Actualitate

Remember 20 octombrie 1990 – Presa acum 30 de ani

Publicat

acum 6 ani

octombrie 19, 2020

Incisiv

Ziarul Libertatea din 20 octombrie 1990 pag. 1-a ►

Mihail Gorbaciov e deja o legendă

Diminutivul de aliat sub care e cunoscut în Occident a făcut o atît de mare priză la public încît a fost adoptat şi în scopuri de reclamă. Vodca „Gorby”, spre exemplu, s-a relansat, speculînd, cu inteligenţă popularitatea omului poliţie care, fie că şi-a propus sau nu, a devenit groparul comunismului. Pe această groapă s-a clădit soclul ce susţine acum imaginea „numărului 1” al anului politic. După ce a fost suport de reclamă, Gorby îşi vede săpat numele în marmura recunoaşterii universale. Dar puţine ansambluri statuare rezistă vicisitudinilor istoriei, mai ales a celei moderne, care se grăbeşte al dracului…

Ziarul Libertatea din 20 octombrie 1990 pag. a 2-a ►

Ziarul Libertatea din 20 octombrie 1990 pag. a 3-a ►

Ziarul Libertatea din 20 octombrie 1990 pag. a 4-a ►

AMBIDEXTRU

VIVIANA RISCĂ DIN NOU. Cu ani în urmă, Ovidiu Dumitru, căuta pentru un spectacol televizat o balerină drăguţă şi cu un pic de voce. A luat de la Opera Română cea mai frumoasă balerină şi spre surprinderea generală Viviana Mitru avea să dovedească şi calităţi vocale de excepţie. Viviana Mitru a plecat din tară la puţină vreme după ce începuse să se impună ca una din cele mai interesate personalităţi ale show-ului românesc. In Italia, unde s-a stabilit, a dansat mult timp cu Carla Fracci, iar acum are propria ei şcoală de balet — „Anii fragezi”. Va fi peste puţină vreme, din nou în ţară, in cadrul unui spectacol televizat. Ca orice nume interzis Viviana Mitru va fi înconjurată, fără îndoială, da un mare interes. Dar riscul de a face sau nu succes rămîne. Viviana Mitru riscă din nou.

UN POLITICIAN TRECUT DE TREAPTA I-a. Nimeni nu trebuie să-şi închipuie că ascensiunea politică e uşoară. Trebuie să ştii să te caţări, să pîndeşti, să aştepţi. De multe ori trebuie să urci pe scara de incendiu. Domnul Marian Munteanu e suficient de sprinten ca să se caţere: destul de tinăr ca să mai aştepte, şi in ce priveşte incendiile are o anume experienţă N-a ajuns încă sus de tot, dar, oricum, a trecut de treapta întîia.

URÎTUL ATlRNA MAI GREU. Domnul director general al TAROM, Lorin Dumitrescu nutreşte convingerea că pentru ca să poată zbura, instituţia în fruntea căreia se află trebuie să stea cu picioarele pe pămînt. Ceea ce ştim, ca pasageri, e că aviaţia noastră dispune de o şcoală de pilotaj printre cele mai bune, dar deţine şi recordul mondial pentru cea mai scăzută medie de frumuseţe a stewardeselor. Dacă vreţi să-i spuneţi asta domnului Lorin Dumitrescu vă asigurăm că nu trebuie să vă obosiţi — ştie— ştie. Şi domnul Lorin Dumitrescu ride atît de fotogenic, încît sînţem siguri că în curînd avioanele Tarorn vor fi uşurate de balastul inestetic acumulat prin p.c.r. (pile, cunoştinţe; relaţii).

CARMEN NE IARTĂ. Ne-a vizitat, de curind, la redacţie Carmen Movileanu, fermecătoare prezentatoare de la Televiziune. În vara aceasta nu i-a mers prea bine — în timp ce se afla la Mamaia, casa i-a fost spartă şi prădată, iar Gara lumii se exprima destul de puţin măgulitor despre prezenţa ei pe scena Festivalului, în calitate de prezentatoare. O nenorocire nu vine niciodată singură. Dar nici bucuriile nu năvălesc solitare. De curînd poliţiştii de la secţia 4 au anunţat-o că banda de borfaşi a fost capturată şi bunurile furate i-au fost restituite. Iar noi, după ce-am cunoscut-o mai bine, ne dăm cu mina peste Gura lumii care a zis despre ea că aşa şi pe dincolo!

TRIPLU SEC. În stînga — fostul om forte al frontului, mîna care a pedepsit familia tirană, mintea care se crede că a pus in mişcare in iunie, soluţia Valea Jiului — domnul senator Gelu Voican Voiculescu. În dreapta — actualul number 1 al Ministerului de Interne, domnul Viorel Ursu, promotor al unei diplomaţii transparente în rezolvarea complicatelor situaţii din lăuntrul propriului aparat şi al construirii chipului uman dar sever, al organelor ordinii publice. În mijloc o conştiinţă mereu pe fază, mereu în primele rînduri- domnul Alexandru Stark, cel care de la 43 cu toate partidele, în toate ocaziile…

CIVILII PIERD GAZON. Dacă veţi avea curiozitatea să aflaţi cît de multă intuiţie au avut cronicarii noştri sportivi la instalarea noilor antrenori ai naţionalei, vă veţi amuza copios. Acum, după înfrângerile fără apel suferite în debutul Campionatului european, scriitorii de osanale o întorc şi încep să vadă petele din soarele la care surîdeau cu gura pînă la urechi doar cu citeva luni în urmă. Formula cu intelectuali — Constantin — lorgulescu — n-a ţinut, aşa încît militarii cîştigă şi aici tot mai mult gazon. Vasile Ionescu — unul din liderii propulsaţi în scena politică a acestui an şi Irene, cea mai tânără aripă a sa.

PARC-AM FI FRAŢI — Vineri seară a avut loc la restaurantul Pescăruş, reşedinţă pentru cocteiluri a Ambasadei germane, întilnirea istorică dintre domnul Ion I. Brătianu şi domnul consilier al Ambasadei Ungariei, Prokop Gyula. Cu acest prilej domnul senator a acceptat intrarea domnului consilier în sindicatul bărboşilor şi mustăcioşilor, al cărui lider este încă de pe vremea cînd nu lucra la partid. Domnul consilier a remis cu această ocazie o serie de aprecieri făcute asupra partidului liberal în contextul unor explicabile confuzii. În final, cei doi s-au îmbrăţişat, şi-au urat succes şi s-au îndreptat spre maşinile care îi aşteptau. Maşinile fiind identice. Mercedes, domnul consilier s-a urcat în maşina domnului senator şi viceversa. Dînd dovadă de multă diplomaţie, şoferii au schimbat şi ei locurile, şi totul s-a sfîrşif cu bine.

