Connect with us

Actualitate

Remember 12 septembrie 1990 – Presa acum 30 de ani

Publicat

acum 6 ani

pe

SORRY

Cerem scuze domnului Dragomir Magdin de la „Tineretul Liber” pentru impedimentele create prin faptul că „Inspectorul L” a indrăznit să vadă în „negru” situaţia de la „Mărul de Aur” exact în ziua în care domnia sa avea acolo masă rezervată I Dăm, în compensaţie, nota 10 acestei unităţi, pentru modul în care șeful său vorbește la telefon I Dovadă că, vorba dumisale, sîntem serioşi I

A.P (ca și B.B.C.) Pe lungimea de undă a minciunii!

Ieri 11 septembrie 1990, posturile americane de televiziune NBC şi CNN, precum şi alte mijloace de comunicare în masă au difuzat o ştire, preluată după agenţia A.P., potrivit căreia România ar cumpăra petrol irakian în pofida sancţiunilor economice adoptate de Organizaţia Naţiunilor Unite.

M.A.E. este împuternicit să dezmintă cu toată tăria această ştire, care nu are nici un fel de fundament real şi care constituie practic un fals.

Budapesta dă din coate!

Rompres a primit, din partea Ministerului Afacerilor Externe, următorul Comunicat de presă:    
La 8 şi 9 septembrie a.c., Radio Budapesta a difuzat ştirea potrivit căreia unele state, printre care România, Bulgaria şi Iugoslavia, ar fi semnalat Organizaţiei Naţiunilor Unite, că, din cauza dificultăţilor lor economice, nu sînt în măsură să satisfacă deciziile Consiliului de Securitate luate împotriva Irakului.
În susţinerea acestei ştiri, Radio Budapesta invoca o comunicare a secretarului general al O.N.U., Javier Perez de Cuellar. Aceeaşi ştire a fost difuzată şi de radio „Vocea Americii” la 8 septembrie a.c.
În ceea ce priveşte România, Ministerul Afacerilor Externe declară că o astfel de ştire este total lipsită de orice temei şi apreciază că ea reflectă lipsa de probitate profesională a redactorilor respectivi.
Secretarul general al O.N.U nu a făcut nici o comunicare sau comentariu care să fi putut constitui temeiul unei astfel de mistificări brutale a adevărului. Probabil că anumitor cercuri le este greu să accepte rolul pe care România, în calitatea sa de preşedinte pe luna august a.c. al Consiliului de Securitate, l-a avut in asigurarea solidarităţii internaţionale care a stat la baza adoptării celor cinci rezoluţii ale Consiliului în problema situaţiei din Golf.

N. RED. Guvernanţilor de la Budapesta le este teamă că nu se vor înfrupta cît cred ei că trebuie (scop in care şi-au declarat şi o cifră a afacerii fantezistă cu IRAK-ul: peste 700 milioane dolari ?!) din „tortul” compensaţiilor. Ştirile de genul acesta fac parte dintr-o strategie de dare din coate, spre masa compensaţiilor. Pe principiul: „Dacă ţine, bine…”.

Ziarul Libertatea din 12 septembrie 1990 pag. 1-a ►


Privatizare
Caricatură de ANDO

Conferinţa de presă a Rabinilor. De la stînga la dreapta: Lordul IMANUEL JACOBOVITZ (Rabinul şef al Marii Britanii), dl. MOSES ROSEN (Rabinul şef al României) şi dl. JOSEPH SITRUK (Marele Rabin al Franţei).
Foto: Lucian Simion

Cel mai înalt forum evreiesc european s-a reunit la Bucureşti

– Lord IMANUEL JACOBOVITZ (Şef Rabinul Marii Britanii): Fraţii noştri din România se bucură de o libertate religioasă totală”.
– JOSEPH SITRUK (Marele Rabin al Franţei): „Avem încredere în asigurările Guvernului că antisemitismul nu va găsi teren de manifestare în România“.
– MOSES ROSEN (Rabinul şef al României): „Nu înţeleg de unde curge atîta venin în presa care denigrează”.

În zilele 10 şi 11 septembrie au fost prezenţi în Bucureşti membrii prezidiului Confederaţiei Rabinice Europene pentru a participa la reuniunea semes-
trială a forumului. Dl. Moses Rosen — Rabinul şef al României a avut ca invitaţi pe: Lord Imanuel Jacobovitz — şef Rabinul Marii Britanii, Joseph Sitruk — Marele Rabin al Franţei, R. Sirat — şef Rabinul Parisului, Leon Masliach — secretar general al Consistoriului evreilor din Franţa, Meir Lowinger — şef Rabinul Elve-
ţiei, Elle Toaff — şef Rabinul Italiei, Meir Just — şef Rabinul Olandei, A Gulgui — şef Rabinul Belgiei, Caain Eisenberg — şef Rabinul Austriei, Ephrain Mirivis — şef Rabinul Irlandei, Dr. Zvi Feine — Director Joint pentru România, Serge Chajgenbaun — secretar

(Continuare în pag. a IV-a)

(Urmare din pag. 1)
general al Congresului Mondial Evreiesc European. Delegaţia a fost primită de preşedintele României şi de primul ministru, realizîndu-se un schimb de opinii în problema minorităţilor.
În conferinţa de presă organizată după această întîlnire, rabinii invitaţi şi-au exprimat mulţumirea faţă de modul cum este tratată minoritatea evreiască în România, chiar dacă s-au semnalat unele tendinţe antisemite la o anumită fracţiune a presei. DI. Joseph Sitruk a, remarcat că „românii nu sînt antisemiţi ca popor, dar există persoane de extremă dreapta care proliferează un antisemitism specific Europei de Est“. Lordul Imanuel Jacobovitz a preluat aceeaşi idee, dar a relevat că din întilnirile cu dl. Iliescu şi dl. Roman a reţinut asigurări că problemele minorităţilor (nu numai ale celei evreieşti) vor fi rezolvate. Dintre soluţiile propuse de dînsul desprindem pe aceea a cultivării mai intense a religiei — pentru a crea punţi între oameni — mai ales printre tinerii de astăzi care în comunism n-au primit nici cea mai elementară educaţie religioasă.
În încheiere, Rabinul şef al Marii Britanii a adresat un salut guvernului şi poporului român pentru „strădaniile pe care Ie depun în vederea instaurării trainice a valorilor, celor mai înalte ale prieteniei intre oameni”. Lordul Jacobovitz a relevat totodată rolul presei, şi al mijloacelor de comunicare în general, in promovarea păcii şi a bunei înţelegeri intre diferitele etnii.

(INFORMAŢII PENTRU CARE NU BĂGĂM MÎNA ÎN FOC)

• „DE CE BAT CLOPOTELE, MITICA ?“ – Seria a II-a

Persoane informate din anturajul regizorului Lucian Pintilie susţin că acesta s-ar afla deja intr-o fază avansată a filmărilor pentru seria a II-a a filmului „Do ce bat clopotele, Mitică?”. Este un film dedicat unor episoade mai puţin cunoscute ale revoluţiei şi îi are în fruntea distribuţiei pe Doina Cornea şi Dumitru Mazilu. Aceleaşi persoane afirmă că ar fi văzut o parte a decupajului regizoral din care reieşea faptul că în preajma revoluţiei, Doina Cornea i-a telefonat din Cluj lui Dumitru Mazilu, aflat la Bucureşti, comunicîndu-i parola: „De ce bat clopotele, Mitică?”. Atunci Mazilu s-a apucat, cu largul concurs al familiei, să redacteze celebrul său raport referitor la drepturile omului, folosind în acest scop toate cearşafurile din casă. Interceptînd telefonul, Securitatea şi-a dat seama că e ceva dubios la mijloc şi a purces, de urgenţă, la reţinerea celor doi conspiratori, nu înainte însă ca Doina Cornea să apuce să mai dea un telefon, în Franţa, fiice sale, comunicîndu-i: „Spune-i Iui Francois că e O.K. !“. Nu ştim cum decurse acţiunea în continuare. Ştim doar că filmările au Ioc alternativ, în Elveţia şi Franţa, şi că în calitate de producător, pe generic se va afla înscris numele lui Mihai Lupoi. Premiera peliculei se va desfăşura, concomitent, la Moscova, Washington şl Budapesta la finele lunii decembrie.

