Actualitate
Remember 11 iulie 1990 – Presa acum 30 de ani
EVRIKA!
BUTADĂ. Cînd am afirmat (legat de programul economic) că vrem să tăiem coada cîinelui dintr-o dată — mărturiseşte un lider liberal – toată lumea a sărit în sus. Acum, cînd noul guvern a tăiat, se pare, odată cu coada, şi picioarele din spate ale animalului, nimeni nu mai zice nimic!
OK?
S-au „reaşezat” preţurile la benzină şi la hîrtie, printre altele. Să sperăm că e spre… binele nostru! (De pildă: vom circula mai raţional şi se vor publica mai puţine inepţii?)
K.O. LUPOI NU MAI VINE ÎNAPOI?
Controversatul nostru personaj cu ochelari fumurii care a diriguit, pentru scurt timp, destinele turismului românesc, implicîndu-se apoi în toate momentele „fierbinţi” ale actualităţii, a aterizat în Elveţia unde a cerut azil „politic”? O fi reuşit să-şi predea pistolul înainte de plecare.
(INFORMAŢII PENTRU NU BĂGĂM MÎNA ÎN FOC)
■ DEZVĂLUIRI SENZAŢIONALE
Ne-a parvenit, absolut întîmplător, un document ale cărui dezvăluiri de senzaţie îl fac demn de alte gazete, cu personalitate mai puternică în domeniu. Este vorba, nici mai mult nici mai puţin, despre o circulară secretă, semnată de Nicolae Enescu, vicepreşedinte al P.N.L. şi adresată filialelor judeţene, în care se procedează la o veritabilă demascare a… secretarului executiv al partidului, domnul Dinu Patriciu! Citind lista păcatelor şi „crimelor” sale, te întrebi, ca simplu cetăţean, cum de a fost posibilă o asemenea orbire din partea acestei formaţiuni politice, pentru a-l menţine aproape şase luni într-o funcţie de conducere. Este, trebuie să recunoaştem, un vot de blam implicit. Dar să vedem care sînt faptele:
Domnul D. P., alături de ceilalţi patru secretari executivi ai P.N.L. (Calin Popescu-Tăriceanu, Andrei Chiliman, Radu Cojocaru şi Gelu Netea) se află la a treia tentativă de destabilizare a partidului! Prima s-ar fi consumat în timpul vizitei domnului Câmpeanu în S.U.A., cînd i s-ar fi falsificat semnătura în scopuri obscure; a doua ar fi constat în tentativa de introducere în funcţia de director economic a unui personaj cu o carte de vizită impresionantă: sub masca de director la Fondul Plastic, acest domn C. era colonel de securitate, agent K.G.B. în R.F.G., director al închisorii Jilava, în timpul revoluţiei, si om de legătură cu teroriştii din Orientul Mijlociu! În fine, a treia tentativă a fost aceea în care, prin legături secrete cu premierul Roman s-ar fi determinat o parte a deputaţilor liberali să voteze cu F.S.N.-ul…
Dacă aşa stau lucrurile, ne permitem să fim întru totul de acord cu decizia de excludere din partid a domnului D. P. şi a „acoliţilor” săi. Dacă nu, nu!
■ UN NOU JOC LOGIC: „DOMIN-O!”
Finanţat cu largheţe de către Ministerul Culturii, specialiştii Grupului pentru Dialog Social au iniţiat un amplu program de creare a noi locuri logice, cunoscută fiind importanţa deosebită a acestora în dezvoltarea inteligentei indivizilor şi în adaptarea acesteia la cele mai complexe situaţii ce necesită decizii juste şi responsabile. Printre primele reuşite ale grupului se numără jocul „Domin-o!“. Despre ce este vorba? Se dă, spre exemplu, o situaţie critică. Jucătorul este dator să găsească argumente şi motive prin care, oricît de evidente ar fi caracterul obiectiv al situaţiei, demonstraţia să-l infirme. Unul dintre creatori mărturisea, în secret, că principala sursă de inspiraţie in elaborarea scenariului acestui joc a constituit-o „Golania“ — lucru care explică atenţia de care aceasta s-a bucurat din partea G.D.S.-uIui. Ce vreţi, afacerile sînt afaceri!
■ SUPOZIŢII DESPRE ATACUL TERORIST DE LA P.R.C.!
S-ar putea să fie o simplă aiureală, s-ar putea să fie adevărat. Nu ştim încă. Ce ştim este că o anumită persoană, de sex feminin şi purtînd un nume celebru pe a cărui descendenţă a mizat din plin, a fost cuprinsă, în vremea din urmă, de un puternic zel… informaţional. Doamna A., (ca să-i spunem aşa) este convinsă că are aptitudini de agent secret. Si de organizator de agenţie. Aşa că şi-a oferit serviciile mai întîi unui partid istoric, apoi altuia şi fiind refuzată, a aterizat în ograda unui partid nu prea istoric, dar creştin şi republican în orice caz, unde oferta i-a fost primită cu entuziasm de către preşedinte, om trecut prin multe şi uns cu de toate. În această calitate, doamna „A“ ar fi participat la „atacul terorist” de luni seara, împotriva sediului propriului partid, „eveniment” despre care am relatat în ziarul de ieri. Atacul eşuînd, prezidentul P., doamna A şi cei trei sau patru ciraci s-au pierdut în noaptea care a înghiţit autoturismul negru cu număr galben 1-B-299. Vom reveni cu amănunte!
AMBIDEXTRU
Ziarul Libertatea din 11 iulie 1990 pag. 1-a
Caricatură de ANDO
S.O.S.
La ora 10,17 aflăm o ştire stupefiantă: domnul Popilean, preşedintele Partidului Republican Creştin şi-a încuiat secretara particulară – Nicolae Nicoleta, de 21 de ani – în apartamentul ce slujeşte de sediu provizoriu din bd. Sălăjan, plecînd pe teren. Victima emite semnale disperate de ajutor prin telefonul 74.17.32. Nu ştim dacă poliţia a intervenit.
Cea de-a doua cameră a Parlamentului României a dezbătut ieri programul guvernului, ascultînd concluziile celor 12 comisii de specialitate constituite in cadrul Senatului. Şedinţa, la care din partea executivului a participat dl. Eugen Dijmărescu, ministru de stat a debutat cu cîteva precizări din partea preşedintelui Senatului, dl. Alexandru Birlădeanu. Am aflat astfel că modificarea Jurămintului Preşedintelui Republicii, aşa cum fusese el adaptat de Senat, s-a datorat sesizării de ultimă oră a faptului că din conţinutul textului lipsea ide-ea apărării suveranităţii naţionale. Senatul, prin vot retroactiv, şi-a însuşit in unanimitate, forma deja uzitată a Jurămîntului. Am mai aflat, apoi, că primul ministru a solicitat ca, din motive de… productivitate, la şedinţele Senatului să participe nu cîte un ministru ci cîte un ministru adjunct, soluţie impusă de volumul mare de muncă cu care se confruntă în prezent Guvernul. O ultimă informaţie: mîine (azi, adică — n.r.) la ora 10, are loc la Sala Palatului, şedinţa Constituantei consacrate începerii dezbaterilor legate de adaptarea regulamentului ei de funcţionare.