Ziarul Libertatea din 20 octombrie 1990 pag. a 5-a ►

XXXXX Firmă cu mari pretenţii, local de lux, servicii impecabile. Mergeţi cu toată încrederea. Merită să vă oferiţi din cînd in când cîte o plăcere scumpă.
XXXX Firmă serioasă, local select, cu un anumit specific, servicii de excelentă calitate. Dacă sînteţi înzestrat cu rafinament şi bani merită să deveniţi clientul casei.
XXX Local bun. De obicei este corespunzător. Merită să-l frecventaţi dacă vă este în drum sau dacă sînteţi cunoscut de personal.
XX Este ceea ce se cheamă un local de mina a doua chiar dacă preţurile sînt deocamdată de lux. Veţi găsi ceea ce nu aşteptaţi şi rareori veţi găsi ce vă doriţi. Încercaţi să vă menajaţi nervii şi manifestaţi prudenţă în toate privinţele. Dacă veţi reveni o veţi face din motive sentimentale sau din nevoie.
X Nu merită să riscaţi.

La concret

XXXXX   In Bucureşti nu există încă un astfel de local.
XXXX   Salonul   VICTORIA (Athenee) — ambiantă plăcută, intimă, clientelă selectă; serviciul de bună calitate; bucătăria: specific franţuzesc; CAPŞA ; NAN JING. SaIonul DlPLOMAT (Athenee).
XXX   BUCUREŞTI — ambianţă: plăcută, clientelă diversă; specific franţuzesc; serviciul corect.
De acelaşi rang: AMBASADOR; CONTINENTAL; BOLTA RECE BERLIN; LEBĂDA; DOI COCOŞI.
XX OLIMP 90; BULEVARD ; PALAS; CAPITOL ; LIDO ; SNAGOV-PALACE ; SELECT ; PESCĂRUŞ ; FLORA PARC-; PODUL MOGOŞOAIEI ; FICU’S’: LE PRESIDENT. INTER
X   BELLA ITALIA; TURN; MĂRUL DE AUR ; VARŞOVIA; BUCUR; CASA ROMANA; VOICU ET CO.

Inter-ul ca un copil părăsit

Pentru încă multă lume etajul 21 de la hotel Inter este încă un miraj aici se plateşte numai în valută, aici ar trebui să fim deja dincolo tocmai din cauza aceasta am ezitat, mărturisesc să-mi exprim pină acum părerea. O ultimă vizită făcută săptămâna trecută mă eliberează, insă de ultimele reticenţe. Etajul 21 al Interului nu mai e demult un reper în comerţul bucureştean şi clienţii ii acordă, in cea mai mare parte credit din motive de inerţie sau comoditate, după principiul deci, să-ţi-fie rău mai departe mai bine să-ţi fie rău fără calvarul unei deplasări. Lista de preparate se zgirceşte la propunerile arhicunoscute în toate restaurantele cu bucătărie fără personaltiate. Oferta de vinuri e şi mai săracă — un singur soi — Murfatlar de parcă Interul ar desface magaziile unei podgorii rămase cu stocuri nevandabile. Chelnerii sînt prost îmbrăcaţi, în general ţinuta, şi nivelul lor profesional nu întrec pregătirea şi experienţa, colegilor de breaslă de la, să zicem Palas, Parc sau Flora. Am putut să văd aici servindu-se o tochitură care n-are nici în clin nici în mînecă a face cu celebra reţeţă moldovene iscă impusă, cînd va, pe piaţa bucureşteană de restaurantul Codrii Cosminului….. Charţeau briantul e făcut acceptabil dar prost tăiat şi anapoda servit, peste masă, deşi spaţiul din jur ar permite un elegant tur de gheridon. Dar la Inter 21, deşi se comercializează numai pe valută spiritul de economie pare să domine astfel că garnitura, care ni se serveşte e aceeaşi rămasă din celebrele reţete ale piticului- destinate să ne înveţe să trăim raţional pe baza de legume conservate. Desert nu există decît în două variante — îngheţată şi tort glace. Capacitatea salonului depăşeşte dexteritatea garnituri de ospătari, care o ţin tot într-o alergătură, scăpînd din cînd în cînd tacîmuri şi pahare şi făcîndu-şi semne peste capetele clienţilor. După servirea unuia din feluri nimeni nu şe grăbeşte să debaraseze. Alături de masa la care m-am aşezat, o delegaţie de sud-coreeni probabil oameni de afaceri veniţi la TIB plătesc şi pleacă pe la ora 22,30, dar masa încărcată cu vrafuri de veselă şi resturi de mîncare ne acompaniază pină către miezul nopţii. Se simte lipsa unei miini de gospodar aici. la Inter 21, care să acorde pretenţiile financiare ale salonului cu nivelul serviciilor. Jumătate din mese mai sint încă acoperite cu ştergare roşii de fabricaţie artizanală, dar ici şi colo unde garniturile nu mai ajung feţele de masă sînt albe şi dacă n-ar fi din întimplare aş zice că e un început bun căci bietele ştergare sînt roase şi obosite de atita spălit. Ies din salon către miezul nopţii şi ultimul tur de orizont îmi întăreşte părerea că Interul, cel puţin aici. sus nu şi-a mai văzut de mult părinţii adevăraţi, iar aceştia vitregi pe care ii are acum îl Iasă într-o tristă paragină. Aştept liftul şi observ cum vesela cascadă artificială din colţ, de Ia intrarea în salon îşi strînge brusc buzele robinetului! care mai picură peste improvizaţia de pietre, vegetaţie şi lampioane cîţiva ultimi stropi. Interul 21 ia două stele.

