Într-un moment în care PSD se afla în plină glorie, guvernând la propriu sub conducerea lui Victor Ponta, un cunoscut în general bine informat din zona serviciilor secrete mi-a furnizat o informație șoc. Fusese luată decizia destucturării PSD. „De către cine?”, am întrebat. A refuzat să-mi spună. Nu mi-a explicat nici de ce. Dar a insistat spunându-mi că procesul a fost decanșat. E greu să-ți imaginezi furtuna atunci când vremea este însorită și nu se vede nici urmă de nor. Dar iată că acum asist la destructurarea PSD. Anunț și comentez acest mega-eveniment politic.

Înainte de a intra în amănunte, voi face un scurt raționament logic. Servicile secrete românești au fost întotdeauna agresive. În întreaga lor istorie, începând de la Primul Război Mondial, indiferent cum s-au numit, servicile secrete ale României s-au implicat în mod agresiv în politică. În gestionarea statului. În mod paradoxal, tocmai Secuirtatea mult blamată a fost cea mai ținută în frâu de către factorul politic. De către Partidul Comunist Român. După decembrie 1989, servicile secrete, ahtiate de dorința de a prelua conducerea politică și mai ales economică, au acționat disimulat, dar în forță. Cum? Între altele, penetrând masiv partidele politice. Iar cel mai penetrat partid a fost cel care dispunea de cel mai important bazin electoral, și ca urmare, se va califica pentru a gestiona România în intervale mai lungi de timp. Este punctul de start al unei operațiuni vaste, care în final conduce la destructurarea Partidului Social Democrat.

Mult timp, acțiunea de penetrare a PSD a fost discretă. Nu neapărat secretă. Dar în orice caz disimulată. Reprezentanți ai serviciilor secrete, trimiși în misiune la vârful PSD, au ocupat poziții strategice în partid, în guvernele gestionate de respectivul partid și în grupurile parlamentare. Împinse pe la spate și susținute în forță, dronele serviciilor secrete și-au asigurat permanent succesiunea în câteva instituții cheie. Cum ar fi de pildă cele vizând telecomunicațiile. În baza acestui suport, aceleași servicii secrete, prin intermediul unor ofițeri superiori vezi Doamne trecuți în rezervă, au ocupat cele mai sensibile sectoare economice și financiare. Această pânză de păianjen a asigurat la rândul ei suport logistic și financiar pentru operațiunea de desăvârșire a acapărării la vârf a partidului de către reprezentanți ai serviciilor secrete. Nu numai eu, ci în general în lume, definim ceea ce s-a creat în baza acestei rețete drept stat subteran (deep state).

Dar ce interes are acest stat subteran de a distruge PSD? Și de ce această operațiune este făcută pe termen lung? Sunt două răspunsuri greu de dat. Dar voi încerca. Nu există niciun interes anume, care să fie astfel definit. Probema este că s-a produs o aglomerare. Atât în spațiul politic, cât și în spațul economic, reprezentanții diferitelor servicii secrete se calcă literalmente pe picioare. Eliminându-și concurența atât din clasa politică, cât și din clasa de afaceri, acești agenți au ajuns să se concureze realmente între ei. Este exact efectul pe care îl poate avea asupra unui copac asaltul plantelor agățătoare, care în final îl sufocă. Iar terenul în care se produce cu prioritate acest fenomen este, în mod firesc, cel deținut de partidul cel mai puternic. Poate că, în urmă cu câțiva ani, destructurarea PSD nu făcea parte dintr-un plan. În schimb, devenea un deznodământ logic, pe care unii l-au înțeles. Și mi-au transmis și mie această informație. Și cu aceasta am răspuns și la a doua întrebare. Acest proces de destructurare, declanșat prin plasarea lui Mircea Geoană și apoi a lui Victor Ponta în fruntea PSD, s-a desfășurat lent, pentru că aceștia au avut nevoie de un timp rezonabil pentru a împăna cu drone întreaga arhitectură de conducere a partidului. Iar în cele ce urmează, pornind de la la premizele de mai sus, voi explica ce se întâmplă în prezent în PSD și ce urmează să se mai întâmple.