• ÎN CURÎND – O NOUA EMISIUNE I

În curind, postul de radio „FUN“, va difuza o nouă emisiune de mare atracție. Ea se numeşte: „Marian Munteanu răspunde ascultătorilor“ și se va difuza în fiecare zi de 13 ale lunii, de-a lungul întregului program de emisie. Cu acest prilej, liderul Ligii Studenților va face un scurt istoric al „UNI-FUN”-ului și va oferi adevărata versiune asupra atacului asa-zis terorist la care au fost supuşi membrii redacţiei. Ne permitem o mică indiscreţie: cei care i-au agresat și sechestrat atunci pe D.J.-ii de la UNI-FUN, erau mineri deghizaţi în studenţi. De ce? Vă lăsăm pe dumneavoastră să ghiciţi! 

• GURA LUMII ARE Şl… LIMBĂ I

Aici se vînd publicaţii în… limba română I

AMBIDEXTRU

Ziarul Libertatea din 12 septembrie 1990 pag. a 2-a ►

Ziarul Libertatea din 12 septembrie 1990 pag. a 4-a ►

 

ÎN LIMITELE CREDIBILULUI

Cine a fost al treilea din Malta? (IV)

Continuăm să reproducem, din hebdomadarul „L’Apostrophe”, ancheta realizată de o echipă de cinci reporteri speciali, pe urmele uneia dintre cele mai spectaculoase şi mai neaşteptate afaceri, diplomatice ale acestui secol. 
Serialul, intitulat „La Terre, comme un gateau” („Terra ca un tort”) începe cu relatarea unui episod de pe vasul „Maxim Gorki“, ancorat în largul ţărmurilor Maltei, la al cărui bord avea loc întîlnirea Bush—Gorbaciov de la finele anului trecut. 
„Eroul“ serialului este un steward sovietic — Grigore Băltacea — care e solicitat să ducă în salonul oficial o comandă. 
Cu acest prilej zăreşte ceva ce nu ar fi trebuit să zărească, urmarea fiind că serviciile secrete ale celor două supraputeri îl fac să dispară peste bord. 
În mod miraculos este salvat de un petrolier românesc — „Timişoara” — care trecea prin apropiere…

„Căpitanul — Grigore îşi dădu între timp seama de semnificaţia treselor sale — ieşi, iar el rămase din nou singur în cabina îngustă. Zăbovi un timp cu privirile asupra calendarului „Adesgo”, de unde-I fixa o fiinţă vaporoasă cu nişte picioare mai lungi decît crezuse el vreodată că o femeie ar putea fi înzestrată de la natură. Pe calendar, data de 17 decembrie era marcată cu o carioca de culoare roşie. Nu încercă să-şi dea seama de semnificaţie. 
Se simţea prea obosit. Tot ce se petrecuse în ultimele ore îi semăna din ce în ce mai mult cu un coşmar. Revăzu, ca în vis, faţa imobilă şi salutul regulamentar al căpitanului său, în timp ce haidamacii din serviciile de pază îl cărau pe sus spre bord, sub rafalele de vînt şi apă rece. 
Acum îi veni în minte ideea că semăna cu o statuie de ceară. Mişcările, la început imperceptibile, ale vasului, îl făcură să tragă concluzia că marea devine din nou agitată. 
Uşa cabinei sa deschise brusc şi îşi făcu din nou apariţia civilul. „Scoală-te şi îmbracă-te, imediat!“ Tonul vocii acestuia îl făcu să bănuiască ceva grav. 
Se îmbrăcă cu greu. Hainele îi erau încă jilave. Se ţinea cu dificultate pe picioare. 
Ieşiră din cabină, parcurseră un lung culoar şi ajunseră pe punte. O punte lungă, tipică de petrolier. 
Ajunşi la pupa, se opriră în faţa unei uşi, civilul scoase din buzunar o cheie cu care descuie. 
Pătrunseră într-o sală mare, cu fotolii, mese joase, mochetă de culoare deschisă. Pe fotolii, în atitudini relaxate, stăteau vreo duzină de bărbaţi. 
Toţi bronzaţi sau cu tenul închis, majoritatea cu mustaţă şi îmbrăcaţi în nişte combinezoane negre. II priveau cu nişte ochi goi, lipsiţi ds expresie. 
Civilul rosti ceva, într-o limbă guturală, necunoscută. Unul dintre bărbaţii aflaţi în încăpere se ridică alene, veni cu paşi legănaţi spre Grigore şi cînd ajunse în faţa lui, îi trase, fulgerător, o palmă năpraznică, cu dosul mîinii stîngi. 
Se prăbuşi aproape instantaneu cu nasul în mocheta al cărei desen îi sugera un motiv cunoscut”.

(Continuare in numărul viitor)

ORDIN DE ZI al ministrului de Interne

La 13 Septembrie aniversăm 142 ani din ziua în care, prin sîngele vărsat în lupta cu armata otomană, neînfricata companie de pompieri din Bucureşti, de sub comanda căpitanului Pavel Zăgănscu, a transformat Dealul Spirii într-una din redutele eroismulul exemplar ale Revoluţiei paşoptiste româneşti. De altfel, unităţile de pompieri militari, create in prima jumătate a veacului trecut, aveau să se afle — de fiecare dată cînd istoria a impus-o — în prima linie a tuturor marilor evenimente care au hotărît soarta ţării în ultimii 155 de ani. Şi în războiul de Independenţă, din 1877—1878 — încadraţi în baterii de artilerie — şi în conflagraţia din 1916— 1918 — cînd România a luptat pentru cauza sfîntă a reîntregirii sale — ca şi în cel de-al doilea război mondial, bravii pompieri militari şi-au dus cu cinste la bun sfîrşit misiunile, chiar şi cu condiţia sacrificiului suprem, la nevoie. Tot astfel, făcîndu-şi datoria cu dăruire şi competenţă, neobosiţi și netemători, ei au fost alături de popor în zilele Revoluţiei din decembrie 1989. Intervenind, cu acelaşi, curaj din totdeauna— sub tirul dezlănţuit al armelor — pentru salvarea vieţilor concetăţenilor lor şi stingerea sutelor de incendii izbucnite în timpul luptelor, militarii pompieri au dat — şi de această dată — jertfa de sînge cerută de înfăptuirea idealurilor naţiunii căreia îi aparţin.