P.S. întrucât un mare număr de restaurantori fac diverse încercări de i fi prezenţi în Topul restaurantelor, comentariu căruia întreprinzătorii străin îi acordă o mare credibilitate, aşa cum am aflat recent prin intermediul responsabilului de la Casa Lido, biroul de presă al domnului Inspector L este autorizat să informeze:

Responsabilii de restaurante sau patronii de firme pot trimite pe adresa redacţiei invitaţii pentru inspecţia de fond, care vor fi onorate la o dată ne-determinată, dar nu mai tîrziu de o lună de la primirea invitaţiei. Inspectorul L ţine să precizeze că inspecţiile domniei sale nu sînt anunţate şi nu implică nici un fel de obligaţii din partea solicitanţilor, acestea asumîndu-şi integral riscul concluziilor şi al încadrării în una din categoriile Topului. Adresa pe care pot fi trimise aceste invitaţii este ziarul „Libertatea”, str. Brezoianu nr. 23—25, sector 1. Bucureşti, pentru

Inspector L

Ziarul Libertatea din 20 octombrie 1990 pag. a 6-a ►

Ziarul Libertatea din 20 octombrie 1990 pag. a 7-a ►

Ziarul Libertatea din 20 octombrie 1990 pag. a 8-a ►

Ce riscă inculpatul

Din punct de vedere penal, inculpatul a fost trimis în judecată pentru comiterea următoarelor infracţiuni: omor deosebit de grav (făptuit pentru a săvîrşi sau a ascunde săvîrşirea unei tîlhării), tîlhărie în dauna avutului personal şi distrugere în dauna avutului personal. Pedeapsa maximă prevăzută de Codul Penal pentru aceste fapte este închisoarea pe viaţă. De notat că pînă la modificarea legislaţiei penale, intervenită după Revoluţie, legea prevedea pentru o asemenea crimă pedeapsa cu moartea.
În privinţa concubinei inculpatului, Procuratura a reţinut în sarcina acesteia comiterea infracţiunii de favorizare a infractorului. Fapta sa a fost graţiată prin Decretul lege din 4 ianuarie 1990. În consecinţă, în cazul acesteia urmărirea penală a fost încetată, nemaifiind trimisă în judecată. Singurele „neplăceri” penale: o arestare preventivă de la 13 noiembrie 1989, Ia 5 ianuarie 1990, cînd a fost eliberată din arest…

Acuzatul este responsabil din punct de vedere psihic!

In conformitate cu prevederile legale, inculpatul Ştefănescu Daniel-Cosmin a fost supus, în cursul anchetei, expertizării medico-legale psihiatrice. Expertiza efectuată în condiţii de internare, de către Institutul Medico-Legal concluzionează că asasinul nu prezintă tulburări psihice de natură a-i afecta capacitatea psihică de apreciere critică a conţinutului şi consecinţelor faptelor sale, avînd în acest sens discernămintul păstrat în raport cu faptele comise. Expertiza concluzionează, totodată, că faptele reţinute în sarcina inculpatului apar ca rezultantă a unei dominante efective majore care a depăşit prin intensitatea ei criteriile etice şi morale ale conduitei sale.

1 NOIEMBRIE 1989, DIMINEAŢA…

O echipă operativă a Miliţiei şi Procuraturii este solicitată să intervină „la un caz”. „Pe şoseaua Mihai Bravu nr. 293, intr-o garsoniera, la parter, s-a comis un omor. Se pare că victima este cîntăreaţa Mihaela Runceanu. Poate fi vorba şi de un accident, în apartament a avut loc un incendiu…”.
La faţa locului, criminaliştii dau peste un tablou halucinant. In apropierea unei uşi interioare se afla cadavrul unei femei pe care focul o mumificase; toate încăperile purtau semnele sinistrului: mobilier, pereţi distruşi de flăcări. Focul izbucnise — se pare — de la pat şi de la covor, urmele acestora păstrând încă un puternic miros de benzină. In mijlocul camerei o canistră goală explica multe…
Da, cadavrul este al Mihaelei Runceanu. În jurul gîtului celei ce fusese o îndrăgită cîntăreaţă de muzică uşoară un cablu telefonic înfăşurat de două ori. Moarte prin strangulare?…
În timp ce unii dintre criminalişti se ocupă de cadavru, alţii vor stabili (cu ajutorul martorilor) că din garsonieră lipsesc multe obiecte de valoare: un videocasetofon, un TV color, un magnetofon, casete video, bijuterii, obiecte de podoabă, cosmetice, ţigări, băuturi şi culmea, aparatul telefonic. Să fie vorba de un jaf ?…
Întrebările se adună, răspunsurile încă întîrzie.

PRIMELE INDICII

Se pare că orice artist, orice cînţăreţ cu popularitate dispune de o mică „curte”, formată din admiratorii cei mai credincioşi. Mihaela Runceanu nu făcea excepţie, în jurul ei roind numeroşi fani. Cum era de pildă tînăra Mariana Sîmbeteanu, muncitoare la Electromagnetica. Dragostea, admiraţia sa pentru solista preferată o transformaseră într-un credincios servitor ce avea grijă de menajul idolului. E drept profita şi ea nu numai, pe plan afectiv de această postură, Mihaela acordîndu-i găzduire în modesta sa garsonieră.
Mariana se va dovedi un martor de prima mînă. Anchetatorii vor afla de la ea că în seara zilei de 31 octombrie, după ce terminase serviciul, venise acasă la Mihaela, în jurul orei 23. „Era bine mersi, dar în casă se mai afla cineva, un tînăr pe care îl cheamă Dan. Se uitau la video”. Investigatorii mai află că pe fondul unor neînţelegeri ce apăruseră între Mariana şi cîntăreaţă chiar în dimineaţa aceleiaşi zile (cearta a plecat de la refuzul Marianei de a se duce să ia „raţia” de ulei şi zahăr), între cele două femei are loc o altercaţie în finalul căreia „fana” este invitată să părăsească, împreună cu lucrurile sale, garsoniera. „Am plecat şi I-am lăsat pe Dan, pe care eu nu-I sufeream, acolo. Nimeni – am observat -nu a încuiat uşa după ieşirea mea. N-aveam unde să mă duc, aşa că am stat intr-un parc din apropiere… M-am întors la locuinţa Mihaelei in jur de ora 8. Soneria nu funcţiona. Am început să bat în uşă. Nu răspundea nimeni. Am sesizat că miroase a ars. Cu o bucată de fier beton luată din spatele blocului am reuşit să sparg o porţiune a uşii, prin care am introdus mina şi am deschis încuietoarea. Prin întuneric şi fum am ajuns la pat unde trebuia să se afle Mihaela. Am început s-o caut prin resturile de plapumă arsă. Am dat de ceva moale. Am tîrît-o in a-propierea holului, unde datorită luminii ce venea din casa scărilor, am realizat cu groază tragedia”…