Dîndu-se cuvîntul în fond, preşedinţii comisiilor Senatului au exprimat, fără excepţie acordul faţă de ideile programului, guvernului, formulîndu-se şi o seamă de observaţii şi propuneri, unele foarte pertinente. Şi intervenţiile oratorilor s-au desfăşurat aproximativ în aceeaşi notă: a acordului faţă de platforma de guvernare, formulîndu-se însă şi o seamă de completări, propunîndu-se noi priorităţi legislative. Printre altele dl. senator Radu Câmpeanu a solicitat întîietate pentru edificarea unui ansamblu legislativ legat de statutul proprietăţii ţărăneşti, subliniind, totodată, necesitatea înlocuirii actualului act normativ privind libera iniţiativă cu o lege simplă, mult mai generoasă. La rîndu-i, dl. senator Caius Iacob (PNT-cd) a exprimat unele consideraţii legate de perfecţionarea învă-ţămîntului preuniversitar.
Discuţiile s-au referit însă şi la alte sfere de interes decît cele nemijlocit legate de programul de guvernare. S-a propus astfel privatizarea programului II al TVR prin vinderea de acţiuni publicului român şi întreprinzătorilor străini, precum şi punerea în libertate a lui Marian Munteanu. Tot dl. Radu Cîmpeanu, autorul acestor ultime iniţiative, a „deschis focul” şi asupra încălcării de către unii ziarişti a deontologiei profesionale! Pornind de la un articol „grav insultător” în legătura cu persoana domniei sale, apărut la Oradea, vicepreşedintele Senatului a solicitat elaborarea grabnică a Legii presei care să definească răspunderile ziarelor şi ziariştilor. Ideea a fost reluată de senatorul PNŢ-cd de Bucureşti, dl. Caius Iacob care a făcut trimitere la ziarul „Azi”, în timp ce dl. senator de Buzău — Vasile Ion (FSN), în aceeaşi idee, şi-a informat colegii despre grava calomnie comisă împotriva sa de ziarul „Dreptatea”.
….După cum se vede, de la tribuna Parlamentului se acordă multă atenţie modului în care se exercită profesia de ziarist. Altfel însă…
V. VOICUESCU
Ziarul Libertatea din 11 iulie 1990 pag. a 2-a
Ziarul Libertatea din 11 iulie 1990 pag. a 3-a
Ziarul Libertatea din 11 iulie 1990 pag. a 4-a
Ce se mai scrie despre noi (V)
REUTER: FRONTUL SALVĂRII NAŢIONALE SE VA RELANSA CA MIŞCARE SOCIAL-DEMOCRATĂ DE CENTRU-STÎNGA
Frontul Salvării Naţionale din România se va relansa ca mişcare social-democrată de centru-stînga şi îi va îndepărta pe acei membri care nu respectă linia sa democratică, a declarat, într-un interviu acordat agenţiei Reuter, Nicolae Dumitru, prim vice-preşedintele F.S.N. Membrii consiliului de conducere al partidului a precizat el, se vor întruni in cursul acestei săptămîni pentru a elabora strategia necesară reformelor politice.
Oponenţii au atacat FSN datorită prezenţei multor foşti comunişti, caracterizîndu-l drept un partid comunist cu un alt nume. FSN a respins acuzaţiile care i s-au adus că ar fi confiscat revolta populară spontană.
Strategia FSN cu privire la chestiunile sociale şi economice va continua să fie aceeaşi, dar vor avea loc schimbări semnificative la nivelul politic, a declarat Dumitru.
FSN îşi va schimba numele şi va alege un nou preşedinte, precum şi delegaţi la prima sa conferinţă naţională, care va avea loc în septembrie, a mai spus el. Preşedintele Ion Iliescu a demisionat din funcţia de preşedinte al FSN, partidul fiind controlat in prezent de cinci vicepreşedinţi în frunte cu Dumitru. Acesta a relevat că, în cazul în care reformele nu vor avea succes, el se va retrage. „În caz că nu reuşesc, voi pleca“.
Dumitru a mai arătat că toată conducerea FSN şi membrii săi trebuie să fie angajaţi în procesul – de democratizare, iar partidul trebuie să fie deschis şi liber de corupţie. „Primim ştiri din anumite regiuni că lucrurile merg prost, şi pe termen lung aceasta ar putea avea consecinţe dezastruoase”, a precizat el. Dumitru a afirmat că, după 43 de ani de dictatură, este inevitabil că -unele oficialităţi recurg la metode autoritare, cum ar fi restrîngerea accesului la informaţii. El a menţionat că, în cadrul întrunirii vor fi discutate căile de îndepărtare a „celor nedoriţi” din partid, dar a subliniat că nu se va ajunge Ia o epurare politică.
„Noi dorim să reorganizăm frontul ca partid social-demo-crat de centru stinga” a afirmat Dumitru, adăugind că persoanele din conducerea sa vor fi alese pe baza abilităţii în îndeplinirea sarcinilor. El a adăugat că schimbările, care vor fi supuse votului la conferinţa din septembrie, vor include propuneri de promovare a unei mai bune cooperări cu partidele din opoziţie.
• PETRE ROMAN PLEACĂ LA RĂZBOI
(Corespondenţă din Bucureşti de Vladimir Ivanov apărută în „La Libre Belgique” nr. 180/1990)
Parlamentul român se reuneşte mereu de cîtva timp cu mare pompă. Joi era ziua aleasă in principiu pentru a-probarea componenţei noului guvern român. Dar, ceremonia a fost ţinută discret de către nimeni altul decît şeful Guvernului român, Petre Roman, hotărit să se facă remarcat politic.
Cuvintarea primului ministru nu a fost de fapt decît pe jumătate surpriză, pentru că ne aşteptăm la ce avea să spună după „criza minerilor” de la jumătatea lunii iunie. Petre Roman părea destul de jenat atunci de întorsătura evenimentelor, părind chiar că se disociază de preşedintele Ion Iliescu.
Pledoarie. Să fie pare nişte cuvinte întîrnplătoare sau – este vorba de simpla lor accentuare? Cuvintele lui Petre Roman au avut joi înţelesul unei pledoarii pentru economia de piaţă. Amintind de existenţa unei moşteniri cel puţin catastrofale – primul ministru român a subliniat, în acelaşi timp, dezechilibrele grave înregistrate în numai cîteva luni. Din discursul lui Petre Roman printre rînduri transpare constatarea simplă că schimbările intervenite după decembrie 1989 au fost prost înţelese. Creşterea salariilor şi scăderea productivităţii constituie marea deficienţă a economiei româneşti postrevoluţionare, la care se adaugă; potrivit şefului Guvernului român, inerţia unei întregi structuri decizionale care funcţionează prea adesea, după părerea lui Petre Roman, după vechile reguli.