Ministru de Interne
Doru Viorel URSU

(Continuare in pag. a IV-a) / (Urmare din pag. 1)

Domnilor ofiţeri, maiştri militari, subofiţeri,
Dragi ostaşi,
Rememorăm legendara luptă din Dealul Spirii cu conştiinţa faptului că POMPIERII ROMÂNI sîntstimaţi, îndrăgiţi şi preţuiţi pentru modul în care îşi îndeplinesc misiunea — de o imensă importanţă socială şi economică — de a preveni şi stinge incendiile, de a combate efectele calamităţilor şi catastrofelor.
În demersul regîndirii și restructurării întregii societăţi româneşti, pompierilor militari şi sutelor de mii de pompieri civili — adevărată forţă la nivel naţional — le revin răspunderi ample privind diversificarea şi sporirea eficienţei activităţii de prevenire a incendiilor, creşterea capacităţii de intervenţie pentru stingere, pe fondul întăririi continue a ordinii şi disciplinei.
Cu prilejul sărbătoririi Zilei Pompierilor din România, vă felicit, domnilor ofiţeri, maiştri militari, subofiţeri, elevi şi ostaşi din trupele de pompieri, pe dumneavoastră, membri al formaţiilor civile de pompieri, urîndu-vă să onoraţi cu noi fapte de profesionalism, curaj şi demnitate distinsul renume al nobilei arme pe care o slujiţi.

GENERALUL VLAD CONFIRMĂ: La Timișoara au fost infiltraţi terorişti străini!

– Este solicitată prezenţa presei!

În cursul zilei de marţi, procesul intentat generalului în rezervă, Vlad Iulian, fost şef al Departamentului Securităţii Statului, a continuat cu depoziţia şi interogatoriul inculpatului. Acesta a ţinut să precizeze că recunoaşte şi menţine numai declaraţiile olografe luate în timpul urmăririi penale, calificînd, totodată, declaraţiile dactilografiate ce i s-au luat ca „incluzînd inexactităţi”.

(Continuare în pag. a IV-a) / (Urmare din pag. 1)

Fostul general de securitate este trimis în judecatasub acuzaţia de complicitate la genocidul comis împotriva manifestanţilor din Timişoara, Bucureşti şi alte oraşe în timpul Revoluţiei din decembrie 1989, actul de acuzare incriminîndu-l pentru faptul că a îndeplinit ordinele dictatorului Ceauşescu de a se reprima aceste manifestaţii, ordin dat în şedinţa comitetului politic executiv al cc al pcr, la care inculpatul a participat. În acest sens, el a precizat că a dat ordin să nu se respecte dispoziţiile de a se trage şi că a indicat, personal, la Timişoara, generalului Macri de a „nu se trage în populaţie şi de a nu implica securitatea in această acţiune”. El a adresat, în continuare rugămintea de a se permite accesul în toate fazele procesului a reprezentanţilor români şi străini ai mass-mediei, subliniind că poporul român are dreptul să cunoască „ce am făcut şi ce a făcut instituţia pe care am condus-o înainte, în timpul şi după Revoluţie”.
Depoziţiile lui Vlad Iulian promiteau dezvăluiri interesante. Fostul general de securitate a aruncat o nouă lumină asupra evenimentelor de la Timişoara, asupra mecanismelor represiunii, precum şl asupra intereselor care au condus la anihilarea securităţii ca instituţie de protejare a statului. În acest context, acuzatul a confirmat unele speculaţii anterioare, relevînd că organele de securitate deţineau date privind intenţia unor puteri străine de a destabiliza situaţia din România și a profita de acest lucru. Totodată, el a precizat că au fost infiltrate în ţară o serie de elemente teroriste — unele din ele fiind arestate — care au mărturisit scopul cu care au venit in România.
Inculpatul a prezentat şi alte detalii, dar care, potrivit aprecierii preşedintelui completului de judecată, nu prezentau interes pentru proces.
Acuzatul s-a plîns că împotriva sa a fost comisă o gravă ilegalitate: fiind arestat la 31 decembrie 1989, mandatul a fost emis pe 19 martie 1990, ceea ce este împotriva prevederilor codului de procedură penală. De asemenea, el s-a plîns că împotriva ofiţerilor de securitate s-a declanşat, după Revoluţie, o adevărată vînătoare, mulţi dintre ei fiind arestaţi, molestaţi şl anchetaţi fără să fi fost vinovaţi. El a mai ţinut să sublinieze încă o dată că a interzis securităţii — la toate eşaloanele — să tragă în manifestanţi şi că acest ordin a fost respectat, membrii securităţii neluînd parte la represiuni. „Nu am crezut că Ceaușescu va ajunge să dea ordin să se tragă în popor, iar cînd a făcut-o m-am hotărit să mă dezic de jurămintul militar de credinţă şi să nu dau curs acestui ordin” — a declarat inculpatul.

 

Domnul Milos Alcalay, ambasadorul Venezuelei: „Atî de departe în spaţiu, dar atît de aproape în spirit şi aspiraţii!“

Am primit la redacţie vizita domnului Milos Alcalay, noul ambasador al Venezuelei la Bucureşti. Domnia sa şi-a prezentat scrisorile de acreditare doar cu cîteva ore înainte de evenimentul primelor alegeri libere din România, avînd atunci prilejul să adreseze urări de succes pentru consolidarea procesului democratic din ţara noastră. „Venezuela este una dintre primele țări care au recunoscut guvernul ce a rezultat din Revoluţia din Decembrie şi a urmărit cu interes evoluţia democratică şi pluralistă a României şi a ţărilor din Europa de Est, cu speranţa instituționalizării Dialogului Est-Sud“ — ne-a declarat domnul ambasador. Ce reprezintă acest dialog? O interesantă iniţiativă a Grupului de la Rio — expresia unei diplomaţii prezidenţiale ce reuneşte pe şefii de stat ai Argentinei, Braziliei, Columbiei, Mexicului, Perului, Uruguayului și Venezuelei, prin întîlniri anuale, destinate a dezvolta și întări democraţia, a evita conflictele şi a revigora politica de integrare latino-americană —    menită a face mai bine înţeles extraordinarul proces de o deosebită semnificaţie, nu numai pentru context european, dar şi pentru cel mondial. Domnul ambasador apreciază în mod deosebit contribuţia României la acest proces, ţară care s-a eliberat de dictatură printr-un dureros tribut de sînge. „Ne simţim aproape de România, nu numai datorită faptului că ea constituie o oază de latinitate în această parte a Europei, dar şi pentru similitudinea evoluţiilor politice. Şi noi ne-am debarasat de dictatură şi încercăm să consolidăm democraţia. Şi noi păşim pe drumul economiei de piaţă, iar modelul românesc ne va fi cu siguranţă de mare folos”. Cu prilejul vizitei, domnul Alcalay ne-a oferit primul număr al buletinului „Ştiri din Venezuela”, o iniţiativă pe care o datorăm nu numai „antecedentelor” domniei sale (a lucrat, mai mulţi ani, în calitate de corespondent de presă) dar mai ales dorinţei de a face cunoscut preocupările de consolidare a unor relaţii caracterizate prin bunăvoinţă şi căldură. Buletinul conţine un editorial, semnat de către domnia sa, reportajul prezentării scrisorilor de acreditare, relatări despre ajutoarele trimise orfanilor din Bucureşti de către venezueleni de origine română, despre o donație de cărţi către Institutul de istorie „Nicolae larga”, comentarii politice referitoare la reuniunea la nivel înalt a grupului Andin, la întîlnirea cu CEPAL de la Caracas, la reuniunea Grupului celor 15, sau la primul dialog EST-SUD. Sînt lucruri interesante ce denotă preocuparea notabilă pentru ca oamenii din cele două ţări ale noastre să se cunoască şi să-şi înţeleagă mai bine aspiraţiile. Lucru pentru care îi mulţumim domnului Milos Alcalay, în numele cititorilor „Libertăţii”.