WANTED: UN TÎNĂR CU NUMELE DE DAN

….Orele se scurg cu folos pentru anchetatori; în scurt timp se adună datele necesare identificării „bănuitului nr. 1”: un tînăr de 20—22 ani, pe care cîntăreaţa îl cunoscuse întîmplător, printr-o cunoştinţă comună. Venea destul de rar în casa Mihaelei Runceanu, aducîndu-i casete video. Era rezervat; politicos. Doar înflăcărată „fana” Mariana Sîmbeteanu nu-l prea suferea: îl bănuia că ar fi cel care uneori profera la telefon, cuvinte urîte la adresa „idolului”. I-a spus asta şi în noaptea tra-gediei, atunci cînd Mihaela Runceanu a dat-o afară din casă. Gazda însă luase apărarea lui Dan…
….Medicii-legişti confirmă între timp asasinatul. Concluzia: moartea Mihaelei Runceanu a fost violentă, datorită axfixiei mecanice prin ştrangulare.
„Dan” trebuia găsit cît mai repede.

2 NOIEMBRIE 1989, DUPĂ PRÎNZ

Undeva pe o stradă din cartierul Olteniţei, din Bucureşti; un cuplu se întoarce liniştit spre casă de Ia cumpărături. Bărbatul este oprit de cîţiva „civili”. Sînteţi Daniel Cosmin Ştefănescu?” „Da — vine răspunsul ezitant al celui interpelat. „Sînteţi arestat”.
Asasinul Mihaelei Runceanu fusese descoperit. Doamna care îl însoţea, şi care va fi şi ea reţinută, pe nume loana Barbu (zisă Giulia), era concubina celui urmărit. Percheziţia efectuată la domiciliul acesteia unde locuia împreună cu autorul crimei, va scoate la iveală bunurile sustrase din apartamentul victimei. Celelalte obiecte vor fi găsite în locuinţa unor vecini, care necunoscînd despre ce este vorba, au acceptat să le păstreze.
Probele acuzării continuă să se adune: 18 colege de serviciu cu asasinul cumpăraseră „pe datorie” de la acesta diverse obiecte. Obiectele respective făceau şi ele parte din cele dispărute din garsoniera Mihaelei Runceanu. Încă un martor de preţ — Octavian N., prieten cu cel acuzat de crimă. El va recunoaşte că pe 1 noiembrie Daniel Cosmin Ştefănescu l-a invitat la domiciliul concubinei sale, unde i-a oferit spre vînzare un videocasetofon şi un TV color contra sumei de 70 000 lei, (obiecte pe care le va recunoaşte apoi ca făcînd parte din cele sustrase din casa victimei). Cînd a intrat în casă, Giulia tocmai se uita la o casetă. O casetă cu… Mihaela Runceanu. Să adăugăm că Giulia ştia totul despre crimă, despre jaf. Ştia şi privea liniştită ecranul ce reda imaginea victimei. Privea avînd în faţă un pahar cu whisky furat de la victimă. Privea fumînd ţigările victimei…

AM UCIS PENTRU BANI!

Asasinul prezumtiv mărturiseşte, cu calm, procurorului: „Am cunoscut-o pe Barbu Ioana zisă Giulia la sfîrşitul lui februarie 1989. Ne-am împrietenit rapid, am stabilit pe loc ca să trăim în concubinaj. Ea era divorţată, avea un băiat de şapte ani. M-am mutat la ea. În luna mai i-am spus să nu se mai ducă la serviciu. Era telefonistă, avea o muncă grea. Eu eram, recunosc, şi foarte gelos. Părinţii mei, care sînt ingineri, mi au promis că o vor ajuta să-şi găsească o altă ocupaţie. Cu timpul, am început s-o ducem greu cu banii, trăiam doar din leafa mea de mecanic, la Schela de foraj Chitila. Au început certurile, Giulia a vrut să termine legătura cu mine. Nu puteam admite aşa ceva. La începutul lui octombrie mi-a spus că a rămas restantă la plata apartamentului proprietate personală cu suma de 5 800 lei. Nu aveam de unde să fac rost de aceşti bani, vroiam să-i ofer o viaţă cit mai deosebită. Prin urmare m-am hotărît s-o ucid şi s-o jefuiesc pe Mihaela Runceanu, pe care o cunoscusem printr-o prietenă comună şi pe care o vizitasem de cîteva ori aducîndu-i casete, unele luate de la părinţii mei. Ştiam că are lucruri: video, TV color…
….Am fixat ziua de 31 octombrie. M-am dus la domiciliul părinţilor şi l-am rugat pe tata să-mi împrumute o casetă şi maşina. Am sunat-o apoi pe Mihaela, autoinvitîndu-mă la vizionarea casetei. M-a refuzat. După o jumătate de oră, am sunat iarăşi. A acceptat s-o vizitez. Era ora 21,30. Ne-am uitat la video, apoi a apărut Maria Sîmbeteanu. S-a certat cu Mihaela, care i-a cerut să părăsească casa. Mi-a spus şi mie să plec. Am rugat-o să mă lase să dorm acolo, minţind-o că mă gonise tata de-acasă pentru că îi luasem caseta aceea. A acceptat, mi-a permis să dorm pe un fotoliu, ea culcîndu-se în pat. După circa 30 de minute, cînd am crezut că adormise, m-am sculat, mi-am pus mănuşi şi am încuiat uşa. M-am apropiat de pat.. Mihaela s-a trezit instinctiv. Am strins-o de gît pînă nu a mai mişcat. Eram convins că a murit. Am stat cîteva clipe dezorientat. La un moment dat, Mihaela a început să mişte. M-am repezit la telefon, am tăiat o bucată de cablu, i l-am petrecut în jurul gîtului şi am strîns puternic. Am început să adun lucrurile, le-am transportat în maşină. Am găsit pe balcon o canistră. Am golit-a aproape toată in rezervorul maşinii tatălui meu. Restul de benzină l-am turnat pe pat pe covor. Le-am aprins şi am plecat. Credeam că nu vor mai există urme. Lucrurile le-am dus la Giulia. I-am povestit totul. Am hotărît ca o parte să le vindem. Asta e tot…”

