Punct. Și de la capăt. Cam așa s-ar rezuma cea mai recentă perioadă pe care împreună am trăit-o. E posibil să urmeze și altele. Dacă e să privim partea plină a paharului, pentru că există una, lăsând la o parte realitatea economică dezastruoasă, numărul de șomeri din ce în ce mai mare sau chiar numărul bolnavilor și al morților, ca oameni, am câștigat o a doua șansă.

E momentul să luăm din trecut ce ne poate folosi în viitor, însă să nu rămânem ancorați în el într-o formă de autosabotaj, care, mai devreme sau mai târziu, își arată colții. Viața ne-a oferit ocazia să facem și să regândim soluții la teme pentru acasă, că tot am stat acasă, pe care să le putem aplica de acum înainte. Și, chiar dacă e adevărat ce se spune în Psihologia Religiilor, că oamenii se opun schimbării deoarece sunt îndrăgostiți de inerție, împreună am trăit un proces brusc de schimbare. Chiar cei mai sceptici au văzut cu ochii lor cum viața se poate modifica și noi odată cu ea. Pe nepregătite…

Inspiră curaj și expiră frică, cam așa suntem noi acum. Și dacă până de curând am avut dubii, când mi s-a spus poți să alegi curajul sau poți să alegi confortul, niciodată pe amândouă, realmente în prezent, mai mult ca niciodată, sunt convinsă de acest lucru. Sigur, ca la orice schimbare, e necesar să trecem prin toate etapele implementării. La nivel personal, avem mai întâi indignare, furie, momente în care ne simțim neputincioși, chiar trădați, având evident sentimentul că pierdem controlul, iar singurătatea să ne devină bună prietenă. Mai apoi apatia, cu mici momente de explozie, începe să sălăşluiască în sufletele noastre. Sigur că le putem părea neprietenoși, insensibili, chiar reci pe alocuri, mințindu-ne că, de fapt, nu ne păsa așa de mult de ce ni se întâmpla și că ne putem lăsa duși de val. O vreme ne ascundem, stând mai mult doar cu noi înșine. Abia apoi ne dăm voie să simțim și reîncepem să trăim, pur și simplu. Acceptând ceea ce primim nou, continuăm procesul, mai conștienți de ce descoperim, cu fiecare zi care trece, către noi… cei noi. Când acceptarea și asumarea se instalează în mintea și sufletul nostru, liniștea și pacea noii construcții care se întrevede devine cu adevărat solidă. Schimbarea a avut loc.

Și la nivel profesional, cauzele rezistenței oamenilor la schimbare țin foarte mult de percepția lor asupra problemelor, care e dată de educație, vârstă, preocupări, surse de informații. În acest context, se pot prelua informații ciuntite și asta mai ales pentru că orice schimbare a obiceiurilor personale presupune efort și muncă. Dependența față de opiniile altor persoane este un alt factor al rezistenței umane la schimbare. Din punct de vedere psihologic, oamenii depind și de opiniile, atitudinile și comportamentul altor persoane, ceea ce cu siguranță duce la întârzieri în implementarea procesului de schimbare și generează rezistenţă. Frica de necunoscut creează neliniște, oamenii neînțelegând în prima etapă cum îi impactează modificarea veniturilor, de exemplu, și chiar lipsa de siguranță și se opun schimbării. Orice schimbare presupune obligatoriu, la nivel individual, ieșirea din zona de confort, deși situații trecute, cunoscute, care le evocă o falsă senzație de siguranță îi perturbă și pot întârzia deciziile de schimbare.

Acceptare, asumare, schimbare, decizie, curaj, câteva dintre cuvintele care pot pietrui drumul pe care începem să mergem. Renunțăm la ceea ce suntem pentru ca să putem face loc la ceea ce putem fi, așa cum renunțăm la ceea ce avem, dar nu ne provoacă satisfacții, ca să putem primi ceea ce vrem cu adevărat și avem nevoie, ca să ne simțim împliniți. Și cam așa ne asumăm curajul și luăm decizia de a pleca la un drum nou fără nicio garanție a succesului, cu convingerea însă că acest lucru e ceea ce ne poate defini mai mult. „Mulţi au avut aptitudini extraordinare, însă, fiindcă n-au avut curaj, au trăit ca niște morți și au sfârșit prin a fi îngropați în inactivitatea lor”, spunea Nicolae Iorga. Și dacă rațional realizăm necesitatea acestor pași, acum vedem că, pentru binele nostru, acceptăm să ne schimbăm și de frică, până de curând principalul inamic. „Poate fi greu pentru un ou să se transforme într-o pasăre, dar cu siguranță ar fi ceva mai greu să învețe să zboare rămânând un ou. Trebuie să ieșim din găoace”, zicea Lewis, „sau o să ne stricăm”.

