunci este fals.

Deci, ca enunţ, afirmaţia «Eu mint» trebuie interpretată ca o dovadă a „falsităţii propoziţiei”.

Aceasta, în schimb, ca intenţie, ea trebuie înţeleasă ca o recunoaştere a minciunii spuse..

 

Într-o altă exprimare:

Dacă cineva care spune «Eu mint» este fals, atunci spune adevărul,

Dacă cineva care spune «Eu mint» este adevărat, atunci nu spune adevărul.

Dacă cineva care spune «Eu mint», niciodată nu vei şti dacă spune adevărul sau minte, iar un asemenea om este „fals”, iar această afirmaţie trebuie interpretată ca „o dovadă a falsităţii propoziţiei”.

 

Paradoxul mincinosului preocupă filozofii de aproape 2.500 de ani[5], atât pentru a înţelege cât mai bine viaţa, în general, şi pe cea politică, în special, cât şi pentru a dezvolta gândirea critică (benefică).

Paradoxul mincinosului, prin care se afirmă că „Îţi faci prieteni minţind şi îţi faci duşmani spunând adevărul” a ajuns să fie considerat „Paradoxul umanităţii”.

Mai mult chiar, istoria oferă numeroase exemple de adevăruri conform cărora „Îţi salvezi viaţa minţind şi eşti omorât spunând adevărul

Întrebarea, fundamentală care se pune este următoarea: afirmaţia „Îţi faci prieteni minţind şi îţi faci duşmani spunând adevărul” este adevărată sau este falsă ?

Părerile nu numai că sunt împărţite, dar se merge până acolo încât sunt tot mai multe puncte de vedere care susţin că această afirmaţie exprimă tot mai mult adevărul lumii în care trăim, fapt pentru care îşi merită numele de „paradoxul umanităţii”.

Viaţa a demonstrat că, în general, oamenii aflaţi la putere, în politică, în afaceri (şi, pe zi ce trece, tot mai mulţi oameni de rând), trăiesc şi îşi desfăşoară activitatea după unele „adevăruri axiomatice”, confirmate de viaţă, care nu mai trebuie demonstrate, precum:

1) printre „prieteni duşmănoşi şi duşmani prietenoşi”,

2) „una gândeşte, alta spune şi altceva face”, şi mai afirmă cu aroganță că e cinstit,

3) „vorba a fost dată omului spre a-şi ascunde gândurile”; acest mod de gândire „paradoxal” se aplicată din toate timpurile (chiar de la Cain, primul copil al lui Adam şi Eva, care şi-a omorât fratele, pe Abel, fără ca acesta să aibă vreo vină), dar a fost formulat ca făcând parte din „arta politică” de către Talleyrand, Richelieu, Voltaire, Edward Young, Oliver Goldsmith etc.

Viaţa a demonstrat că sunt numeroase situaţiile în care, chiar şi ca om cinstit, nu poţi să spui adevărul pentru a nu-ţi face duşmani, şi chiar pentru a nu plăti cu viaţa, în anumite cazuri.

Galileo Galilei, pentru a-şi salva viaţa, a fost obligat să mintă inchiziţia, prin a se dezice de concepţia sa heliocentrică, de care însă nu s-a dezis niciodată cu adevărat în convingerile sale.

Giordano Bruno însă nu a putut accepta să spună o minciună, nici chiar şi pentru a-şi salva viaţa, fapt pentru care a şi fost omorât de inchiziţie (prin arderea pe rug).

Umanitatea ar fi avut enorm de mult de câştigat dacă şi Giordano Bruno ar fi acceptat să mintă inchiziţia, dar pentru Giordano Bruno adevărul a fost mai presus decât viaţa sa.

Deci, în timp ce Galileo Galilei şi-a salvat viaţa minţind, Giordano Bruno a fost omorât pentru că nu a putut minţi.

Este o foarte bună şi incontestabilă dovadă a „paradoxului umanităţii” care confirmă faptul că istoria este plină de exemple de oameni, numeroşi geniali, mari patrioţi etc., dintre care „unii şi-au salvat viaţa minţind, iar alţii au fost omorâţi spunând adevărul”.

Un exemplu edificator pentru români este cel al lui Constantin Brîncoveanu, care a fost omorât, împreună cu cei patru fii ai săi, pentru că nu a putut minţi că se leapădă de credinţa sa creştinească şi că îmbrăţişează credinţa stăpânirii otomane.

 „Îţi salvezi viaţa minţind şi eşti omorât spunând adevărul” poate să fie considerat „Paradoxul vieţii prin minciună sau prin adevăr”.