Anchetatorii au cuvîntul

„Sînt procuror-anchetator de două decenii, aşa că am cunoscut, am investigat numeroase cazuri grave, multe fapte abominabile. Am deci ceva cunoştinţe în domeniul psihologiei asasinilor. Şi, totuşi autorul acestui omor deosebit de grav a reuşit, prin conduita sa, să mă surprindă într-un fe. Prin cinismul cu care şi-a premeditat asasinatul, prin liniştea interioară care-i caracterizează mărturisirile, de altfel de o dezarmantă sinceritate. Un om (e totuşi-om), un infractor, al cărui «sînge rece» înspăimîntă”. (dl procuror MARIAN CAPOTĂ, de la Procuratura municipiului Bucureşti)

„Un caz deosebit de grav care vine să argumenteze cît de periculoasă, de socivă sa dovedeşte credibilitatea nejustificată dovedită de unii oameni faţă de fel şi fel de indivizi pe care nu-i cunosc îndeajus. Lipsa instinctului de conservare al celor vizaţi de răufăcători este „complicele” lor cel mai eficient Ce ştia de pildă victima acestui asasinat despre cel ce o cultiva, despre cel care profitind de amabilitatea acesteia o va ucide cu bestialitate? Că se numeşte „Dan”, că este o cunoştinţă a… unei cunoştinţe. Lumea mişună de fel şi fel de răufăcători, mai vechi ori mai noi, şi fiecare om trebuie să dovedească o firească circumspecţie faţă de cunoştinţele întâmplătoare”. (dl. IOAN HĂINEALA, procurorul şef al Procuraturii municipiului Bucureşti)
Procesul asasinului Mihaelei Runceanu a început astăzi la Tribunalul Capitalei. Va aduce el elemente noi în acest caz care, la timpul respectiv, a îngrozit Bucureştiul? Vom vedea…

Pagină realizată de Val. VOICULESCU

Precizări: Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal. Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.

Publicația IncisivdePrahova.ro pune la dispoziția persoanelor interesate DREPTUL la REPLICA prin intermediul următorului email:

incisiv.national@gmail.com

.....

Articole pe aceiasi tema:

Urmatorul

Șofer din Botoșani, în vârstă de 19 ani, prins la cinci zile după ce a lovit mortal un biciclist / Tânărul fugise de la locul accidentului

Nu ratati

Un bărbat a murit, după ce a fost prins sub un mal de pământ când lucra la o rețea de canalizare din județul Dâmbovița

Actualitate

Armata SUA testează o rețea de producție 3D pentru aprovizionarea rapidă în războiul din Pacific

Publicat

acum 18 ore

august 19, 2026

Incisiv

Într-un eventual conflict cu China, desfășurat la mii de kilometri de teritoriul american, lanțurile logistice ale Statelor Unite ar putea fi supuse unei presiuni fără precedent. Pentru a reduce dependența de transporturile clasice și de centrele îndepărtate de reparații, Marina SUA testează o soluție bazată pe fabricarea locală, la cerere, a pieselor de schimb — inclusiv la bordul navelor aflate pe mare.

Peste 50 de locații conectate într-o rețea securizată

Experimentul a fost desfășurat în cadrul exercițiului multinațional RIMPAC, la care au participat 31 de țări. Proiectul, coordonat de Naval Postgraduate School împreună cu organizația nonprofit FLEETWERX, urmărește dezvoltarea unui sistem de „producție avansată distribuită”.

Conceptul conectează, printr-un cloud securizat și neclasificat, peste 50 de locații dotate cu imprimante 3D, strunguri și mașini de frezat cu comandă numerică, precum și alte echipamente avansate. În rețea au fost incluse nave, baze militare, centre logistice, universități și companii din Statele Unite.

Unele piese au fost fabricate direct în timpul exercițiului, în timp ce altele au fost produse în centre aflate pe teritoriul american și expediate ulterior către utilizatori prin servicii comerciale de livrare. Sistemul a inclus și ambarcațiuni robotizate folosite pentru transporturi autonome de aprovizionare.

2.741 de solicitări în numai două săptămâni

Cererea depășită de capacitatea experimentală a rețelei a demonstrat amploarea problemei logistice. În decurs de două săptămâni au fost înregistrate 2.741 de solicitări pentru piese.

Rețeaua nu a putut răspunde decât unei fracțiuni din aceste cereri. Unele componente nu puteau fi produse prin imprimare 3D sau prelucrare CNC, iar echipa a fabricat în final aproximativ 75 de tipuri diferite de piese compatibile cu tehnologia disponibilă.

Unul dintre cele mai relevante rezultate a fost obținerea unor coliere metalice de mare rezistență, utilizate pentru fixarea conductelor de combustibil în timpul realimentării navelor pe mare. Prin procedurile tradiționale, obținerea unei oferte pentru o piesă de schimb putea dura aproximativ două luni. Prin imprimare 3D, colierele au fost fabricate în câteva zile, tratate împotriva coroziunii și aprobate în urma inspecțiilor.

Imprimarea 3D nu poate produce orice componentă

Testele au evidențiat însă și limite importante. Bateriile și plăcile electronice, de exemplu, nu pot fi fabricate în mod practic prin imprimare 3D. În alte cazuri, piesele au trecut de inspecția inițială și de testele preliminare, dar au cedat după instalare.

Un astfel de incident a implicat o componentă din titan, prelucrată prin tehnologie CNC pentru sistemul hidraulic al unui elicopter. Piesa a dezvoltat o scurgere minoră în timpul verificărilor de dinaintea zborului. O a doua versiune a componentei se află în prezent în testare.

Rezultatele confirmă că fabricarea aditivă poate accelera reparațiile, dar nu poate înlocui complet lanțurile tradiționale de aprovizionare și producție.

Argonul, o resursă esențială și dificil de transportat

Imprimantele 3D de înaltă performanță nu funcționează fără materii prime și consumabile specializate. Procesul utilizează pulberi fine de metal sau plastic, depuse strat cu strat și îmbinate cu ajutorul laserelor.

