EVRIKA!

Specialişti ai Ministerului de Interne de la Budapesta, care s-au ocupat de râspîndirea în lume a imaginii celebre cu „pogromul antimaghiar de la Tîrgu Mureş” au făcut, recent o altă descoperire: conform informaţiilor furnizate tot de către „spionul” Gyula Lempergher, Mihăilă Cofariu, victima pogromului antimaghiar, ar fi de fapt, un securist deghizat în ţăran. Spionul a depus mărturie că în ograda acestuia, în Ibăneşti, s-ar afla o secure suspectă!

O.K.

Rezistenţa cetăţenilor şi repetatele intervenţii ale ziarului nostru au avut ecou: magazinele din Floreasca nu se mai reprofilează în săli de jocuri, revenind la destinaţia iniţială. Deocamdată?

AZI

SUB SEMNUL MĂGARULUI. Azi, la „22” trecute fix, are loc şedinţa (lărgită) a ziariştilor democraţi. Campania electorală se va desfăşura – potrivit unor informaţii insuficient verificate – sub semnul tradiţional al măgarului. Se pare că acest eveniment va determina apariţia – inevitabilă – a unei asociaţii a ziariştilor republicani, a căror mascotă este, cum bine se ştie, elefantul!

Ziarul Libertatea din 14 august 1990 pag. 1-a ►

Economia de piaţă

​Caricatură de ANDO

(INFORMAŢII PENTRU CARE NU BĂGĂM MINA ÎN FOC)

Poşta rubricii

DOMNULE OCTAVIAN ANDRONIC,

Colectivul de angajaţi al Grădinii Botanice din Bucureşti, stupefiat în faţa enormităţilor debitate pe seama instituţiei noastre, legată de învăţămîntul de toate gradele, caracterizată în trecut şi în prezent printr-o anume sobrietate, se întreabă: „Cui serveşte?” informaţia apărută in ziarul „Libertatea” din 18 iulie 1990, rubrica „Gura lumii”.
Chiar dacă sînt „informaţii pentru care nu băgaţi mîna în foc” procedeul „bombelor” folosit şi exploatat la maximum de presa de scandal, pe care vedem că îl practicaţi, considerăm că nu face cinste „primului ziar liber al revoluţiei române”.
Dacă dvs. apreciaţi că aceste „informaţii” în întregime de bîlci, vă asigură un tiraj sporit al ziarului, nu aveţi decît să le publicaţi în continuare, prestigiul instituţiei noastre va rămîne acelaşi, chiar dacă redactorii dvs. vor continua să utilizeze decupaje din revistele sexy (poza apărută nefiind luată din Grădina Botanică).
In numele colectivului care munceşte în Grădina Botanică bucureşteană

Dr. Ion LUNGEANU
director

(N. Red.: Orice comentarii sînt, desigur, de prisos).

STIMATE DOMNULE REDACTOR ŞEF,

În numărul din 27 iulie aţi publicat răspunsul profesorului Zubeczky din Braşov, ca răspuns la o aberaţie, că în presa maghiară s-ar fi scris Iliescu Ianos, ceea ce nimeni din ţara asta n-a văzut vreodată scris. Faptul că aţi publicat răspunsul vă onorează.

Păcat că în acelaşi număr, pag, 1, rubrica „Evrika” aţi publicat despre Gheza Seoci (corect Geza Szocs) că ar fi declarat la T.V. că vrem să ne unim cu Ungaria de Vest. Eu sînt maghiar, cetăţean român, am urmărit emisiunea respectivă, dar aşa ceva n-am auzit. Vă propun, să trimiteţi un redactor la TV, există caseta cu interviul lui Szocs. Dacă a afirmat aşa ceva, să-l declarăm trădător de ţară; dacă nu, atunci cel care v-a furnizat „citatul” să dea o declaraţie cum l-a obţinut şi de la cine.

Szocs Geza este poet cu volume publicate în R.F.G., Ungaria şi la noi (anii ’70). După ce a fost expulzat din ţară din cauză că a dat declaraţii anticeauşiste presei străine, a militat pentru demascarea dictaturii din România, a luat poziţie împotriva demolării monumentelor istorice din Bucureşti. În acest spirit a vorbit în S.U.A., Canada, Elveţia, R.F.G., a fost şef de secţie la Europa Liberă, iar după revoluţie s-a întors acasă la Cluj, iar la 20 mai a fost ales senator. Chiar credeţi dvs. că un asemenea intelectual care a reprezentat România la Innsbruck şi ne-a făcut cinste cu luările sale de poziţie în favoarea ţării noastre, un asemenea politician să declare prostia care este citată în ziarul „Libertatea”?