 

4. Paradoxul  (filozofic al) identității sau Nava lui Tezeu[6]

 

Este un experiment mental în metafizica identității care ridică următoarea problemă: dacă o navă (sau un obiect în general), în care toate componentele sale au fost înlocuite, mai rămâne (în mod fundamental) același obiect ?

Problema începe să devină, în viitor, foarte serioasă şi în ceea ce priveşte „Paradoxul identității fiinţei umane”.

Aceasta fie şi numai din următoarele „evoluţii ale fiinţei umane”:

1. Tot mai multe persoane se nasc în afara unei relaţii sexuale.

2. Reproducerea se separă tot mai mult de sexualitate: sexualitatea va ţine de domnia plăcerii, iar reproducerea de cea a laboratoarelor.

3. Lumea nu va mai fi decât o justapunere de masturbări.

4. Fecundarea în vitro, care este o „sexualitate artificială”, se practică pe scară tot mai mare şi prin tehnici tot mai sofistificate.

5. Clonarea reproductivă de fiinţe umane (crearea de copii identice).

 

5. Paradoxul identității fiinţelor umane FECUNDAREA ÎN VITRO

 

Fertilizarea în vitro (FIV) înseamnă crearea embrionului în afara unui act sexual natural, în afara corpului uman, într-un laborator, într-o eprubetă, după următoarea „tehnologie”:

1. Se stimulează hormonal ovarelor, după care sunt extrase ovocitele (celulele germinative feminine) din ovarele femeii respective, notată cu „F1”.

2. Aceste ovocite se pun în contact (la fertilizare) cu spermatozoizii într-un laborator, într-o eprubetă, în vitro, cu spermatozoizii donaţi de un bărbat donator, care este, în general, anonim, notat cu „B1”.

3. Spermatozoizii vor fecunda ovocitele şi astfel se va obţine un embrion, care va fi transferat (în general la 72 ore de la concepţie) în uterul unei femei numită „mamă purtătoare”, notată cu „F2”, unde acesta (embrionul) va continua să se dezvolte, rezultând „sarcina”.

O „mamă purtătoare”, care este o „mamă surogat”, o „mamă de împrumut”, este o femeie care acceptă, în urma unui acord (plătit), să rămână însărcinată cu obiectivul de a da naștere unui copil care va fi crescut de o altă familie sau persoană ca fiu propriu. Este o „maternitate de substituție” în baza unui contract sau a unei „înțelegeri de gestație”. Embrionul, respectiv fătul, care este purtat în pântece de către „mama purtătoare” nu are nicio legătură genetică cu copilul pe care îl poartă.

4. După naştere, „mama purtătoare” predă copilul „mamei crescătoare”, notată cu „F3”, care, ca şi bărbatul său, nu are nicio legătură genetică cu copilul pe care îl creşte.

Întrebarea care se pune este următoarea: care este identitatea acestui copil ?

Răspunsul la această întrebare este „paradoxul identității fiinţei umane fertilizarea în vitro”.

 

 

 

6. Paradoxul identității fiinţelor umane obţinute prin CLONARE

 

Clonarea este o forma de reproducere tot în afara relaţiilor sexuale, tot în afara corpului uman, adică într-un laborator, într-o eprubetă.

Un copil produs prin clonare este duplicatul genetic al unei persoane existente.

Clona nu va fi nici fiica sau fiul, nici sora sau fratele geamăn al persoanei clonate, ci va intra într-o nouă categorie.

Clonarea reproductivă va transforma copiii clonaţi şi oamenii, în general, în obiecte care pot fi construite pentru a prezenta anumite caracteristici, şi anume „copii la comandă”.

 

7. CONSECINŢELE reproducerii de fiinţe umane în afara relaţiilor sexuale

 

Aceste „evoluţii”, de reproducere (concepere) de fiinţe umane în afara relaţiilor sexuale, în afara fiinţei umane, vor face ca:

„Până la urmă, fiinţa umană va fi fabricată ca un artefact pe măsură, într-un uter artificial având caracteristici alese anterior.

Fiinţa umană va deveni atunci un obiect de piaţă”.

[…] „Graţie formidabilelor progrese pe care le putem aştepta de la nonoştiinţe, fiecare va spera chiar să-şi transfere într-un alt corp conştiinţa de sine, să-şi procure propriul dublu, dar şi copii ale fiinţelor iubite, bărbaţi şi femei de vis, hibrizi fabricaţi cu trăsături particulare selectate astfel încât să corespundă unor obiective precise.

Unii vor căuta chiar să depăşească specia umană printr-o formă de viaţă şi de inteligenţă diferită, superioară.