PSD este condus de un președinte interimar în persoana domnului Marcel Ciolacu. Despre acesta se susține insistent – am făcut-o și eu însumi – că este un produs al Serviciului Român de Informații, extrem de toxic întrucât poate fi șantajat pentru diploma falsă de revoluționar, luptător cu merite deosebite, obținută la Buzău, un oraș în care nu a existat niciun fel de activitate revoluționară până la fuga soților Ceaușescu. El mai dispune de asemenea și de o diplomă de studii a cărei autenticitate este și ea pusă sub semnul întrebării. A absolvit Academia de Informații a SRI, într-o promoție din care au făcut parte și mulți alți lideri PSD. Așadar el nu este o dronă singuratică, ci conduce un stol de drone. Fără intenția de a-i anatemiza, o să-i numesc totuși pe acești oameni politici formați la școala cel mai important serviciu secret al țării. Mihai Tudose, fost prim-ministru al României, un personaj care aparent se mișcă ca un neutron liber între Pro România, partid condus de o altă dronă, respectiv Victor Ponta, și PSD. Claudiu Manda, un politician de succes, care a reușit să facă splendide numere de acrobație la președinția Comisiei de Control a Serviciului Român de Informații. Un baron tânăr, activ și puternic al județului Dolj. Căsătorit cu Lia Olguța Vasilescu. Una dintre cele mai puternice personalități ale PSD, un ministru de succes la Muncă, absolventă și ea în aceeași serie a Academiei de Informații „Mihai Viteazul”. Și, pentru a nu extinde prea mult această listă, mă voi mărgini să-l mai numesc doar pe Dragoș Benea, stâlpul PSD de la Bacău, care a decolat și el în stol, tot de la „Mihai Viteazul”, împreună cu ceilalți.

Dacă lista dronelor s-ar opri aici, situația ar fi relativ simplă în PSD. Ar fi dronele contra restului partidului. Și, în final, odată identificate, dronele ar putea fi forțate să intre într-o aterizare forțată. Toți cei citați mai sus au decis să-l susțină pe Marcel Ciolacu. Există însă și o altă aripă, tot a serviciilor secrete, care-și revendică viitoarea conducere în partid. Cea care va rezulta la capătul unui controversat congres. Și acum mă refer strict la un tandem care se conturează în vestul României, la așa-numita tabără Vasile Dâncu-Sorin Grindeanu. Și cei doi provin și sunt susținuți de părți ale statului subteran. Și se bat pentru a câștiga la Congres. Atâta doar că o fac mult mai discret decât alții. Și poate mai laminat. Pentru că avem de-a face cu drone mai sofisticate. Vasile Dâncu a fost prim-viceprim-ministru, în timp ce Sorin Grindeanu a fost premier al României și în prezent conduce o agenție „sensibilă” în materie de telecomunicații.