Procedura este extrem de sensibilă la contaminanți, iar oxigenul reprezintă una dintre principalele amenințări. În prezența oxigenului, procesul de sudare poate genera porozități, găuri și îmbinări defectuoase, compromițând rezistența piesei.

Din acest motiv, imprimarea se realizează într-o cameră etanșă, inundată cu argon — un gaz inert care împiedică reacțiile nedorite. În timpul exercițiului, au fost consumate numeroase recipiente de argon, a căror depozitare a ocupat aproximativ 7.000 de metri pătrați de spațiu la bordul unei nave.

Problema este amplificată de faptul că argonul este rar și costisitor de produs, reprezentând aproximativ 1% din atmosfera terestră.

Azotul ar putea reduce presiunea asupra logisticii

Pentru a diminua necesarul de argon, echipele de testare analizează dezvoltarea unor generatoare suficient de compacte pentru a fi instalate la bordul navelor, ideal într-un container standard de transport.

În timpul exercițiului desfășurat la bordul navei USS Essex a fost testată și utilizarea azotului, care poate fi extras din aer cu dispozitive suficient de mici pentru a fi integrate într-un sistem de imprimare 3D.

Azotul este mai reactiv decât argonul, ceea ce crește riscul apariției defectelor. Totuși, pentru anumite componente, performanța sa poate fi suficientă. Una dintre provocările următoarei etape este stabilirea exactă a pieselor care pot fi produse în siguranță cu azot și a celor care necesită argon.

Inteligența artificială trebuie să aleagă echipamentul potrivit

Testele au arătat că nu există o singură imprimantă 3D capabilă să răspundă tuturor solicitărilor. Rețeaua are nevoie de o combinație de imprimante, strunguri CNC, mașini de frezat și alte echipamente, coordonate de un sistem inteligent care să stabilească rapid ce utilaj este potrivit pentru fiecare piesă.

În cadrul ediției anterioare a exercițiului, instrumentele de inteligență artificială erau folosite în principal pentru căutări manuale și copierea informațiilor în aplicații conversaționale. Acest mod de lucru s-a dovedit prea lent și dificil de aplicat la scară largă.

În etapa actuală au fost testate două modele lingvistice de mari dimensiuni. Primul a fost antrenat pe politici, proceduri și standarde tehnice ale Marinei SUA, iar al doilea pe capacitățile diferitelor imprimante 3D și ale altor echipamente de producție.

Împreună, cele două sisteme au furnizat aproximativ 70% din răspunsul necesar pentru alegerea utilajului potrivit. Decizia finală a rămas în responsabilitatea experților umani.

Obiectivul este creșterea preciziei la 95%, astfel încât intervenția umană să fie redusă la minimum, iar sistemul să poată direcționa automat majoritatea comenzilor către echipamentul adecvat.

„Programul prezentului”, nu încă soluția finală

Rețeaua de producție avansată distribuită se află încă într-o etapă de dezvoltare și necesită numeroase îmbunătățiri. Nu există, deocamdată, o soluție capabilă să răspundă tuturor cerințelor logistice ale unui conflict de mare intensitate.

Scopul proiectului nu este impunerea unui sistem unic pentru întreaga armată americană, ci testarea unor tehnologii care pot reduce timpul de reparație și dependența de livrările pe distanțe lungi.

În forma sa actuală, inițiativa reprezintă mai degrabă „programul prezentului” decât un sistem operațional definitiv. Totuși, testele RIMPAC au demonstrat că o rețea conectată de echipamente de producție, experți și sisteme de inteligență artificială ar putea deveni un instrument important pentru menținerea forțelor americane în luptă, chiar și atunci când liniile logistice tradiționale sunt amenințate.

Citeste in continuare

Actualitate

Saildrone își extinde producția navală în Europa: noi sisteme autonome vor fi construite în trei țări

Publicat

acum 18 ore

august 19, 2026

Incisiv

Producătorul american de nave de suprafață fără echipaj Saildrone își consolidează prezența pe piața europeană prin lansarea unor proiecte industriale în Țările de Jos, Norvegia și Polonia. Compania intenționează să producă pe continent mai multe dintre sistemele sale navale autonome, destinate misiunilor de supraveghere, informații și război antisubmarin.

Trei centre de producție pentru nave fără echipaj

Anunțul a fost făcut cu puțin timp înainte de deschiderea celei mai importante expoziții de apărare din Scandinavia, DALO Industry Days, organizată în Danemarca. Compania americană și-a stabilit în acest an sediul central pentru operațiunile din Uniunea Europeană în această țară.

Planul industrial european include trei proiecte distincte:

prima navă Saildrone Spectre, cu o lungime de 52 de metri, va fi construită la șantierul Van Der Valk din Țările de Jos;
următoarea generație a navei Saildrone Surveyor va fi produsă la șantierul Umoe Mandal din Norvegia;
structurile verticale rigide ale navelor Surveyor, utilizate pentru propulsia asistată de vânt, vor fi fabricate în Polonia de compania Southern Spars, cu sediul în Noua Zeelandă.

Aceste investiții sunt concepute pentru a permite companiei să construiască și să desfășoare mai rapid nave autonome în apele europene.

Spectre, platforma de mare tonaj destinată luptei antisubmarin

Saildrone operează patru clase de nave de suprafață fără echipaj. Printre acestea se numără Surveyor, cu o lungime de 20 de metri, și Spectre, cea mai mare și mai rapidă platformă dezvoltată de companie până în prezent.

Spectre are o lungime de 52 de metri și o greutate de aproximativ 250 de tone. Platforma a fost prezentată în luna aprilie și va fi construită în cooperare cu Lockheed Martin și Fincantieri Marine Group.

Aeronava navală autonomă este destinată acoperirii unei breșe importante în domeniul războiului antisubmarin. Nava va putea atinge viteze de până la 30 de noduri și va fi proiectată pentru a executa inclusiv lovituri cinetice. Printre încărcăturile utile avute în vedere se află două sisteme Lockheed Martin MK-70 Payload Delivery System.

Danemarca testează navele autonome pentru supravegherea apelor teritoriale

În vara anului 2026, Forțele Armate daneze au început un test operațional de mai multe luni, utilizând patru nave autonome Saildrone Voyager în apele teritoriale ale țării.

