Administratie
„El a dorit să construiască o Dacie ortodoxă, cei din Transilvania, împreună cu papa, visau la o Dacie catolică, iar turcii credeau în făurirea unei Dacii otomane tocmai pentru a putea stăpâni gurile Dunării”
Rolul marelui domnitor Mihai Viteazul în viaţa Bisericii a fost unul deosebit de important într-o perioadă istorică în care Ţările Române se găseau la intersectarea marilor interese politice şi religioase ale timpului. „El a dorit să construiască o Dacie ortodoxă, cei din Transilvania, împreună cu papa, visau la o Dacie catolică, iar turcii credeau în făurirea unei Dacii otomane tocmai pentru a putea stăpâni gurile Dunării. În acest context, Mihai Viteazul s-a dovedit a fi un apărător al Ortodoxiei.“ Despre importanţa prezenţei marelui domnitor în viaţa Ortodoxiei noastre strămoşeşti ne-a vorbit domnul prof. dr. Toma Rădulescu, şeful Secţiei de Istorie şi Arheologie din cadrul Muzeului de Istorie din Craiova.
Spuneţi-ne, domnule profesor, cum era legată activitatea banului Craiovei de viaţa Bisericii din Oltenia?
Avea rolul de a întări Ortodoxia prin misiunea sa de a răspunde atacurilor popoarelor migratoare. Banul era puterea laică ce trebuia să pună în aplicare normele Bisericii Ortodoxe prin mijloace specifice. În mod normal, în prestigiul acestei activităţi exista şi calitatea de ctitor, firesc fiind ca a doua demnitate după domn să aibă vocaţia ctitoricească. De fapt, toată elita boierească, toţi boierii mari ai timpului aveau această vocaţie de ctitor: ei donau moşii şi acordau privilegii Bisericii, în general.
În istorie există un episod inedit privind calitatea de ban a lui Mihai Viteazul, episod ce a fost folosit şi de vrednicul de pomenire mitropolitul Nestor în încercarea sa de a-l sanctifica pe voievod. Episodul se leagă de dorinţa domnitorului Alexandru cel Rau de a-l executa pe Mihai, acuzându-l de trădare. Pe când era purtat pe drumul spre execuţie, el a cerut să se închine la Biserica „Sfântul Nicolae“ din Bucureşti. Aici, în faţa sfântului altar, i-a promis Sfântului Nicolae că, dacă-l va scăpa de secure, va ctitori o biserică care să-i poarte hramul. După ce s-a rugat, a urmat acea scenă, redată nu numai de cronicari, în care gâdele, văzându-i privirea falnică, a aruncat securea, neputându-i tăia capul. După aceasta, domnitorul a fost nevoit să-l ierte în faţa presiunii publice. El a reprezentat o izbăvire pentru poporul din Ţara Românească, acesta sperând, încă de pe atunci, că el va fi cel care va sfărâma jugul asupririi otomane.
Imediat după instalarea sa în scaunul de domn, i-a îndepărtat pe toţi otomanii aflaţi în cetăţile Ţării Româneşti. Mihai a făcut acestea fiind sfătuit şi de mitropolitul Dionisie Ralli.
„Nu pentru mine şi poporul meu am luptat, ci pentru cauza creştinătăţii“
A fost domnitorul Mihai Viteazul un apărător al crucii şi al Bisericii strămoşeşti?
Aceasta se subînţelege, el a fost un european în adevăratul sens al cuvântului. Ca să vă dau un singur exemplu, Tratatul de la Târgovişte, din mai 1598, încheiat cu reprezentantul Imperiului Habsburgic, una din superputerile timpului, este o recunoaştere oficială a Bisericii Ortodoxe. Este o configurare internaţională a caracterului Bisericii noastre Ortodoxe şi a legalizării ei, pentru că Mihai luptase împotriva turcilor în calitate de cruciat. Într-o scrisoare scrisă în limba italiană pe care i-a trimis-o ducelui Ferdinanto de Medici în toamna anului 1599, spune foarte clar: „Nu pentru mine şi poporul meu am luptat, ci pentru cauza creştinătăţii“.
Sub conducerea sabiei sale au luptat şi ortodocşii din sudul Dunării, care au răspuns chemării adresate de domnitorul român fără a avea pretenţia de a fi plătiţi. Este şi cazul lui Baba Novac, luptător care, fiind originar de la sudul Dunării şi sârb la origine, s-a stabilit mai apoi în Ţara Românească. Mihai Viteazul este singurul domnitor român cântat în toţi Balcanii ca eliberator al Bizanţului, şi toţi sperau ca în „Sfânta Sofia“ să se mai poată face Sfânta Liturghie. Chiar patriarhul Constantinopolului din acea vreme îşi punea mari speranţe în domnitorul român.
