Când instituțiile statului și clasa politică deraiază de pe linia apărării intereselor naționale, factorul intern, ca structură informală a conștiițelor patriotice , care veghează ca securitatea existențială a natiunii să nu fie periclitată, intră în alertă. Suma motivelor de alertă a atins pragul critic:

1. Nu suntem un popor liber și nu ne manifestăm, prin instituţiile reprezentative, ca naţiune suverană.
Politică externă a României din ultimul sfert de veac are drept constante râcâitul ușilor cancelariilor occidentale, conformismul la interesele altora, absența proiectelor regionale de bună vecinătate, imixtiunile brutale, repetate și nesancționate ale ambasadorilor marilor puteri în chestiuni de stricte afaceri interne. Prin situarea ei geografică, dimensiuni, populație și resurse, prin continuitatea locuirii neîntrerupe a teritoriului ei de peste opt milenii, prin receptivitatea oamenilor la cultură, prin vocații diplomatice de mare anvergură demostrate, România are toate capacitățile virtuale de important lider regional. Dar cei pe care i-am ales să ne exercite suveranitatea natională, în loc să vadă și să înțeleagă ce se întâmplă foarte aproape de noi și care sunt problemele ce reclamă aici rezolvări, ne-au legat la remorca intereselor altora prin pustietățile deșerturilor din Afganistan, Irak, prin primul stat al Mafiei, Kosovo și aiurea prin lume. Iată ce spune președintele ales al S.U.A. despre angajamentele asumate de administrația care pleacă și la care suntem parte: „Uitaţi-vă puţin la starea lumii de la ora actuală. E un o adevărat balamuc, asta ca să fiu politicos. Noi nu am mai trăit niciodată o perioadă aşa de periculoasă. Aşa-zişii specialişti din clasa conducătoare de la Washington sunt, cu siguranţă, cei care ne aruncă pe noi în rahat. Şi atunci, de ce ar trebui să continuăm să le dăm atenţie? Iată ce ştiu eu: Ceea ce facem noi, nu mai merge. Când vedeţi că vă înfundaţi tot mai mult într-o groapă, încetaţi să mai săpaţi”.

2. Suntem un popor de proletari.
Condiţia primară sine qua non a libertăţii este proprietatea. Nu există libertate fără proprietate. România și cetățenii români nu mai au în proprietate o parte însemnată din teritoriul național, fiind atacate fundamente constituționale ale existenței național-statale. Noi nu suntem liberi să decidem nici măcar preţul apei care ne este indispensabilă vieţii, fiindcă deciziile asupra acestei resurse, cauză a viitoarelor războaie, nu ne mai aparţin. Nu doar apa, dar şi aerul este gestionat la nivel global. Dependenţa economică anulează capacitatea de decizie. Nu faci ceea ce doreşti cu adevărat, ci ceea ce îţi poţi permite. La nivel de naţiune asta este o mare dramă existenţială. Dar la nivel planetar, căci lucrurile în această direcţie sunt scăpate de sunt controlul guvernelor ? Un guvern mondial încă nu există , există, însă, o periculoasă guvernare ocultă a lumii, de care trebuie să ne temem, fiindcă necunoscutul este un permanent potenţial de ameninţare.

3. Suntem cetățenii unei țări asasinate economic.
Mediul de afaceri românesc, care ar putea genera o conştiinţă economică naţională, ca suport decizional suveran, este permanent agresat de:
– legislaţie impredictibilă;
– suprataxare;
– constrângeri politice umilitoare;
– incompetenţa administraţiei suprapopulate și hiperbirocratizate;
– sabotaje din partea reţelelor de afaceri transnaţionale;
– presiunile inimaginabile ca proporţii şi metode din partea instituţiilor şi funcţionarilor contaminaţi de corupţie;
– discriminarea în raport cu companiile străine;
– serviciile publice privatizate exclusiv pentru stoarcerea de profit pe seama suprafacturării și a a prăbușirii infrastructurii acestor servicii;
– statul în stat al regiilor autonome le statului, unele foarte bogate, printre marii datornici ai bugetului public, dar nesecate surse ale finanțărilor politice ilegale și veniturilor clandestine ale unor rețele transpartinice;
– incompetența, pasivitatea , chiar obstrucția fățișă a misiunilor consulare chemate să promoveze interesele de afaceri … şi enumerarea poate continua.