În această ultimă versiune a hiperimperiului, moartea va fi amânată până la dispariţia ultimei clone a sinelui care va avea conştiinţă de sine, chiar până la uitarea tuturor clonelor rezultate din propria fiinţă de către toate celelalte clone rezultate din altcineva.

Apoi omul fabricat în sfârşit ca un artefact, nu va mai cunoaşte moartea: după modelul tuturor produselor industriale, el nu va mai putea muri, pentru că, de fapt, nu s-a născut niciodată”[7].

Această „ultimă omucidere a oamenilor transformaţi în maşini” nu va avea loc numai dacă omenirea va avea capacitatea să conştientizeze, de pe acum, asupra faptului că această ultimă „dezvoltare” a sa va fi şi ultima.

În Anexa nr. 1 sunt redate unele dintre noţiunile folosite în acest material.

 

8. Paradoxurile ÎN LOGICĂ

 

Un paradox logic este o contradicție care are statutul unei concluzii corecte logic și, în același timp, reprezintă un raționament care duce la concluzii care se exclud reciproc.

Eroarea logică a paradoxului se explică prin alegerea greșită a premizelor logice, de exemplu atunci când vine vorba de obiecte care nu sunt clar definite.[8]

 

9. Paradoxurile ÎN ȘTIINȚĂ

 

Cu toate că folosesc logica drept instrument al cunoașterii, paradoxurile în știință sunt generate atât de unele contradicții în abordarea teoretică a aceleiaşi probleme, cât şi de unele contradicții dintre abordările teoretice şi cele practice, pe aceeaşi temă.

Aceste contradicţii (= paradoxuri) sunt cauzate de mai mulţi factori, precum: erorile logice în construirea judecăților; imperfecțiunea metodelor științifice existente; acuratețea insuficientă a instrumentelor folosite în experimente; inadecvarea idealizării acceptate, adică axiomatizarea greșită a teoriilor etc.

Paradoxurile ştiinţifice stimulează noi cercetări, ajută la o înțelegere mai profundă a teoriei, a postulatelor sale „evidente” și, deseori, duce la revizuirea completă a acesteia.[9]

 

10. Paradoxurile ÎN MATEMATICĂ

 

Paradoxurile matematice sunt: raţionamente care conduc la concluzii absurde ca urmare a unor greşeli ascunse; enunţuri contradictoriu şi, în acelaşi timp demonstrabile; afirmaţii care pot fi demonstrate şi ca adevărate şi ca false.[10]

Este însă un adevăr axiomatic faptul că demonstraţia unei absurdităţi nu poate fi corectă.

Problema de a se găsi unde s-a strecurat greşeala este pasionantă.

Demonstraţia unei absurdităţi conţine întotdeauna o „hibă”.

A căuta şi a găsi „hiba”, este un exerciţiu pe cât de plăcut şi de amuzant, pe atât de greoi şi de util, căci reprezintă un bun examen al cunoştinţelor matematice şi un excelent antrenament al spiritului de observaţie şi de analiză.

 

11. Paradoxurile ÎN RELIGIE

 

Şi acestea sunt foarte numeroase în fiecare din cele circa 4.300 de religii câte există în lume.[11]

Creștinismul, care este una din cele trei religii monoteiste contemporane, alături de iudaism și islam, este religia şi cea mai divizată şi cea care conţine cele mai multe paradoxuri biblice, alături de paradoxurile din iudaism.[12]

Fără a intra în amănunte, prezint (în sinteză) numai paradoxulLiberului arbitru”.

Dacă Dumnezeu este atotputernic şi ştie ce vom face încă dinainte să ne creeze, cum mai poate exista liberul arbitru (concepţie potrivit căreia omul ar avea libertate nemărginită de a acţiona după voinţa sa)?

Altfel spus, „Dacă există un Dumnezeu atât de bun şi atotputernic, care ştie şi stabileşte ce vom face încă dinainte să ne creeze, de ce este o lume atât de rea prin propriile sale acţiuni (libere, cele mai multe nebuneşti, malefice)?

 

12. Paradoxurile ÎN LITERATURĂ

 

Poeţii, în momentele lor de „contemplare vie” au reuşit o justă reflectare, prin ironie, a unor aspecte esenţiale ale vieţii.

Paradoxurile în literatură sunt şi acestea pe cât de numeroase, pe atât de diverse, de la cele mai frumoase, amuzante, haioase, în care se spun mari „adevăruri prin ironie”, până la cele care ridică probleme fundamentale ale existenţei fiinţei umane.

Exemplele ce urmează sunt edificatoare în acest sens.  

Poezia „Satira Epocei”, de Alexandru Macedonski.