Forțele generatoare de schimbare au origini externe și interne. Schimbarea revigorantă vine din interiorul nostru și s-a dovedit că poate fi și dureroasă. Uneori, ea este un proces forțat care este impus de factori externi, însă cu adevărat puternică este cea pe care o simțim necesară dinăuntrul ființei noastre și care de cele mai multe ori vine după o criză existențială majoră.  Atunci începi să vezi lucrurile dintr-o altă perspectivă și vrei să știi ce să faci diferit pentru a obține alte rezultate. Schimbările din interiorul nostru se vor reflecta în exterior și nu vor întârzia să fie remarcate și de cei din jur.

Nivelurile de rezistenţă la schimbare pe ambele paliere, personal și profesional, pot fi însă depășite. Psihologi renumiți spun că nivelul rațional tip „Nu înţeleg” poate fi clarificat în mintea noastră dacă evidențiem necesitatea schimbării prin informații corecte, clare și argumente logice care să răspundă constantei întrebări „de ce?”. Dacă la nivel personal e suficient și știm cum să ne adresăm nouă înșine ca să înțelegem, la nivel profesional e obligatoriu ca mesajul referitor la schimbare să fie adaptat în mai multe variante, deoarece oamenii preiau informația în moduri diferite, în funcție de interesele personale și capacitatea de înțelegere a fiecăruia. Nivelul de rezistenţă emoțională, gen „Nu-mi place”, reprezintă reacția emoțională la schimbare și își are rădăcina în frică, generată la rândul ei de dorința de supraviețuire. La acest nivel, comunicarea devine mai dificilă. Chiar dacă emoțiile generate de schimbare nu sunt vizibile și nu sunt exprimate, ele nu trebuie ignorate în gestionarea procesului de schimbare. Depășirea acestui nivel de rezistenţă este posibilă prin conștientizarea, recunoașterea existenței sale și asigurarea unui climat favorabil asimilării, înțelegerii, comunicării. Trebuie avut în vedere că rezolvarea acestor aspecte se realizează într-un ritm mai lent și poate fi imprevizibilă. Acum e momentul să accentuăm avantajele schimbării atât la nivel de individ, cât și la nivel de companie, în cazul celor profesionale. Și e bine să ne amintim că noi, ca oameni, suntem mai deschiși să sprijinim o inițiativă în care suntem implicați și în care avem o contribuție. Cel de-al treilea nivel de rezistenţă la schimbare pe care trebuie să-l avem în vedere e cel relațional, tip „Nu am încredere”. În acest caz, oamenii înțeleg celelalte două niveluri, acceptă și privesc pozitiv schimbarea și rezultatele, însă opun rezistenţă față de persoana care propune ideea schimbării, din lipsă de încredere. Mai ales de sine. Necesitatea învățării asumării responsabilității deciziei de schimbare este un pas extrem de important care, chiar dacă nu ne place, e obligatoriu de făcut. Respect, cunoaștere, comunicare și negociere cu tine și cu ceilalți sunt factori care te vor ajuta să duci la finalitate procesul de schimbare.

Ne-am adaptat rapid, chiar dacă nu ne-a fost simplu. Și dacă nu o facem de vorbă bună, o facem de frică. Teama de boală sau moarte, precum și de încălcare a regulilor ce aduceau cu ele sancțiuni, ne-a determinat să creăm rapid obiceiuri noi, să avem altă abordare atât pentru sine, cât și pentru ceilalți. Și am făcut tot ce am putut ca să ne schimbăm, deși nu știam exact despre ce e vorba pentru că uneori vezi doar prima treaptă, nu toată scara. Însă pentru ca schimbarea să aibă cu adevărat valoare, trebuie să fie durabilă și definitivă. În și cu noi înșine. Știu că poate părea ciudat, însă, chiar dacă nu ne convine, am descoperit că putem trăi cu frica, luându-ne-o drept aliat, în speranța că viața se îmbunătățește nu din întâmplare, ci prin schimbare. Am conștientizat cu toții că o singură clipă poate reforma totul. Și așa, braț la braț, am pornit alături de noua noastră prietenă, frica, pe drumul reînnoirii. Și dacă tot bate vântul schimbării, rațional și emoțional, poate nu strică să nu risipim cea de-a doua șansă pe care am primit-o, tocmai acum când știm cât de repede poate veni schimbarea. Cu sau fără acordul nostru. (Forbes Romania)