4. Suntem un popor într-o accentuată criză demografică şi cu cea mai înaltă rată de emigrare după marile migraţii barbare din primul mileniu.
Circa 3,5 milioane de români sunt navetiști internaționali ori rezidenți de dată recentă în străinătate. Calculat pe unitate de timp s-ar putea să devansăm multe dintre popoarele migratoare din primul mileniu. Un număr comparabil de emigranți a generat cei cinci ani din război din Siria. Paradoxul este că la o scădere a numărului populației cu cca. 3 milioane , independent de migrație, în listele electorale sunt cu 2,7 milioane de alegători mai mulți decât în cetățenii cu drept de vot (A se vedea comunicatul Institutului Național de Statistică , din iunie a.c., comunicatul Ministerului Educației la deschiderea anului școlar, care referă asupra populației preuniversitare, și cel mai recent comunicat al Autorității Electorale Permanante. A se compara dinamica populației votante din 1990 până în 2016 cu dinamica demografică).

5. Suntem o națiune fără statul de drept funcţional
Puterile statului nu sunt în serviciul cetăţenilor. Ele au fost acaparate de clanuri transpartinice şi reţele infracţionale transnaţionale controlate de centre de putere externe. Unii ca ne guverneze, ceilalţi să ne desfiinţeze. Drepturile la sănătate, la educaţie, la justiţie şi multe altele sunt doar litere moarte în Constituţie. Constituţia nu este apărată, în primul rând prin neaplicare şi nerespectare!

6. Suntem un popor cu o clasă politică incapabilă a servi interesului public şi care nu face casă comună cu interesul naţional.
Fără excepţie, partidele nu cunosc nici măcar conceptul interesului naţional şi sediul acestuia în Constituţia României. După a noastră clasă politică interesul naţional ar fi să-i iubim pe americani şi să-i urâm pe ruşi. Asta ar însemna să fim un neam semănător de vrajbă şi să culegem roadele ei. Interesul naţional este să fim un popor liber, prosper, o naţiune suverană, demnă, respectată, cu teritoriul intangibil, statul indivizibil.

7. Suntem un popor cu elitele în agonie.
Elitele naţionale în care naţiunea îşi pune cu îndreptăţire speranţele au fost dezbinate şi antagonizate. Pe de o parte, o elită foarte vocală, dar esenţialmente distructivă şi foarte periculoasă, fiindcă nu-şi poate reprima predispoziţia la perpetuă trădare. Pe de altă parte,o elită mai modestă numeric, de foarte bună calitate, dar pusă la colţ, redusă la tăcere şi permanent atacată şi cu accesul la comunicare controlat şi scurtcircuitat.

8. Suntem o nație cu moralitatea civică agresată, deturnată și grav amenințată în fundamentele ei creștine.
Îndatorirea civică de a nu lăsa nesancţionat răul observat în actele, faptele şi gesturile puterii nu prea ne este cunoscută şi la îndemână. Lumea în care trăim nu este rea din cauza oamenilor răi, ori nepotriviţi locului în care i-am trimis să ne reprezinte, ci din cauza toleranţei faţă de cei care fac răul, dovedesc incompetenţă, rea voinţă, administrează fraudulos afacerile publice, ne propăvăduiesc religia demagogiei politice, intră în politică săraci, cu datorii, ca peste un an-doi să-şi trimită odraslele la studii în străinătate, la universităţi unde plătesc 75.000 -100.000 (euro sau dolari) de student. Sunt şi familii cu doi sau trei studenţi întreţinuţi la studii dintr-un salariu de deputat sau senator. Imunitatea la critică este o altă problemă, care ne arată că nesimţiţii odată cocoţaţi la putere nu mai este chip să se dea plecaţi, decât dacă sunt doborâţi cu forţa legii, ori alungaţi de vreo revoltă ameninţătoare .

9. Suntem o națiune cu percepția realităților politice externe atrofiate.
In plină eră informațională suntem printre popoarele cele mai strict izolate informațional. Suntem intoxicați letal cu o suprainformare reziduală, inutilă existențial, dar importantă pentru a ne destructura sistemul valorilor identitare și a ne ține departe de ce se petrece cu adevărat în lume. Lumea în care trăim nu este numai rea, dar a şi luat-o rău de tot la vale. Superputerea mondială nu cunoaşte , ori nu vrea să utilizeze frâna. Să sperăm la altceva cu viitorul președine al acestei superputeri ? Cei ameninţaţi de lipsa frânei ce să facă ? Sunt nevoiţi sâ pună sabotul pe şinele celor care se cred locomotiva istoriei, că doar nu or să se lase călcaţi.