Sunt numeroase părerile care consideră că „paradoxurile societăţii româneşti, prin care se spun şi mari adevăriri”, sunt destul de bine exprimate în această poezie, redată mai jos.

Ca să te-nsori

Te-nsori cu plată,

Iar ca să mori,

E şi mai lată;

Ca să trăieşti,

Ce cheltuieşti?…

Ca să boleşti,

Cu ce plăteşti?

Cum stăm acuma,

E groasă gluma:

Nu poţi să mori,

Nici să te-nsori,

Nici să boleşti,

Nici să trăieşti!

 

Am considerat că, la paradoxurile din literatură, se impune să fie prezentate şi următoarele versuri, pe cât de haioase, de absurde, de paradoxale, pe atât de frumoase.

 

Într-o noapte întunecoasă

Când soarele lucea pe cer

Pe o stradă lungă-scurtă

Se ducea un om venind

Era mare-mititel,

Avea păr dar era chel.

N-avea cap şi n-avea gură,

Şi mergea singur vorbind,

Și-n tăcerea lui profundă

Se-auzea bolborosind

 

Un poet cu barca-n casă

Se plimba ca un boier

Vedea oameni de hârtie

Şi cu dinţi de caşcaval,

Dansau rumba pe o sârmă,

Şi mâncau carne de cal.

 

La lumina lămpii stinsă

Când citeam o carte nescrisă

Un poet citea-n picioare,

Stând pe burtă-ntins la soare.

Alţi doi oameni de hârtie

Cu mustăți din mult mărar

Jucau hora pe câmpie

Si râdeau de un măgar.

Măgarul striga la lună,

Dormind legănat de vânt

Luminat în multă beznă

Cerând raiul pe pământ

 

13. Paradoxurile ÎN ECONOMIE

 

Economia, în general, are şi ea numeroase paradoxuri.[13]

Economia României are însă şi mai multe paradoxuri, dintre care îmi permit să formulez următoarele:

1. Veniturile, din salarii, din pensii, cresc, dar puterea de cumpărare din acestea scade.

2. Laptele obţinut prin truda românilor este mai ieftin decât apa extrasă de străini din zăcămintele noastre.

3. Din 1990 şi până în prezent „am muncit puţin, dar am trăit bine” prin sporirea datoriei şi prin vânzarea bogăţiilor acumulate în regimul trecut, când „am muncit mult, dar am trăit prost”. România postdecembristă este într-o continuă petrecere („muncind puţin, dar trăind bine”), lăsând enormele datorii contractate să le plătească generaţiile viitoare (care vor fi obligate să „muncească mult şi să trăiască prost”). Datoriile şi cheltuielile făcute în perioada postdecembristă vor reduce nivelul de trai al urmaşilor noştri şi vor face ca firmele româneşti să aibă o influenţă şi o importanţă aproape inexistentă în afacerile mondiale.

4. România postdecembristă s-a mândrit şi se mândreşte cu prieteni duşmănoşi şi cu duşmani prietenoşi, care ne-au secătuit de bogăţiile materiale şi imateriale, ale subsolului şi ale solului.

5. Numai în România a fost posibil „paradoxul” ca mii de firme, în special cu capital străin, să se înregistreze, timp de 15 – 20 de ani, cu nerealizări de profit (cu pierderi de profit, cu cheltuieli mai mari decât veniturile), dar de îmbogăţit să se îmbogăţească rapid şi exorbitant.

6. România a ajuns paradoxul Europei: se câștigă mai bine la stat decât la privat. În statele dezvoltate, situaţia este invers: se câștigă mai bine în mediul privat.

Dar nu numai economia României are multe paradoxuri, ci şi societatea românească are numeroase paradoxuri. O discuţie pe această temă este foarte complicată şi ar necesita un spaţiu destul de mare.

 

14. Paradoxurile ÎN POLITICĂ

Este foarte greu să vorbeşti despre paradoxurile din gândirea şi din activitatea oamenilor care „una gândesc, alta spun şi alta fac”.

Consider că următoarele citate (dintre sutele care există pe această temă) definesc destul de bine paradoxurile din politică.

„Nu contează cine votează. Contează cine numără voturile”. (Iosif Stalin).

 „Inaptocraţia este un sistem de guvernământ în care cei mai incapabili de a guverna sunt aleşi de către cei mai incapabili de a produce, şi care împreună cu ceilalţi membrii ai societăţii cei mai puţin în stare să se întreţină singuri, sunt recompensaţi cu bunuri şi servicii care au fost plătite prin confiscarea avuţiei şi muncii unui număr de producători aflat în scădere continuă”. (după Jean d’Ormesson: Un nou cuvânt în dicţionarul Larousse al limbii franceze).