Primul ministru român a hotârît deci să declare război încetinelii. Vor cădea capete lasă ei să se înteleagă, făcînd să tremure, fără îndoială, un mare număr de conducători deîntreprinderi româneşti. Petre Roman nu ascunde că nemulţumirea latentă a unei mari părţi din populaţia română este pe deplin justificată, cel puţin în ce priveşte aprovizionarea cu alimente si cu bunuri de consum.
Componenţa noului guvern ilustrează de altfel ambiţiile primului ministru român. Scopul lui Petre Roman este de a aduce la conducerea României specialişti, oameni competenţi, tehnocraţi. La prima vedere este destul de aproape de ţelul său. Andrei Pleşu, fostul disident controversat, rămîne în continuare ministru al culturii pentru a linişti îngrijorările multor intelectuali români, cărora Petre Roman le-a deschis lui Sergiu Celac la Afacerile Externe cu Adrian Nastase vrea să fie un exemplu în plus al priorităţii acordate tehnocraţilor. „Bravul” Sergiu Celac se va mulţumi în viitor cu postul de ambasador la Paris. Numirea profesorului Bogdan Marinescu la Ministerul Sănătăţii pare să confirme tendinţa. De altfel, Bogdan Marinescu este directorul Maternităţii Giulesti din Capitală şi se bucură de un prestigiu profesional destul de mare.
Nici o surpriză în cazul lui Viorel Ursu, care a fost reales la Interne după numai două săptămîni de activitate, în ce-l priveşte pe generalul Victor Stănculescu, el şi-a întărit poziţia la apărare, devenind potrivit unora, un mentor de facto al Iul Petre Roman.
Ceea ce aduce o întrebare. Primul- ministru Petre Roman nu şi-a întărit oare, cu această ocazie, poziţia în detrimentul preşedintelui ale cărui poziţii politice sînt mult mai modeste decît ale primului său ministru?…
• SCRISOARE CĂTRE PREŞEDINŢELE ILIESCU
(Ziarul ungar „Magyar Hirlap“ nr. 151 din 29 iunie 1990)
Stimate domnule preşedinte!
Subsemnatul Chinceş Eliod vă rog să cercetaţi situaţia in care am ajuns din cauza „adversităţii locale” instigate în mod artificial de către „Vatra Românească”.
Vă solicit ca împreună cu procurorul general al ţării să dispuneţi destituirea anchetatorilor care cercetează evenimentele ce au avut loc la Tîrgu Mureş şi rolul meu in cadrul acestora, precum şi transferarea cazului altor persoane. In urmă cu şase săptămîni, organizaţia locală a UDMR din judeţul Mureş a înaintat, prin intermediul preşedintelui său, Şuto Andraş, o cerere asemănătoare: în care s-a argumentat cu ajutorul a 60 de anexe această cerere îndreptăţită şi legală, căreia procurorul general nu i-a dat curs.
Din anexele sus-amintite reiese că cea mai mare parte a poliţiştilor şi procurorilor locali din Tirgu -Mureş sînt membri ai organizaţiei „Vatra Românească”, deci conform legii nu ar avea dreptul să ancheteze evenimentele la care a participat în mod nemijlocit şi „Vatra Românească”…
Se poate constata că pe parcursul cercetărilor evenimentelor de la Tirgu Mureş din 21 decembrie 1989 — cînd militarii şi miliţenii au tras în manifestanţi şi au omorît şase oameni — precum şi a crimelor din 20 martie (soldate tot cu şase morţi), anchetatorii actuali nu respectă prevederile juridice legale. Situaţia este identică si in cazul actelor de violentă din zilele sus-amintite, precum şi din 19 martie a.c.
Persoanele responsabile pentru ordinul de a se trage in mulţime şi pentru molestarea celor care au manifestat împotriva lui Ceauşescu (generalul Cojocaru lon, comandantul garnizoanei şi colonelul Gambrea Gheorghe, comandantul miliţiei, iar acum al politiei) nu au fost la răspundere.
Tot aceste persoane sînt răspunzătoare pentru faptul că taberele manifestanţilor din 20 martie nu au fost despărţite în măsura necesară şi că n-a fost împiedicată atacarea de către ţărani înarmaţi cu diferite obiecte a locuitorilor paşnici din Tirgu Mureş. (…)
Actualitate
Autonomie inteligentă și război de sisteme: ce învață armata Chinei din conflictul din Iran
China nu a mai purtat un război major de aproape o jumătate de secol, iar asta înseamnă că multe dintre conceptele care stau la baza modernizării Armatei Populare de Eliberare (PLA) rămân netestate în luptă reală. Tocmai de aceea, cercetătorii militari chinezi analizează în detaliu conflictul din Iran, folosindu-l ca pe un „laborator” pentru a confrunta teoriile lor cu realitatea câmpului de luptă.
Concluzia care transpare din analizele publice este limpede: pentru PLA, războiul din Iran confirmă direcția deja asumată – o armată construită în jurul „războiului inteligentizat” și al competiției între sisteme, nu doar între platforme.
De la confruntarea directă la competiția între sisteme
Comentariile militare chineze apărute după izbucnirea ostilităților reiau o temă familiară: avantajul viitorului nu mai este dat de o singură platformă, ci de viteza, reziliența și eficiența economică a întregului sistem care leagă senzorii, factorii de decizie, armele, logistica și datele.
Într-o analiză din 12 aprilie, cercetătorii Tian Kaiyuan și Wang Jianfei, de la Institutul de Cercetare a Războiului din cadrul Academiei de Științe Militare (AMS), descriu conflictul ca pe o trecere de la „confruntare forță-la-forță” la „competiție între sisteme”. Ei se concentrează pe:
- comandă distribuită;
- lovituri asupra nodurilor de sprijin;
- uzură ieftină a adversarului prin ceea ce numesc „război de gherilă al sistemelor”.
În loc să egaleze adversarul platformă cu platformă, accentul cade pe perturbarea rețelelor care permit platformelor avansate să genereze putere de luptă.
De la „ucidere liniară condusă de om” la „kill webs” bazate pe IA
Într-un articol din 13 aprilie în ziarul oficial al armatei, PLA Daily, Xu Fangming, tot de la AMS, susține că războiul din Iran a accelerat trecerea de la „uciderea liniară condusă de factorul uman” la o arhitectură de lovire în rețea, asistată de inteligență artificială, sub forma unor „kill webs” extinse.