Octavian ANDRONIC

Şedinţa Adunării Deputaţilor

După ce marţi, dimineaţa au fost ascultate unele considerente asupra Legii privind societăţile comerciale, Adunarea Deputaţilor a dezbătut şi aprobat primele trei articole din acest important proiect de act normativ.
La reluarea (lucrărilor şedinţei a asistat dl. Andre Bertouille, membru al parlamentului belgian, chestor al Camerei Reprezentanţilor, care se află într-o vizită în ţara noastră.
Înainte de a se intra în ordinea de zi, un deputat din partea F.S.N. a informat că în ziarul „România liberă” din 16 august, a.c., în unul din articole au fost utilizate formulări şi aprecieri ce pot fi considerate, de către parlamentari, drept calomnii la adresa lor, propunînd în consecinţă că membrilor colectivului acestei publicaţii să li se retragă acreditările la lucrările Adunării Deputaţilor. La intervenţia preşedintelui Adunării Deputaţilor, dl. Dan Marţian, deputaţii au aprobat, cu majoritate de voturi, ca această chestiune să fie analizată de Biroul permanent al adunării, concluziile urmînd să fie supuse validării Adunării Deputaţilor.

Precizări: Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal. Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
Publicația IncisivdePrahova.ro pune la dispoziția persoanelor interesate DREPTUL la REPLICA prin intermediul următorului email:
incisiv.national@gmail.com
.....
Articole pe aceiasi tema:

Actualitate

Autonomie inteligentă și război de sisteme: ce învață armata Chinei din conflictul din Iran

Publicat

acum 21 de ore

pe

august 18, 2026

De

China nu a mai purtat un război major de aproape o jumătate de secol, iar asta înseamnă că multe dintre conceptele care stau la baza modernizării Armatei Populare de Eliberare (PLA) rămân netestate în luptă reală. Tocmai de aceea, cercetătorii militari chinezi analizează în detaliu conflictul din Iran, folosindu-l ca pe un „laborator” pentru a confrunta teoriile lor cu realitatea câmpului de luptă.

Concluzia care transpare din analizele publice este limpede: pentru PLA, războiul din Iran confirmă direcția deja asumată – o armată construită în jurul „războiului inteligentizat” și al competiției între sisteme, nu doar între platforme.

De la confruntarea directă la competiția între sisteme

Comentariile militare chineze apărute după izbucnirea ostilităților reiau o temă familiară: avantajul viitorului nu mai este dat de o singură platformă, ci de viteza, reziliența și eficiența economică a întregului sistem care leagă senzorii, factorii de decizie, armele, logistica și datele.

Într-o analiză din 12 aprilie, cercetătorii Tian Kaiyuan și Wang Jianfei, de la Institutul de Cercetare a Războiului din cadrul Academiei de Științe Militare (AMS), descriu conflictul ca pe o trecere de la „confruntare forță-la-forță” la „competiție între sisteme”. Ei se concentrează pe:

  • comandă distribuită;
  • lovituri asupra nodurilor de sprijin;
  • uzură ieftină a adversarului prin ceea ce numesc „război de gherilă al sistemelor”.

În loc să egaleze adversarul platformă cu platformă, accentul cade pe perturbarea rețelelor care permit platformelor avansate să genereze putere de luptă.

De la „ucidere liniară condusă de om” la „kill webs” bazate pe IA

Într-un articol din 13 aprilie în ziarul oficial al armatei, PLA Daily, Xu Fangming, tot de la AMS, susține că războiul din Iran a accelerat trecerea de la „uciderea liniară condusă de factorul uman” la o arhitectură de lovire în rețea, asistată de inteligență artificială, sub forma unor „kill webs” extinse.

Alți teoreticieni militari ai AMS tratează conflictul ca pe o confirmare a ideilor deja formulate înainte de război:

  • rețele de informații construite din timp;
  • integrarea senzorilor, sistemelor de comandă, armelor și platformelor fără pilot;
  • presiunea exercitată de volume mari de armament relativ ieftin asupra unor apărări sofisticate.

În același timp, subliniază vulnerabilitățile acestor avantaje:

  • date învechite sau înșelătoare pot compromite țintirea asistată de IA;
  • lovirea nodurilor critice poate paraliza forțe altfel performante;
  • baze și centre de comandă concentrate devin ținte extrem de valoroase.

IA în centrul rețelei: fără informație solidă, algoritmii eșuează

Inteligența artificială este plasată în centrul acestui sistem, dar analiștii militari chinezi nu o tratează ca pe un înlocuitor pentru pregătirea prealabilă.

Cercetătorul Kuang Lasheng, de la AMS, argumentează că ani de colectare de informații (humint, tehnică, cartografiere a tiparelor de viață, repetiții preconflict) au furnizat sistemelor americane de IA volumele de date necesare pentru a accelera procesul de țintire în timpul campaniei din Iran. El plasează „pregătirea informațională pre-poziționată” la baza acțiunii militare și avertizează că și cei mai puternici algoritmi sunt aproape inutili dacă sunt alimentați cu informații nesigure sau depășite.

Rețele inteligente pe tot lanțul de lovire, nu doar într-un singur punct

Teoreticieni ai Universității Naționale de Tehnologie a Apărării din China au analizat în mod explicit folosirea în Iran a sistemului american Maven Smart System, extinzând discuția la:

  • fuziune de informații;
  • prioritizarea țintelor;
  • planificarea rutelor;
  • atacuri autonome;
  • colaborare om–mașină în echipe mixte cu platforme cu și fără pilot.

În această viziune, IA este prezentă de-a lungul întregii rețele de lovire, nu doar într-un singur punct decizional. Studii anterioare ale Universității de Inginerie a Forței de Rachete a PLA descriau deja o arhitectură similară, care combină:

  • imagini video de la drone;
  • informații de semnal (SIGINT);
  • imagini satelitare;
  • surse deschise;
  • date de război electronic,

pentru a genera planuri și acțiuni rapide „sensor–shooter”. Multe dintre aceste lucrări preced actualul conflict, ceea ce oferă PLA ocazia de a vedea cum se comportă în luptă concepte pe care le adoptase deja la nivel doctrinar și tehnologic.

Lecția costurilor: cum armele ieftine consumă interceptori scumpi

Războiul a accentuat și interesul chinez pentru economia apărării aeriene și antirachetă.

Tian și Wang au evidențiat folosirea de către Iran a sistemelor fără pilot ieftine pentru a epuiza interceptori mult mai costisitori. Cercetătorii chinezi analizaseră aceeași asimetrie și înainte de actuala campanie:

  • un studiu din 2025 modela comportamentul sistemului israelian Iron Dome sub atacuri tot mai dense cu rachete;
  • un articol din 2026, semnat de cercetători ai PLA, extraa lecții din confruntări anterioare SUA–Iran și Iran–Israel, identificând ca puncte critice: acoperirea defensivă limitată, reziliența redusă după lovituri, costurile mari de producție și lipsa interceptorilor.

Autorii analizau în paralel modul în care apărările antirachetă americane pot folosi IA pentru:

  • a identifica simultan multiple amenințări;
  • a lansa interceptori din poziții dispersate.

Război de uzură cu drone: volum mare, cost redus, colaborare autonomă

Autori afiliați Forțelor Aeriene ale PLA descriu conflictul din Iran ca pe un nou tip de război de uzură, ofensiv-defensiv, purtat la scară largă cu sisteme fără pilot. Combinând experiența Iranului cu războaiele din Ucraina și Gaza, ei extrag trei teme centrale:

  • operații distribuite, multi-domeniu;
  • combinație între sisteme avansate și arme ieftine, în volum mare;
  • colaborare autonomă extinsă între platforme.

Un articol complementar susține asocierea sistemelor sofisticate cu senzori și interceptori mai ieftini, în timp ce nodurile critice sunt dispersate în întreaga rețea de apărare.

Industria de apărare chineză promovase deja o abordare similară, prin sisteme de contracarare a dronelor care combină:

  • rachete;
  • artilerie;
  • război electronic;
  • lasere;
  • sisteme cu microunde de mare putere.

Obiectivul nu este doar distrugerea armelor inamice, ci și îmbunătățirea raportului cost–efect și menținerea capacității de apărare în timpul unor atacuri de saturare prelungite.

De la lanțuri de ucidere liniare la „kill webs” reziliente

Analiștii chinezi scot în evidență și o lecție critică despre supraviețuire. Comentarii și studii anterioare criticau lanțurile de lovire liniare, vulnerabile la:

  • întreruperea comunicațiilor;
  • distrugerea unuia sau a câtorva noduri cheie.

În locul lor, PLA propunea „kill webs” dinamice, capabile să redirecționeze informația și să continue să funcționeze chiar și după pierderi locale. Războiul din Iran oferă un exemplu concret al acestor probleme.

Tian și Wang insistă asupra comenzii distribuite și a nodurilor de decizie de rezervă, în timp ce lucrări tehnice explorează modul în care nodurile locale pot menține comanda și controlul după pierderea contactului cu centrul. Ținta comună: menținerea funcționalității întregului sistem de luptă în ciuda pierderii unor componente individuale.

Când lanțul de lovire se întâlnește cu lanțul de aprovizionare

Aceeași logică lărgește setul de ținte mult dincolo de aeronave, rachete sau centre de comandă.

Într-un articol din 12 aprilie în cotidianul Guangming Daily, Zhao Lei și Liu Ning, de la Universitatea Națională de Apărare, arată că războiul modern conectează tot mai strâns lanțul de lovire cu lanțul de aprovizionare. Ei identifică drept ținte operaționale cheie:

  • aerodromuri;
  • porturi;
  • depozite;
  • oleoducte și infrastructură energetică;
  • centre de date.

Distrugerea acestor noduri poate degrada întregul sistem de luptă.

Un raport publicat în mai 2026 de un think tank afiliat Ministerului Securității de Stat extinde această schemă la nivelul „războiului împotriva infrastructurilor”. Țintele vizate includ:

  • energie;
  • transporturi;
  • infrastructură financiară;
  • infrastructură digitală.

Autorii acordă o atenție deosebită cloud-ului comercial și centrelor de date, argumentând că rolul tot mai mare al IA în culegerea de informații, identificarea țintelor și loviturile de precizie transformă aceste infrastructuri în obiective fizice de interes militar.

Consens strategic: rachete, drone, IA și A2/AD

Comentarii mai ample din comunitatea chineză de securitate națională reiau aceleași idei.

La un simpozion din aprilie 2026 publicat în revista Modern International Relations:

  • Tang Zhichao, directorul Biroului de Cercetare Politică al Institutului de Studii pentru Asia de Vest și Africa al Academiei Chineze de Științe Sociale, subliniază războiul la distanță bazat pe rachete și UAV, operații asimetrice și utilizarea la scară largă a IA, anticipând un interes crescut pentru rachete, drone și capabilități A2/AD;
  • Chen Wenxin, director al Institutului de Studii Americane din cadrul think tank-ului CICIR, legat de Ministerul Securității de Stat, insistă pe dezechilibrul dintre costul redus al dronelor și rachetelor și costul ridicat al interceptorilor de tip Patriot sau THAAD;
  • Chen Qinghong, adjunct al Institutului de Politică Mondială de la CICIR, atrage atenția asupra stocurilor de muniții, capacității industriei de apărare și vulnerabilității bazelor americane avansate.

Deși aceste voci nu definesc oficial doctrina PLA, ele arată că problemele ridicate de conflict se află în centrul dezbaterii strategice chineze.

Mai multă analiză decât doctrină: ce contează pentru planificatorii americani

Publicațiile citate nu dovedesc că PLA a tradus deja lecțiile din Iran în doctrină, structură de forțe sau decizii de achiziție. Ele arată însă un proces sistematic:

  • combatul real este comparat cu concepte de modernizare deja adoptate;
  • rezultatele sunt folosite pentru a identifica vulnerabilități și priorități de dezvoltare.

Pentru planificatorii americani, această abordare merită atenție. Analiștii chinezi nu au nevoie ca fiecare tactică iraniană să reușească pentru a extrage valoare din conflict:

  • lovituri eșuate pot dezvălui limite ale senzorilor;
  • penetrații reușite pot scoate la iveală breșe în apărare;
  • consumul de interceptori poate clarifica necesarul de muniții;
  • atacurile asupra bazelor sau centrelor logistice pot testa ipoteze privind reziliența sistemului.

Fiecare episod furnizează date pentru probleme pe care PLA le studiază deja.

Marea lecție: interacțiunea dintre informație, IA, drone și costuri

Cea mai importantă concluzie pentru armata chineză nu pare să vină dintr-o singură armă sau tactică, ci din interacțiunea dintre:

  • pregătirea informațională prealabilă;
  • viteza deciziei asistată de IA;
  • sisteme fără pilot distribuite;
  • salve menite să impună costuri disproporționate;
  • rețelele care leagă toate aceste elemente într-un sistem coerent.

Cercetătorii chinezi au intrat în analiza conflictului cu un cadru deja format despre cum ar putea arăta un război de înaltă intensitate în viitor. Evaluările lor despre Iran, în loc să schimbe radical această viziune, par să o confirme, întărind argumentele pentru investiții continue în capabilități care fac sistemele de luptă:

  • mai rapide;
  • mai distribuite;
  • mai reziliente;
  • mai eficiente din punct de vedere al costurilor.
Citeste in continuare

Actualitate

Generali de top închid summitul cu mesaje despre viitorul apărării aerospatiale

Publicat

acum 2 zile

pe

august 17, 2026

De

Ediția din acest an a Space and Missile Defense Symposium s-a încheiat astăzi la Huntsville, Alabama, cu intervențiile a doi dintre cei mai importanți lideri militari americani din domeniul apărării aerospatiale: locțiitorul comandantului NORAD, locotenent-generalul Joseph Jarrard, și directorul Missile Defense Agency, locotenent-generalul Heath Collins.

Discursurile lor au pus accent pe evoluția accelerată a amenințărilor aeriene și spațiale și pe necesitatea ca Statele Unite să își adapteze rapid atât tehnologia, cât și concepțiile de luptă pentru a menține avantajul strategic.

Expoziția, un barometru al viitoarelor capacități de luptă

În timp ce dezbaterile din paneluri s-au concentrat pe doctrine, scenarii operaționale și cooperare internațională, podeaua expozițională a oferit o privire concretă asupra tehnologiilor care ar putea defini următoarele decenii de apărare antirachetă și spațială.

În ultima zi, participanții au continuat să umple standurile, discutând cu reprezentanții industriei și analizând prototipuri, mock‑up‑uri și sisteme deja aflate în diverse stadii de testare sau implementare.

Muniții inteligente la sol: de la SDB la interceptoare IFPC

Printre punctele de atracție s-au numărat soluțiile propuse pentru lovituri de precizie și apărare împotriva rachetelor și dronelor. În prim-plan s-a aflat Ground-launched Small Diameter Bomb, versiunea lansată de la sol a binecunoscutei bombe de mic diametru ghidate cu precizie.

Alături de aceasta, un interceptor candidat pentru programul Indirect Fire Protection Capability (IFPC) Increment 2 a ilustrat modul în care industria încearcă să ofere armatei americane o apărare flexibilă împotriva unei game largi de amenințări – de la rachete cu rază scurtă la drone și proiectile de artilerie.

Electronica invizibilă care declanșează acțiunea

La nivel de detaliu tehnic, vizitatorii au putut vedea și componente mai puțin spectaculoase vizual, dar esențiale în funcționarea sistemelor de armament moderne.

Printre acestea, G‑switch-urile MEMS produse de Circor – senzori miniaturizați care declanșează o acțiune atunci când accelerația atinge un anumit prag în timpul zborului – au ilustrat cum tehnologia micro-electromecanică controlează secvențe critice în traiectoria rachetelor și a aeronavelor.

De asemenea, o gamă variată de amortizoare de șoc a demonstrat cât de multă inginerie se ascunde în protejarea echipamentelor sensibile și a structurilor militare expuse vibrațiilor extreme și șocurilor la lansare, la impact sau în timpul transportului.

O privire înapoi: echipamente de zbor de mare altitudine din anii ’60

Pe lângă tehnologiile de vârf, expoziția a oferit și o fereastră către trecut. Un set de echipamente format din casca și mănușile Mk IV Model 1, folosite de US Navy în anii 1960 pentru zboruri la mare altitudine, a amintit de începuturile aviației de mare performanță și de originile protecției pentru piloți în condiții extreme.

Aceste exponate au subliniat cât de mult au evoluat atât materialele, cât și designul echipamentelor de protecție – de la primele sisteme presurizate la actualele costume pentru zbor hipersonic și spațial.

Computație cuantică pentru securitate națională

Un alt punct de interes a fost procesorul de calcul cuantic prin recoacere (annealing) al companiei D‑Wave, integrat într-un sistem de calcul cuantic utilizat în Huntsville pentru nevoi de securitate națională.

Prezența acestei tehnologii la un salon dedicat apărării antirachetă și spațiale sugerează modul în care calculul cuantic este văzut ca un multiplicator de capacitate – de la optimizarea traiectoriilor și a rețelelor logistice, până la rezolvarea unor probleme complexe de planificare operațională sau analiză de date în timp real.

Sateliți mai „puternici”: extinderea capacității METEORITE

Pe segmentul spațial, un alt anunț a atras atenția: extinderea capacității de „bus” a satelitului METEORITE, dezvoltat de Moog. Platforma, prezentată pe podeaua expoziției, a fost actualizată pentru a transporta mai multe echipamente la bord și pentru a oferi o flexibilitate mai mare în configurarea misiunilor.

Astfel de îmbunătățiri indică tendința spre sateliți modulari, capabili să susțină sarcini utile diverse, fie că este vorba de senzori de avertizare timpurie, comunicații securizate sau suport direct pentru operațiuni de apărare antirachetă.

Simpozionul ca oglindă a competiției tehnologice globale

Ultima zi a Space and Missile Defense Symposium a confirmat că linia de demarcație dintre „apărarea clasică” și tehnologiile emergente devine tot mai difuză.

De la muniții inteligente și senzori miniaturizați, la calcul cuantic și sateliți modulari, expoziția din Huntsville a oferit o radiografie a felului în care Statele Unite încearcă să își mențină superioritatea tehnologică într-un mediu de securitate tot mai complex și mai contestat – atât în aer, cât și în spațiu.

Citeste in continuare

Actualitate

Trump vrea nave americane construite în străinătate: revoluție sau risc pentru flota SUA?

Publicat

acum 3 zile

pe

august 16, 2026

De

Președintele Donald Trump a declanșat una dintre cele mai controversate dezbateri din ultimii ani în domeniul naval american, după ce a semnat, joi, un memorandum de securitate națională care deschide calea pentru construcția unor nave ale Marinei SUA în șantiere navale străine. Decizia lovește direct în dogma de zeci de ani potrivit căreia navele de război americane se construiesc exclusiv pe teritoriul SUA și pune pe masă o întrebare esențială: cât de departe poate merge Washingtonul în externalizarea propriei puteri maritime?

„Modelul Finlanda” devine șablon pentru flota viitorului

Documentul prezidențial promovează extinderea așa-numitului „model Finlanda”, folosit în prezent pentru navele de securitate arctică ale Pazei de Coastă, în care:

  • primele nave sunt construite în străinătate, în șantiere partenere;
  • unitățile următoare sunt realizate în șantiere americane, cu transfer de tehnologie și investiții externe.

Noul memorandum prevede că șantierele navale străine ar putea construi, în propriile docuri, până la două nave în trei clase diferite, cu obligația clară de a aduce ulterior o parte substanțială a lucrărilor și a investițiilor în Statele Unite.

Cele trei tipuri de nave vizate sunt:

  • nave de luptă de suprafață capabile să execute:
    • luptă antisubmarin (ASW),
    • luptă la suprafață,
    • misiuni de escortă pentru convoaie;
  • nave de realimentare la mare, care să îndeplinească cerințele pentru petroliere de tip CONSOL (Consolidated Cargo Replenishment at Sea);
  • nave de tip Roll-On/Roll-Off (Ro-Ro), esențiale pentru transportul rapid de echipamente și vehicule militare.

Înainte de acest memorandum, administrația Trump făcuse deja presiuni asupra Congresului pentru a obține aprobarea construirii a patru nave în șantiere străine prin Legea de Autorizare a Apărării pentru anul fiscal 2027 și ceruse, de asemenea, alocarea de fonduri de reconciliere pentru studii și, eventual, pentru achiziția unei prime nave din afara SUA. Parlamentarii au reacționat însă prudent, ambele Camere introducând limitări în versiunile lor de proiect legislativ.

Un precedent aproape inexistent: americanii învață să opereze nave „de import”

Chiar dacă administrația ar reuși să depășească opoziția de pe Capitol Hill, drumul către integrarea navelor construite în străinătate în flota SUA este, după toate standardele, complicat. Specialiștii atrag atenția că:

  • Marina americană nu are, practic, experiență în operarea de nave de luptă proiectate și construite în întregime în afara SUA.
  • Obstacolele sunt de două tipuri majore: tehnice și politice – și nu este deloc clar care categorie va pune mai multe probleme.

„În primul rând, nu am mai făcut asta niciodată cu o navă de tip combatant. Apoi, standardele sunt diferite, iar Statele Unite ar trebui să decidă că unele lucruri pur și simplu nu mai sunt la fel de importante”, avertizează un fost căpitan de marină devenit analist de politici publice.

Obstacole tehnice: când standardele SUA nu se potrivesc cu șantierele străine

Proiectarea de la zero: cheia pentru evitarea unui dezastru de integrare

Experții sunt de acord asupra unui punct: dacă Washingtonul alege să construiască nave de luptă în străinătate, proiectarea trebuie gândită de la bun început pentru standardele și sistemele americane.

  • Marina SUA operează cu cerințe stricte de:
    • supraviețuire în luptă (rezistență la șoc, compartimentare, protecție la avarii),
    • redundanță a sistemelor vitale.
  • Majoritatea navelor străine nu sunt proiectate nativ pentru aceste cerințe, astfel că ar fi nevoie de modificări structurale încă din faza de proiect.

În plus, tipurile de sisteme de armament și de luptă utilizate de SUA nu sunt integrate, în mod normal, în proiectele străine:

  • dacă nava este construită mai întâi în străinătate, iar integrarea armamentului se face ulterior în șantiere americane, există riscul:
    • unor adaptări dificile,
    • întârzieri semnificative,
    • creșteri de cost neașteptate.

„Cel mai bun scenariu ar fi să cumperi o navă concepută de la chilă în sus pentru integrarea sistemelor americane. Dacă încerci să faci asta ulterior, ca un fel de ‘back‑fit’, lucrurile se complică și apar întârzieri peste întârzieri”, subliniază un analist.

Limite în comunicații și compatibilitate în luptă

Marina SUA operează frecvent alături de nave NATO sau ale altor aliați, însă integrarea nu este perfectă:

  • multe nave străine nu dispun de aceleași rețele și sisteme de comunicații ca navele americane;
  • lipsesc, de exemplu, capacități precum Cooperative Engagement Capability (CEC), care permite schimbul de date de țintire pentru apărarea antirachetă.

Teoretic, o navă construită în străinătate pentru SUA ar putea fi echipată cu:

  • rețele și datalink‑uri compatibile cu flota americană.

Problema mai dificilă apare la nivelul sistemelor de luptă:

  • deși unele marine – cum ar fi cele din Spania, Coreea de Sud sau Japonia – folosesc sistemul Aegis, versiunea și configurația lor diferă de cele americane;
  • pentru războiul antisubmarin sau alte domenii, sistemele pot fi complet diferite ca arhitectură și furnizori.

Integrarea unei nave construite după standarde străine în ecosistemul logistic și tehnic al SUA ar presupune:

  • includerea pieselor de schimb și a documentației pentru:
    • structură,
    • sistemele mecanice,
    • sistemele electrice,
  • în rețeaua logistică americană, deja extrem de complexă.

Standardele americane de testare: cine renunță la ce?

Orice navă de război americană este supusă unui amplu proces de:

  • testare post‑livrare,
  • certificare pentru condiții de luptă,
  • probe de șoc și evaluări de siguranță.

Acest proces se bazează pe:

  • standarde tehnice interne ale SUA, consacrate prin reglementări și practică.

Navele construite în străinătate se raportează la:

  • clasificări și standarde naționale sau comerciale diferite.

Marina ar fi obligată să decidă:

  • ce standarde americane rămân obligatorii,
  • unde se acceptă abateri sau adaptări.

Un exemplu recent ilustrează dificultățile:

  • programul fregatelor clasa Constellation, bazate pe un proiect italian,
  • a fost afectat de:
    • depășiri de costuri,
    • întârzieri,
    • numeroase modificări de proiect,
  • astfel încât, la finalul lui 2025, programul a fost redus la două nave, în pofida așteptărilor inițiale mult mai ambițioase.

Riscul „claselor orfane”: lecția Zumwalt

Un alt avertisment important vizează dimensiunea seriei de nave străine:

  • dacă SUA ar cumpăra doar două sau trei unități bazate pe un proiect străin:
    • acestea ar deveni o „clasă orfană”, cum s‑a întâmplat cu cele trei distrugătoare clasa Zumwalt;
    • întreținerea ar necesita:
      • linii de instruire separate,
      • stocuri de piese de schimb dedicate,
      • echipamente de antrenament și mentenanță specifice.

În schimb, un lot de 10–20 de nave:

  • ar putea justifica o infrastructură logistică proprie,
  • apropiată de ceea ce se întâmplă la introducerea oricărei noi clase de nave.

Chiar și așa, dependența de furnizori străini pentru componente esențiale ar complica:

  • partea de achiziții,
  • securitatea lanțurilor de aprovizionare.

Soluțiile propuse de unii experți includ:

  • investiții masive inițiale în stocuri de piese de schimb critice;
  • alegeri de proiecte străine gândite explicit pentru:
    • facilitatea întreținerii,
    • acces rapid la sistemele de bord.

De altfel, unele șantiere europene și asiatice sunt considerate mai atente decât cele americane la proiectarea pentru mentenanță, ceea ce face ca această componentă să depindă mult de partenerul ales.

Flotă obosită: navele străine ar rezista ritmului american?

Un alt punct sensibil este ritmul de operare:

  • multe marine străine operează navele la un tempo redus,
  • deseori pe standarde apropiate de sectorul comercial în privința:
    • rezistenței structurale,
    • durabilității echipamentelor.

Marina SUA folosește:

  • un ciclu de 36 de luni (Optimized Fleet Response Plan – OFRP),
    • cu perioade de mentenanță,
    • pregătire,
    • desfășurare operațională – adesea o misiune de aproximativ șapte luni.

În acest cadru, o navă:

  • poate petrece până la jumătate din timp pe mare,
  • ceea ce pune o presiune considerabilă asupra structurii și sistemelor.

Multe proiecte străine, dacă nu sunt modificate substanțial, riscă să:

  • nu reziste la aceeași uzură,
  • ceară mai multă mentenanță,
  • genereze costuri suplimentare neprevăzute.

Lupte politice aprinse: Congres vs. Casa Albă

Camera Reprezentanților blochează construcția în străinătate

Chiar dacă administrația Trump insistă asupra nevoii de noi nave cât mai rapid, opoziția din Congres este puternică și bipartizană în anumite puncte:

  • versiunea adoptată de Camera Reprezentanților pentru Legea Apărării pe 2027:
    • interzice explicit construcția de:
      • nave de război,
      • nave din flota de logistică de luptă,
    • în șantiere navale străine.

Casa Albă a reacționat printr‑un comunicat dur al Biroului pentru Management și Buget (OMB), care acuză:

  • o măsură „incompatibilă” cu propunerea executivului,
  • o afectare directă a:
    • securității naționale,
    • economiei americane,
  • o împiedicare a eforturilor de:
    • extindere a competiției,
    • creștere a capacității șantierelor americane prin investiții externe.

Senatul lasă o portiță deschisă pentru nave auxiliare

Versiunea proiectului de lege din Senat:

  • menține interdicții similare pentru navele de luptă;
  • permite, totuși, achiziția a cel mult două nave auxiliare din șantiere străine, cu condiția:
    • realizării unor investiții concrete în baza industrială maritimă americană pentru construcția navelor ulterioare în SUA.

Chiar și așa, procesul legislativ este blocat temporar, în contextul dezbaterilor mai largi privind:

  • nivelul total al cheltuielilor militare,
  • gestionarea crizelor internaționale, inclusiv conflictul cu Iranul.

Bani pentru studii și posibilă primă navă construită în Asia

În paralel, bugetul Marinei include:

  • o solicitare de 1,85 miliarde de dolari din fonduri de reconciliere:
    • pentru a studia folosirea șantierelor străine la construcția navelor americane,
    • și, eventual, pentru a finanța o primă navă construită în Japonia sau Coreea de Sud.

Din punct de vedere legal:

  • președintele ar putea emite o derogare de la Codul SUA 8679, care limitează construirea navelor militare în străinătate,
  • justificând măsura prin rațiuni de securitate națională – procedură deja folosită în acordurile pentru spargătoarele de gheață realizate în cooperare cu Finlanda.

Șantierele americane reacționează: „Fiecare navă construită afară înseamnă locuri de muncă pierdute”

Pe lângă rezistența din Congres, administrația se lovește și de opoziția industriei navale interne:

  • Consiliul Constructorilor de Nave din America, organizație ce reprezintă șantierele americane, a cerut explicit:
    • renunțarea la planul de construcție în străinătate,
    • redirecționarea fondurilor către șantierele din SUA.

Argumentul central al industriei:

  • fiecare navă construită în afara SUA:
    • înseamnă cerere pierdută pentru șantierele americane,
    • duce la reducerea locurilor de muncă,
    • slăbește capacitatea industrială pe termen lung.

Reprezentanții șantierelor atrag atenția că această abordare:

  • subminează planurile federale de revitalizare a bazei maritime comerciale și militare,
  • contrazice promisiunile politice de „renaștere” a industriei de apărare americane.

Miza reală: viteză și capacitate acum, sau autonomie industrială pe termen lung?

În spatele jargonului tehnic și a disputelor legislative se află o dilemă strategică fundamentală:

  1. De ce împinge administrația pentru externalizare?
    • flota SUA are nevoie de:
      • mai multe nave,
      • mai repede,
      • pentru a face față simultan presiunilor Chinei, Rusiei și altor crize regionale;
    • șantierele străine, în special din:
      • Europa de Nord,
      • Japonia,
      • Coreea de Sud,
    • sunt recunoscute pentru:
      • eficiență,
      • experiență în producție în serie,
      • inovații în proiectare;
    • ideea este de a folosi:
      • capacitatea existentă din afara SUA,
      • transferul de tehnologie,
      • investițiile externe,
      • pentru a „turbo‑alimenta” șantierele americane.
  2. De ce se tem criticii?
    • pierderea controlului asupra unei capacități industriale vitale,
    • posibilitatea ca, odată spart „tabu‑ul” externalizării, presiunea bugetară să împingă și mai multe programe navale în afara SUA,
    • riscul ca economiile de timp să fie anulate de:
      • probleme de integrare,
      • incompatibilități tehnice,
      • întârzieri generate de adaptarea la standardele americane.

Între două lumi: compromisuri inevitabile

În esență, dezbaterea se reduce la un schimb greu de evitat:

  • mai multă viteză și capacitate pe termen scurt, obținute prin cooperare cu șantiere străine,
  • contra
  • protejării și reconstruirii autonomiei industriale navale americane, chiar cu prețul unor costuri și întârzieri suplimentare.

Memorandumul semnat de președinte nu oferă încă răspunsul final. El deschide însă o ușă care, odată trecut pragul, ar putea schimba profund modul în care Statele Unite își proiectează și își construiesc puterea navală – fie accelerând modernizarea flotei prin cooperare internațională, fie expunând Marina SUA la riscuri tehnice, logistice și politice greu de reversat.

Citeste in continuare

Aveți un PONT?

Cel mai complet ziar de investigații dedicat cititorilor din România. Aveți un pont despre fapte de corupție la nivel local și/sau național? Garantăm confidențialitatea! Scrie-ne la Whatsapp: 0735.085.503 Sau la adresa: incisiv.anticoruptie@gmail.com Departament Investigații - Secția Anticorupție

Știri calde

Exclusiv19 ore ago

Episodul 44 – IPJ Prahova, „Grădinița de cadre”: combinații, favoruri și dosare îngropate cu lopata

Sau cum s-a transformat poliția într-o pepinieră de protejați, bolnavi strategici, amante ale funcției și specialiști în dosare făcute scrum...
Exclusiv20 de ore ago

Cai drogați, trolee decapitate și mecanici beți la TCE: Ploieștiul lui „Nae Comisionaru”

„Nae Comisionaru’ și „Troaca de Aur – TCE”: de la Vijelia dopată la troleibuzul beat Cum s-a transformat Ploieștiul în...
Exclusiv20 de ore ago

STATUL PARALEL LA PRIZE: CUM S-A ÎNFIPT SRI ÎN PRIZA TRANSELECTRICA

De la epoleți la ștechere: România, țara în care „rezerva de cadre” nu se pensionează, doar își schimbă badge-ul În...
Exclusiv21 de ore ago

„Ți-ai făcut meseria? Acum plătești!” — noua normalitate pentru polițistul român?

La Buhuși, un episod de ultraj și distrugere stârnește indignare: polițiști amenințați, mașină personală avariată, iar mesajul transmis pare să...
Exclusiv21 de ore ago

Pietre aruncate, mașină distrusă, atacatorii încă liberi: șase zile de tăcere după agresiunea de la Buhuși

Sindicatul Europol acuză lipsa unei reacții ferme după un atac violent asupra polițiștilor din Buhuși, județul Bacău. Deși dosarul este...
Exclusiv2 zile ago

Consiliul care doar «ia act»: Cum îl spală C.A.-ul pe Nae Comisionaru’ la TCE, după ce-a dopat hipodromul și a jumulit transportul public

„Breaking news” la TCE: Consiliul de Administrație a descoperit… amânarea După ce trei articole au radiografiat, pe rând: dopajul grotesc...
Exclusiv2 zile ago

Gradul de chestor, noul abonament „family & friends” în Poliția Penitenciară?

Când uniforma e opțională, dar relațiile de familie sunt obligatorii Pamflet – ton foarte serios, dar râzi ca să nu...
Exclusiv2 zile ago

COMITETUL FANTOMĂ AL POLIȚIEI ROMÂNE: SE ÎNTRUNEȘTE PE HÂRTIE, DOAR CA SĂ BIFEZE PROSTIA

Cum a reușit Ministerul Afacerilor Interne să inventeze comitetul de securitate și sănătate în muncă care nu apără pe nimeni,...
Exclusiv3 zile ago

Io no soi Marinero, soi… „el general” Despescu

Dacă tot am avut Ziua Marinei, la malul mării nu mai adia briza, adia… regulamentul, dar doar pe la „amărâți”,...
Exclusiv3 zile ago

Sclipiri de geniu la IPJ Călărași: e-mailul, acest abuz de drept procedural

Cum a reinventat Inspectoratul de Poliție Județean Călărași transparența: dacă ceri un document pe e-mail, ești excesiv. Dezvăluie Sindicatul Diamantul....
Exclusiv3 zile ago

„Stat de drept, dar să nu supărăm derbedeii” – pamflet despre România în care polițistul plătește din buzunar pentru că aplică legea

Polițistul român, dușmanul public nr. 1: a îndrăznit să aplice legea În România anului 2026, dacă ai nenorocul să fii...
Exclusiv4 zile ago

„IPJ Prahova – Grădinița de cadre, episodul 42″: De la „Pinochio” la „Linge-Folie”. Cum se fabrică „investigatorii” la Băicoi

În episodul 42 al telenovelei „IPJ Prahova – Grădinița de cadre”, după cazurile CAR-ului „Academiei de Cămătărie” (Matei Tatiana, Neacșu...
Exclusiv4 zile ago

România secretelor de serviciu: statul cu două legislații – una oficială și una pentru fraieri

Barbaria legislativă la nivel de minister: norme secrete, salarii pe ghicite În anul 2026, România reușește performanța rușinoasă de a...
Exclusiv5 zile ago

IPJ PRAHOVA – GRĂDINIȚA DE CADRE, SEZONUL XLI (41): „MAI 62487 – CĂRUȚA CU GIROFAR ȘI CREIER PE AVARII” (POZE SI VIDEO)

În episodul 41 al telenovelei „IPJ Prahova – Grădinița de cadre”, producătorii de prostie instituțională ne oferă un nou moment...
Exclusiv5 zile ago

O nouă operațiune la Poliția de Frontieră: „Un frigider pentru domnul chestor cu 20.000 de lei pe lună”

O nouă misiune la granița bunului-simț: salvarea cărnii domnului chestor Poliția de Frontieră Română pare să fi primit, pe lângă...

Partener media exclusiv

stiri actualizate Raspandacul

Parteneri

Taxi Heathrow London

Top Articole Incisiv