10. Suntem un popor cu securitatea națională subminată
Cei trei preşedinţi posdecembrişti „…Escu”, fiecare în felul său au fost discipoli, apoi mentori ai unui sistem de poliţie politică prin care să-şi ţină adversarii, în primul rând cei personali, dar şi cei politici cât mai departe de putere. Din această realitate a decurs un cumul de consecinţe dăunătoare, care au împiedicat conceptualizarea domeniului securităţii naţionale pe baze constituţionale, în consens şi cu doctrinele postmoderniste ale securităţii, iar de reforma legislativă a activităţii serviciilor de informaţii nici nu poate fi vorba. Actualul președinte nu a demostrat în doi ani că ar fi capabil să-și țină cuvântul dat.
11. Suntem un popor cu partide fără ideologie
Partidele politice și parlamentele au devenit instituții decadente, cu mii de ani în urma progreselor tehnologice. În plan ideatic-politic, omenirea este prizoniera clasicilor Greciei Antice și a instituțiilor Dreptului roman. Sistemul democratic bazat pe valorile ideologice antice nu are capacitate de guvernare într-o lume supertehnologizată. Epoca post-modernă are drept caracteristică dictatura companiilor IT, care au devenit mai puternice decât guvernele. Dependența omenirii de rețeaua informatică globală este o altă formă totalitarism, cu atât mai periculos, cu cât nu-i vedem decât avantajele. Ideologia generată de rețeaua globală tinde reducerea la un numitor comun a tuturor activităților umane – cunoștințele, o proprietate virtuală și intangibilă, domeniu în care în România nu s-a întâmplat, încă, ceva notabil. Inteligențele românești în materie sunt un bun de export. Contra războiul nostru cibernetic nu pare a avea ca prioritate protecția mediului de afaceri, ci controlul total al populației. Deocamdată nu au reușit să ne convingă de contrariu.
Nota bene: Să reflectăm la cheltuielile imense pentru informatizare, dar și la lipsa ori calitatea rezultatelor („Microsoftgate”).

12. Suntem un popor cu opțiunile politice controlate de un sistem electoral militarizat
13. Suntem un popor guvernat prin minciună, incompetență și servilism
14. Suntem un popor ale cărui guverne sunt în incapacitate de a guverna în litera și spiritul Constituției, cercetând și valorificând bunele practicii ale guvernării înaintașilor care au rămas în istorie ca ctitori de țară. Nu-i mult de cercetat, că nu sunt prea multi, doar vreo trei-patru în istoria statalității moderne la români.

15. Chiar suntem un popor care iubim trădarea, tolerîndu-ne înalt trădătorii
„Dacă voi câștiga eu, vă pun totul la dispoziție. Adică țara și toate reursele ei. Dacă va câștiga contracandidatul meu, s-ar putea să aveți ceva probleme”. Cam aceștia au fost termenii în care niște candidați la Președinția României și-au exprimat disponibilitatea la crima de hiclenie. Unul la București, într-o ambasadă. Altul pe la ușile siloviki-lor din Administrația Kremlinului. Am fost solicitat, de un gazetar vâlcean, să propun un clasament al partidelor care au trădat interesele naționale.Toate sunt vinovate. Unele comitente, altele prin pasivitatea complice. Dar, să fim corecți, nu partidele in sine, nici cele chiar înființate la comenzi străine, ci mercenarii politici, unii chiar profesioniști ai trădării, care pun mâna pe conducerea partidelor pentru a le folosi în scopuri antinaționale . Nu au existat și nu există, din păcate, formațiuni politice care să nu aibă figuri marcante cu vulerabilități la trădare neobservate și rămase cumva nevalorificate. Motiv pentru care, extrapolarea unui bine cunoscut Manifest, din anul 1848, este cât se poate de actuală: „O stafie bântuie prin România. Stafia antipatriotismului deșănțat și a trădării naționale. Nimeni nu se unește într-o sfântă hăituială împotriva ei. Nici Prea Fericitul Patriarh, nici Laicul Președinte, nici ministrii celor șapte poliții secrete. Dacă vorbești de dragoste de Neam și credința datorată Patriei ești un retard comunist. Toți din elita puterilor laice și religiioase mimează interesul național, dar nici unul nu a făcut dovada cunoașterii acestui interes, adică faptul de a fi liberi și prosperi într-o țară nimănui închinată, cu depline drepturi, de popor suveran, asupra darurilor date de Dumnezeu pământului numit România. Români din toate zările lumii, uniți-vă !”