Alți teoreticieni militari ai AMS tratează conflictul ca pe o confirmare a ideilor deja formulate înainte de război:
- rețele de informații construite din timp;
- integrarea senzorilor, sistemelor de comandă, armelor și platformelor fără pilot;
- presiunea exercitată de volume mari de armament relativ ieftin asupra unor apărări sofisticate.
În același timp, subliniază vulnerabilitățile acestor avantaje:
- date învechite sau înșelătoare pot compromite țintirea asistată de IA;
- lovirea nodurilor critice poate paraliza forțe altfel performante;
- baze și centre de comandă concentrate devin ținte extrem de valoroase.
IA în centrul rețelei: fără informație solidă, algoritmii eșuează
Inteligența artificială este plasată în centrul acestui sistem, dar analiștii militari chinezi nu o tratează ca pe un înlocuitor pentru pregătirea prealabilă.
Cercetătorul Kuang Lasheng, de la AMS, argumentează că ani de colectare de informații (humint, tehnică, cartografiere a tiparelor de viață, repetiții preconflict) au furnizat sistemelor americane de IA volumele de date necesare pentru a accelera procesul de țintire în timpul campaniei din Iran. El plasează „pregătirea informațională pre-poziționată” la baza acțiunii militare și avertizează că și cei mai puternici algoritmi sunt aproape inutili dacă sunt alimentați cu informații nesigure sau depășite.
Rețele inteligente pe tot lanțul de lovire, nu doar într-un singur punct
Teoreticieni ai Universității Naționale de Tehnologie a Apărării din China au analizat în mod explicit folosirea în Iran a sistemului american Maven Smart System, extinzând discuția la:
- fuziune de informații;
- prioritizarea țintelor;
- planificarea rutelor;
- atacuri autonome;
- colaborare om–mașină în echipe mixte cu platforme cu și fără pilot.
În această viziune, IA este prezentă de-a lungul întregii rețele de lovire, nu doar într-un singur punct decizional. Studii anterioare ale Universității de Inginerie a Forței de Rachete a PLA descriau deja o arhitectură similară, care combină:
- imagini video de la drone;
- informații de semnal (SIGINT);
- imagini satelitare;
- surse deschise;
- date de război electronic,
pentru a genera planuri și acțiuni rapide „sensor–shooter”. Multe dintre aceste lucrări preced actualul conflict, ceea ce oferă PLA ocazia de a vedea cum se comportă în luptă concepte pe care le adoptase deja la nivel doctrinar și tehnologic.
Lecția costurilor: cum armele ieftine consumă interceptori scumpi
Războiul a accentuat și interesul chinez pentru economia apărării aeriene și antirachetă.
Tian și Wang au evidențiat folosirea de către Iran a sistemelor fără pilot ieftine pentru a epuiza interceptori mult mai costisitori. Cercetătorii chinezi analizaseră aceeași asimetrie și înainte de actuala campanie:
- un studiu din 2025 modela comportamentul sistemului israelian Iron Dome sub atacuri tot mai dense cu rachete;
- un articol din 2026, semnat de cercetători ai PLA, extraa lecții din confruntări anterioare SUA–Iran și Iran–Israel, identificând ca puncte critice: acoperirea defensivă limitată, reziliența redusă după lovituri, costurile mari de producție și lipsa interceptorilor.
Autorii analizau în paralel modul în care apărările antirachetă americane pot folosi IA pentru:
- a identifica simultan multiple amenințări;
- a lansa interceptori din poziții dispersate.
Război de uzură cu drone: volum mare, cost redus, colaborare autonomă
Autori afiliați Forțelor Aeriene ale PLA descriu conflictul din Iran ca pe un nou tip de război de uzură, ofensiv-defensiv, purtat la scară largă cu sisteme fără pilot. Combinând experiența Iranului cu războaiele din Ucraina și Gaza, ei extrag trei teme centrale:
- operații distribuite, multi-domeniu;
- combinație între sisteme avansate și arme ieftine, în volum mare;
- colaborare autonomă extinsă între platforme.
Un articol complementar susține asocierea sistemelor sofisticate cu senzori și interceptori mai ieftini, în timp ce nodurile critice sunt dispersate în întreaga rețea de apărare.
Industria de apărare chineză promovase deja o abordare similară, prin sisteme de contracarare a dronelor care combină:
- rachete;
- artilerie;
- război electronic;
- lasere;
- sisteme cu microunde de mare putere.
Obiectivul nu este doar distrugerea armelor inamice, ci și îmbunătățirea raportului cost–efect și menținerea capacității de apărare în timpul unor atacuri de saturare prelungite.
De la lanțuri de ucidere liniare la „kill webs” reziliente
Analiștii chinezi scot în evidență și o lecție critică despre supraviețuire. Comentarii și studii anterioare criticau lanțurile de lovire liniare, vulnerabile la:
- întreruperea comunicațiilor;
- distrugerea unuia sau a câtorva noduri cheie.
În locul lor, PLA propunea „kill webs” dinamice, capabile să redirecționeze informația și să continue să funcționeze chiar și după pierderi locale. Războiul din Iran oferă un exemplu concret al acestor probleme.
Tian și Wang insistă asupra comenzii distribuite și a nodurilor de decizie de rezervă, în timp ce lucrări tehnice explorează modul în care nodurile locale pot menține comanda și controlul după pierderea contactului cu centrul. Ținta comună: menținerea funcționalității întregului sistem de luptă în ciuda pierderii unor componente individuale.
Când lanțul de lovire se întâlnește cu lanțul de aprovizionare
Aceeași logică lărgește setul de ținte mult dincolo de aeronave, rachete sau centre de comandă.
Într-un articol din 12 aprilie în cotidianul Guangming Daily, Zhao Lei și Liu Ning, de la Universitatea Națională de Apărare, arată că războiul modern conectează tot mai strâns lanțul de lovire cu lanțul de aprovizionare. Ei identifică drept ținte operaționale cheie:
- aerodromuri;
- porturi;
- depozite;
- oleoducte și infrastructură energetică;
- centre de date.
Distrugerea acestor noduri poate degrada întregul sistem de luptă.
Un raport publicat în mai 2026 de un think tank afiliat Ministerului Securității de Stat extinde această schemă la nivelul „războiului împotriva infrastructurilor”. Țintele vizate includ:
- energie;
- transporturi;
- infrastructură financiară;
- infrastructură digitală.
Autorii acordă o atenție deosebită cloud-ului comercial și centrelor de date, argumentând că rolul tot mai mare al IA în culegerea de informații, identificarea țintelor și loviturile de precizie transformă aceste infrastructuri în obiective fizice de interes militar.
Consens strategic: rachete, drone, IA și A2/AD
Comentarii mai ample din comunitatea chineză de securitate națională reiau aceleași idei.