„Cleptocraţía este un Guvern ai cărui membri caută, în primul rând, să obţină avantaje personale (materiale, sociale, politice etc.), pe seama celor în numele cărora guvernează”. (Conform DEX).

„Schimbare politică. Alţi ciobani, alţi câini, aceleaşi oi”. (Valeriu Butulescu – Frunze fără ram.).

„Paradoxul democraţiei, prin alegeri libere: oameni fără demnitate devin demnitari”. (Valeriu Butulescu).

„Greşelile politicianului sunt crime, căci în urma lor suferă milioane de oameni nevinovaţi, se împiedică dezvoltarea unei ţări întregi şi se împiedică, pentru zeci de ani înainte, viitorul ei.” (Mihai Eminescu despre politică).

 

 

Actualitate

O nouă eră în războiul asistat de algoritmi: cum a devenit Maven Smart System „motorul” campaniei aeriene împotriva Iranului

Publicat

pe

De

Planificatorii Pentagonului și statele majore americane au folosit într‑un mod fără precedent inteligența artificială în timpul celor 38 de zile de război aerian împotriva Iranului, arată date nou publicate despre modul în care a fost utilizat Maven Smart System (MSS), suita de AI a Departamentului Apărării.

13.000 de ținte în 38 de zile: foamea de AI pe câmpul de luptă

„Operațiunea Epic Fury a folosit Maven Smart System al Palantir pentru a executa misiuni de lovire în întregul spațiu de luptă, 13.000 de ținte în 38 de zile”, a declarat Cameron Stanley, Chief Digital & AI Officer (CDAO) al Pentagonului, la conferința SCSP AI+Expo.

Militarii, spune el, au arătat „o poftă nesățioasă” pentru astfel de instrumente: „[Instrumentele de AI] ne permit să luăm toate aceste date, să le sintetizăm și să luăm decizii mai bune, mai rapide, pe câmpul de luptă.”

MSS este o suită de instrumente de inteligență artificială derivată din experimentul inițial Project Maven, evoluată într‑un instrument multifuncțional de planificare militară dezvoltat de Palantir. (O ramură separată a Maven este operată de Agenția Națională de Informații Geospațiale.)

Explozie de utilizare: miliarde de „tokens” pe zi

În timpul Epic Fury, folosirea MSS a crescut abrupt, atât în sfera clasificată, cât și în cea neclasificată, au explicat oficialii.

– Utilizarea neclasificată a crescut cu 38% de la o lună la alta.
– Utilizarea clasificată a urcat cu 89%.
– Măsurată în „tokens” – operațiunile matematice de bază care stau la baza AI generative – vârful zilnic de consum a explodat cu 4.425%.

La un moment dat, a precizat un purtător de cuvânt al Pentagonului, utilizarea zilnică a ajuns la aproximativ 20 de miliarde de tokens.

Prin comparație, într‑un context civil, o singură interacțiune cu un chatbot poate consuma câteva sute de tokens, iar un „power user” care folosește AI intensiv, de exemplu pentru programare, poate ajunge la circa un sfert de milion de tokens pe zi.

„De la începuturile sale modeste, ca o mică echipă transfuncțională de circa 45 de oameni în Pentagon, [Maven] a explodat și a devenit cea mai bună capabilitate de comandă și control (C2) asistată de AI de pe planetă”, a spus Stanley.

De la identificarea teroriștilor la „vederea în direct” a câmpului de luptă

Ce produce, concret, această activitate intensă? Pentagonul a refuzat să ofere exemple specifice din conflictul cu Iranul, însă descrie funcționalități care amintesc, la versiuni militare, de trusele de AI comerciale.

MSS include unelte „low‑code/no‑code” care permit personalului fără expertiză în programare să își construiască propriile aplicații sau chiar agenți AI semi‑autonomi, capabili să preia sarcini repetitive.

În același timp, sistemul execută funcții profund militare.

Nucleul Project Maven a fost, inițial, detectarea țintelor teroriste în ore interminabile de imagini video provenite de la drone. Treptat, suita s‑a extins către ceea ce Palantir descrie ca „o vedere sincronizată, în timp real, a spațiului de luptă”, care permite planificare și execuție de misiuni sincronizate, automatizează detectarea obiectelor și centralizează procesul de identificare și gestionare a țintelor.

Tehnologia analizează combinații complexe de imagini video, imagini satelitare și alte surse de informații extrem de tehnice, potrivit companiei și relatărilor publice. Maven Smart System poate, de asemenea, să filtreze biblioteci uriașe de rapoarte de informații și să genereze rezumate sau posibile opțiuni de acțiune viitoare, a mai explicat purtătorul de cuvânt al Pentagonului.

