”CU GÂNDUL LA ROMÂNIA” vă prezintă, în fiecare zi, oameni remarcabili care au cunoscut excelența în diferite domenii precum educație, cercetare, cinematografie, teatru, muzică, afaceri, informatică, administrație sau sport.
”CU GÂNDUL LA ROMÂNIA” se dorește a fi, cotidian, o întâlnire motivantă cu adevărate personalități ale țării. În cuprinsul acestei rubrici cu totul speciale veți face cunoștință cu oameni pentru care locul întâi al unui podium – fie el și metaforic – se transformă, de fiecare dată, într-o realitate palpabilă. Oameni pentru care un microscop devine o a doua natură, iar camera de luat vederi o prelungire, firească, a gândului și a sufletului.
”CU GÂNDUL LA ROMÂNIA” nu este doar un laitmotiv jurnalistic, ci o întreagă lume adusă mai aproape și descifrată sub ochii cititorului, o ”scenă” unde ”actorii” își prezintă realizările extraordinare. În același timp, ei și sunt oamenii deciși să își îndeplinească visele și să își transforme propriile speranțe în certitudini, oamenii care impresionează, de altfel, și dincolo de granițele României.

În urmă cu un an, mai exact în luna martie a anului 2019, laserul de la Măgurele, proiect finanțat din fonduri structurale cu aproximativ 311 milioane de euro, atingea puterea de 10 PetaWatts, cea mai mare din lume. Proiectul a fost realizat în strânsă colaborare cu profesorul francez Gérard Mourou, laureat al Premiului Nobel pentru Fizică în 2018.

Despre această descoperire, Gândul.ro a discutat cu  academicianul Victor Nicolae Zamfir, director general al Institutului Național de Fizică Nucleară ”Horia Hulubei” și al centrului ELI-NP .

Reporter: Domnule academician, pentru ca cititorii să înteleagă, care e istoria acestei descoperiri?

Nicolae Zamfir: Povestea laserului de la Măgurele a început în 2006, când cercetătorul francez, Gérard Mourou, proaspăt întors în Franța din SUA, și care făcuse în 1985 o descoperire privind construcția laserelor de mare putere, reușea să coaguleze cercetătorii și inginerii din domeniu laserelor și să facă o propunere la Comisia Europeană de construcție a unuia dintre cele mai puternice lasere din întreaga lume. În acea perioadă, în Europa s-a elaborat o foaie de parcurs, pentru megaproiectele din Europa. Mega înseamnând de la sute de milioane în sus. În total au fost 36 de mari proiecte în toate domeniile științei, iar fizica și ingineria, au primit cele mai multe proiecte, fiind domeniile cele mai mature care au ajuns la nivelul să construiască mari centre. Așa că unul dintre aceste proiecte a fost ELI(The Extreme Light Infrastructure), conceput pe ideea de a construi lasere de mare putere în Europa.

Reporter: Când a avut loc inaugurarea proiectului?

Nicolae Zamfir: Inaugurarea proiectului pregatitor (ELI-Prepratory Phase) a avut loc în anul 2008, iar la proiect au participat cercetători din 40 de instituții de cercetare din 13 țări europene, printre care și România. Întâmplător sau nu, inaugurarea proiectului a avut loc la Ambasada României de la Paris.

În acord cu proiectul câștigat de Comisia Europeană, comunitatea de cercetători a elaborat ideile principale privind acest proiect. În discuții s-a realizat că nu există încă o soluție clar acceptată și clar posibilă de construcție a laserelor, domeniul științific sau aria științifică cu acel laser de mare putere s-a dovedit a fi extrem de vastă. Comunitatea științifică a ajuns la concluzia că nu se poate construi un singur centru. Astfel că au fost mai multe candidaturi din cinci țări: Franța, Republica Cehă, Marea Britanie, Ungaria și România.Așa că România a venit cu propunea ca centrul din România să fie dedicat fizicii nucleare.

Reporter: Și ființara centrului?

Nicolae Zamfir: Din fonduri structurale. Până la acel moment, fondurile structurale au fost dedicate infrastucturii: poduri, școli,șosele, spitale,  însă trepat s-a luat decizia politică să se investească și în cercetare. Efectele nu sunt imediate, însă introducerea tehnologiei pe termen mediu și lung are aceleași beneficii precum și celelalte investiții. Am întocmit aplicația pentru Comisia Europeană, am făcut programul științific pe care l-am numit Cartea Albă, The White Book, ambele domenii – fizica laserilor și fizica nucleară cu laseri de mare putere – au fost cuprinse.