La un simpozion din aprilie 2026 publicat în revista Modern International Relations:
- Tang Zhichao, directorul Biroului de Cercetare Politică al Institutului de Studii pentru Asia de Vest și Africa al Academiei Chineze de Științe Sociale, subliniază războiul la distanță bazat pe rachete și UAV, operații asimetrice și utilizarea la scară largă a IA, anticipând un interes crescut pentru rachete, drone și capabilități A2/AD;
- Chen Wenxin, director al Institutului de Studii Americane din cadrul think tank-ului CICIR, legat de Ministerul Securității de Stat, insistă pe dezechilibrul dintre costul redus al dronelor și rachetelor și costul ridicat al interceptorilor de tip Patriot sau THAAD;
- Chen Qinghong, adjunct al Institutului de Politică Mondială de la CICIR, atrage atenția asupra stocurilor de muniții, capacității industriei de apărare și vulnerabilității bazelor americane avansate.
Deși aceste voci nu definesc oficial doctrina PLA, ele arată că problemele ridicate de conflict se află în centrul dezbaterii strategice chineze.
Mai multă analiză decât doctrină: ce contează pentru planificatorii americani
Publicațiile citate nu dovedesc că PLA a tradus deja lecțiile din Iran în doctrină, structură de forțe sau decizii de achiziție. Ele arată însă un proces sistematic:
- combatul real este comparat cu concepte de modernizare deja adoptate;
- rezultatele sunt folosite pentru a identifica vulnerabilități și priorități de dezvoltare.
Pentru planificatorii americani, această abordare merită atenție. Analiștii chinezi nu au nevoie ca fiecare tactică iraniană să reușească pentru a extrage valoare din conflict:
- lovituri eșuate pot dezvălui limite ale senzorilor;
- penetrații reușite pot scoate la iveală breșe în apărare;
- consumul de interceptori poate clarifica necesarul de muniții;
- atacurile asupra bazelor sau centrelor logistice pot testa ipoteze privind reziliența sistemului.
Fiecare episod furnizează date pentru probleme pe care PLA le studiază deja.
Marea lecție: interacțiunea dintre informație, IA, drone și costuri
Cea mai importantă concluzie pentru armata chineză nu pare să vină dintr-o singură armă sau tactică, ci din interacțiunea dintre:
- pregătirea informațională prealabilă;
- viteza deciziei asistată de IA;
- sisteme fără pilot distribuite;
- salve menite să impună costuri disproporționate;
- rețelele care leagă toate aceste elemente într-un sistem coerent.
Cercetătorii chinezi au intrat în analiza conflictului cu un cadru deja format despre cum ar putea arăta un război de înaltă intensitate în viitor. Evaluările lor despre Iran, în loc să schimbe radical această viziune, par să o confirme, întărind argumentele pentru investiții continue în capabilități care fac sistemele de luptă:
- mai rapide;
- mai distribuite;
- mai reziliente;
- mai eficiente din punct de vedere al costurilor.
Ediția din acest an a Space and Missile Defense Symposium s-a încheiat astăzi la Huntsville, Alabama, cu intervențiile a doi dintre cei mai importanți lideri militari americani din domeniul apărării aerospatiale: locțiitorul comandantului NORAD, locotenent-generalul Joseph Jarrard, și directorul Missile Defense Agency, locotenent-generalul Heath Collins.
Discursurile lor au pus accent pe evoluția accelerată a amenințărilor aeriene și spațiale și pe necesitatea ca Statele Unite să își adapteze rapid atât tehnologia, cât și concepțiile de luptă pentru a menține avantajul strategic.
Expoziția, un barometru al viitoarelor capacități de luptă
În timp ce dezbaterile din paneluri s-au concentrat pe doctrine, scenarii operaționale și cooperare internațională, podeaua expozițională a oferit o privire concretă asupra tehnologiilor care ar putea defini următoarele decenii de apărare antirachetă și spațială.
În ultima zi, participanții au continuat să umple standurile, discutând cu reprezentanții industriei și analizând prototipuri, mock‑up‑uri și sisteme deja aflate în diverse stadii de testare sau implementare.
Muniții inteligente la sol: de la SDB la interceptoare IFPC
Printre punctele de atracție s-au numărat soluțiile propuse pentru lovituri de precizie și apărare împotriva rachetelor și dronelor. În prim-plan s-a aflat Ground-launched Small Diameter Bomb, versiunea lansată de la sol a binecunoscutei bombe de mic diametru ghidate cu precizie.
Alături de aceasta, un interceptor candidat pentru programul Indirect Fire Protection Capability (IFPC) Increment 2 a ilustrat modul în care industria încearcă să ofere armatei americane o apărare flexibilă împotriva unei game largi de amenințări – de la rachete cu rază scurtă la drone și proiectile de artilerie.
Electronica invizibilă care declanșează acțiunea
La nivel de detaliu tehnic, vizitatorii au putut vedea și componente mai puțin spectaculoase vizual, dar esențiale în funcționarea sistemelor de armament moderne.
Printre acestea, G‑switch-urile MEMS produse de Circor – senzori miniaturizați care declanșează o acțiune atunci când accelerația atinge un anumit prag în timpul zborului – au ilustrat cum tehnologia micro-electromecanică controlează secvențe critice în traiectoria rachetelor și a aeronavelor.
De asemenea, o gamă variată de amortizoare de șoc a demonstrat cât de multă inginerie se ascunde în protejarea echipamentelor sensibile și a structurilor militare expuse vibrațiilor extreme și șocurilor la lansare, la impact sau în timpul transportului.
O privire înapoi: echipamente de zbor de mare altitudine din anii ’60
Pe lângă tehnologiile de vârf, expoziția a oferit și o fereastră către trecut. Un set de echipamente format din casca și mănușile Mk IV Model 1, folosite de US Navy în anii 1960 pentru zboruri la mare altitudine, a amintit de începuturile aviației de mare performanță și de originile protecției pentru piloți în condiții extreme.
Aceste exponate au subliniat cât de mult au evoluat atât materialele, cât și designul echipamentelor de protecție – de la primele sisteme presurizate la actualele costume pentru zbor hipersonic și spațial.
Computație cuantică pentru securitate națională
Un alt punct de interes a fost procesorul de calcul cuantic prin recoacere (annealing) al companiei D‑Wave, integrat într-un sistem de calcul cuantic utilizat în Huntsville pentru nevoi de securitate națională.
Prezența acestei tehnologii la un salon dedicat apărării antirachetă și spațiale sugerează modul în care calculul cuantic este văzut ca un multiplicator de capacitate – de la optimizarea traiectoriilor și a rețelelor logistice, până la rezolvarea unor probleme complexe de planificare operațională sau analiză de date în timp real.
