Actualitate
Nouă candidaţi pentru funcţia de judecător la Curtea de Justiţie a UE din partea României
Ministerul Justiţiei în această perioadă procedura de selecţie a candidatului României pentru funcţia de judecător la Curtea de Justiţie a Uniunii Europene, în condiţiile în care mandatul actualului judecător, Camelia Toader, urmează să expire.
Marţi, 6 octombrie, au fost făcute publice numele celor nouă candidaţi care vor susţine interviul în faţa unei comisii special constituite, în perioada 21-22 octombrie 2020. Aceştia sunt:
Dragoş Alin Călin – judecător la Curtea de Apel Bucureşti, preşedinte al Asociaţiei „Forumul Judecătorilor din România”, vârf de lance al magistraţilor activişti din ultimii ani. Forumul Judecătorilor a obţinut sesizarea CJUE cu privire la unele modificări ale legilor justiţiei. Potrivit unor surse, asociaţia a participat la conturarea proiectelor de modificare a legilor justiţiei lansate de Cătălin Predoiu în dezbatere publică, proiecte care reintroduc o politizare a justiţiei.
Emilian Dima – Consilier juridic senio la Banca Europeană de Investiții.
Alessandra Giusepina Greceanu – Harvard Advanced Leadership Initiative Fellow/Senior Fellow, fost judecător al Tribunalului de Dispute al ONU, fost judecător la Curtea de Apel Bucureşti, pensionată în 2018. Potrivit relatărilor din presă, aceasta are o avere impresionantă, constând inclusiv în câteva imobile în Bucureşti.
Virgil Constantin Ivan-Cucu – Senior Legal Officer, Eurojust. Expert pe teme de drept european general, drept penal internațional la Institutul European pentru Administrație Publică, din Luxemburg, Ivan-Cucu se exprima în 2015 împotriva proiectului ministrului de Externe, Bogdan Aurescu, privind înființarea unui tribunal internațional pentru condamnarea crimelor terorismului. Aurescu, din nou ministru de Externe, este în comisia care va alege viitorul judecător la CJUE.
Mircea Valetin – avocat, fost vicepreședinte la Consiliul Concurenței, fost şef al Corpul de Control al premierului Cioloș. Valentin Mircea a fost avocat senior la KPMG Romania în 1997-1999, asociat senior la Sinclair Roche & Temperely/Stephenson Harwood în 1999-2003, după care a înființat casa de avocatură Mircea si Asociații.
Cristian Daniel Oană – judecător la ÎCCJ, Secţia Contencios Administrativ şi Fiscal, detaşat la Institutul Naţional al Magistraturii. A ajuns la ÎCCJ de la Curtea de Apel Timişoara. A făcut parte din completul de cinci judecători care au decis, în decembrie 2017, reprimirea Cameliei Bogdan în magistratură, după excluderea dictată de Secţia pentru judecători a CSM.
Răzvan Horaţiu Radu – procurorul la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. A fost delegat în 2019 în funcţia de procuror general adjunct. A fost detașat succesiv din 2006 până în 2018 în diverse funcțîi, remarcându-se ca Agent Guvernamental atât pentru CEDO cât şi pentru CJUE. A candidat la începutul anului, fără succes, la funcţia de procuror general, după care s-a aflat în centrul unui scandal, după ce a fost filat într-un local, la o întâlnire cu doi jurnalişti. Procurorul Radu era suspectat că s-ar afla în spatele atacurilor din presă la adresa Gabrielei Scutea, favorita lui Predoiu pentru conducerea PÎCCJ. Deşi s-a deschis un dosar penal cu privire la operaţiunea de filaj, procurorul general Gabriela Scutea a infirmat actele şi a mutat dosarul la DIICOT, moment de la care nu s-a mai auzit nimic despre acest caz.
Octavia Spineanu-Matei – actual judecător din partea României la Tribunalul UE. Dacă ar fi aleasă, ar lăsa neterminat mandatul de la TUE. Apropiată a Ralucăi Prună, a ajuns la TUE din postura de judecător la ÎCCJ, Secţia civilă. Anterior, a fost preşedinte al INM.
Mihaela Tofan – avocat si conferențiar universitar doctor la Facultatea de Economie și Administrarea Afacerilor, Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iași, unde predă Dreptul afacerilor, Drept societar, Drept financiar european, Legislație fiscală. Este formator al Institutului Notarial Român.
Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene (TFUE) revede că ”judecătorii şi avocaţii generali ai Curţii de Justiţie sunt aleşi dintre personalităţile care oferă toate garanţiile de independenţă şi care întrunesc condiţiile cerute pentru exercitarea, în ţările lor, a celor mai înalte funcţii jurisdicţionale, sau care sunt jurisconsulţi ale căror competenţe sunt recunoscute”.
Interviul va fi organizat în perioada 20 – 22 octombrie 2020, la sediul Ministerului Justiţiei sau prin mijloace de comunicare la distanţă. Comisia de selecție este formată din: a) ministrul justiției; b) ministrul afacerilor externe; c) agentul guvernamental pentru Curtea de Justiție a Uniunii Europene; d) directorul Direcției afaceri europene și drepturile omului din cadrul Ministerului Justiției; e) un membru al Consiliului Superior al Magistraturii, desemnat de Plenul acestuia, la invitația ministrului justiției; f) doi judecători de la Înalta Curte de Casație și Justiție, desemnați de Colegiul de conducere al acesteia, la invitația ministrului justiției; g) două cadre didactice universitare de la facultățile de drept din cadrul universităților de cercetare avansată și educație, astfel cum acestea sunt clasificate potrivit art. 193 alin. (4) lit.c) din Legea educației naționale nr. 1/2011, cu modificările și completările ulterioare, la invitația ministrului justiției.
Interviul va avea loc în limba română, însă vor fi adresate şi întrebări în limba franceză/engleză. Candidaţii pot răspunde la întrebările respective în limba franceză/engleză. Cunoaşterea oricăror alte limbi oficiale ale UE poate constitui un avantaj.
Propunerile finale, însoţite de dosarele de candidatură, sunt comunicate Guvernului, spre aprobare. Guvernul va transmite Consiliului UE numele candidatului României pentru funcţia de judecător al Curţii de Justiţie a Uniunii Europene. Judecătorul român va fi numit de comun acord de către guvernele statelor membre UE, după consultarea Comitetului prevăzut la articolul 255 TFUE.
Actualitate
Cursa pentru supremația orbitală: De ce „inima” noilor sateliți este scrisă în cod, nu turnată în oțel
Spațiul cosmic a încetat de mult să mai fie un sanctuar al cercetării pașnice, devenind un domeniu de conflict deschis. În acest nou peisaj geopolitic, abordarea tradițională axată pe hardware-ul rigid al sateliților a devenit depășită. Statele Unite și aliații săi forțează acum trecerea către arhitecturi definite prin software, unde agilitatea, reziliența și capacitatea de actualizare în timp real sunt noile arme ale dominației orbitale.
Sfârșitul erei „hardware-ului static”: Spațiul ca domeniu cinetic
Timpul în care un satelit era lansat cu o singură misiune, neschimbată pe parcursul a zece ani, a apus. Astăzi, necesitatea de a domina „înălțimea supremă” impune o viteză de reacție care nu poate fi susținută de limitările fizice ale metalului. Strategii militari avertizează: pentru a evita surpriza operațională și pentru a contracara mișcările adversarilor, platformele orbitale trebuie să devină evolutive.
Prin utilizarea unei arhitecturi cu sisteme deschise, sateliții moderni integrează inteligența artificială (IA) și învățarea automată direct în orbită. Astfel, senzorii și capacitățile de luptă sunt îmbunătățite constant prin linii de cod securizate, transformând fiecare activ spațial dintr-un instrument fix într-un nod dinamic de putere.
De la controlul propulsoarelor la super-computerele de pe orbită
Din punct de vedere istoric, vehiculele spațiale erau prizonierele unei capacități de calcul extrem de limitate. Designul era rigid, iar resursele de energie și greutate (SWaP) permiteau doar sarcini de bază, precum controlul orientării. Schimbarea de paradigmă a venit odată cu evoluția calculului de înaltă performanță și a straturilor de abstractizare a software-ului.
Marea inovație a prezentului constă în capacitatea de a face „mai mult cu mai puțin”. Implementarea unui mediu software sofisticat elimină necesitatea de a lansa un vehicul nou de fiecare dată când cerințele misiunii se schimbă. În contextul trecerii spațiului de la un simplu strat de comunicații la un domeniu de confruntare cinetică și non-cinetică, controlul înălțimii depinde de manevre defensive și pivotări tactice executate în timp real, direct din software.