Misiunea urmărește consolidarea supravegherii maritime și îmbunătățirea capacității de colectare a informațiilor în nordul Europei. Potrivit companiei, navele au finalizat o desfășurare de șase luni, menținând o disponibilitate operațională de 92% în condiții meteorologice și maritime dificile.

În aceeași perioadă, platformele autonome au identificat peste 170.000 de contacte distincte, termen care desemnează obiecte sau nave detectate individual.

Producția se extinde înaintea unei cereri europene în creștere

Compania nu a oferit detalii despre eventuale contracte europene viitoare, însă a transmis că își extinde capacitățile de producție pentru a răspunde cererii anticipate.

Cele trei proiecte anunțate sunt structurate sub forma unor contracte separate de construcție, încheiate cu parteneri industriali din Țările de Jos, Norvegia și Polonia. Extinderea ar putea transforma Europa într-unul dintre principalele centre de producție și desfășurare pentru navele autonome Saildrone.

Citeste in continuare

Actualitate

Autonomie inteligentă și război de sisteme: ce învață armata Chinei din conflictul din Iran

Publicat

acum 2 zile

august 18, 2026

Incisiv

China nu a mai purtat un război major de aproape o jumătate de secol, iar asta înseamnă că multe dintre conceptele care stau la baza modernizării Armatei Populare de Eliberare (PLA) rămân netestate în luptă reală. Tocmai de aceea, cercetătorii militari chinezi analizează în detaliu conflictul din Iran, folosindu-l ca pe un „laborator” pentru a confrunta teoriile lor cu realitatea câmpului de luptă.

Concluzia care transpare din analizele publice este limpede: pentru PLA, războiul din Iran confirmă direcția deja asumată – o armată construită în jurul „războiului inteligentizat” și al competiției între sisteme, nu doar între platforme.

De la confruntarea directă la competiția între sisteme

Comentariile militare chineze apărute după izbucnirea ostilităților reiau o temă familiară: avantajul viitorului nu mai este dat de o singură platformă, ci de viteza, reziliența și eficiența economică a întregului sistem care leagă senzorii, factorii de decizie, armele, logistica și datele.

Într-o analiză din 12 aprilie, cercetătorii Tian Kaiyuan și Wang Jianfei, de la Institutul de Cercetare a Războiului din cadrul Academiei de Științe Militare (AMS), descriu conflictul ca pe o trecere de la „confruntare forță-la-forță” la „competiție între sisteme”. Ei se concentrează pe:

comandă distribuită;
lovituri asupra nodurilor de sprijin;
uzură ieftină a adversarului prin ceea ce numesc „război de gherilă al sistemelor”.

În loc să egaleze adversarul platformă cu platformă, accentul cade pe perturbarea rețelelor care permit platformelor avansate să genereze putere de luptă.

De la „ucidere liniară condusă de om” la „kill webs” bazate pe IA

Într-un articol din 13 aprilie în ziarul oficial al armatei, PLA Daily, Xu Fangming, tot de la AMS, susține că războiul din Iran a accelerat trecerea de la „uciderea liniară condusă de factorul uman” la o arhitectură de lovire în rețea, asistată de inteligență artificială, sub forma unor „kill webs” extinse.

Alți teoreticieni militari ai AMS tratează conflictul ca pe o confirmare a ideilor deja formulate înainte de război:

rețele de informații construite din timp;
integrarea senzorilor, sistemelor de comandă, armelor și platformelor fără pilot;
presiunea exercitată de volume mari de armament relativ ieftin asupra unor apărări sofisticate.

În același timp, subliniază vulnerabilitățile acestor avantaje:

date învechite sau înșelătoare pot compromite țintirea asistată de IA;
lovirea nodurilor critice poate paraliza forțe altfel performante;
baze și centre de comandă concentrate devin ținte extrem de valoroase.

IA în centrul rețelei: fără informație solidă, algoritmii eșuează

Inteligența artificială este plasată în centrul acestui sistem, dar analiștii militari chinezi nu o tratează ca pe un înlocuitor pentru pregătirea prealabilă.

Cercetătorul Kuang Lasheng, de la AMS, argumentează că ani de colectare de informații (humint, tehnică, cartografiere a tiparelor de viață, repetiții preconflict) au furnizat sistemelor americane de IA volumele de date necesare pentru a accelera procesul de țintire în timpul campaniei din Iran. El plasează „pregătirea informațională pre-poziționată” la baza acțiunii militare și avertizează că și cei mai puternici algoritmi sunt aproape inutili dacă sunt alimentați cu informații nesigure sau depășite.

Rețele inteligente pe tot lanțul de lovire, nu doar într-un singur punct

Teoreticieni ai Universității Naționale de Tehnologie a Apărării din China au analizat în mod explicit folosirea în Iran a sistemului american Maven Smart System, extinzând discuția la:

fuziune de informații;
prioritizarea țintelor;
planificarea rutelor;
atacuri autonome;
colaborare om–mașină în echipe mixte cu platforme cu și fără pilot.

În această viziune, IA este prezentă de-a lungul întregii rețele de lovire, nu doar într-un singur punct decizional. Studii anterioare ale Universității de Inginerie a Forței de Rachete a PLA descriau deja o arhitectură similară, care combină:

imagini video de la drone;
informații de semnal (SIGINT);
imagini satelitare;
surse deschise;
date de război electronic,

pentru a genera planuri și acțiuni rapide „sensor–shooter”. Multe dintre aceste lucrări preced actualul conflict, ceea ce oferă PLA ocazia de a vedea cum se comportă în luptă concepte pe care le adoptase deja la nivel doctrinar și tehnologic.

Lecția costurilor: cum armele ieftine consumă interceptori scumpi

Războiul a accentuat și interesul chinez pentru economia apărării aeriene și antirachetă.

Tian și Wang au evidențiat folosirea de către Iran a sistemelor fără pilot ieftine pentru a epuiza interceptori mult mai costisitori. Cercetătorii chinezi analizaseră aceeași asimetrie și înainte de actuala campanie:

un studiu din 2025 modela comportamentul sistemului israelian Iron Dome sub atacuri tot mai dense cu rachete;
un articol din 2026, semnat de cercetători ai PLA, extraa lecții din confruntări anterioare SUA–Iran și Iran–Israel, identificând ca puncte critice: acoperirea defensivă limitată, reziliența redusă după lovituri, costurile mari de producție și lipsa interceptorilor.