Prin activitatea sa, a fost consolidată identitatea Bisericii Ortodoxe din Transilvania
Vorbiţi-ne despre rolul pe care l-a avut domnitorul român în conservarea poziţiei Ortodoxiei în faţa prozelitismului din acea perioadă?
În 1585 au trecut la greco-catolicism o parte din reprezentanţii bisericii kievene, aceştia vrând să-i atragă şi pe arhiereii din Transilvania. Atunci, Mihai Viteazul a luat toate măsurile pentru a evita această situaţie problematică. Prin activitatea sa, încercările uniate de pe teritoriul Transilvaniei au fost întârziate cu peste 100 de ani, iar acesta este un argument pentru caracterul şi direcţia luptei sale. După ce a ajuns şi domn al Transilvaniei, Mihai a impus şi construirea unei catedrale ortodoxe în marginea oraşului Alba Iulia, catedrală ce va fi subordonată Mitropoliei Ţării Româneşti.
Care era realitatea religioasă înainte şi în timpul domniei sale?
Era groaznică. Cei străini de neam erau impuşi în demnităţile bisericeşti de la noi. Acest lucru este subliniat şi de „Aşezământul“ lui Mihai Viteazul, care a fost păstrat la Mănăstirea Cozia, în care se spune că: „S-a constatat că de-a lungul timpului nu se alege stareţul în mănăstire după rânduială, ci sunt numiţi cei străini de neam care, după ce obţin titlul de stareţ, încep să risipească sau chiar să vândă averea mănăstirii“. Atunci s-a stabilit ca stareţul să fie ales din scaunul mănăstirii şi nu din afara ei, după ce a stat cel puţin 5 ani în mănăstire. Cel ce urma să fie stareţ trebuia să fie consacrat prin votul călugărilor din obşte.
„El a pus mai mult preţ pe credinţa sa decât pe propria viaţă“
Unirea celor trei Principate Româneşti, Ţara Românească, Moldova şi Transilvania, a însemnat şi unirea Bisericii?
Într-un fel da, deşi era unită într-o credinţă încă dinainte de acest eveniment. Dar ar trebui spus altceva înainte de a vorbi despre unitatea administrativă. Adunările eparhiale au fost prezidate după Unire de către însuşi Mihai Viteazul: de la 1 noiembrie 1599, de când a intrat în Alba Iulia, şi până la 1600.
În sec. al XIV-lea, regele Ludovic de Anjou îi înlăturase din viaţa politică pe ortodocşi, iar marii boieri transilvăneni au trecut la catolicism pentru a-şi putea păstra averile şi privilegiile. Acestă rânduială impusă în Transilvania de Ludovic a fost schimbată de Mihai, care a cerut de prima dată recunoaşterea Bisericii Ortodoxe, fapt privit de vechile autorităţi transilvănene ca un act de mare îndrăzneală.
Pentru ca să ajungă principe al Transilvaniei, candidatul la scaun trebuia să fie neaparat catolic. Deşi a fost sprijinit militar de papă şi de catolici, Mihai a trecut peste această condiţie arătând că şi noi, ortodocşii, suntem Biserică sobornicească şi universală, iar trecerea sa la catolicism ar fi fost lipsită de sens. El a pus mai mult preţ pe credinţa sa decât pe propria viaţă. Este, pe undeva, o comparaţie pe care o putem face între Mihai Viteazul şi Constantin Brâncoveanu, care nu a vrut să treacă la islam pentru a-şi păstra demnităţile. La fel ca şi Brâncoveanu, Mihai a luat cununa muceniciei, dar indirect, fiind mai apoi asasinat pe câmpia Turzii.
„Stareţul Serghie era, pentru Mihai Viteazul, la fel cum era Daniil Sihastrul pentru Ştefan cel Mare“
Care a fost legătura domnitorului cu feţele bisericeşti din timpului domniei sale?
Stareţul de la Tismana a fost pus de Mihai episcop la Mucaci, pentru a da o replică episcopiei greco-catolice înfiinţate acolo. Stareţul Serghie era, pentru Mihai Viteazul, la fel cum era Daniil Sihastrul pentru Ştefan cel Mare, el ţinând cont de sfaturile sale. Era un lucru extraordinar ca domnitorul ţării să ţină cont de sfaturile unui om cu viaţă îmbunătăţită, aşa cum era stareţul Serghie de la Tismana, episcopul de Mucaci. Acesta a revenit de la Mucaci la Tismana după pierderea Transilvaniei. De asemenea, înainte de a intra în Transilvania, în 1599, a trimis călugării în misiune, pe drumuri numai de ei ştiute, să vină şi să le spună românilor de peste munţi că va veni un principe ortodox care-i va elibera, ridicând astfel toată Transilvania în picioare. După moartea domnitorului român, Dieta transilvană a hotărât ca monahii din Ţara Românească să nu mai treacă hotarele Transilvaniei.
În groaznica toamnă a anului 1600, atunci când domnitorul Mihai a fost înfrânt şi trădat, mănăstirile din Ţara Românească au fost cele care l-au sprijinit financiar pentru a merge în audienţă la Rudolf al II-lea, la porţile Vienei. Atunci când el a fost gonit de toţi aici, în biserică a aflat sprijin.
„Fără Mihai Viteazul, Moldova şi Ţara Românească ar fi putut deveni paşalâcuri“
Cum descrieţi relaţia dintre Ortodoxie, catolicism şi mahomedanism din timpul domniei lui Mihai Viteazul?
La început nu a fost primit cu încredere de catolici, deoarece el fusese adus pe tron de Cantacuzini, familie cu înalte demnităţi în Imperiul Otoman. Era în pragul războiului de 13 ani (1593-1606) atunci când se încerca câştigarea Ortodoxiei la catolicism după reforma lui Martin Luther. În acest context, vine pe tron Mihai, în situaţia în care papa căuta să întemeieze Liga Sfântă pentru apărarea creştinătăţii. El a dorit să construiască o Dacie ortodoxă, cei din Transilvania, împreună cu papa, visau la o Dacie catolică, iar turcii credeau în făurirea unei Dacii otomane tocmai pentru a putea stăpâni gurile Dunării. În acest context, Mihai Viteazul s-a dovedit a fi un apărător al Ortodoxiei. A ajuns, până la urmă, să se impună ca un erou chiar în ochii otomanilor, iar în raport cu catolicii a reuşit să semneze tratat pe picior de egalitate, obţinând astfel recunoaşterea oficială a Bisericii Ortodoxe. Dacă nu era Mihai Viteazul, Moldova şi Ţara Românească ar fi putut deveni paşalâcuri.
Simbol al unităţii naţionale şi al Ortodoxiei noastre
Cum s-a păstrat imaginea domnitorului în conştiinţa Bisericii şi de ce capul său a fost aşezat la Mănăstirea Dealu?
Era normal să se păstreze la Mănăstirea Dealu, aceasta fiind ctitoria bunicului său, Radu cel Mare. Capul său a devenit după moarte un simbol, la Mănăstirea Dealu făcându-se foarte multe pelerinaje. A fost ţinut o vreme într-o biserică românească din Ucraina, la sfântul altar. A devenit simbolul unităţii naţionale şi al Ortodoxiei noastre. Este un simbol al jertfei. Mihai Viteazul ne-a arătat că putem să dobândim ceea ce nici măcar nu gândeam că se poate dobândi.
Conştiinţa lui se păstrează prin pomelnicele ctitoriceşti. Este pomenit alături de ctitori, iar în cazul Bisericii din Oltenia, cu atât mai mult, deoarece el fusese banul Craiovei. Valoarea sa pentru Biserica din Oltenia reiese din aplecarea oamenilor de cultură asupra vieţii sale, personalităţi laice şi importante feţe bisericeşti, precum: mitropolitul Nestor Vornicescu, pr. Ioan Popescu Cilieni, pr. Dumitru Bălaşa, episcopii de Râmnic, Gheorghe şi Barbu Ştirbei etc. Gheorghe Bibescu a organizat primele excursii cu caracter religios în concepţie modernă. El se îmbrăca în hainele domnitorului la zilele de sărbătoare.
Nu numai un mare războinic, ci şi om de mare cultură
De unde a moştenit Mihai Viteazul dragostea pentru valorile ţării şi ale Bisericii străbune?
În nici un moment nu s-a pus la îndoială credinţa sa, el fiind un Cantacuzin. Mama sa, Teodora, care se trăgea din neamul acesta al Cantacuzinilor, a fost îngropată la Mănăstirea Cozia, unde a murit ca monahie. Educaţia creştină pe care a primit-o din partea mamei l-a făcut pe Mihai nestrămutat în credinţa sa. Toţi îl văd pe Mihai Viteazul: doar ca un mare războinic, dar el a fost şi un om de o mare cultură. În timpul său, cronicarul de origine germană Baltazar Walter Silezian transcria cronica Buzeştilor, care ar fi fost scrisă la Biserica „Sfinţii Arhangheli“ din Craiova. În cronica sa, Baltazar descrie faptele de eroism ale domnitorului şi confirmă înflorirea culturii în timpul domniei sale. Cronica este deosebit de generoasă, arătând şi faptele boierilor din jurul său.
Mihai Viteazul, ctitor bisericesc
Vorbiţi-ne despre calitatea de ctitor a domnitorului român.
Mihai a sprijinit negreşit Biserica, fiind pictat în mai multe lăcaşuri de cult la locul închinat ctitorilor. Este reprezentat pe peretele Mănăstirii Călui, deşi aceasta era ctitoria Buzeştilor. De asemenea, este pictat şi la Biserica „Cuvioasa Parascheva“ din Râmnicu Vâlcea, unde tatăl său contribuise material. La Mănăstirea Călui, Mihai apare într-o ipostază inedită, aceea de domnitor împărat bizantin, ca fiind singurul care putea să conducă lupta creştină şi cauza ortodoxă spre biruinţă. Hramul Bisericii „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil“ din Craiova este dat de fraţii Buzeşti în cinstea domnitorului ţării Mihai Vodă, acesta fiindu-le chiar rudă.
În calitate de ban, a ctitorit Mănăstirea Mihai Vodă, înzestrând-o cu toate cele de trebuinţă. Această mănăstire a fost foarte importantă pentru apărarea Bucureştiului, fiind poziţionată strategic, pe Dealul Spirii. Mai târziu, acolo au fost adăpostite arhivele statului. Tot aici era locul de întâlnire al cavalerilor din Ordinul Mihai Viteazul, cei care luptaseră pentru ţară. Biserica mănăstirii a purtat hramul „Sfântul Nicolae“, fiind făcută de el ca mulţumire adusă de Dumnezeu pentru că a fost scăpat de securea călăului. În 1595, Mănăstirea Mihai Vodă a fost ocupată şi distrusă de trupele lui Sinan Paşa, mai apoi fiind refăcută şi înzestrată, tot de Mihai, cu mai multe moşii. (Ioniţă APOSTOLACHE).
Administratie
Rogobete avertizează: România nu-și permite încă un exod al medicilor
Fostul ministru al Sănătății, Alexandru Rogobete, avertizează că reducerea veniturilor personalului medical ar putea redeschide una dintre cele mai grave răni ale sistemului sanitar românesc: plecarea medicilor în străinătate. În opinia sa, o eventuală reformă în sănătate nu trebuie să înceapă cu tăieri salariale, ci cu măsuri care să păstreze specialiștii în țară și să îi aducă înapoi pe cei care profesează deja în spitale din Europa.
Rogobete susține că România a mai trecut prin această lecție și nu își permite să o repete. Statul investește ani întregi în formarea unui medic, dar riscă apoi să îl piardă exact în momentul în care acesta poate contribui la funcționarea sistemului public de sănătate.
Veniturile medicilor, între reformă bugetară și risc pentru pacienți
Alexandru Rogobete atrage atenția că o reducere a veniturilor medicilor nu ar fi doar o chestiune contabilă. În sănătate, spune acesta, tăierile salariale se pot transforma rapid într-o criză de personal, iar criza de personal ajunge inevitabil să fie resimțită de pacienți.
Fostul ministru invocă date privind scăderea numărului de documente profesionale solicitate de medici pentru a putea lucra în străinătate. Potrivit acestuia, în 2015 au fost înregistrate 2.269 de solicitări, în 2018 au fost eliberate 1.221 de certificate profesionale curente, iar în 2023 numărul a coborât la 822.
Pentru Rogobete, această evoluție arată că majorarea veniturilor și îmbunătățirea condițiilor din sistem au contribuit la temperarea migrației medicale.
„Reducerea veniturilor medicilor nu este doar o problemă salarială. Poate deveni foarte repede o problemă de resursă umană și, în final, o problemă pentru pacienți”, a transmis acesta.
Mesajul este limpede: dacă veniturile scad, medicii pot reîncepe să caute stabilitate, respect profesional și predictibilitate în spitalele din Germania, Franța sau alte state europene.
