Coreea de Nord admite că un „fugar” care a revenit în țară a fost găsit pozitiv pentru Covid-19 în orașul Kaesong. Este pentru prima dată când DPRK anunță un caz de virus.

Până în prezent, Coreea de Nord este una dintre puținele țări care a raportat „fără cazuri” de infecție cu COVID-19, iar liderul săptămânii trecute, Kim Jong Un, a prezentat „succesul strălucitor” al guvernului în abordarea pandemiei. Țara și-a închis granițele tuturor vizitatorilor străini la sfârșitul lunii ianuarie, așa cum s-a întâmplat atunci când s-a confruntat cu focarul Ebola din Africa de Vest, din 2014 până în 2015.

Se știe puțin despre modul în care sistemul de asistență medicală este condus în Coreea de Nord, dar capacitatea aparentă de a scăpa de COVID-19 face ca acesta să merite săpat mai adânc în sistemul său de sănătate publică.
Amnesty International a vorbit cu doi profesioniști din domeniul sănătății din Coreea de Nord care trăiesc și lucrează acum în Coreea de Sud. * Kim este un practicant al medicinei coreene, în timp ce * Lee este farmacist. Ambele femei consideră că Coreea de Nord are o anumită „imunitate” la epidemii, dar există și factori care fac ca sistemul de îngrijire a sănătății țării să fie deosebit de vulnerabil.

„Siguranța” relativă a Coreei de Nord de la COVID-19

„Întrucât Coreea de Nord a suferit sub epidemii neîncetate, oamenii și-au construit„ imunitate mentală ”împotriva lor și sunt capabili să se descurce cu ele fără teamă majoră. Acesta este același lucru pentru COVID-19, a spus Lee.

„Nu că sunt imuni biologic, dar anii continuați de epidemii le-au făcut insensibile”.

Ea citează focare de scabie și rujeolă în 1989 și reapariția holerei, tifoidelor, paratifoidelor și tifosului din 1994. După 2000, SARS, Ebola, gripa aviară și MERS au amenințat și Coreea de Nord.

Cu toate acestea, faptul că niciun caz de COVID-19 nu a fost raportat în lumea exterioară nu ar putea fi conectat la supraveghere și la borduri drastice privind libertatea de exprimare la mâna autorităților.

„Coreenii de Nord sunt conștienți de faptul că atunci când iau contact cu familia sau prietenii care locuiesc în Coreea de Sud, există întotdeauna șansa ca aceștia să fie conectați cu fir. Așadar, apelurile telefonice și scrisorile sunt de obicei făcute sub premisa că cineva ar putea asculta sau citi conversațiile sale. Ei nu vor spune niciodată un cuvânt legat de COVID-19, deoarece acest lucru le poate costa viața ”, a spus Lee.

Asigurarea igienizării adecvate și îngrijirea la prețuri accesibile tuturor

Criza alimentelor din Coreea de Nord din anii 90, cunoscută sub denumirea de „Marșul Arduos”, a provocat schimbări fundamentale în sistemul său de sănătate.

După cum explică Lee, „Înainte de luna martie, profesioniștii medicali erau dedicați muncii lor. Așa cum spun sloganurile, „Durerea unui pacient este durerea mea”, „Tratează pacienții ca în familie”. Dar, odată cu criza economică, statul a încetat să mai dea salarii sau rații, iar supraviețuirea a devenit sarcina cea mai urgentă. Profesioniștii din domeniul medical au trebuit să devină realiste și toate aceste sisteme bune au fost date deoparte. ”

Rezultatul acestor schimbări a fost efectiv un sistem de sănătate bazat pe plăți existente alături de serviciile de sănătate „gratuite”. Potrivit lui Lee, statul a deschis farmacii în afara spitalelor și i-a determinat pe oameni să cumpere droguri cu bani.

Multe persoane încă nu se bucură de dreptul la un nivel de trai adecvat, care acoperă domenii precum alimente adecvate, apă, canalizare, locuințe și îngrijiri de sănătate. Dar o clasă mijlocie emergentă a început să schimbe modul în care sunt alocate resursele de sănătate limitate și a făcut și mai dificilă pentru comunitățile mai sărace accesul la îngrijiri medicale adecvate.