Haideţi să consultăm caseta interviului.

Este trist că în aceeaşi zi a apărut în „România Mare” o băşcălie de mahala, tot la adresa lui Szocs Geza, tot pe baza unor citate falsificate tendenţios. Comeliu Vadim Tudor publica în „Săptămîna” imnuri de slavă, o admira pe Elena Ceauşescu pentru frumuseţea şi pentru bunătatea, blîndeţea ei de mamă şi soţie, în timp ce Szocs a fost izgonit din ţară pentru atitudinea lui anticeauşistă.

La fel şi Laszlo Tokes: cînd el s-a adresat Parlamentului European împotriva demolării bisericilor din Bucureşti. C.V. Tudor publica în „Săptămîna” un serial despre minunatul mod cum partidul nostru şi personal tov. Nicolae Ceauşescu au grijă de monumentele istorice din România.

Domnule redactor şef sîntem săraci, amărîţi, n-avem zahăr, nu găsim pantofi în magazine, dar proşti nu sîntem şi nu uităm tot ce ne-a fost dat că citim în epoca de aur; şi nu înghiţim orice găluşti tendenţioase nici astăzi.

Cu stimă, Andrei Szilagyi (Bucureşti), bd. 1 Mai 138.

(N. Red. : Corectura în legătură cu traducerea exactă a replicii domnului Szocs a fost efectuată în rubrica de ieri a ziarului nostru).

AMBIDEXTRU

Ziarul Libertatea din 14 august 1990 pag. a 2-a ►

Ziarul Libertatea din 14 august 1990 pag. a 3-a ►

Ziarul Libertatea din 14 august 1990 pag. a 4-a ►

PRIN TELEFAX DE LA TRIMISUL NOSTRU LA IERUSALIM

….Iată declaraţia făcută ziarului nostru de primul ministru al Israelului, cu ocazia primirii de către domnia sa a delegaţiei ziariştilor români, aflată în această ţară la invitaţia Oficiului de presă guvernamental, şi a conferinţei de presă acordate. „Nu sîntem interesaţi – a continuat dl. Shamir – să participăm la o astfel de confruntare. De altfel, se pare că acest lucru îl gîndesc şi alţii, cei implicaţi deja în conflict. Motivele sînt evidente: nimeni nu este interesat de a prezenta această confruntare ca un conflict între arabi şi nearabi. S.U.A. şi Europa, firesc, nu doresc ca în tabăra terţelor internaţionale ce se opun Irakului să se afle şi Israelul”.

Desigur, pentru un ziarist român faptul de a putea intervieva pe premierul israelian, în aceste zile deosebit de fierbinţi pentru ţările Orientului Mijlociu, constituie un privilegiu profesional de invidiat. O şansă pe care cu toţii ne-am străduit să o exploatăm cit mai bine, supu-nind amabila noastră gazdă la un adevărat „bombardament” de întrebări. Calm, amabil, dl. Yitzhak Shamir ne-a făcut o seamă de declaraţii interesante. Din motive de spaţiu, reproducem doar cîteva dintre alegaţiile primului ministru • „Israelul este solidar cu poziţia Statelor Unite, ţara care încearcă să mobilizeze comunitatea Internaţională împotriva a ceea ce domnia sa a numit politica de terorism de stat dusă de Irak • Irakul – s-a subliniat – ameninţă cu un atac cu arma chimica existenţa ţării noastre. Avem mijloace de apărare, dar nu putem neglija această ameninţare, datorită şi faptului ră Irakul a folosit asemenea mijloace de distrugere în războiul cu Iranul. Sîntem hotărîţi să ne apărăm şi Saddam Hussein cunoaşte posibilităţile noastre • Considerăm că în fata forţelor internaţionale unite, organizate împotriva lui, liderul irakian va da înapoi • Şansele păcii în regiune presupun, mai întîi, rezolvarea crizei actuale şi pacificarea Golfului, după care se impun negocieri între Israel şi lumea arabă. Se impune, de asemenea, rezolvarea conflictului cu palestinienii din teritoriile ocupate, iniţiativa de pace a Israelului prevăzînd alegeri democratice în aceste zone, acordarea autonomiei, urmate de negocieri privind statutul permanent al acestor teritorii.

Cîteva dintre întrebările noastre s-au referit, cum era şi firesc Ia schimbările din Europa deEst, la relaţiile Israelului cu România. Referindu-se la aceste probleme, premierul israelian şi-a manifestat satisfacţia în legătură cu reluarea relaţiilor diplomatice cu ţările est-europene întrerupte (cu o singură excepţie – România) după războiul din 1967. În legătură cu raporturile cu ţara noastră, cu o anumită „răcire” a relaţiilor bilaterale intervenită în ultima perioadă, dl. Shamir a declarat în încheiere: „Nu există, după Revoluţia din decembrie nici un motiv pentru a limita dezvoltarea relaţiilor dintre România şi Israel. Sînt necesare relaţii amicale în toate domeniile. Mi-ar face o deosebită plăcere să mă întîlnesc cu liderii români”.

După relatarea acestei conferinţe de presă, să facem acum cîteva referiri la ultimele evenimente interne de aici, la atmosfera ce domneşte in această ţară în cercurile oficiale, sau care se poate deduce din paginile ziarelor, din emisiunile de radio şi TV. După puternica emoţie resimţită de populaţia israeliană în urma asasinării a doi tineri evrei (ucişi cu cruzime cu mai multe lovituri de
cuţit, de o grupare extremislă arabă), după cîteva zile în care grupuri de cetăţeni au ripostat faţă de acest act atacînd cu pietre autovehicule palestiniene, dedîndu-se şi la alte violenţe, soldate cu victime, lucrurile par a se fi liniştit. La aceasta a contribuit in primul rînd poliţia care, după mai multe ordine de dispersare date grupurilor de manifestanţi (într-unul din cartierele „problemă”, s-a deplasat chiar inspectorul general al poliţiei) a trecut, fără complexe, la re instaurarea prin forţă a liniştii publice.

Dacă situaţia internă nu furnizează în prezent motive de acută îngrijorare, opinia publică israeliană urmăreşte însă cu febrilitate, cu nedisimulată nelinişte derularea evenimentelor din zona Golfului. Ameninţarea unui atac cu arme chimice asupra centrelor populate a determinat pe unii cetăţeni să ceară armatei să furnizeze amănunte asupra pericolelor existente, să se treacă chiar la distribuirea către populaţie a mijloacelor de protecţie anti-chimică, conducerea Sahal (denumirea forţelor de apărare irsaeliene) a declarat insă că asemenea măsuri nu sînt încă oportune. În schimb, la scurt timp de la această dispută publică, s-a anunţat succesul primului test efectuat de forţele aeriene cu anti-racheta „Hetz” („Săgeata”) – armă realizată în cadrul „Războiului stelelor” la care Israelul participă. Cu toate că oficial s-a negat orice legătură dintre acest test şi îngrijorările provocate de iminenţa unui atac balistic cu încărcături chimice, observatorii nu sînt convinşi că este vorba doar de o simplă coincidenţă. Cu atît mai mult, cu cît analiştii militari subliniază aici, fără reţinere, posibilitatea Irakului de a lovi teritoriul ţării cu ajutorul unui tip de rachete sovietice perfecţionate de specialişti irakieni a căror rază de acţiune a fost extinsă la aproximativ 900 de km. Evident, experţii nu omit să amintească faptul că, într-o asemenea eventualitate, forţele militare israeliene dispun de mijloace eficiente de represalii, menţionîndu-se în acest sens superioritatea nu numai calitativă a aviaţiei Ierusalimului (forţele aeriene israeliene numără circa 650 de aparate, faţă de numai 500 de care ar dispune Bagdadul).

Masiva prezentare militară a Statelor Unite în Peninsula Arabică, alăturarea la această forţă a efectivelor unor ţări arabe (ziarul „Jerusalem Post” anunţa ieri că sînt deja prezenţi peste 50 000 de soldaţi americani şi 10 000 de militari egipteni şi marocani) sînt privite aici, ca elemente de natură a îndepărta pericolul unui conflict în care să fie implicat Israelul. Şi totuşi îngrijorarea persistă, buletinele de ştiri sînt ascultate cu aviditate, în magazine, pe străzi, oriunde există un aparat de radio. Va face uz oare Irakul pentru spargerea blocadei, de rachetele anti-navă „Silk-worm” instalate deja în Kuweit? Ce se va întîmpla după ce americanii vor concentra în Orientul Mijlociu, aşa cum şi-au propus, peste 250 000 de militari, mai multe sute de avioane şi zeci de unităţi navale? Cum va rezista piaţa petrolului în actualele condiţii în care embargoul echivalează, zilnic, cu un minus de 4 milioane de barili? „Războiul nervilor” continuă. Din fericire, este încă vorba doar de un război rece.

Val. VOICULESCU