„Nu adversarul, ci capacitatea noastră”: lupta pentru putere de calcul

Toată această activitate consumă o cantitate tot mai mare de putere de calcul, avertizează Stanley.

„Cea mai mare teamă a mea, în acest moment, nu este adversarul”, a spus el la SCSP AI+Expo. „Cea mai mare teamă a mea este: putem ține pasul?”

„Vedem o creștere dramatică, nu doar în utilizarea sistemelor noastre, ci și în cantitatea de compute necesară”, a continuat el. „Departamentul analizează în prezent diverse modalități prin care putem crește capacitatea în fiecare domeniu, la fiecare nivel de clasificare, pentru a ne asigura că acea poftă nesățioasă este satisfăcută, de la cel mai tânăr operator până la cel mai înalt comandant.”

Costul vitezei: erori, victime colaterale și testarea algoritmilor

Accelerarea AI în război nu este lipsită de riscuri, recunoaște Stanley. Nu a discutat explicit pagubele colaterale în loviturile asupra Iranului, deși chiar prima zi a campaniei a ucis cel puțin 175 de persoane într‑o școală aflată lângă o bază a Gardienilor Revoluției, incident atribuit unor informații învechite. Astfel de tragedii, subliniază observatorii, au avut loc și înainte de era AI.

CDAO insistă însă că algoritmii sunt supuși unor programe riguroase de testare. Pe termen lung, Stanley susține că o echipă mixtă om‑mașină, în care fiecare îl verifică pe celălalt, ar putea reduce erorile și salva vieți.

„Deși ritmul s‑a accelerat, un lucru care mă preocupă profund în război este să minimizez greșelile, mai ales în ceea ce privește deciziile operaționale”, a spus el. „Și știm, din istoria noastră lungă, că oamenii, singuri, greșesc. Mașinile, singure, greșesc și ele. Ce încerc să implementez este cea mai bună echipă om‑mașină posibilă.”

„Folosești tehnologia pentru ceea ce face ea cel mai bine – procesare foarte rapidă a datelor – dar păstrezi întotdeauna omul care va analiza situația, va aplica arta operațională, contextul și intenția legală, pentru a reduce drastic erorile și a asigura superioritatea decizională pe câmpul de luptă”, a concluzionat Stanley.

Citeste in continuare

Actualitate

O nouă dimensiune a recunoașterii pe câmpul de luptă: Teledyne FLIR Defense lansează sistemul Black Recon pentru vehicule blindate

Publicat

pe

De

Teledyne FLIR Defense a dezvăluit recent o inovație tehnologică de ultimă oră sub forma unei „microdrone” intitulate Black Recon. Conceput special pentru a fi integrat pe vehiculele terestre cu echipaj uman, acest sistem promite să ofere trupelor de la sol un avantaj tactic fără precedent, transformând fiecare vehicul într-un centru mobil de lansare și coordonare a dronelor.

Sistemul Black Recon este compus dintr-un lansator echipat cu trei aparate de zbor de dimensiuni reduse. Conform detaliilor tehnice oferite, dronele decolează în mod autonom, execută misiuni complexe de recunoaștere, supraveghere și achiziție a țintelor (RSTA), iar la finalul misiunii revin singure la lansator pentru andocare și reîncărcare automată.

Supraveghere persistentă la viteze de top: Performanțele tehnice care definesc noua microdronă

Deși cântărește mai puțin de 450 de grame, Black Recon impresionează prin capabilitățile sale de zbor. Microdrona poate atinge viteze de aproximativ 90 km/h și are o autonomie de zbor de până la o oră. Aceste specificații o fac ideală pentru monitorizarea rapidă a perimetrului în medii de luptă dinamice, unde informațiile în timp real sunt vitale pentru supraviețuirea echipajului.

Testele inițiale au fost deja efectuate cu succes în condiții climatice aspre, în Norvegia, pe parcursul iernii trecute. De asemenea, sistemul a fost evaluat în teren utilizând vehicule de tip Ford Raptor, demonstrându-și versatilitatea și capacitatea de integrare pe diverse platforme terestre.

Extinderea către piața globală: Contracte europene și perspective pentru forțele terestre americane

Impactul tehnologiei pe piața de apărare este deja vizibil. Dezvoltatorul a confirmat deja semnarea unor contracte cu doi clienți europeni, ale căror nume rămân confidențiale. Deși sistemul nu a fost încă prezentat oficial în demonstrații pentru Armata SUA, sunt așteptate teste oficiale cu forțele americane în cursul acestui an, interesul pentru soluții autonome de recunoaștere fiind la un nivel record.