Autorii analizau în paralel modul în care apărările antirachetă americane pot folosi IA pentru:

a identifica simultan multiple amenințări;
a lansa interceptori din poziții dispersate.

Război de uzură cu drone: volum mare, cost redus, colaborare autonomă

Autori afiliați Forțelor Aeriene ale PLA descriu conflictul din Iran ca pe un nou tip de război de uzură, ofensiv-defensiv, purtat la scară largă cu sisteme fără pilot. Combinând experiența Iranului cu războaiele din Ucraina și Gaza, ei extrag trei teme centrale:

operații distribuite, multi-domeniu;
combinație între sisteme avansate și arme ieftine, în volum mare;
colaborare autonomă extinsă între platforme.

Un articol complementar susține asocierea sistemelor sofisticate cu senzori și interceptori mai ieftini, în timp ce nodurile critice sunt dispersate în întreaga rețea de apărare.

Industria de apărare chineză promovase deja o abordare similară, prin sisteme de contracarare a dronelor care combină:

rachete;
artilerie;
război electronic;
lasere;
sisteme cu microunde de mare putere.

Obiectivul nu este doar distrugerea armelor inamice, ci și îmbunătățirea raportului cost–efect și menținerea capacității de apărare în timpul unor atacuri de saturare prelungite.

De la lanțuri de ucidere liniare la „kill webs” reziliente

Analiștii chinezi scot în evidență și o lecție critică despre supraviețuire. Comentarii și studii anterioare criticau lanțurile de lovire liniare, vulnerabile la:

întreruperea comunicațiilor;
distrugerea unuia sau a câtorva noduri cheie.

În locul lor, PLA propunea „kill webs” dinamice, capabile să redirecționeze informația și să continue să funcționeze chiar și după pierderi locale. Războiul din Iran oferă un exemplu concret al acestor probleme.

Tian și Wang insistă asupra comenzii distribuite și a nodurilor de decizie de rezervă, în timp ce lucrări tehnice explorează modul în care nodurile locale pot menține comanda și controlul după pierderea contactului cu centrul. Ținta comună: menținerea funcționalității întregului sistem de luptă în ciuda pierderii unor componente individuale.

Când lanțul de lovire se întâlnește cu lanțul de aprovizionare

Aceeași logică lărgește setul de ținte mult dincolo de aeronave, rachete sau centre de comandă.

Într-un articol din 12 aprilie în cotidianul Guangming Daily, Zhao Lei și Liu Ning, de la Universitatea Națională de Apărare, arată că războiul modern conectează tot mai strâns lanțul de lovire cu lanțul de aprovizionare. Ei identifică drept ținte operaționale cheie:

aerodromuri;
porturi;
depozite;
oleoducte și infrastructură energetică;
centre de date.

Distrugerea acestor noduri poate degrada întregul sistem de luptă.

Un raport publicat în mai 2026 de un think tank afiliat Ministerului Securității de Stat extinde această schemă la nivelul „războiului împotriva infrastructurilor”. Țintele vizate includ:

energie;
transporturi;
infrastructură financiară;
infrastructură digitală.

Autorii acordă o atenție deosebită cloud-ului comercial și centrelor de date, argumentând că rolul tot mai mare al IA în culegerea de informații, identificarea țintelor și loviturile de precizie transformă aceste infrastructuri în obiective fizice de interes militar.

Consens strategic: rachete, drone, IA și A2/AD

Comentarii mai ample din comunitatea chineză de securitate națională reiau aceleași idei.

La un simpozion din aprilie 2026 publicat în revista Modern International Relations:

Tang Zhichao, directorul Biroului de Cercetare Politică al Institutului de Studii pentru Asia de Vest și Africa al Academiei Chineze de Științe Sociale, subliniază războiul la distanță bazat pe rachete și UAV, operații asimetrice și utilizarea la scară largă a IA, anticipând un interes crescut pentru rachete, drone și capabilități A2/AD;
Chen Wenxin, director al Institutului de Studii Americane din cadrul think tank-ului CICIR, legat de Ministerul Securității de Stat, insistă pe dezechilibrul dintre costul redus al dronelor și rachetelor și costul ridicat al interceptorilor de tip Patriot sau THAAD;
Chen Qinghong, adjunct al Institutului de Politică Mondială de la CICIR, atrage atenția asupra stocurilor de muniții, capacității industriei de apărare și vulnerabilității bazelor americane avansate.

Deși aceste voci nu definesc oficial doctrina PLA, ele arată că problemele ridicate de conflict se află în centrul dezbaterii strategice chineze.

Mai multă analiză decât doctrină: ce contează pentru planificatorii americani

Publicațiile citate nu dovedesc că PLA a tradus deja lecțiile din Iran în doctrină, structură de forțe sau decizii de achiziție. Ele arată însă un proces sistematic:

combatul real este comparat cu concepte de modernizare deja adoptate;
rezultatele sunt folosite pentru a identifica vulnerabilități și priorități de dezvoltare.

Pentru planificatorii americani, această abordare merită atenție. Analiștii chinezi nu au nevoie ca fiecare tactică iraniană să reușească pentru a extrage valoare din conflict:

lovituri eșuate pot dezvălui limite ale senzorilor;
penetrații reușite pot scoate la iveală breșe în apărare;
consumul de interceptori poate clarifica necesarul de muniții;
atacurile asupra bazelor sau centrelor logistice pot testa ipoteze privind reziliența sistemului.

Fiecare episod furnizează date pentru probleme pe care PLA le studiază deja.

Marea lecție: interacțiunea dintre informație, IA, drone și costuri

Cea mai importantă concluzie pentru armata chineză nu pare să vină dintr-o singură armă sau tactică, ci din interacțiunea dintre:

pregătirea informațională prealabilă;
viteza deciziei asistată de IA;
sisteme fără pilot distribuite;
salve menite să impună costuri disproporționate;
rețelele care leagă toate aceste elemente într-un sistem coerent.

Cercetătorii chinezi au intrat în analiza conflictului cu un cadru deja format despre cum ar putea arăta un război de înaltă intensitate în viitor. Evaluările lor despre Iran, în loc să schimbe radical această viziune, par să o confirme, întărind argumentele pentru investiții continue în capabilități care fac sistemele de luptă: