SORRY

Cerem scuze domnului Dragomir Magdin de la „Tineretul Liber” pentru impedimentele create prin faptul că „Inspectorul L” a indrăznit să vadă în „negru” situaţia de la „Mărul de Aur” exact în ziua în care domnia sa avea acolo masă rezervată I Dăm, în compensaţie, nota 10 acestei unităţi, pentru modul în care șeful său vorbește la telefon I Dovadă că, vorba dumisale, sîntem serioşi I

A.P (ca și B.B.C.) Pe lungimea de undă a minciunii!

Ieri 11 septembrie 1990, posturile americane de televiziune NBC şi CNN, precum şi alte mijloace de comunicare în masă au difuzat o ştire, preluată după agenţia A.P., potrivit căreia România ar cumpăra petrol irakian în pofida sancţiunilor economice adoptate de Organizaţia Naţiunilor Unite.

M.A.E. este împuternicit să dezmintă cu toată tăria această ştire, care nu are nici un fel de fundament real şi care constituie practic un fals.

Budapesta dă din coate!

Rompres a primit, din partea Ministerului Afacerilor Externe, următorul Comunicat de presă:    
La 8 şi 9 septembrie a.c., Radio Budapesta a difuzat ştirea potrivit căreia unele state, printre care România, Bulgaria şi Iugoslavia, ar fi semnalat Organizaţiei Naţiunilor Unite, că, din cauza dificultăţilor lor economice, nu sînt în măsură să satisfacă deciziile Consiliului de Securitate luate împotriva Irakului.
În susţinerea acestei ştiri, Radio Budapesta invoca o comunicare a secretarului general al O.N.U., Javier Perez de Cuellar. Aceeaşi ştire a fost difuzată şi de radio „Vocea Americii” la 8 septembrie a.c.
În ceea ce priveşte România, Ministerul Afacerilor Externe declară că o astfel de ştire este total lipsită de orice temei şi apreciază că ea reflectă lipsa de probitate profesională a redactorilor respectivi.
Secretarul general al O.N.U nu a făcut nici o comunicare sau comentariu care să fi putut constitui temeiul unei astfel de mistificări brutale a adevărului. Probabil că anumitor cercuri le este greu să accepte rolul pe care România, în calitatea sa de preşedinte pe luna august a.c. al Consiliului de Securitate, l-a avut in asigurarea solidarităţii internaţionale care a stat la baza adoptării celor cinci rezoluţii ale Consiliului în problema situaţiei din Golf.

N. RED. Guvernanţilor de la Budapesta le este teamă că nu se vor înfrupta cît cred ei că trebuie (scop in care şi-au declarat şi o cifră a afacerii fantezistă cu IRAK-ul: peste 700 milioane dolari ?!) din „tortul” compensaţiilor. Ştirile de genul acesta fac parte dintr-o strategie de dare din coate, spre masa compensaţiilor. Pe principiul: „Dacă ţine, bine…”.

Ziarul Libertatea din 12 septembrie 1990 pag. 1-a ►

Privatizare
Caricatură de ANDO

Conferinţa de presă a Rabinilor. De la stînga la dreapta: Lordul IMANUEL JACOBOVITZ (Rabinul şef al Marii Britanii), dl. MOSES ROSEN (Rabinul şef al României) şi dl. JOSEPH SITRUK (Marele Rabin al Franţei).
Foto: Lucian Simion

Cel mai înalt forum evreiesc european s-a reunit la Bucureşti

– Lord IMANUEL JACOBOVITZ (Şef Rabinul Marii Britanii): Fraţii noştri din România se bucură de o libertate religioasă totală”.
– JOSEPH SITRUK (Marele Rabin al Franţei): „Avem încredere în asigurările Guvernului că antisemitismul nu va găsi teren de manifestare în România“.
– MOSES ROSEN (Rabinul şef al României): „Nu înţeleg de unde curge atîta venin în presa care denigrează”.

În zilele 10 şi 11 septembrie au fost prezenţi în Bucureşti membrii prezidiului Confederaţiei Rabinice Europene pentru a participa la reuniunea semes-
trială a forumului. Dl. Moses Rosen — Rabinul şef al României a avut ca invitaţi pe: Lord Imanuel Jacobovitz — şef Rabinul Marii Britanii, Joseph Sitruk — Marele Rabin al Franţei, R. Sirat — şef Rabinul Parisului, Leon Masliach — secretar general al Consistoriului evreilor din Franţa, Meir Lowinger — şef Rabinul Elve-
ţiei, Elle Toaff — şef Rabinul Italiei, Meir Just — şef Rabinul Olandei, A Gulgui — şef Rabinul Belgiei, Caain Eisenberg — şef Rabinul Austriei, Ephrain Mirivis — şef Rabinul Irlandei, Dr. Zvi Feine — Director Joint pentru România, Serge Chajgenbaun — secretar

_{(Continuare în pag. a IV-a)}

_{(Urmare din pag. 1)}
general al Congresului Mondial Evreiesc European. Delegaţia a fost primită de preşedintele României şi de primul ministru, realizîndu-se un schimb de opinii în problema minorităţilor.
În conferinţa de presă organizată după această întîlnire, rabinii invitaţi şi-au exprimat mulţumirea faţă de modul cum este tratată minoritatea evreiască în România, chiar dacă s-au semnalat unele tendinţe antisemite la o anumită fracţiune a presei. DI. Joseph Sitruk a, remarcat că „românii nu sînt antisemiţi ca popor, dar există persoane de extremă dreapta care proliferează un antisemitism specific Europei de Est“. Lordul Imanuel Jacobovitz a preluat aceeaşi idee, dar a relevat că din întilnirile cu dl. Iliescu şi dl. Roman a reţinut asigurări că problemele minorităţilor (nu numai ale celei evreieşti) vor fi rezolvate. Dintre soluţiile propuse de dînsul desprindem pe aceea a cultivării mai intense a religiei — pentru a crea punţi între oameni — mai ales printre tinerii de astăzi care în comunism n-au primit nici cea mai elementară educaţie religioasă.
În încheiere, Rabinul şef al Marii Britanii a adresat un salut guvernului şi poporului român pentru „strădaniile pe care Ie depun în vederea instaurării trainice a valorilor, celor mai înalte ale prieteniei intre oameni”. Lordul Jacobovitz a relevat totodată rolul presei, şi al mijloacelor de comunicare în general, in promovarea păcii şi a bunei înţelegeri intre diferitele etnii.

(INFORMAŢII PENTRU CARE NU BĂGĂM MÎNA ÎN FOC)

• „DE CE BAT CLOPOTELE, MITICA ?“ – Seria a II-a

Persoane informate din anturajul regizorului Lucian Pintilie susţin că acesta s-ar afla deja intr-o fază avansată a filmărilor pentru seria a II-a a filmului „Do ce bat clopotele, Mitică?”. Este un film dedicat unor episoade mai puţin cunoscute ale revoluţiei şi îi are în fruntea distribuţiei pe Doina Cornea şi Dumitru Mazilu. Aceleaşi persoane afirmă că ar fi văzut o parte a decupajului regizoral din care reieşea faptul că în preajma revoluţiei, Doina Cornea i-a telefonat din Cluj lui Dumitru Mazilu, aflat la Bucureşti, comunicîndu-i parola: „De ce bat clopotele, Mitică?”. Atunci Mazilu s-a apucat, cu largul concurs al familiei, să redacteze celebrul său raport referitor la drepturile omului, folosind în acest scop toate cearşafurile din casă. Interceptînd telefonul, Securitatea şi-a dat seama că e ceva dubios la mijloc şi a purces, de urgenţă, la reţinerea celor doi conspiratori, nu înainte însă ca Doina Cornea să apuce să mai dea un telefon, în Franţa, fiice sale, comunicîndu-i: „Spune-i Iui Francois că e O.K. !“. Nu ştim cum decurse acţiunea în continuare. Ştim doar că filmările au Ioc alternativ, în Elveţia şi Franţa, şi că în calitate de producător, pe generic se va afla înscris numele lui Mihai Lupoi. Premiera peliculei se va desfăşura, concomitent, la Moscova, Washington şl Budapesta la finele lunii decembrie.

• ÎN CURÎND – O NOUA EMISIUNE I

În curind, postul de radio „FUN“, va difuza o nouă emisiune de mare atracție. Ea se numeşte: „Marian Munteanu răspunde ascultătorilor“ și se va difuza în fiecare zi de 13 ale lunii, de-a lungul întregului program de emisie. Cu acest prilej, liderul Ligii Studenților va face un scurt istoric al „UNI-FUN”-ului și va oferi adevărata versiune asupra atacului asa-zis terorist la care au fost supuşi membrii redacţiei. Ne permitem o mică indiscreţie: cei care i-au agresat și sechestrat atunci pe D.J.-ii de la UNI-FUN, erau mineri deghizaţi în studenţi. De ce? Vă lăsăm pe dumneavoastră să ghiciţi! 

• GURA LUMII ARE Şl… LIMBĂ I

Aici se vînd publicaţii în… limba română I

AMBIDEXTRU

Ziarul Libertatea din 12 septembrie 1990 pag. a 2-a ►

Ziarul Libertatea din 12 septembrie 1990 pag. a 4-a ►

ÎN LIMITELE CREDIBILULUI

Cine a fost al treilea din Malta? (IV)

Continuăm să reproducem, din hebdomadarul „L’Apostrophe”, ancheta realizată de o echipă de cinci reporteri speciali, pe urmele uneia dintre cele mai spectaculoase şi mai neaşteptate afaceri, diplomatice ale acestui secol. 
Serialul, intitulat „La Terre, comme un gateau” („Terra ca un tort”) începe cu relatarea unui episod de pe vasul „Maxim Gorki“, ancorat în largul ţărmurilor Maltei, la al cărui bord avea loc întîlnirea Bush—Gorbaciov de la finele anului trecut. 
„Eroul“ serialului este un steward sovietic — Grigore Băltacea — care e solicitat să ducă în salonul oficial o comandă. 
Cu acest prilej zăreşte ceva ce nu ar fi trebuit să zărească, urmarea fiind că serviciile secrete ale celor două supraputeri îl fac să dispară peste bord. 
În mod miraculos este salvat de un petrolier românesc — „Timişoara” — care trecea prin apropiere…

„Căpitanul — Grigore îşi dădu între timp seama de semnificaţia treselor sale — ieşi, iar el rămase din nou singur în cabina îngustă. Zăbovi un timp cu privirile asupra calendarului „Adesgo”, de unde-I fixa o fiinţă vaporoasă cu nişte picioare mai lungi decît crezuse el vreodată că o femeie ar putea fi înzestrată de la natură. Pe calendar, data de 17 decembrie era marcată cu o carioca de culoare roşie. Nu încercă să-şi dea seama de semnificaţie. 
Se simţea prea obosit. Tot ce se petrecuse în ultimele ore îi semăna din ce în ce mai mult cu un coşmar. Revăzu, ca în vis, faţa imobilă şi salutul regulamentar al căpitanului său, în timp ce haidamacii din serviciile de pază îl cărau pe sus spre bord, sub rafalele de vînt şi apă rece. 
Acum îi veni în minte ideea că semăna cu o statuie de ceară. Mişcările, la început imperceptibile, ale vasului, îl făcură să tragă concluzia că marea devine din nou agitată. 
Uşa cabinei sa deschise brusc şi îşi făcu din nou apariţia civilul. „Scoală-te şi îmbracă-te, imediat!“ Tonul vocii acestuia îl făcu să bănuiască ceva grav. 
Se îmbrăcă cu greu. Hainele îi erau încă jilave. Se ţinea cu dificultate pe picioare. 
Ieşiră din cabină, parcurseră un lung culoar şi ajunseră pe punte. O punte lungă, tipică de petrolier. 
Ajunşi la pupa, se opriră în faţa unei uşi, civilul scoase din buzunar o cheie cu care descuie. 
Pătrunseră într-o sală mare, cu fotolii, mese joase, mochetă de culoare deschisă. Pe fotolii, în atitudini relaxate, stăteau vreo duzină de bărbaţi. 
Toţi bronzaţi sau cu tenul închis, majoritatea cu mustaţă şi îmbrăcaţi în nişte combinezoane negre. II priveau cu nişte ochi goi, lipsiţi ds expresie. 
Civilul rosti ceva, într-o limbă guturală, necunoscută. Unul dintre bărbaţii aflaţi în încăpere se ridică alene, veni cu paşi legănaţi spre Grigore şi cînd ajunse în faţa lui, îi trase, fulgerător, o palmă năpraznică, cu dosul mîinii stîngi. 
Se prăbuşi aproape instantaneu cu nasul în mocheta al cărei desen îi sugera un motiv cunoscut”.

(Continuare in numărul viitor)

ORDIN DE ZI al ministrului de Interne

La 13 Septembrie aniversăm 142 ani din ziua în care, prin sîngele vărsat în lupta cu armata otomană, neînfricata companie de pompieri din Bucureşti, de sub comanda căpitanului Pavel Zăgănscu, a transformat Dealul Spirii într-una din redutele eroismulul exemplar ale Revoluţiei paşoptiste româneşti. De altfel, unităţile de pompieri militari, create in prima jumătate a veacului trecut, aveau să se afle — de fiecare dată cînd istoria a impus-o — în prima linie a tuturor marilor evenimente care au hotărît soarta ţării în ultimii 155 de ani. Şi în războiul de Independenţă, din 1877—1878 — încadraţi în baterii de artilerie — şi în conflagraţia din 1916— 1918 — cînd România a luptat pentru cauza sfîntă a reîntregirii sale — ca şi în cel de-al doilea război mondial, bravii pompieri militari şi-au dus cu cinste la bun sfîrşit misiunile, chiar şi cu condiţia sacrificiului suprem, la nevoie. Tot astfel, făcîndu-şi datoria cu dăruire şi competenţă, neobosiţi și netemători, ei au fost alături de popor în zilele Revoluţiei din decembrie 1989. Intervenind, cu acelaşi, curaj din totdeauna— sub tirul dezlănţuit al armelor — pentru salvarea vieţilor concetăţenilor lor şi stingerea sutelor de incendii izbucnite în timpul luptelor, militarii pompieri au dat — şi de această dată — jertfa de sînge cerută de înfăptuirea idealurilor naţiunii căreia îi aparţin.

Ministru de Interne
Doru Viorel URSU

^{(Continuare in pag. a IV-a) / (Urmare din pag. 1)}

Domnilor ofiţeri, maiştri militari, subofiţeri,
Dragi ostaşi,
Rememorăm legendara luptă din Dealul Spirii cu conştiinţa faptului că POMPIERII ROMÂNI sîntstimaţi, îndrăgiţi şi preţuiţi pentru modul în care îşi îndeplinesc misiunea — de o imensă importanţă socială şi economică — de a preveni şi stinge incendiile, de a combate efectele calamităţilor şi catastrofelor.
În demersul regîndirii și restructurării întregii societăţi româneşti, pompierilor militari şi sutelor de mii de pompieri civili — adevărată forţă la nivel naţional — le revin răspunderi ample privind diversificarea şi sporirea eficienţei activităţii de prevenire a incendiilor, creşterea capacităţii de intervenţie pentru stingere, pe fondul întăririi continue a ordinii şi disciplinei.
Cu prilejul sărbătoririi Zilei Pompierilor din România, vă felicit, domnilor ofiţeri, maiştri militari, subofiţeri, elevi şi ostaşi din trupele de pompieri, pe dumneavoastră, membri al formaţiilor civile de pompieri, urîndu-vă să onoraţi cu noi fapte de profesionalism, curaj şi demnitate distinsul renume al nobilei arme pe care o slujiţi.

GENERALUL VLAD CONFIRMĂ: La Timișoara au fost infiltraţi terorişti străini!

– Este solicitată prezenţa presei!

În cursul zilei de marţi, procesul intentat generalului în rezervă, Vlad Iulian, fost şef al Departamentului Securităţii Statului, a continuat cu depoziţia şi interogatoriul inculpatului. Acesta a ţinut să precizeze că recunoaşte şi menţine numai declaraţiile olografe luate în timpul urmăririi penale, calificînd, totodată, declaraţiile dactilografiate ce i s-au luat ca „incluzînd inexactităţi”.

_{(Continuare în pag. a IV-a) / (Urmare din pag. 1)}

Fostul general de securitate este trimis în judecatasub acuzaţia de complicitate la genocidul comis împotriva manifestanţilor din Timişoara, Bucureşti şi alte oraşe în timpul Revoluţiei din decembrie 1989, actul de acuzare incriminîndu-l pentru faptul că a îndeplinit ordinele dictatorului Ceauşescu de a se reprima aceste manifestaţii, ordin dat în şedinţa comitetului politic executiv al cc al pcr, la care inculpatul a participat. În acest sens, el a precizat că a dat ordin să nu se respecte dispoziţiile de a se trage şi că a indicat, personal, la Timişoara, generalului Macri de a „nu se trage în populaţie şi de a nu implica securitatea in această acţiune”. El a adresat, în continuare rugămintea de a se permite accesul în toate fazele procesului a reprezentanţilor români şi străini ai mass-mediei, subliniind că poporul român are dreptul să cunoască „ce am făcut şi ce a făcut instituţia pe care am condus-o înainte, în timpul şi după Revoluţie”.
Depoziţiile lui Vlad Iulian promiteau dezvăluiri interesante. Fostul general de securitate a aruncat o nouă lumină asupra evenimentelor de la Timişoara, asupra mecanismelor represiunii, precum şl asupra intereselor care au condus la anihilarea securităţii ca instituţie de protejare a statului. În acest context, acuzatul a confirmat unele speculaţii anterioare, relevînd că organele de securitate deţineau date privind intenţia unor puteri străine de a destabiliza situaţia din România și a profita de acest lucru. Totodată, el a precizat că au fost infiltrate în ţară o serie de elemente teroriste — unele din ele fiind arestate — care au mărturisit scopul cu care au venit in România.
Inculpatul a prezentat şi alte detalii, dar care, potrivit aprecierii preşedintelui completului de judecată, nu prezentau interes pentru proces.
Acuzatul s-a plîns că împotriva sa a fost comisă o gravă ilegalitate: fiind arestat la 31 decembrie 1989, mandatul a fost emis pe 19 martie 1990, ceea ce este împotriva prevederilor codului de procedură penală. De asemenea, el s-a plîns că împotriva ofiţerilor de securitate s-a declanşat, după Revoluţie, o adevărată vînătoare, mulţi dintre ei fiind arestaţi, molestaţi şl anchetaţi fără să fi fost vinovaţi. El a mai ţinut să sublinieze încă o dată că a interzis securităţii — la toate eşaloanele — să tragă în manifestanţi şi că acest ordin a fost respectat, membrii securităţii neluînd parte la represiuni. „Nu am crezut că Ceaușescu va ajunge să dea ordin să se tragă în popor, iar cînd a făcut-o m-am hotărit să mă dezic de jurămintul militar de credinţă şi să nu dau curs acestui ordin” — a declarat inculpatul.

Domnul Milos Alcalay, ambasadorul Venezuelei: „Atî de departe în spaţiu, dar atît de aproape în spirit şi aspiraţii!“

Am primit la redacţie vizita domnului Milos Alcalay, noul ambasador al Venezuelei la Bucureşti. Domnia sa şi-a prezentat scrisorile de acreditare doar cu cîteva ore înainte de evenimentul primelor alegeri libere din România, avînd atunci prilejul să adreseze urări de succes pentru consolidarea procesului democratic din ţara noastră. „Venezuela este una dintre primele țări care au recunoscut guvernul ce a rezultat din Revoluţia din Decembrie şi a urmărit cu interes evoluţia democratică şi pluralistă a României şi a ţărilor din Europa de Est, cu speranţa instituționalizării Dialogului Est-Sud“ — ne-a declarat domnul ambasador. Ce reprezintă acest dialog? O interesantă iniţiativă a Grupului de la Rio — expresia unei diplomaţii prezidenţiale ce reuneşte pe şefii de stat ai Argentinei, Braziliei, Columbiei, Mexicului, Perului, Uruguayului și Venezuelei, prin întîlniri anuale, destinate a dezvolta și întări democraţia, a evita conflictele şi a revigora politica de integrare latino-americană —    menită a face mai bine înţeles extraordinarul proces de o deosebită semnificaţie, nu numai pentru context european, dar şi pentru cel mondial. Domnul ambasador apreciază în mod deosebit contribuţia României la acest proces, ţară care s-a eliberat de dictatură printr-un dureros tribut de sînge. „Ne simţim aproape de România, nu numai datorită faptului că ea constituie o oază de latinitate în această parte a Europei, dar şi pentru similitudinea evoluţiilor politice. Şi noi ne-am debarasat de dictatură şi încercăm să consolidăm democraţia. Şi noi păşim pe drumul economiei de piaţă, iar modelul românesc ne va fi cu siguranţă de mare folos”. Cu prilejul vizitei, domnul Alcalay ne-a oferit primul număr al buletinului „Ştiri din Venezuela”, o iniţiativă pe care o datorăm nu numai „antecedentelor” domniei sale (a lucrat, mai mulţi ani, în calitate de corespondent de presă) dar mai ales dorinţei de a face cunoscut preocupările de consolidare a unor relaţii caracterizate prin bunăvoinţă şi căldură. Buletinul conţine un editorial, semnat de către domnia sa, reportajul prezentării scrisorilor de acreditare, relatări despre ajutoarele trimise orfanilor din Bucureşti de către venezueleni de origine română, despre o donație de cărţi către Institutul de istorie „Nicolae larga”, comentarii politice referitoare la reuniunea la nivel înalt a grupului Andin, la întîlnirea cu CEPAL de la Caracas, la reuniunea Grupului celor 15, sau la primul dialog EST-SUD. Sînt lucruri interesante ce denotă preocuparea notabilă pentru ca oamenii din cele două ţări ale noastre să se cunoască şi să-şi înţeleagă mai bine aspiraţiile. Lucru pentru care îi mulţumim domnului Milos Alcalay, în numele cititorilor „Libertăţii”.

Octavian ANDRONIC

Şedinţa Adunării Deputaţilor

După ce marţi, dimineaţa au fost ascultate unele considerente asupra Legii privind societăţile comerciale, Adunarea Deputaţilor a dezbătut şi aprobat primele trei articole din acest important proiect de act normativ.
La reluarea (lucrărilor şedinţei a asistat dl. Andre Bertouille, membru al parlamentului belgian, chestor al Camerei Reprezentanţilor, care se află într-o vizită în ţara noastră.
Înainte de a se intra în ordinea de zi, un deputat din partea F.S.N. a informat că în ziarul „România liberă” din 16 august, a.c., în unul din articole au fost utilizate formulări şi aprecieri ce pot fi considerate, de către parlamentari, drept calomnii la adresa lor, propunînd în consecinţă că membrilor colectivului acestei publicaţii să li se retragă acreditările la lucrările Adunării Deputaţilor. La intervenţia preşedintelui Adunării Deputaţilor, dl. Dan Marţian, deputaţii au aprobat, cu majoritate de voturi, ca această chestiune să fie analizată de Biroul permanent al adunării, concluziile urmînd să fie supuse validării Adunării Deputaţilor.