Sateliți mai „puternici”: extinderea capacității METEORITE
Pe segmentul spațial, un alt anunț a atras atenția: extinderea capacității de „bus” a satelitului METEORITE, dezvoltat de Moog. Platforma, prezentată pe podeaua expoziției, a fost actualizată pentru a transporta mai multe echipamente la bord și pentru a oferi o flexibilitate mai mare în configurarea misiunilor.
Astfel de îmbunătățiri indică tendința spre sateliți modulari, capabili să susțină sarcini utile diverse, fie că este vorba de senzori de avertizare timpurie, comunicații securizate sau suport direct pentru operațiuni de apărare antirachetă.
Simpozionul ca oglindă a competiției tehnologice globale
Ultima zi a Space and Missile Defense Symposium a confirmat că linia de demarcație dintre „apărarea clasică” și tehnologiile emergente devine tot mai difuză.
De la muniții inteligente și senzori miniaturizați, la calcul cuantic și sateliți modulari, expoziția din Huntsville a oferit o radiografie a felului în care Statele Unite încearcă să își mențină superioritatea tehnologică într-un mediu de securitate tot mai complex și mai contestat – atât în aer, cât și în spațiu.
Actualitate
Trump vrea nave americane construite în străinătate: revoluție sau risc pentru flota SUA?
Președintele Donald Trump a declanșat una dintre cele mai controversate dezbateri din ultimii ani în domeniul naval american, după ce a semnat, joi, un memorandum de securitate națională care deschide calea pentru construcția unor nave ale Marinei SUA în șantiere navale străine. Decizia lovește direct în dogma de zeci de ani potrivit căreia navele de război americane se construiesc exclusiv pe teritoriul SUA și pune pe masă o întrebare esențială: cât de departe poate merge Washingtonul în externalizarea propriei puteri maritime?
„Modelul Finlanda” devine șablon pentru flota viitorului
Documentul prezidențial promovează extinderea așa-numitului „model Finlanda”, folosit în prezent pentru navele de securitate arctică ale Pazei de Coastă, în care:
- primele nave sunt construite în străinătate, în șantiere partenere;
- unitățile următoare sunt realizate în șantiere americane, cu transfer de tehnologie și investiții externe.
Noul memorandum prevede că șantierele navale străine ar putea construi, în propriile docuri, până la două nave în trei clase diferite, cu obligația clară de a aduce ulterior o parte substanțială a lucrărilor și a investițiilor în Statele Unite.
Cele trei tipuri de nave vizate sunt:
- nave de luptă de suprafață capabile să execute:
- luptă antisubmarin (ASW),
- luptă la suprafață,
- misiuni de escortă pentru convoaie;
- nave de realimentare la mare, care să îndeplinească cerințele pentru petroliere de tip CONSOL (Consolidated Cargo Replenishment at Sea);
- nave de tip Roll-On/Roll-Off (Ro-Ro), esențiale pentru transportul rapid de echipamente și vehicule militare.
Înainte de acest memorandum, administrația Trump făcuse deja presiuni asupra Congresului pentru a obține aprobarea construirii a patru nave în șantiere străine prin Legea de Autorizare a Apărării pentru anul fiscal 2027 și ceruse, de asemenea, alocarea de fonduri de reconciliere pentru studii și, eventual, pentru achiziția unei prime nave din afara SUA. Parlamentarii au reacționat însă prudent, ambele Camere introducând limitări în versiunile lor de proiect legislativ.
Un precedent aproape inexistent: americanii învață să opereze nave „de import”
Chiar dacă administrația ar reuși să depășească opoziția de pe Capitol Hill, drumul către integrarea navelor construite în străinătate în flota SUA este, după toate standardele, complicat. Specialiștii atrag atenția că:
- Marina americană nu are, practic, experiență în operarea de nave de luptă proiectate și construite în întregime în afara SUA.
- Obstacolele sunt de două tipuri majore: tehnice și politice – și nu este deloc clar care categorie va pune mai multe probleme.
„În primul rând, nu am mai făcut asta niciodată cu o navă de tip combatant. Apoi, standardele sunt diferite, iar Statele Unite ar trebui să decidă că unele lucruri pur și simplu nu mai sunt la fel de importante”, avertizează un fost căpitan de marină devenit analist de politici publice.
Obstacole tehnice: când standardele SUA nu se potrivesc cu șantierele străine
Proiectarea de la zero: cheia pentru evitarea unui dezastru de integrare
Experții sunt de acord asupra unui punct: dacă Washingtonul alege să construiască nave de luptă în străinătate, proiectarea trebuie gândită de la bun început pentru standardele și sistemele americane.
- Marina SUA operează cu cerințe stricte de:
- supraviețuire în luptă (rezistență la șoc, compartimentare, protecție la avarii),
- redundanță a sistemelor vitale.
- Majoritatea navelor străine nu sunt proiectate nativ pentru aceste cerințe, astfel că ar fi nevoie de modificări structurale încă din faza de proiect.
În plus, tipurile de sisteme de armament și de luptă utilizate de SUA nu sunt integrate, în mod normal, în proiectele străine:
- dacă nava este construită mai întâi în străinătate, iar integrarea armamentului se face ulterior în șantiere americane, există riscul:
- unor adaptări dificile,
- întârzieri semnificative,
- creșteri de cost neașteptate.
„Cel mai bun scenariu ar fi să cumperi o navă concepută de la chilă în sus pentru integrarea sistemelor americane. Dacă încerci să faci asta ulterior, ca un fel de ‘back‑fit’, lucrurile se complică și apar întârzieri peste întârzieri”, subliniază un analist.
Limite în comunicații și compatibilitate în luptă
Marina SUA operează frecvent alături de nave NATO sau ale altor aliați, însă integrarea nu este perfectă:
- multe nave străine nu dispun de aceleași rețele și sisteme de comunicații ca navele americane;
- lipsesc, de exemplu, capacități precum Cooperative Engagement Capability (CEC), care permite schimbul de date de țintire pentru apărarea antirachetă.
Teoretic, o navă construită în străinătate pentru SUA ar putea fi echipată cu:
- rețele și datalink‑uri compatibile cu flota americană.
Problema mai dificilă apare la nivelul sistemelor de luptă:
- deși unele marine – cum ar fi cele din Spania, Coreea de Sud sau Japonia – folosesc sistemul Aegis, versiunea și configurația lor diferă de cele americane;
- pentru războiul antisubmarin sau alte domenii, sistemele pot fi complet diferite ca arhitectură și furnizori.
Integrarea unei nave construite după standarde străine în ecosistemul logistic și tehnic al SUA ar presupune:
- includerea pieselor de schimb și a documentației pentru:
- structură,
- sistemele mecanice,
- sistemele electrice,
- în rețeaua logistică americană, deja extrem de complexă.
Standardele americane de testare: cine renunță la ce?