Reporter: Câți cercetători sunt implicați în program?

Nicolae Zamfir:  Aceste cercetări sunt interconectate și cu descopereriea unor noi tehnologii. Programele științifice au fost făcute de fizicienii din institutele noastre împreună cu colaboratori, peste 200, din majoritatea țărilor europene, dar și din celelalte țări dezvoltate. În momentul în care a fost aprobat proiectul, echipa s-a format de la zero. Toate posturile au fost deschise internațional. Am avut până în prezent peste 2000 de aplicații și au fost admiși în jur 200.Procesul de selecție e unul continuu. Standardele pe care le aplicăm sunt, desigur, foarte înalte. Pentru a avea mari descoperiri trebuie care cei care lucrează  să fie de cea mai bună calitate. Avem trei categrii: cercetătători care provin din instituții din România,români care s-au întors din străinătate și alții străini stabiliți în România. În total, avem cercetători si ingineri care provin din 26 de țări ale lumii.

Reporter: La ce ajută mai exact acest laser de mare putere?

Nicolae Zamfir: În privința cercetătorilor, pe lângă cele care vor să clarifice legile ce guvernează interactia fasciculelor laser de mare putere cu materia, sunt cercetări aplicative, iar cele mai multe sunt în domeniul fiziciii medicale,  în domeniul biomedical, dar și în managementul materialelor nucleare sensibile.

Reporter: Ce s-a întâmplat după ce laserul a atins puterea maximă?

Nicolae Zamfir: Anul trecut în martie laserul a atins puterea maximă care a fost mai mare decât cea preconizată.Interesul nostru nu este să atingem noi recorduri și să funcționeze la puterea plănuită, adică 10 PetaWatts.  Următorul pas a fost testarea echipamenteului din toate punctele de vedere. În octombre anul trecut  s-a terminat testarea extrem de atentă a întregului sistem și merge perfec, fascicolul fiind stabil si  reproductibil. În martie anul acesta a început primul experiment cu sistemul de laser de mare putere.

Reporter: Clădirea e una dintre cele mai avansate din punct de vedere tehnologic

Nicolae Zamfir: Într-adevăr, clădirea e una dintre cele mai avansate tehnologic. Am folosit standardul de siguranță maximă la cutremurele din România.E una dintre cele mai avansate  tehnologic din lume datorită unor caracteristici extrem de speciale, necesare, funcționării acestor echipamente sensibile. Una dintre aceste caracteristici este faptul că întreaga putere necesară a menține condițiile climatice, temperatură, presiune, umiditate. Este cel mai mare sistem geotermal, sunt peste 1000 de puțuri care iau temperatura de la – 120 de metri. Și printr-un sistem sofiscat de pompe si schimbatoare de caldura se menține temperatura pe care o dorim în întregul complex. O altă caracteristică este stabilitatea la vibrație, sistemul acesta de laser de mare putere ca să funcționeze, platforma pe care se află, este complet decuplată de restul clădirii, astfel încât orice vibrație din interior sau exterior să fie transmisă  în mod uniform, astfel încât întreaga platformă de 2000 de mp să nu vibreze diferit de la un colț la altul. mai mult de un micron. Toată platforma de 100000 de tone stă pe 1060 de arcuri  și amortizoare.

Drumul către SUA

După Revoluție, Nicolae Zamfir a plecat în Germania ca orice alt tânăr care își încerca norocul în laboratoarele din Vest și a lucrat timp de doi ani la Institutul de Fizică Nucleară  al Universității din Köln.

„Au fost anii de resctricție, de izolare aproape totală în anii `80, în ultimii anii ai sistemului comunist. Nu am bănuit că restricțiile vor fi atât de dure ca în anii `90, însă a fost dorința de a lucra în laboratoare bine dotate. Am plecat temporar, însă acel temporar s-a transformat în 14 ani”, spune academicianul.

În 1992, s-a mutat în SUA pentru a lucra la Brookhaven National Laboratory din New York, iar în 1997 a devenit profesor  cercetător în fizica nucleară la Universitatea Yale din Connectitut, Statele Unite, până în anul 2004 când a revenit în România.

Cercetarea în România

„Finanțarea, cred că e cea mai mare problemă. Cu cele două componente: modul de finanțare și valoarea finanțării, bugetul alocat. Amândouă sunt deficitare. După opinia mea numai creșterea bugetului  nu rezolvă problema”, spune academicianul Zamfir.