Livrările pentru noul sistem sunt programate să înceapă în anul 2027. Totodată, producătorul și-a luat angajamentul de a dezvolta module suplimentare care vor extinde utilitatea sistemului. Viitoarele actualizări vor include sarcini utile letale și senzori specializați pentru detecția amenințărilor chimice, biologice, radiologice și nucleare (CBRN).

Siguranță sporită pentru operatori: Automatizarea ca pilon central al misiunilor de mare intensitate

Obiectivul principal al sistemului Black Recon este acela de a oferi comandanților o imagine clară și persistentă asupra câmpului de luptă, fără a expune militarii la riscuri inutile. Prin automatizarea completă a lansării, recuperării și reîncărcării, operatorii primesc acces rapid la informații tactice esențiale, menținând în același timp un ritm ridicat al operațiunilor.

Această soluție de ultimă generație subliniază tendința globală de a integra sistemele autonome în structura de bază a unităților de infanterie mecanizată, oferind o protecție sporită și o capacitate de reacție mult mai rapidă în fața amenințărilor imprevizibile.

Citeste in continuare

Actualitate

Parteneriatul strategic cu sectorul privat în domeniul cibernetic: O nouă strategie pentru a contracara dominația Chinei

Publicat

pe

De

O prevedere recentă inclusă în proiectul legii politicii de apărare a Senatului SUA propune o colaborare fără precedent între guvern și hackerii civili. Această inițiativă este văzută de experți și foști oficiali militari ca o metodă esențială pentru a echilibra balanța puterii în fața rezervei mult mai vaste de operatori cibernetici ai Chinei. Programul pilot vizează evaluarea fezabilității utilizării contractorilor civili, care ar folosi propria infrastructură pentru a obține acces în sistemele țintă, rămânând însă sub direcția operațională și autoritatea US Cyber Command.

Echilibrarea forțelor în spațiul digital: Soluții pentru deficitul de personal

Unul dintre principalele argumente pentru adoptarea acestei măsuri este avantajul numeric zdrobitor al Chinei, estimat la un raport de 10 la 1 față de personalul cibernetic al SUA. În timp ce operatorii militari sunt o resursă limitată, atragerea sectorului privat ar putea extinde considerabil capacitatea de reacție. Spre deosebire de conflictele fizice, operațiunile cibernetice necesită un timp îndelungat pentru obținerea și menținerea accesului în rețelele inamice—proces care poate dura luni sau chiar ani. Prin delegarea acestor sarcini de monitorizare și menținere a accesului către civili, personalul militar ar fi eliberat pentru a se concentra pe „măiestria” războiului cibernetic și pe execuția efectelor ofensive.

Provocări juridice și riscuri de escaladare: Granița fină dintre acces și atac

Deși propunerea se limitează la obținerea accesului și nu permite contractorilor să execute „efecte” (distrugerea sau manipularea sistemelor), măsura nu este lipsită de controverse. Unii experți avertizează că implicarea civililor ar putea atrage represalii asupra infrastructurii civile naționale și ar putea încălca normele internaționale. Simpla pătrundere într-o rețea străină, chiar și fără a cauza daune imediate, poate fi interpretată de alte state ca un act ostil. Mai mult, utilizarea infrastructurii proprii de către companii ar putea transforma aceste entități private în ținte militare legitime în cazul unui conflict deschis.

Inovația privată ca motor al apărării: Viteză de reacție fără bariere birocratice

Dincolo de numărul de oameni, parteneriatul cu sectorul privat promite o accelerare a inovației. Utilizarea instrumentelor și a infrastructurii proprii le permite contractorilor să acționeze la „viteza relevanței”, evitând procesele lungi și anevoioase de achiziții publice și cerințe tehnice guvernamentale. Această abordare valorifică unul dintre cele mai importante avantaje competitive ale SUA: capacitatea de soluționare inovatoare a companiilor americane. Dacă acest model va avea succes, el ar putea reprezenta trecerea de la simple parteneriate la o colaborare de tip „coechipier”, esențială pentru menținerea securității naționale într-un domeniu digital tot mai disputat.

Citeste in continuare

Aveți un PONT?

Cel mai complet ziar de investigații dedicat cititorilor din România. Aveți un pont despre fapte de corupție la nivel local și/sau național? Garantăm confidențialitatea! Scrie-ne la Whatsapp: 0735.085.503 Sau la adresa: incisiv.anticoruptie@gmail.com Departament Investigații - Secția Anticorupție

Știri calde

Exclusiv15 ore ago

Grădinița de cadre – IPJ Prahova (XX): când „instructorul de etică” are 0,25 la etilotest

În serialul „Grădinița de cadre – IPJ Prahova”, documentat public de Incisiv de Prahova (aici), episodul cu agentul Ioniță Bogdan...