Realitatea operațională: Centre de date la mii de kilometri altitudine
Ceea ce părea a fi teorie în urmă cu câțiva ani a devenit deja realitate operațională. Primele micro-centre de date orbitale și regiuni de cloud hibrid au fost deja desfășurate pe Stația Spațială Internațională. Aceste etape demonstrează că utilizarea tehnologiilor comerciale de serie (COTS) în spațiu nu este doar posibilă, ci matură.
Secretul succesului rezidă în procesarea datelor la „margine” (edge computing). Volumul masiv de informații generat în orbită necesită o procesare cu latență scăzută chiar la sursă. Prin analiza datelor direct pe satelit, se reduce dependența critică de transportul datelor către sol și se închide „bucla OODA” (Observă-Orientează-Decide-Acționează) în spațiu, oferind autonomia necesară pentru a supraviețui într-un mediu ostil.
O „plasă” de reziliență împotriva amenințărilor hipersonice
Pe măsură ce amenințările hipersonice și tentativele de bruiaj se multiplică, arhitectura spațială trebuie să devină o rețea globală, nu o serie de ținte izolate. Strategia actuală vizează o structură de tip „mesh” multi-constelație și multi-orbitală. Lecțiile din conflictele terestre recente sunt clare: centrele de date centralizate sunt primele ținte. În spațiu, soluția este distribuirea capacităților pe mai multe straturi, astfel încât, dacă un nod este compromis, misiunea să continue neîntrerupt.
Această viziune depășește granițele naționale, necesitând o integrare totală între sistemele aliate. Printr-un standard software global și unificat, datele și capacitățile pot fi partajate instantaneu între partenerii internaționali. În vacuumul spațiului, „timpul real” este un standard greu de atins, dar este singura cale prin care o forță combinată poate asigura succesul misiunii în fața provocărilor de mâine.
Actualitate
Schimbare de gardă în spațiu: Boeing câștigă un contract de 2 miliarde de dolari pentru sateliții MUOS
Într-o mișcare surprinzătoare care modifică peisajul furnizorilor de apărare, Space Force a desemnat compania Boeing pentru a extinde constelația de comunicații critice, preluând ștafeta de la constructorul original al sistemului.
O victorie strategică în fața rivalilor de la Lockheed Martin
Space Systems Command (SSC) a anunțat oficial atribuirea unui contract de 2 miliarde de dolari către Boeing pentru dezvoltarea și livrarea a doi noi sateliți din cadrul sistemului Mobile User Objective System (MUOS). Decizia marchează o schimbare semnificativă de direcție, Boeing reușind să se impună în fața celor de la Lockheed Martin, compania care a proiectat și construit primele cinci unități ale acestei flote orbitale.
Noul acord acoperă întregul proces, de la dezvoltare și integrare până la testarea pe orbită. Această extindere a duratei de viață a serviciului MUOS este rezultatul unei competiții strânse, începută în 2024, când ambii giganți ai industriei au primit contracte inițiale de design în valoare de 66 de milioane de dolari.
Securizarea comunicațiilor navale până în anul 2035
Noile unități spațiale sunt programate pentru lansare începând cu anii 2031 și 2032, urmând să ridice numărul total de sateliți din constelația MUOS la șapte. Această infrastructură este vitală pentru armata americană și aliații săi, oferind comunicații securizate în banda ultra-înaltă (UHF), esențiale în special pentru coordonarea forțelor navale la nivel global.
Odată cu implementarea acestor noi sateliți, sistemul va putea rămâne operațional cel puțin până în 2035. Efortul financiar este unul considerabil, bugetul estimat pentru cercetare, dezvoltare și achiziții ridicându-se la peste 2,6 miliarde de dolari până în anul 2031, reflectând importanța strategică a menținerii unei conexiuni sigure în teatrele de operațiuni.
Orizontul comercial și viitorul comunicațiilor militare
În timp ce Boeing se pregătește pentru faza de construcție, arhitectura viitoare a comunicațiilor militare ar putea suferi transformări profunde. Dincolo de investiția actuală, autoritățile militare explorează o strategie pe termen lung care ar putea implica transferul parțial sau total al misiunilor de comunicații în bandă îngustă către furnizori comerciali.
Această abordare hibridă ar putea oferi o mai mare flexibilitate și reziliență, într-un moment în care spațiul devine un domeniu din ce în ce mai contestat. Până la implementarea noilor viziuni comerciale, sateliții MUOS construiți de Boeing vor rămâne coloana vertebrală a dialogului criptat pentru forțele de intervenție rapidă.