Orice navă de război americană este supusă unui amplu proces de:
- testare post‑livrare,
- certificare pentru condiții de luptă,
- probe de șoc și evaluări de siguranță.
Acest proces se bazează pe:
- standarde tehnice interne ale SUA, consacrate prin reglementări și practică.
Navele construite în străinătate se raportează la:
- clasificări și standarde naționale sau comerciale diferite.
Marina ar fi obligată să decidă:
- ce standarde americane rămân obligatorii,
- unde se acceptă abateri sau adaptări.
Un exemplu recent ilustrează dificultățile:
- programul fregatelor clasa Constellation, bazate pe un proiect italian,
- a fost afectat de:
- depășiri de costuri,
- întârzieri,
- numeroase modificări de proiect,
- astfel încât, la finalul lui 2025, programul a fost redus la două nave, în pofida așteptărilor inițiale mult mai ambițioase.
Riscul „claselor orfane”: lecția Zumwalt
Un alt avertisment important vizează dimensiunea seriei de nave străine:
- dacă SUA ar cumpăra doar două sau trei unități bazate pe un proiect străin:
- acestea ar deveni o „clasă orfană”, cum s‑a întâmplat cu cele trei distrugătoare clasa Zumwalt;
- întreținerea ar necesita:
- linii de instruire separate,
- stocuri de piese de schimb dedicate,
- echipamente de antrenament și mentenanță specifice.
În schimb, un lot de 10–20 de nave:
- ar putea justifica o infrastructură logistică proprie,
- apropiată de ceea ce se întâmplă la introducerea oricărei noi clase de nave.
Chiar și așa, dependența de furnizori străini pentru componente esențiale ar complica:
- partea de achiziții,
- securitatea lanțurilor de aprovizionare.
Soluțiile propuse de unii experți includ:
- investiții masive inițiale în stocuri de piese de schimb critice;
- alegeri de proiecte străine gândite explicit pentru:
- facilitatea întreținerii,
- acces rapid la sistemele de bord.
De altfel, unele șantiere europene și asiatice sunt considerate mai atente decât cele americane la proiectarea pentru mentenanță, ceea ce face ca această componentă să depindă mult de partenerul ales.
Flotă obosită: navele străine ar rezista ritmului american?
Un alt punct sensibil este ritmul de operare:
- multe marine străine operează navele la un tempo redus,
- deseori pe standarde apropiate de sectorul comercial în privința:
- rezistenței structurale,
- durabilității echipamentelor.
Marina SUA folosește:
- un ciclu de 36 de luni (Optimized Fleet Response Plan – OFRP),
- cu perioade de mentenanță,
- pregătire,
- desfășurare operațională – adesea o misiune de aproximativ șapte luni.
În acest cadru, o navă:
- poate petrece până la jumătate din timp pe mare,
- ceea ce pune o presiune considerabilă asupra structurii și sistemelor.
Multe proiecte străine, dacă nu sunt modificate substanțial, riscă să:
- nu reziste la aceeași uzură,
- ceară mai multă mentenanță,
- genereze costuri suplimentare neprevăzute.
Lupte politice aprinse: Congres vs. Casa Albă
Camera Reprezentanților blochează construcția în străinătate
Chiar dacă administrația Trump insistă asupra nevoii de noi nave cât mai rapid, opoziția din Congres este puternică și bipartizană în anumite puncte:
- versiunea adoptată de Camera Reprezentanților pentru Legea Apărării pe 2027:
- interzice explicit construcția de:
- nave de război,
- nave din flota de logistică de luptă,
- în șantiere navale străine.
- interzice explicit construcția de:
Casa Albă a reacționat printr‑un comunicat dur al Biroului pentru Management și Buget (OMB), care acuză:
- o măsură „incompatibilă” cu propunerea executivului,
- o afectare directă a:
- securității naționale,
- economiei americane,
- o împiedicare a eforturilor de:
- extindere a competiției,
- creștere a capacității șantierelor americane prin investiții externe.
Senatul lasă o portiță deschisă pentru nave auxiliare
Versiunea proiectului de lege din Senat:
- menține interdicții similare pentru navele de luptă;
- permite, totuși, achiziția a cel mult două nave auxiliare din șantiere străine, cu condiția:
- realizării unor investiții concrete în baza industrială maritimă americană pentru construcția navelor ulterioare în SUA.
Chiar și așa, procesul legislativ este blocat temporar, în contextul dezbaterilor mai largi privind:
- nivelul total al cheltuielilor militare,
- gestionarea crizelor internaționale, inclusiv conflictul cu Iranul.
Bani pentru studii și posibilă primă navă construită în Asia
În paralel, bugetul Marinei include:
- o solicitare de 1,85 miliarde de dolari din fonduri de reconciliere:
- pentru a studia folosirea șantierelor străine la construcția navelor americane,
- și, eventual, pentru a finanța o primă navă construită în Japonia sau Coreea de Sud.
Din punct de vedere legal:
- președintele ar putea emite o derogare de la Codul SUA 8679, care limitează construirea navelor militare în străinătate,
- justificând măsura prin rațiuni de securitate națională – procedură deja folosită în acordurile pentru spargătoarele de gheață realizate în cooperare cu Finlanda.
Șantierele americane reacționează: „Fiecare navă construită afară înseamnă locuri de muncă pierdute”
Pe lângă rezistența din Congres, administrația se lovește și de opoziția industriei navale interne:
- Consiliul Constructorilor de Nave din America, organizație ce reprezintă șantierele americane, a cerut explicit:
- renunțarea la planul de construcție în străinătate,
- redirecționarea fondurilor către șantierele din SUA.
Argumentul central al industriei:
- fiecare navă construită în afara SUA:
- înseamnă cerere pierdută pentru șantierele americane,
- duce la reducerea locurilor de muncă,
- slăbește capacitatea industrială pe termen lung.
Reprezentanții șantierelor atrag atenția că această abordare:
- subminează planurile federale de revitalizare a bazei maritime comerciale și militare,
- contrazice promisiunile politice de „renaștere” a industriei de apărare americane.
Miza reală: viteză și capacitate acum, sau autonomie industrială pe termen lung?
În spatele jargonului tehnic și a disputelor legislative se află o dilemă strategică fundamentală:
- De ce împinge administrația pentru externalizare?
- flota SUA are nevoie de:
- mai multe nave,
- mai repede,
- pentru a face față simultan presiunilor Chinei, Rusiei și altor crize regionale;
- șantierele străine, în special din:
- Europa de Nord,
- Japonia,
- Coreea de Sud,
- sunt recunoscute pentru:
- eficiență,
- experiență în producție în serie,
- inovații în proiectare;
- ideea este de a folosi:
- capacitatea existentă din afara SUA,
- transferul de tehnologie,
- investițiile externe,
- pentru a „turbo‑alimenta” șantierele americane.