Exclusiv15 ore ago

IPJ Prahova si maneliadă la lege: cum dictează clanurile codul penal în centrul Ploieștiului

Centrul Ploieștiului, cedat oficial: trotuar de clan, lege de mucava În timp ce primăria vinde pliante lucioase cu „zonă civilizată”,...

Exclusiv15 ore ago

Marele Premiu de Trap al României: „Fugi de antidoping și ia trofeul!” Hipodromul Ploiești, din „Ținutul Vvnului” în „Ținutul dopajului protejat”

„Experiențe pentru toată familia”: popcorn în tribune, dopaj în culise În broșurile proiectului turistic „Prahova Tips & Tricks – De...

Exclusiv15 ore ago

Cutremur cu magnitudinea CCR în MAI: trei polițiști, cinci articole „detonate” și un sindicat cu fitilul aprins

Trei polițiști, un minister și un mănunchi de bombe juridice În ultimul an, trei nume au început să bântuie, juridic...

Exclusiv15 ore ago

Azile, voturi și ipocrizie: cum se înghesuie politicienii la poze cu victime, nu la responsabilitate

Când dosarul penal devine decor de campanie În ultimele zile, scena politică românească arată ca o licitație de cinism: cine...

Exclusiv15 ore ago

Cum face IPJ Olt economie la litru de benzină: taie din drepturi, nu din prostie

Când litera legii e clară, dar mințile „specialiștilor” sunt aburite Politicile Ministerului Afacerilor Interne, așa cum sunt ele „traduse” către...

Exclusivo zi ago

Hipodromul de Ploiești: „Tips & Tricks” despre cum să fugi mai repede de antidoping

De la „Ținutul Vinului” la „Ținutul Dopajului” Proiectul turistic „Prahova Tips & Tricks – De la oraș la podgorie: Ploiești...

Exclusivo zi ago

87 de milioane pe an ca să nu plouă: anti-grindină în Vest interzis, la noi prelungit

Rachete pe bani grei, ploi pe gratis: cum a ajuns „sistemul anti-grindină” să fie acuzat că e, de fapt, anti-fermieri...

Exclusiv2 zile ago

Inspectoratul de Protecție al Jmecherului, sezonul XIX: bețivi la volan, fini de „nași”, pozari cu vile și gândacul‑șef care încasează „merit” la A3 – Grădinița de cadre – IPJ Prahova (XIX)

Grădinița de cadre – IPJ Prahova (XIX): cum se țin bețivii la volan „activi” până la pensie La IPJ Prahova,...

Exclusiv2 zile ago

Poliția pe TikTok, birocrata pe fotoliu: cum se face praf pregătirea fizică a oamenilor legii

„Curul și hârtia igienică”: așa își tratează MAI propria poliție Pentru că birocrații din aparatul central al Ministerului Afacerilor Interne...

Exclusiv2 zile ago

Garda de Coastă, fără cârmă: directori la prelungiri, lege la dușuri

POARTA SCHENGEN, PAZITĂ LA MICĂ ÎNȚELEGERE: 3 ANI ȘI 4 LUNI FĂRĂ CONCURS La Garda de Coastă, adică la cea...

Exclusiv3 zile ago

Gândacul‑șef cu salariu de „merit” – cum își unge pensia comisarul Sadicovici pe spinarea agenților sufocați în autospeciale fără aer condiționat – Grădinița de cadre – IPJ Prahova (XVIII)

De la „abonamentul la șmecherie” la „salariul de merit la gândăceală” După ce Incisiv de Prahova a arătat, în episodul...

Exclusiv3 zile ago

O nouă revoluție la poliție: marele mop iese din fișa postului

După opt decenii de „lasă că merge și-așa”, descoperim secolul XXI Da, ați citit bine: în anul 2026, în Uniunea...

Exclusiv3 zile ago

De la „Alo, 112?” la „Fugi, Costine, fugi!” – cum a ajuns un dispecerat să țină loc de SMURD, ISU și Minister

Eroii de serviciu: comunicatul lacrimogen marca Sindicatul Europol Sindicatul Europol ne anunță, cu patos de telenovelă și inimioare albastre, că...

Exclusiv4 zile ago

Republica „butoiului roșu”: Mafia deșeurilor de la Coca‑Cola Ploiești își face legea pe OLX

Din fabrica de suc, direct la tarabă În urma declanșării investigației privind deșeurile din cadrul fabricii Coca‑Cola din Ploiești și...

Partener media exclusiv

stiri actualizate Raspandacul

Parteneri

Taxi Heathrow London

Top Articole Incisiv