Există un întreg curent de opinie în PSD, susținut de mulți primari și de consilieri, care se socotesc trădați de Marcel Ciolacu și chiar puși în pericol de a pierde viitoarele alegeri. Cei mai mulți dintre acești primari și consilieri ar putea să opteze la limită pentru a pleca din PSD și a se înscrie la Pro România. Un partid și el condus de o dronă. Dar o dronă împreună cu care acești primari și consilieri cred că vor avea mai mult succes. Până una alta, pentru a-și manifesta ostilitatea față de Marcel Ciolacu, pe care îl socotesc inamicul principal, primarii și consilierii înclină să susțină la viitoarea președinție a PSD un alt personaj. Orlando Teodorovici. Probabil cea mai sofisticată, mai rafinată, mai curajoasă și mai agilă dronă produsă vreodată de serviciile secrete. Să ne amintim că nici până astăzi – și asta spune tot – Orlando Teodorovici nu a fost capabil să explice cum de a primit acasă într-un plic o diplomă de absolvent al Academiei de Informații SRI, ale cărei cursuri afirmă că nu le-a urmat niciodată. După cum se știe, Orlando Teodorovici a declanșat un război cu Marcel Ciolacu, în momentul în care acesta a exercitat presiuni și a obținut demisiile tuturor conducătorilor PSD în scopul de a o elimina pe Viorica Dăncilă. Atunci Orlando Teodorovici a refuzat să demisioneze din poziția de secretar general, și nici până azi nu s-a lămurit dacă eliminarea sa din conducere este sau nu statutară și legală. În jurul lui Orlando Teodorovici se strâng cei mai mulți dintre adversarii lui Marcel Ciolacu. În această săptămână, la Cluj sau la Bistrița – nu s-a stabilit încă – urmează să aibă loc o întâlnire a liderilor de organizații și a primarilor din Ardeal, întâlnire la care, element interesant, va participa și Vasile Dâncu, în ciuda faptului că obiectivul este acela de a-l susține pe Teodorovici. La București, s-au întâlnit deja sâmbătă organizațiile din Moldova. Tot pentru a se organzia împotriva lui Ciolacu. Iar duminică, tot la București, s-au întâlnit organizațiile din zona de sud a țării. Cu același obiectiv.

Prima mare bătălie va fi pierdută probabil de adversarii lui Ciolacu. Ea este legată de data și de modul de organizare a Congresului. Ciolacu ar vrea să amâne Congresul, dar nu mai poate, pentru că se teme de o viitură în partid. În aceste condiții, probabil că îl va organiza repede. Iar în această ipoteză, Congresul va fi online. Adversarii săi știu că un Congres online va reprezenta o mega-fraudă. Aceștia insistă pentru un Congres clasic și în niciun caz restrâns ca număr de participanți. Ciolacu va refuza. Iar decizia e în mâna lui. Pentru că în mâna lui este Comitetul Executiv Național. În fine, un alt subiect de mare dispută îl reprezintă modul concret în care va fi aleasă noua conducere. Cu riscul din ce în ce mai clar de a rupe partidul, Ciolacu optează pentru o echipă dinainte desemnată, pe care să o conducă el însuși. Această echipă, odată venită la conducerea PSD, va gestiona partidul practic fără nicio opoziție, întrucât toate alternativele vor fi eliminate. Din noua echipă de conducere va face parte clasa de premianți de la SRI la care m-am referit la începutul acestei analize.

Unul dintre cei mai puternici agenți de influență, un om cu o vastă experiență în materie organizatorică, fostul secretar general al PSD Codrin Ștefănescu acționează în forță, transformându-se în aceste zile într-un veritabil liant între diferitele grupuri de interese. În mod cert Codrin Ștefăneascu acționează împotriva lui Cioacu.

Și pentru a pune bomboana pe coliva acestui partid, voi mai arăta că printre oamenii de valoare marginalizați practic de toate taberele se numără un personaj extrem de bine cusut politic, pe nume Șerban Nicolae. Acesta a reușit performanța de a fi ales președinte al Senatului, ca opțiune a parlamentarilor PSD. Și deși această desemnare a fost făcută în mod corect, democratic, Șerban Nicolae a fost înlăturat cu brutalitate din poziția de candidat la președinția Senatului de către Marcel Ciolacu. Care a preferat să instaleze acolo o altă dronă, în persoana lui Robert Cazanciuc. A fost un moment important psihologic. În care ar fi fost posibil ca Șerban Nicolae să strângă de partea sa și să consolideze o masă critică, devenind astfel o opțiune validă pentru poziția de viitor președinte PSD. În mod straniu însă, Șerban Nicolae a rămas cu mâinile în sân, dezamăgindu-și toți suporterii. Iar aceștia au migrat către Orando Teodorovici.

Aceasta este, pe scurt, povestea destructurării PSD, un proces pe care l-a inițiat Victor Ponta și care, în curând, urmează să fie finalizat. E interesant de văzut, după această destructurare, ce se va întâmpla cu uriașul bazin electoral al acestui partid.

Sorin Rosca Stanescu