„Îi pregătim aici, apoi îi împingem afară”
Rogobete critică logica prin care România investește în formarea medicilor, dar nu creează suficiente motive pentru ca aceștia să rămână în țară. Fostul ministru avertizează că nu poți pregăti ani la rând un specialist, pentru ca apoi să îi reduci veniturile, să îi blochezi postul și să te miri că alege să plece.
Această observație atinge una dintre marile contradicții ale sistemului sanitar românesc: România produce medici, dar nu reușește întotdeauna să îi păstreze. Iar când aceștia pleacă, pierderea nu este doar administrativă sau financiară. Este o pierdere directă pentru spitale, pentru pacienți și pentru comunitățile în care deficitul de personal medical este deja acut.
În special în orașele mici și în zonele vulnerabile, lipsa medicilor nu este o statistică rece, ci o realitate zilnică: liste de așteptare, secții subdimensionate, gărzi greu de acoperit și pacienți trimiși la zeci sau sute de kilometri pentru consultații și tratamente.
Ce propune Alexandru Rogobete
Fostul ministru susține că viitoarele reforme din sănătate ar trebui să urmărească două obiective majore: păstrarea medicilor în România și repatrierea medicilor români care lucrează în străinătate.
Printre măsurile indicate de Rogobete se numără:
- o salarizare adaptată responsabilității și specificului fiecărei specialități;
- deblocarea și crearea de posturi în zonele cu deficit de personal;
- condiții profesionale mai bune în spitale;
- un program real pentru întoarcerea medicilor români din diaspora;
- politici publice care să ofere predictibilitate și respect profesional.
Rogobete insistă că soluția nu este reducerea veniturilor, urmată de constatarea plecărilor, ci construirea unui sistem în care medicii să aibă motive reale să rămână.
„Avem nevoie de o politică națională prin care medicul român să aibă motive să rămână acasă, iar cel care a plecat să aibă motive să se întoarcă”, a transmis fostul ministru.
Reforma nu trebuie să devină motiv de plecare
În viziunea lui Alexandru Rogobete, reforma din sănătate nu ar trebui să fie percepută de medici ca o amenințare, ci ca o șansă de stabilizare și modernizare a sistemului. Dacă schimbările se traduc prin tăieri de venituri, blocaje administrative și lipsă de perspectivă, efectul ar putea fi exact opus celui dorit.
România riscă astfel să repete scenariul în care spitalele occidentale devin alternativa firească pentru medicii formați în țară. Iar acest lucru ar însemna nu doar pierderea unor profesioniști, ci și adâncirea problemelor din sistemul public de sănătate.
Rogobete avertizează că România nu își mai permite un nou val de migrație a medicilor. Iar dacă reforma va produce un asemenea efect, atunci nu va fi o reformă care vindecă sistemul, ci una care îi golește și mai mult secțiile.
Administratie
Elevii din Dumbrăvești încep noul an școlar la Plopeni Sat. Școala a fost pregătită cu mobilier și echipamente moderne
Primăria comunei Dumbrăvești, condusă de primarul Dorin Gabriel Răducanu, anunță că toate pregătirile pentru debutul noului an școlar au fost finalizate. Elevii Școlii Gimnaziale Dumbrăvești își vor desfășura temporar activitatea la unitatea de învățământ din Plopeni Sat, după demolarea clădirii vechi, pe amplasamentul căreia urmează să fie construită o școală nouă.
Școala din Plopeni Sat va găzdui elevii din ambele unități
Potrivit informării transmise de Primăria comunei Dumbrăvești, mutarea elevilor a impus o serie de lucrări și investiții menite să asigure desfășurarea cursurilor în condiții cât mai bune.
În ultimele săptămâni, autoritățile locale au intervenit pentru adaptarea spațiilor și pregătirea școlii din Plopeni Sat pentru primirea tuturor copiilor.
Printre lucrările realizate se numără extinderea grupului sanitar și amenajarea unei copertine la intrarea din spate a școlii. Zona va fi utilizată pentru preluarea elevilor care vor fi transportați cu microbuzele școlare.
Mobilier nou și dotări digitale pentru sălile de clasă
Toate sălile de clasă au fost echipate cu mobilier nou, iar procesul educațional beneficiază de dotări informatice actualizate.
De asemenea, sălile de curs au fost dotate cu table inteligente — display-uri interactive care permit utilizarea unor metode moderne de predare și prezentarea de materiale audio-video în timpul orelor.