- flota SUA are nevoie de:
- De ce se tem criticii?
- pierderea controlului asupra unei capacități industriale vitale,
- posibilitatea ca, odată spart „tabu‑ul” externalizării, presiunea bugetară să împingă și mai multe programe navale în afara SUA,
- riscul ca economiile de timp să fie anulate de:
- probleme de integrare,
- incompatibilități tehnice,
- întârzieri generate de adaptarea la standardele americane.
Între două lumi: compromisuri inevitabile
În esență, dezbaterea se reduce la un schimb greu de evitat:
- mai multă viteză și capacitate pe termen scurt, obținute prin cooperare cu șantiere străine,
- contra
- protejării și reconstruirii autonomiei industriale navale americane, chiar cu prețul unor costuri și întârzieri suplimentare.
Memorandumul semnat de președinte nu oferă încă răspunsul final. El deschide însă o ușă care, odată trecut pragul, ar putea schimba profund modul în care Statele Unite își proiectează și își construiesc puterea navală – fie accelerând modernizarea flotei prin cooperare internațională, fie expunând Marina SUA la riscuri tehnice, logistice și politice greu de reversat.
Episodul 44 – IPJ Prahova, „Grădinița de cadre”: combinații, favoruri și dosare îngropate cu lopata
Sau cum s-a transformat poliția într-o pepinieră de protejați, bolnavi strategici, amante ale funcției și specialiști în dosare făcute scrum...
Cai drogați, trolee decapitate și mecanici beți la TCE: Ploieștiul lui „Nae Comisionaru”
„Nae Comisionaru’ și „Troaca de Aur – TCE”: de la Vijelia dopată la troleibuzul beat Cum s-a transformat Ploieștiul în...
STATUL PARALEL LA PRIZE: CUM S-A ÎNFIPT SRI ÎN PRIZA TRANSELECTRICA
De la epoleți la ștechere: România, țara în care „rezerva de cadre” nu se pensionează, doar își schimbă badge-ul În...
„Ți-ai făcut meseria? Acum plătești!” — noua normalitate pentru polițistul român?
La Buhuși, un episod de ultraj și distrugere stârnește indignare: polițiști amenințați, mașină personală avariată, iar mesajul transmis pare să...
Pietre aruncate, mașină distrusă, atacatorii încă liberi: șase zile de tăcere după agresiunea de la Buhuși
Sindicatul Europol acuză lipsa unei reacții ferme după un atac violent asupra polițiștilor din Buhuși, județul Bacău. Deși dosarul este...
Consiliul care doar «ia act»: Cum îl spală C.A.-ul pe Nae Comisionaru’ la TCE, după ce-a dopat hipodromul și a jumulit transportul public
„Breaking news” la TCE: Consiliul de Administrație a descoperit… amânarea După ce trei articole au radiografiat, pe rând: dopajul grotesc...
Gradul de chestor, noul abonament „family & friends” în Poliția Penitenciară?
Când uniforma e opțională, dar relațiile de familie sunt obligatorii Pamflet – ton foarte serios, dar râzi ca să nu...
COMITETUL FANTOMĂ AL POLIȚIEI ROMÂNE: SE ÎNTRUNEȘTE PE HÂRTIE, DOAR CA SĂ BIFEZE PROSTIA
Cum a reușit Ministerul Afacerilor Interne să inventeze comitetul de securitate și sănătate în muncă care nu apără pe nimeni,...
Io no soi Marinero, soi… „el general” Despescu
Dacă tot am avut Ziua Marinei, la malul mării nu mai adia briza, adia… regulamentul, dar doar pe la „amărâți”,...
Sclipiri de geniu la IPJ Călărași: e-mailul, acest abuz de drept procedural
Cum a reinventat Inspectoratul de Poliție Județean Călărași transparența: dacă ceri un document pe e-mail, ești excesiv. Dezvăluie Sindicatul Diamantul....
„Stat de drept, dar să nu supărăm derbedeii” – pamflet despre România în care polițistul plătește din buzunar pentru că aplică legea
Polițistul român, dușmanul public nr. 1: a îndrăznit să aplice legea În România anului 2026, dacă ai nenorocul să fii...
„IPJ Prahova – Grădinița de cadre, episodul 42″: De la „Pinochio” la „Linge-Folie”. Cum se fabrică „investigatorii” la Băicoi
În episodul 42 al telenovelei „IPJ Prahova – Grădinița de cadre”, după cazurile CAR-ului „Academiei de Cămătărie” (Matei Tatiana, Neacșu...
România secretelor de serviciu: statul cu două legislații – una oficială și una pentru fraieri
Barbaria legislativă la nivel de minister: norme secrete, salarii pe ghicite În anul 2026, România reușește performanța rușinoasă de a...
IPJ PRAHOVA – GRĂDINIȚA DE CADRE, SEZONUL XLI (41): „MAI 62487 – CĂRUȚA CU GIROFAR ȘI CREIER PE AVARII” (POZE SI VIDEO)
În episodul 41 al telenovelei „IPJ Prahova – Grădinița de cadre”, producătorii de prostie instituțională ne oferă un nou moment...
O nouă operațiune la Poliția de Frontieră: „Un frigider pentru domnul chestor cu 20.000 de lei pe lună”
O nouă misiune la granița bunului-simț: salvarea cărnii domnului chestor Poliția de Frontieră Română pare să fi primit, pe lângă...
-
Exclusivacum 3 zile
„IPJ Prahova – Grădinița de cadre, episodul 42″: De la „Pinochio” la „Linge-Folie”. Cum se fabrică „investigatorii” la Băicoi
-
Uncategorizedacum o ziEpisodul 43 – „IPJ Prahova – Grădinița de cadre”. Resurse (In)Umane: de la „Academia de Cămătărie” la amanta făcută șefă
-
Exclusivacum o zi
Gradul de chestor, noul abonament „family & friends” în Poliția Penitenciară?
-
Exclusivacum 4 zile
IPJ PRAHOVA – GRĂDINIȚA DE CADRE, SEZONUL XLI (41): „MAI 62487 – CĂRUȚA CU GIROFAR ȘI CREIER PE AVARII” (POZE SI VIDEO)
-
Exclusivacum o zi
Consiliul care doar «ia act»: Cum îl spală C.A.-ul pe Nae Comisionaru’ la TCE, după ce-a dopat hipodromul și a jumulit transportul public
-
Exclusivacum 2 zile
Io no soi Marinero, soi… „el general” Despescu
-
Uncategorizedacum 3 zileREȚEAUA CONSERVĂRII CIOLANELOR. Guvernul-zombie care dă lovituri de stat pe hârtie
-
Exclusivacum 4 zile
O nouă operațiune la Poliția de Frontieră: „Un frigider pentru domnul chestor cu 20.000 de lei pe lună”