„Asistența medicală gratuită există încă, în mod nominal, astfel încât spitalele nu taxează atât de mult. Dar unii oameni au devenit de curând dispuși să plătească bani pentru un tratament mai bun ”, spune Kim. „În Coreea de Sud, cât plătiți, trebuie să alegeți spitalul și metoda de tratament. Dar în Nord, nu ai de ales. „Locuiți în districtul A, deci trebuie să mergeți la spitalul B”, este tot ce există. În zilele noastre, oamenii doresc să meargă la spital pe care îl aleg și să vadă un medic pe care și-l doresc, chiar și cu costuri suplimentare.

„În trecut, medicii trebuiau să aibă grijă doar de pacienții din zona lor atribuită. Indiferent de numărul de pacienți, aceștia au primit un salariu constant de la spital, deci nu a fost nevoie de excepționalism. Acum, pacienții aduc bani, iar acest lucru schimbă motivațiile profesioniștilor din domeniul sănătății. ”

Coreenii de Nord, ca toată lumea, au dreptul la cel mai înalt nivel de asistență medicală. Deși acest lucru nu înseamnă că toate îngrijirile de sănătate trebuie să fie gratuite, apariția acestor plăți nereglementate necesită o întrebare dacă îngrijirile de sănătate rămân accesibile tuturor sau nu.

Comunitatea internațională și dreptul la sănătate în Coreea de Nord

Lee și Kim consideră că pregătirea medicală în Coreea de Nord are un standard ridicat și profesioniștii medicali sunt dedicați pacienților lor, însă un gât important de blocaj a fost lipsa de materiale pentru a menține sistemul funcțional, în parte din cauza sancțiunilor impuse de comunitatea internațională .

„Acest sprijin umanitar vine și depinde de politica inter-coreeană. Sper personal să existe un sprijin constant din partea comunității internaționale, de exemplu pentru medicamentele utilizate pentru tratarea tuberculozei, indiferent de situația politică ”, spune Kim. „Ingredientele de mare nevoie sunt achiziționate în totalitate prin importuri, dar cele mai multe sunt pe comunitatea internațională și pe listele de sancțiuni din America.”

Lee este de acord: „Instalațiile încetează să funcționeze, deoarece materiile prime precum benzina pentru electricitate și ingredientele pentru producția de medicamente au lipsit. Este doar o chestiune de materiale. Dacă furnizarea acestor materiale ar fi suficientă, m-aș aștepta ca Coreea de Nord să poată soluționa fără probleme situațiile de sănătate publică. ”

Prin urmare, comunitatea internațională are lecții de învățat în asigurarea dreptului la sănătate al persoanelor din Coreea de Nord, în ceea ce privește accesul la asistența medicală mai echitabil pentru toți oamenii din societate.

Sancțiunile economice nu trebuie aplicate într-un mod care să compromită drepturile nord-coreenilor și trebuie luate măsuri pentru ca medicamentele esențiale și alte obiecte legate de sănătate să fie disponibile pentru persoanele care au nevoie de ele. Restricțiile la aceste bunuri nu ar trebui niciodată utilizate ca instrument de presiune politică și economică.

Cooperarea internațională în nutriție, apă și canalizare este, de asemenea, necesară pentru a se asigura că Coreea de Nord este pregătită împotriva epidemiilor viitoare, cum ar fi COVID-19. Astfel de epidemii pot rezulta din boli legate de alimente și apă necurate și ar putea afecta mai ușor persoanele care suferă deja de o alimentație precară.

Pe de altă parte, guvernul nord-coreean are responsabilitatea de a se asigura că obiectele furnizate pentru cauze umanitare sunt utilizate gratuit în scopurile propuse și nu sunt redirecționate pentru câștig personal. Autoritățile trebuie să coopereze pe deplin cu orice furnizori de ajutor umanitar, acordându-le drepturi de acces pe toate site-urile unde se desfășoară operațiuni umanitare, astfel încât se poate verifica dacă ajutorul ajunge într-adevăr la persoane cu adevărat nevoie. (eTN)