Administrația locală susține că investițiile urmăresc ca mutarea temporară a elevilor să nu afecteze calitatea procesului educațional și să nu reprezinte un regres pentru copii.
Centrala Școlii Dumbrăvești a fost relocată
În cadrul lucrărilor de pregătire, centrala termică și coșul de fum de la Școala Dumbrăvești au fost relocate la unitatea din Plopeni Sat.
Potrivit primăriei, echipamentele se aflau într-o stare bună și vor putea fi utilizate în continuare în condiții îmbunătățite, comparativ cu vechile cazane.
Primarul le cere părinților să semnaleze eventualele probleme
Primarul Dorin Gabriel Răducanu a transmis că autoritățile locale sunt conștiente că tranziția către o nouă formulă de desfășurare a cursurilor poate genera situații neprevăzute.
„Dacă apar probleme, vă rog să mi le semnalați!”, este mesajul adresat părinților de edil, potrivit comunicării Primăriei Dumbrăvești.
Acesta a dat asigurări că fiecare sesizare va fi analizată, iar administrația locală va încerca să identifice rapid soluții pentru problemele care țin de competența sa.
Obiectivul final: o școală nouă la Dumbrăvești
Activitatea didactică la Plopeni Sat este o soluție temporară, necesară până la finalizarea noii Școli Gimnaziale Dumbrăvești.
Administrația locală subliniază că demolarea vechii clădiri și construirea unei școli moderne și sigure reprezintă un proiect major pentru comunitate. Până la finalizarea investiției, autoritățile spun că vor continua să asigure elevilor condiții adecvate pentru învățare.
În mesajul transmis la început de an școlar, Primăria Dumbrăvești le-a urat elevilor succes, profesorilor putere de muncă și inspirație, iar părinților răbdare, încredere și cât mai multe motive de bucurie.
Administratie
Alimentarea cu apă, întreruptă în Băicoi și Dumbrăvești din cauza unei avarii
HIDRO PRAHOVA S.A. informează abonații că alimentarea cu apă potabilă a fost întreruptă începând cu ora 13:00, pe tronsonul de aducțiune Dumbrăvești – N.H. Movila Vulpii.
Potrivit comunicatului transmis de Exploatarea Sistem Zonal (ESZ) Prahova, întreruperea a fost provocată de o avarie la conducta de aducțiune aflată în administrarea operatorului. Prin această infrastructură este transportată apa potabilă către zonele deservite.
Sunt afectați:
- în orașul Băicoi: abonații de pe străzile Piatra Craiului, Piatra Arsă și Fundătura Plaiului;
- în comuna Dumbrăvești: abonații din zonele înalte ale satului Plopeni Sat.
Durata întreruperii este estimată, în acest moment, la aproximativ 36 de ore.
HIDRO PRAHOVA S.A. va reveni cu informații actualizate privind evoluția lucrărilor și reluarea furnizării apei, în funcție de datele transmise de ESZ Prahova.
-
Exclusivacum 3 zileIPJ Prahova – Grădinița de Cadre, episodul 56: Pensia nu prescrie păcatele și nu spală urmele „dispecerilor de lux”
-
Exclusivacum 4 zileIPJ Prahova – Grădinița de Cadre, episodul 55: Pinochio de Băicoi își taie singur nasul… la pensie
-
Exclusivacum 4 zileTCE Ploiești – „Organigrama cu chiloți” trece, oamenii cu 40 de ani vechime pleacă. AGA, cu ștampila pe teroare
-
Exclusivacum 2 zileMinistrul Darău, lovit în față cu propriul proiect – Când Ministerul Justiției îți spune, politicos-juridic: „Așa ceva nu se face nici măcar într-un guvern demis”
-
Exclusivacum o ziMEDAT, TRANSFORMAT ÎN „MINISTERUL ȘMENULUI NAȚIONAL” – Cum a ajuns strategia de stat pe mâna unui trio cu dosar, ORNISS la ghici și Constituția făcută sul
-
Exclusivacum 3 zileTriada care vrea să-și facă minister la purtător: Darău, Vișoianu, Miron și operațiunea „Jaf la MEDAT”
-
Exclusivacum 2 zile„Lanțul de aur al incompatibilității”: cum a legat MAI polițistul de caloriferul birocrației până la ONU și Frontex
-
Exclusivacum 2 zileIndustria groazei lângă casă: cum se topește sticla, nervii și legea, toate la un loc – Fabrica de coșmar de la Blejoi: „reciclare” pe nervii și plămânii vecinilor