Actualitate
O nouă frontieră pentru marina italiană: Pierroberto Folgiero anunță planurile Fincantieri pentru propulsia nucleară
Într-o mișcare strategică menită să redefinească puterea navală a Italiei, cel mai mare constructor de nave din țară explorează integrarea reactoarelor nucleare de ultimă generație, în timp ce armata studiază fezabilitatea primelor sale forțe navale propulsate atomic.
Tehnologie de ultimă generație pe mare: Proiectul Minerva și viitorul reactoarelor nucleare
Pierroberto Folgiero, CEO-ul Fincantieri, a confirmat recent interesul major al companiei pentru propulsia nucleară, subliniind că studiile actuale vizează reactoarele din generațiile a treia și a patra. Deși o implementare imediată nu este iminentă, constructorul italian caută activ parteneriate pentru a acoperi întregul lanț de valoare al acestei tehnologii complexe. Această inițiativă se aliniază cu Proiectul Minerva, lansat de Ministerul Apărării din Italia, care evaluează modul în care reactoarele nucleare mici pot asigura atât propulsia, cât și producția de energie electrică pentru navele de suprafață și submarinele viitorului. În prezent, în Europa, doar Franța, Marea Britanie și Rusia dețin astfel de capacități, însă oficialii italieni consideră că este momentul ca Roma să adopte o atitudine vizionară în acest domeniu.
Inovație sub presiune: Lecțiile din Ucraina și revoluția comunicațiilor subacvatice
Dincolo de ambițiile nucleare, Fincantieri își îndreaptă atenția către tehnologiile fără echipaj, inspirându-se din dinamica războiului din Ucraina. Folgiero a evidențiat faptul că interesul principal nu rezidă neapărat în construcția dronelor de suprafață, ci în sistemele sofisticate de comandă și control. Abilitatea de a menține legături satelitare sigure în zone fără acoperire telecom reprezintă lecția esențială preluată de pe frontul ucrainean. În acest sens, compania colaborează deja pentru integrarea tehnologiilor wireless în dronele subacvatice destinate protecției infrastructurii critice, un sector considerat esențial pentru securitatea maritimă modernă.
O singură flotă pentru Europa: Colaborarea multinațională prin programul corvetei europene
O altă prioritate pe agenda constructorului italian este consolidarea cooperării la nivel continental pentru a evita duplicarea costurilor de cercetare și producție. Programul Corvetei Europene de Patrulare (EPC), care implică Italia, Franța, Spania și Grecia, este oferit ca exemplu de succes în armonizarea cerințelor militare. Conform conducerii Fincantieri, standardizarea platformelor navale este singura cale logică pentru viitor, argumentând că nu există „valuri italiene sau franceze”, ci un singur mediu maritim care necesită soluții comune. Această abordare colaborativă urmărește să creeze nave interconectate, capabile să opereze eficient în cadrul unei arhitecturi de apărare europene integrate.
-
Exclusivacum 4 zile„Prestij” cu reacție întârziată: după ani de Maneliadă în centru, IPJ Prahova scoate din joben… 4 percheziții
-
Exclusivacum 3 zileO feuda numită MEDAT: cumetrie, falsuri și caracatița bugetarilor de lux sub mantia lui Irineu Darău (USR)
-
Exclusivacum 3 zilePrahova sub talpa clanurilor: Polițiști cu dosare la comandă, interlopi cu protecție la purtător
-
Exclusivacum 2 zileDe la „Frumușelu’ Sifon” la Maneliadă pe Bulevard: cum se eliberează trotuarul doar când vor clanurile, nu IPJ Prahova
-
Exclusivacum 4 zileCatedrala ipocriziei reformiste: Cum „reorganizarea către eficiență” ascunde dublă semnătură și epurări la Ministerul Economiei/ Documente
-
Exclusivacum 3 zileBebe-chestorul și CIRP-ul de buzunar: cum a ajuns Drăgan stăpân pe informarea publică a Poliției Române
-
Exclusivacum 4 zileCoca-Cola Ploiești – O nouă eră în reciclarea “transparentă”: cum se reciclează banii, nu doar sticlele
-
Exclusivacum 4 zilePoliția fără curent: Șefii se ascund în birouri, iar agenții fug de cuțitar prin intersecție



